Ce este şi unde găsim fericirea

Să fii fericit, împlinit este un deziderat, un scop al vieții. Dacă aș întreba 100 de oameni ce își doresc în viață, mai mult de 70 dintre ei mi-ar spune că vor să fie fericiți. Asta aș spune și eu, asta au spus și cei pe care i-am întrebat. E râvnită fericirea, dar nu văd multe date în jurul meu care să ne arate cum să o obținem, menține și perpetua. Psihologia pozitivă, care se ocupă de studiul fericirii, propune câteva intervenții punctuale.

Depresia și anxietatea la copii și adolescenți

Tot mai mulți copii și adolescenți au probleme de anxietate și depresie dezvoltate fie în perioada pandemiei, din cauza izolării prelungite, fie pe fondul unui climat social vulnerabil, arată o analiză dată publicității de organizația Salvați Copiii România. Este important ca părinții să ştie să interpreteze comportamentul copilului sau al adolescentului, în funcție de nivelul său de dezvoltare, şi să recunoască modificările de comportament care pot indica stări de depresie sau anxietate, susţine psihologul Mihaela Dinu. 

Învierea lui Hristos este temelia credinței noastre

Paradoxul dintâi al creștinismului este că, în timp ce toți ceilalți se închină la ceva plin, noi ne închinăm la un mormânt gol. Din golul acesta, din vidul acesta de viață normală se naște toată puterea creștinismului de a naște tot timpul viața suprafirească.

Să nu ne complicăm viața !

Încercați să vă comportați normal. Să vă spun un lucru: e nefiresc vara să mergi cu paltonul și cu căciulă rusească pe cap. Că suntem tineri și ne îmbrăcăm mai ușor. La bătrânețe e altfel. Deja eu simt că trebuie să-mi înfășor picioarele, că-mi îngheață. Mă doare un rinichi.

Iubirea te face asemenea cu Dumnezeu

Iubirea te aseamănă cu Dumnezeu, care este Dragoste. Fiind asemenea cu Dumnezeu, ajungi la cunoștința lui Dumnezeu și a purtării lui de grijă. De aici izvorăște răbdarea și negrija cea bună. Un astfel de om nu se tulbură zădarnic pentru păcatele altora, ci îi vede pe toți sfinți, știind că Dumnezeu poate să-i preschimbe pe toți cu harul Său, dacă nu acum, pe viitor.

Relația dintre Rai și Cruce prin rama imnografiei

Pe bună dreptate, se spune adesea că textele liturgice conțin învățături dogmatice inestimabile, însă extraordinara lor frumusețe se descoperă abia când ne aplecăm cu atenție asupra lor. În acