Arhivă pentru aprilie 2023
În vremea aceea a venit Iosif cel din Arimateea, sfetnic ales, care aștepta și el Împărăția lui Dumnezeu, și, îndrăznind, a intrat la Pilat și a cerut trupul lui Iisus. Iar Pilat s-a mirat că Iisus a murit așa curând și, chemând pe sutaș, l-a întrebat dacă a murit de mult. Deci, aflând de la sutaș, a dăruit lui Iosif trupul. Atunci Iosif, cumpărând giulgiu și coborându-L de pe cruce, L-a înfășurat în giulgiu și L-a pus într-un mormânt care era săpat în stâncă și a prăvălit o piatră la ușa mormântului. Iar Maria Magdalena și Maria, mama lui Iosi, priveau unde L-au pus. Și, după ce a trecut ziua sâmbetei, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, și Salomeea au cumpărat miresme, ca să vină să-L ungă. Și dis-de-dimineață, în ziua cea dintâi a săptămânii, pe când răsărea soarele, au venit la mormânt; și ziceau între ele: Cine ne va prăvăli nouă piatra de la ușa mormântului? Dar, ridicându-și ochii, au văzut că piatra fusese răsturnată; căci era foarte mare. Și, intrând în mormânt, au văzut un tânăr șezând în partea dreaptă, îmbrăcat în veșmânt alb, și s-au spăimântat. Iar el le-a zis: Nu vă înspăimântați! Căutați pe Iisus Nazarineanul, Cel răstignit? A înviat! Nu este aici. Iată locul unde L-au pus. Dar mergeți și spuneți ucenicilor Lui și lui Petru că va merge în Galileea mai înainte de voi; acolo Îl veți vedea, după cum v-a spus vouă. Și, ieșind, au fugit de la mormânt, căci erau cuprinse de frică și de uimire, și nimănui nimic n-au spus, căci se temeau. Marcu 15, 43-47; 16, 1-8 Duminica a III-a după Paști (a Mironosițelor)
Citește în continuare ‘Iubirea pentru Hristos preschimbă frica în curaj’
EVANGHELIA ZILEI: 2023-04-30
Apostolul Zilei: 2023-04-30
Duminica a 3-a după Paşti este dedicată de Biserică cinstirii Sfintelor Femei Mironosiţe. Ele sunt primii martori ai Învierii Domnului nostru Iisus Hristos şi, după cum ne spune Sinaxarul, „au văzut cele dintâi Învierea şi au binevestit-o Ucenicilor”.
Citește în continuare ‘Femeile Mironosiţe în imnografia Penticostarului’
Este îmbucurător să aud că petreceţi în sănătate şi bunăstare împreună cu soţul. Să dea Dumnezeu ca nimic să nu tulbure vieţuirea voastră paşnică. Rugaţi-vă zilnic pentru aceasta. Luptaţi-vă cu gândurile bănuitoare referitoare la soţ. Astfel de gânduri, adesea neîntemeiate, doar tulbură pacea sufletească şi întunecă mintea.
Citește în continuare ‘Rugați-vă zilnic pentru bunăstare împreună cu soțul’
Botezul copiilor reprezintă o practică ce își are rădăcini atât în Sfânta Scriptură, cât și în tradiția apostolică și patristică. În demersul nostru, avem intenţia de a arăta, în ordine cronologică, pe baza mărturiilor post-apostolice și patristice, a istoriei Bisericii vechi, că există numeroase indicaţii că nou-născuţii erau încă de atunci botezaţi.
Citește în continuare ‘Ce spun Sfinții Părinți despre practica botezării copiilor ?’
Ce este catehumenatul ?
Rânduiala botezului propriu-zis este precedată de rânduiala catehumenatului sau a facerii catehumenului. Cu alt cuvinte, candidatul la botez, înainte de a fi botezat, este făcut catehumen, adică este trecut prin treapta intermediară dintre starea de necreștin și cea de creștin. Această treaptă de tranziție dura odinioară un timp mai mult sau mai puțin îndelungat, timp în care cel ce voia să treacă la creștinism trebuia să învețe adevărurile fundamentale de credință și să se pregătească sufletește pentru intrarea în Biserică prin botez.
Sfântul Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, Cartea a Patra, Cap. 2, în Părinți și Scriitori Bisericești (2000), vol. 41, pp. 412-413
„(…) Cel ce mănâncă trupul Meu, zice, și bea sângele Meu rămâne întru Mine și Eu întru el. Căci, precum dacă cineva unește o ceară cu altă ceară, va vedea desigur pe una în alta, la fel, socotesc, și cel ce primește trupul Mântuitorului nostru Hristos și bea cinstitul Lui sânge, cum zice El Însuși, se face una cu El, amestecându-se și unindu-se cu El prin împărtășire, întrucât el se află în Hristos și Hristos în el. Așa ne-a învățat Hristos și în Evanghelia după Matei, zicând: Asemenea este Împărăția cerurilor cu un aluat, pe care, luându-l o femeie, l-a ascuns în trei măsuri de făină, până ce s-a dospit toată (Matei 13, 33). Cine e deci femeia și care este înțelesul măsurilor numite, sau ce este în general măsura, se va spune la locul potrivit. Acum vom spune numai ce este aluatul. Precum zice Pavel, că puțin aluat dospește toată făina (I Corinteni 5, 6), așa cea mai mică binecuvântare amestecă tot trupul nostru cu ea și îl umple de lucrarea ei și așa Se face prezent în noi Hristos, și noi în El. Și va avea dreptate să spună cineva că aluatul este în toată făina, și făina se face prezentă în tot aluatul.”
Citește în continuare ‘Mâncarea ce rămâne spre viața veșnică’
EVANGHELIA ZILEI: 2023-04-29
Apostolul Zilei: 2023-04-29
Oamenii petrec prea mult timp lipiţi de telefoanele mobile, este de părere Martin Cooper (foto), cel care le-a inventat în urmă cu 50 de ani, relatează AFP. Inginerul american, supranumit „părintele mobilului”, în vârstă de 94 de ani, a dat primul apel mobil din istorie în data de 3 aprilie 1973, pe când lucra la Motorola, companie care a investit milioane de dolari în realizarea primului sistem de telefonie mobilă, în încercarea de a întrece Bell System, gigantul american din domeniul telecomunicaţiilor.
Citește în continuare ‘Primul telefon mobil cântărea peste un kilogram’
Cel mai cumplit lucru este acela că patimile nu dispar odată cu moartea trupului. Trupul, ca instrument prin care omul săvârșește cel mai frecvent păcatul, moare, dispare, și imposibilitatea satisfacerii patimilor îl va chinui arzător pe om după moarte.
O realizare istorică extraordinară a lumii bizantine a fost încreştinarea civilizaţiei greco-romane antice. De aceea, majoritatea istoricilor afirmă faptul că la baza culturii şi civilizaţiei Europei stă sinteza dintre Ierusalim, Atena şi Roma, realizată armonios sub semnul Bizanţului, mai exact al Constantinopolului, Noua Romă creştină a lumii antice, oraşul Sfântului Împărat Constantin cel Mare.
Citește în continuare ‘Orientul bizantin şi Occidentul latin’
Drumul soldatului spre casă
Soldatul se întoarce din război abia trăgându-şi picioarele după el. Nu e olog, a scăpat nevătămat. Dar drumul pe care merge s-a agăţat de picioarele lui, şi de marginile drumului s-au prins cu ambele mâini toţi camarazii lui căzuţi pe front. Vor să ajungă şi ei acasă. Soldatului îi este tot mai greu să înainteze. Morţii trag drumul înapoi, iar drumul încetineşte mersul soldatului, care tot încearcă să scape de drum, dar pe unde altundeva să se întoarcă?
Sfântul Grigorie de Nyssa, Dialogul despre suflet și înviere, Preliminarii, în Părinți și Scriitori Bisericești (1990), vol. 30, p. 407
„Fericiți cei care, atunci când vor fi răsăriți prin înviere, vor ajunge îndată la frumusețea desăvârșită a spicelor! Asta o spun nu că ar apărea la înviere vreo deosebire trupească între cei virtuoși și cei răi, așa ca să crezi că unii sunt cu trupul desăvârșit, iar ceilalți îl au nedesăvârșit, ci precum în această viață trupul unui om întemnițat este la fel cu al unui om slobod, dar deosebirea dintre ei în ce privește plăcerea sau durerea pe care o resimt ei este mare, tot așa cred că trebuie socotită și deosebirea dintre cei buni și cei răi în veacul ce va veni. Căci desăvârșirea trupurilor care s-au născut din sămânță va fi întru nestricăciune, în mărire, în cinste și putere, zice Apostolul, iar nedesăvârșirea nu înseamnă schilodire trupească pentru cel ce crește, ci înstrăinare de tot binele pe care ni-l putem închipui.”
Citește în continuare ‘Deosebirea dintre cei buni și cei răi la Judecată’
EVANGHELIA ZILEI: 2023-04-28
Apostolul Zilei: 2023-04-28
VINERI ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUA DUPĂ PAŞTI Ap. Fapte (V, 1-11) |
![]() |
Arta pașilor mici
Sunt copleșită de neputință, furie, frustrare, durere, întrebări, mai mult decât am fost vreodată. Mă zbat într-un punct jos al vieții mele, dar oricât aş rătăci ştiu că nu sunt la un maraton pe care îl am de finalizat, ci trebuie să iau emoțiile în ritmul meu, să le integrez cu răbdare, până se așază în mine. Ştiu că în fiecare sfârșit există sămânța unui nou început. Diferența dintre ceea ce putem fi și ceea ce suntem poate fi făcută, uneori, doar de un om care vede valoare în sufletul nostru când alții nu văd decât ruină.
Dumnezeu are o carte în care vorbeste despre El si despre planurile Sale. Aceasta carte este Sfânta Scriptură. E adevarat că oamenii au scris această carte, dar au scris-o insuflați de Dumnezeu. Când însă cineva ia în mâna Biblia, trebuie să o ia ca pe o carte, ca pe o scrisoare a lui Dumnezeu.
Citește în continuare ‘Sfânta Scriptură – scrisoarea lui Dumnezeu către om’
Lumea este frumoasă: natura, păsările, animalele, oamenii, florile, aromele, culorile, formele, luminile, podoabele, băuturile, hainele, banii, petrecerile, dansurile, dragostea, călătoriile, locurile frumoase, sărbătorile, științele, artele, prieteniile, cunoștințele, lucrurile de slavă, de cinste, desfătările și câte și mai câte. Toate acestea alcătuiesc o lume frumoasă, cu o mulțime de frumuseți. Însă este nevoie de multă atenție! Căci apropierea de aceste frumuseți poate provoca stricăciune. Dedesubtul lor se pot găsi capcane, gropi adânci, catastrofe, moartea. Este nevoie de multă atenție!
Citește în continuare ‘Sfinții Părinți ne învață cum să evităm capcanele vieții’
Contactați satelitul „Doamne!”
Părinte Rafail, cum să mă păzesc de gândurile cele rele care îmi vin în minte?
Cum vom învia ?
Sfântul Grigorie de Nyssa, Dialogul despre suflet și înviere, Preliminarii, în Părinți și Scriitori Bisericești (1998), vol. 30, pp. 386; 398; 402-403
„Dacă ai legături de rudenie cu mortul și te doare despărțirea de cel pe care-l iubești, nici atunci să nu-ți pierzi nădejdea; căci acest înveliș material, acum descompus prin moarte, îți va apărea din nou țesut din aceleași elemente, nu cu această alcătuire grea și grosolană, ci țesut din nou, subtil și eteric, așa încât obiectul iubirii tale va fi tot lângă tine, dar refăcut mai frumos și mai vrednic de a fi iubit de tine.
27 aprilie – Sfântul Apostol Simeon, rudenia Domnului, episcopul Ierusalimului [ TRINITAS TV ]
EVANGHELIA ZILEI: 2023-04-27
Apostolul Zilei: 2023-04-27
JOI ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUA DUPĂ PAŞTI Ap. Fapte (IV, 23-31) |
![]() |
„Omul este o biserică tainică”
Omul, spune Sfântul Maxim, „este o biserică tainică”.
Suferințele îți aduc niște înțelepciuni adânci și te fac să te gândești serios la mântuirea ta. Dar vă dați seama cine ne păzește pe noi? Îngerul păzitor îl face praf și țăndări pe drac, care nu mai are nicio misiune, este un apostat. Îngerul păzitor este în misiune. Lupta este între ei și câștigă acela de partea căruia suntem noi cu faptele noastre. Și nu ne-ar fi rușine să-l părăsim pe îngerul păzitor, să-i dăm câștig de cauză diavolului, dușmanul îngerului, dușmanul nostru, cu nepăsarea, ba și cu căderi directe? Și totuși Dumnezeu, în mila Lui, ne-a dat putința să ne ridicăm prin spovedanie.
Citește în continuare ‘Te rogi încet, te rogi tainic, dar roagă-te din inimă !’
La Avva Dorotei a venit odată un cetățean de vază al orășelului Gaza, și Avva l-a întrebat:
Citește în continuare ‘Sfinții, cu cât se apropie mai mult de Dumnezeu, cu atât se văd mai păcătoși’
„Calea împărătească”
Unul dintre sfinţitorii vieţii personale pe pământul românesc până la măsurile Domnului este Sfântul Cuvios Vasile de la Mănăstirea Poiana Mărului. Spaţiul dintre judeţele Buzău şi Vrancea este cu adevărat însămânţat cu seminţele Evangheliei şi udat cu lacrimile pocăinţei, înfrumuseţat cu lucrători ai hărniciei pentru sufletele oamenilor şi pentru înnobilarea cu asemănarea Raiului de pe pământ.
Apostolul Toma și Duminica Învierii
Când ascultăm Evanghelia (Ioan 20, 19-25) ce se citeşte la Vecernia din ziua de Paşti şi o punem în legătură cu Evanghelia (Ioan 20, 19-31) ce s-a citit în Duminica a 2-a după Paşti ne putem întreba pe bună dreptate unde a fost Apostolul Toma în Duminica Învierii?
Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia LXI, I, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, p. 706
„… vorbind mai întâi de binefacerile făcute nouă de Dumnezeu.
– Care sunt aceste binefaceri?
– Ne-a creat din nimic; a făcut pentru noi toate cele pe care le vedem: cerul, marea, pământul, aerul, pe toate cele din ele: animalele, plantele, semințele. Trebuie să vorbesc pe scurt, din pricina noianului nemărginit de opere făcute de Dumnezeu. Dintre toate ființele de pe pământ, numai nouă oamenilor ne-a dat un astfel de suflet. Pentru om a sădit raiul, i-a dat un ajutor, l-a pus stăpân peste toate ființele necuvântătoare, cu slavă și cu cinste l-a încununat. După acestea, cu toate că a fost nerecunoscător față de Binefăcătorul său, a fost totuși învrednicit de daruri și mai mari.
Nu te uita numai la aceea că l-a scos afară din rai, ci uită-te și la câștigul pe care l-a avut din izgonirea din rai. După ce l-a izgonit din rai, după ce i-a dat acele nenumărate bunătăți și după ce i-a făcut felurite binefaceri, a trimis și pe Fiul Său la cei cărora le-a făcut bine și totuși îl urăsc: ne-a deschis cerul, ne-a deschis largi porțile raiului și ne-a făcut fii pe noi cei nerecunoscători, pe noi dușmanii Lui. De aceea bun prilej este și acum să zicem: O, adâncul bogăției și al înțelepciunii și al științei lui Dumnezeu! (Romani 11, 33) Ne-a dat și botezul iertării păcatelor, izbăvirea de pedeapsă, moștenirea Împărăției cerurilor; a făgăduit mii de bunătăți celor care fac binele; ne-a întins mâna, a revărsat Duhul Sfânt în inimile noastre.”
Citește în continuare ‘Binefacerile lui Dumnezeu asupra noastră’
EVANGHELIA ZILEI: 2023-04-26
Apostolul Zilei: 2023-04-26
MIERCURI ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUA DUPĂ PAŞTI Ap. Fapte (IV, 13-22) |
![]() |
De ce se convertesc oamenii ?
Oamenii sunt convertiți la Dumnezeu nu pentru că cineva a putut să le dea explicații strălucite, ci pentru că au văzut în El că lumina, bucuria, profunzimea, seriozitatea și iubirea sunt singurele care dezvăluie prezența și puterea lui Dumnezeu în lume. Citește în continuare ‘De ce se convertesc oamenii ?’
Un păcătos și-a rânduit ca pravilă, în fiecare zi, să se roage de câteva ori către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, repetând cuvintele Arhanghelului Gavriil: „Bucură-te, ceea ce ești plină de har!”. Odată, pregătindu-se să meargă la lucrul său lumesc, s-a îndreptat către icoana Preasfintei Născătoare de Dumnezeu ca, mai înainte, să se roage după obiceiul său, iar apoi să meargă la lucrul său. Și iată, când a început să se roage după obicei, deodată l-a cuprins frica – mai presus de firea sa, vede cum chipul de pe icoană se mișcă și Preasfânta Născătoare de Dumnezeu i se arată vie împreună cu Fiul Său, pe Care Îl ține în preacuratele ei mâini…
Citește în continuare ‘„Miluiește-mă, o, Maica milostivirii!”’
Ascultă la mine, deșteptul, care îi luam mătușii banii din pensie ca să cumpăr lapte pentru copiii mei. Este posibil vreodată ca acest lapte să fie binecuvântat? Acestă pâine poate să fie binecuvântată? Și totuși, când cineva slujește păcatului, vrea de multe ori să-i epuizeze toate posibilitățile.
Citește în continuare ‘Cel mai mare dictator pe care-l avem înăuntrul nostru’
Învierea Domnului este cel mai mare eveniment din istoria lumii, dovada cea tare a dumnezeirii Sale, temeiul care arată originea divină a creștinismului. Învierea lui Hristos este izvorul propriei noastre învieri, minunea care dă sens vieții noastre, sensul cel mai adânc al credinței noastre. Hristos cel Înviat transfigurează prin credință, iubire și har ființa noastră, unindu-ne cu El, Care este Adevărul și Viața (Ioan 14, 6). Părintele Dumitru Stăniloae leagă curățirea sufletească a omului de posibilitatea împărtășirii de Învierea lui Hristos.
Citește în continuare ‘Învierea Domnului în teologia părintelui Dumitru Stăniloae’
Lucrarea minții
Sfântul Ioan Casian, Convorbiri duhovnicești, Partea I, Prima convorbire cu părintele Serenus, Cap. IV, 2-3, în Părinți și Scriitori Bisericești (1990), vol. 57, pp. 415-416
„Mintea nu poate sta niciodată în repaos, ci, în mod necesar, dacă nu i s-a organizat o lucrare cu care să fie ocupată și înlăuntrul căreia să se miște, ea aleargă prin propria ei mobilitate și zboară în toate părțile, până ce, deprinsă cu un îndelung exercițiu în care voi ziceți că lucrează în deșert, învață ce materii trebuie să rețină în memoria sa, în ce parte să-și îndrepte zborul său neîncetat și astfel să reziste încercărilor dușmanului de a fi trasă în altă direcție, să rămână în starea și calitatea pe care o dorește. Dar această cutreierare a inimii noastre nu trebuie s-o punem pe seama naturii umane, sau a lui Dumnezeu, Creatorul ei. Este adevărat cuvântul Scripturii care spune: Dumnezeu a făcut pe om drept și ei înșiși și-au făcut cugetări multe. Dar calitatea lor depinde de noi, fiindcă, precum se spune, Cugetarea cea bună se apropie de cei ce o cunosc, dar omul înțelept o va descoperi. Când n-a fost descoperit ceva ce era în puterea minții noastre să facă acest lucru, înseamnă că nu natura este de vină, ci trândăvia, sau nepriceperea noastră. Același lucru îl constată și Psalmistul, când zice: Fericit bărbatul care are ajutor de la Tine, Doamne; el și-a așezat în inima sa urcarea până la Tine. Vedeți, așadar, că atârnă de noi să așezăm în inimile noastre fie urcările, adică gândurile care duc la Dumnezeu, fie coborârile, adică toate cele pământești și trupești.”
EVANGHELIA ZILEI: 2023-04-25
Apostolul Zilei: 2023-04-25
MARŢI ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUA DUPĂ PAŞTI Ap. Fapte (IV, 1-10) |
![]() |
Produsă din lapte de oaie sau vacă, această brânză este păstrată în burdufuri din piele de oaie, capră, vezică naturală de porc sau coajă naturală de brad, tradiția producerii ei fiind veche de sute de ani şi se prepara în stânele de la munte. Se remarcă printr-un conținut bogat de calciu, printre alţi nutrienţi pe care îi conţine, dar şi ca un ajutor pentru flora bacteriană din sistemul digestiv, prin aportul de probiotice pe care îl aduce.
Citește în continuare ‘Două preparate rapide şi gustoase cu brânză de burduf’
Există două mecanisme care ne determină să mâncăm: foamea și pofta. Foamea propriu-zisă apare când organismul simte nevoia de a mânca. Este un impuls nespecific, prin urmare poate fi satisfăcut cu orice. Pofta sau foamea hedonică apare când simțurile sunt stimulate de anumiți factori care stârnesc senzații plăcute și, adesea, amintiri; prin urmare, pofta constituie dorința de a mânca ceva anume.
Citește în continuare ‘Factori care declanşează foamea şi pofta de anumite alimente’
Domnul și Dumnezeul lui Toma
Ceilalți ucenici văzuseră urmele cuielor și coasta lui Iisus. Deci n-aveau motiv să mai spună cuvinte ca ale lui Toma, chiar dacă nici ei nu ajunseseră la credința neclintită.
Ne-am obișnuit să vorbim despre Toma necredinciosul și despre duminica lui Toma, adică a lui Toma cel necredincios.
„Negociem orice, în afară de principii”, spunea Corneliu Coposu, și știm că s-a ținut de cuvânt. Desigur, asta presupune în primul rând că ai niște principii.
Citește în continuare ‘Concesii necesare şi compromisuri inacceptabile’
Sfântul Apostol Toma este singurul dintre ucenicii Mântuitorului prezent nominal şi liturgic în tematica unei duminici din cuprinsul anului bisericesc. Nici pe departe „o duminică oarecare”, „Duminica lui Toma” (a 2-a după Paști) se mai numeşte în popor şi „Duminica încredinţării”, socotită astfel în conţinutul mărturisirii de credinţă: „Domnul meu şi Dumnezeul meu!”
Citește în continuare ‘Sfântul Apostol Toma, ucenicul încredinţării’
De ce e important să ne căsătorim ?
Clement Alexandrinul, Stromatele, Stromata a II-a, Cap. XXIII, 139.5, 140.1-140.2, 141.1, în Părinți și Scriitori Bisericești (1982), vol. 5, p. 183
„Omul trebuie să se căsătorească și de dragul patriei și de dragul de a avea copii, care s-o moștenească, și de dragul desăvârșirii lumii, atât cât îi stă în putință; de altfel și poeții deplâng căsătoriile care sunt desăvârșite pe jumătate, căsătoriile fără copii, și fericesc căsătoriile cu mulți lăstari. Dar mai ales bolile trupești arată necesitatea căsătoriei. Că purtarea de grijă a femeii și marea ei statornicie mi se pare că depășesc atențiile celorlalte rude și prieteni, cu cât ea se deosebește de ceilalți prin simpatia ei față de bărbat și prin aceea că vrea să stea lângă el mai mult decât toți. Este, într-adevăr, așa cum spune Scriptura, un ajutor (Facerea 2, 18) necesar. Poetul comic Menandru, deși este pornit să atace căsătoria, totuși recunoaște folosul ei, pentru că celui care i-a spus:
Nu-mi place căsătoria,
îi răspunde:
O înțelegi greșit!;
apoi adaugă:
Vezi în ea numai greutățile și supărările,
Dar ceea ce este bun în ea nu vezi!”
EVANGHELIA ZILEI: 2023-04-24
Apostolul Zilei: 2023-04-24
Nevinovata îndoială a lui Toma
În ziua cea dintâi a săptămânii, fiind seară şi ușile încuiate, acolo unde erau adunați ucenicii de frica iudeilor, a venit Iisus şi a stat în mijlocul lor şi le-a zis: Pace vouă! Şi, zicând acestea, le-a arătat mâinile şi coasta Sa. Deci s-au bucurat ucenicii văzându-L pe Domnul. Atunci Iisus le-a zis iarăși: Pace vouă! Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, vă trimit şi Eu pe voi. Şi, spunând acestea, a suflat asupra lor şi le-a zis: Luați Duh Sfânt! Cărora veți ierta păcatele, le vor fi iertate, şi cărora le veți ține, ținute vor fi. Însă Toma, unul din cei doisprezece, cel numit Geamănul, nu era cu ei când a venit Iisus. Deci i-au spus lui ceilalți ucenici: Am văzut pe Domnul! Dar el le-a zis: Dacă nu voi vedea în mâinile Lui semnul cuielor, şi dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor, şi dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede. Şi, după opt zile, ucenicii Lui erau iarăși înăuntru, şi Toma era împreună cu ei. Şi a venit Iisus, ușile fiind încuiate, şi a stat în mijlocul lor şi a zis: Pace vouă! Apoi a zis lui Toma: Adu degetul tău încoace şi vezi mâinile Mele, şi adu mâna ta şi o pune în coasta Mea, şi nu fi necredincios, ci credincios! A răspuns Toma şi I-a zis: Domnul meu şi Dumnezeul meu! Iisus i-a zis: Pentru că M-ai văzut ai crezut. Fericiți cei ce n-au văzut şi au crezut! Iisus a făcut înaintea ucenicilor Săi şi alte multe minuni, care nu sunt scrise în cartea aceasta. Iar acestea s-au scris ca să credeți că Iisus este Hristos, Fiul lui Dumnezeu, şi, crezând, viață să aveți în numele Lui. Ioan 20, 19-31 Duminica a II-a după Paști (a Sfântului Apostol Toma)
EVANGHELIA ZILEI: 2023-04-23
Apostolul Zilei: 2023-04-23
Unde se săvârșește Botezul ?
În vechime, botezul se săvârșea la început în orice apă curgătoare, uneori în catacombe ori în casele particulare care, în primele trei secole, erau folosite ca biserici (locașuri de adunare și de rugăciune); iar în epoca de masivă convertire a păgânilor la creștinism și de înflorire a disciplinei catehumenatului (secolele IV-VI), botezul se săvârșea în locașuri anume destinate petru aceasta, construite pe lângă biserici și numite baptisterii.
Sfânta Biserică acordă o importanţă desăvârşită cinstirii celor şapte Sfinte Taine instituite de Mântuitorul Iisus Hristos, deoarece prin acestea primim harul sfinţitor al Duhului Sfânt.
Citește în continuare ‘De ce Mirungerea se face imediat după Botez ?’
Botezul se încheie odată cu îmbrăcarea neofitului, a proaspătului botezat, în haina albă, la rostirea cuvintelor „Îmbracă-se robul lui Dumnezeu (N) în lumina dreptății”. Însă, după cum Biserica l-a pregătit pe catehumen pentru a fi demn de primirea Sfântului Botez, sau pe nașii acestuia în cazul în care cel botezat este un prunc, tot așa îl pregătește și pentru chemarea sa decreștin.
Citește în continuare ‘Mirungerea, taină a Bisericii – Semnificaţii teologice’
Este sărbătoarea așteptată în toată lumea creștină, pentru că fiecare dintre noi are nevoie de vindecare sufletească și trupească, cum și cerem în rugăciunile și cântările către Maica Domnului, care a dăruit, în chip minunat, din darurile primite de la Fiul ei tuturor celor care o cinstesc cu adevărat. „Iată, de acum mă vor cinsti toate neamurile!” Neamurile din locuri diferite aleargă către ea cerându-i ajutor și milă bogată.
Citește în continuare ‘Izvorul Tămăduirii. O istorisire, o biserică, o sărbătoare’
Sfântul Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, Cartea a Douăsprezecea, Cap. 1, în Părinți și Scriitori Bisericești (2000), vol. 41, p. 1168
Citește în continuare ‘„Cel ce vine din cer…” (Profeții vechi-testamentare)’
EVANGHELIA ZILEI: 2023-04-22
Apostolul Zilei: 2023-04-22
Legea veche și cea nouă
Sfântul Macarie Egipteanul, Cele cincizeci de omilii duhovnicești, omilia XXXII, 4-6, în Părinți și Scriitori Bisericești (1992), vol. 34, pp. 237-238
„Legea este umbra corpului; dar, deși vine de la trup, umbra nu poate îndeplini nici un serviciu trupesc; pentru că umbra nu poate nici să panseze rănile, nici să dea hrană, nici să vorbească. (Cu toate acestea), ea vine de la trup, îl precedă și vestește prezența trupului. Tot așa și Legea cea veche, este umbră a Noului Legământ (Coloseni 2, 16). (Această) umbră a prevestit adevărul, dar n-a avut slujba Duhului (Evrei 10, 1; II Corinteni 3, 8). Pentru că Moise, îmbrăcat fiind în trup, n-a putut să intre în inimă și să îndepărteze veșmintele cele murdare ale întunericului; numai Duhul (provenit) din Duhul (Sfânt) și focul (provenit) din focul (divin) nimicesc puterea întunericului viclean. Cincizecimea care (aparținea) umbrei Legii (vechi) vestea venirea apropiată a Circumciziunii celei adevărate a inimii. Botezul (săvârșit în vremea) Legii era umbra lucrurilor celor adevărate. Acela spăla trupul, acesta însă – Botezul focului și al Duhului – spală și curățește mintea cea întinată. Odinioară (marele) preot, îmbrăcat în slăbiciune, intra în Sfânta (Sfintelor), aducând jertfe pentru el însuși și pentru popor (Evrei 5, 1-3); acum, Hristos, adevăratul Arhiereu, a intrat o singură dată în cortul cel nefăcut de mână și în altarul cel de sus, gata fiind să curățească pe cei ce-L imploră și (au) conștiința întinată (Evrei 9, 11-13). Pentru că zice: Și iată, Eu voi fi cu voi (în toate zilele), până la sfârșitul veacurilor (Matei 28, 20). (…) Vezi cum arată umbra, apropierea adevărului? În felul în care umbra nu aducea nici un serviciu, nici nu vindeca suferințele, tot așa și Legea cea veche nu putea să (aline) durerile și să vindece rănile sufletului, pentru că nu avea puterea să dea viață. Două lucruri unite alcătuiesc un lucru perfect; așa sunt cele două Testamente.”
Izvorul Tămăduirii [ TRINITAS TV ]
EVANGHELIA ZILEI: 2023-04-21
VINERI ÎN SĂPTĂMÂNA CEA LUMINATĂ Evanghelia de la Ioan |
![]() |
Apostolul Zilei: 2023-04-21
VINERI ÎN SĂPTĂMÂNA CEA LUMINATĂ Ap. Fapte |
![]() |
În fiecare an, în vinerea din Săptămâna Luminată, creştinii ortodocşi sărbătoresc praznicul „Izvorul Tămăduirii”. Sărbătoarea aceasta este în strânsă legătură cu sărbătoarea Învierii Domnului, întrucât ea ne arată rolul Maicii Domnului în lucrarea mântuirii noastre, Fecioara Maria fiind născătoarea Celui care este Izvorul sau Sursa vieţii şi a bucuriei. În cântările bisericeşti Maica Domnului este numită mană cerească, Fecioară şi izvorul cel dumnezeiesc al raiului, căci din ea râuri de tămăduiri izvorăsc celor ce cu credinţă aleargă la izvorul ei. Ea s-a arătat, prin puterea lui Dumnezeu, izvor din care curge toată bunătatea şi mulţimea de tămăduiri, izvorând din belşug faceri de bine celor care au nevoie de întărire sufletească şi de sănătate trupească, prin apa harului.
Citește în continuare ‘Maica Domnului, izvor de viaţă dătător’
Cea mai cinstită decât heruvimii
Să aveți mare evlavie, fraților, la Fecioara Maria și fericită este casa și familia aceea care are în casă icoana Maicii Domnului și în fiecare dimineață îi citește Acatistul și cinstitul ei Paraclis și toți știu rugăciuni către Maica Domnului.
Harul dobândit la Botez
Sfântul Grigorie de Nyssa, Despre rânduiala cea după Dumnezeu (a vieții) și despre nevoința cea adevărată, în Părinți și Scriitori Bisericești (1982), vol. 29, p. 458
„Căci mare este, fraților, mare este Sfântul Botez spre dobândirea bunurilor duhovnicești de către cei ce-l primesc cu frică. Pentru că din Duhul cel bogat și îmbelșugat curge pururea harul în cei ce-l primesc. De acest har umplându-se, Sfinții Apostoli au arătat Bisericilor lui Hristos roadele plinătății și ale adeveririi. Acest Duh rămâne sălășluit în cei ce au primit darul Lui, împreună-lucrător, după măsura credinței fiecăruia din cei ce s-au împărtășit de El, zidind în fiecare binele spre sârguința sufletului în faptele credinței, după cuvântul Domnului, Care zice că cel ce a primit talantul l-a primit spre lucrarea a ceea ce i s-a dat (Luca 19, 13), adică harul Sfântului Duh i s-a dat fiecăruia, spre sporirea și creșterea lui. Căci sufletul care s-a născut din nou prin puterea lui Dumnezeu trebuie să crească până la măsura vârstei duhovnicești în Duhul, adăpat neîncetat cu sudoarea virtuții și cu dărnicia harului. Pentru că, precum firea trupului pruncului nou- născut nu rămâne în vârstă fragedă, ci hrănit cu mâncărurile trebuitoare sufletului, după legea firii, înaintează spre măsura ce-i este rânduită, așa se cuvine și sufletului născut de curând. Împărtășirea de Duhul, nimicind boala intrată prin neascultare, reînnoiește vechea frumusețe a firii.”
EVANGHELIA ZILEI: 2023-04-20
Apostolul Zilei: 2023-04-20
Părintele Cleopa spunea fraţilor: „Izvorul a toată răutatea şi a tot păcatul şi rădăcina tuturor răutăţilor este iubirea de sine, care este iubire neraţională faţă de trup şi este cea mai grea şi mai subţire dintre toate patimile care robesc firea omenească”. De aceea Mântuitorul, când a spus să urmăm Lui, a pus această condiţie: Cine vrea să vină după Mine, să se lepede de sine… Lepădarea de sine este cea mai mare virtute care-l duce pe om la sfinţenie şi la Rai.
Citește în continuare ‘Păcatele care izvorăsc din iubirea de sine’
Una este izolarea aceasta, închiderea aceasta, plecarea cuiva de lângă celălalt, care este boală și este caracterizată astăzi de către psihologi – de ce nu și din latura duhovnicească? – ca boală a omului contemporan. Așadar, una este aceasta, și alta este ceea ce fac asceții, pustnicii, sau chiar ceea ce face cineva care este în lume și se străduiește să trăiască precum pustnicii și asceții.
Citește în continuare ‘Boala însingurării și autoizolării nu are nicio legătură cu pustnicia’
Învierea lui Hristos
Hristos a înviat! Este salutul pascal ce ne călăuzește în cele 40 de zile ale serbării pascale. Acest salut este o mărturisire de credință pe care o face creștinul rostind aceste cuvinte pline de conținut teologic.
Domnul Hristos ne cheamă la mântuire
Sfântul Ioan Casian, Convorbiri duhovnicești, Partea a II-a, A treia convorbire cu părintele Cheremon, Cap. XV, 1-2, în Părinți și Scriitori Bisericești (1990), vol. 57, pp. 545-547
Citește în continuare ‘Domnul Hristos ne cheamă la mântuire’
EVANGHELIA ZILEI: 2023-04-19
MIERCURI ÎN SĂPTĂMÂNA CEA LUMINATĂ Evanghelia de la Ioan |
![]() |
Apostolul Zilei: 2023-04-19
Despre filantropie
Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilia L, în Scrieri partea a treia, Omilii la Matei, p. 583-584
EVANGHELIA ZILEI: 2023-04-18
MARŢI ÎN SĂPTĂMÂNA CEA LUMINATĂ Evanghelia de la Luca |
![]() |
Apostolul Zilei: 2023-04-18
Lumina Învierii, calea spre mântuire
În fiecare an, în perioada primăverii, anotimpul renașterii şi al speranţei, primim în sufletele noastre, după o perioadă de pregătire în Postul cel Mare, lumina cea vie a praznicului Învierii Domnului Iisus Hristos, cea mai mare sărbătoare a creştinismului, cu o importanţă şi o simbolistică deosebite.
Citește în continuare ‘Lumina Învierii, calea spre mântuire’
Sfântul Maxim Mărturisitorul, Capetele Teologice, 121-122, Filocalia, vol. 2, Apologeticum, 2005, p. 221
„În Hristos, care este Dumnezeu şi Cuvântul Tatălui, «locuieşte, după fiinţă, toată plinătatea dumnezeirii». Iar în noi locuieşte plinătatea dumnezeirii după har, atunci când adunăm în noi toată virtutea şi înţelepciunea, nemailipsindu-ne în nici un chip, după cât e cu putinţă omului, nimic din imitarea adevărată a modelului. Căci nu este lucru necuvenit ca prin strădania noastră să locuiască şi în noi plinătatea dumnezeirii, alcătuită din diferite vederi (contemplaţii) duhovniceşti.
Citește în continuare ‘Doar Fiul Îl cunoaște, după ființă, pe Tatăl’
EVANGHELIA ZILEI: 2023-04-17
LUNI ÎN SĂPTĂMÂNA CEA LUMINATĂ Evanghelia de la Ioan |
“![]() |
Apostolul Zilei: 2023-04-17
LUNI ÎN SĂPTĂMÂNA CEA LUMINATĂ Ap. Fapte |
![]() |
Comentarii recente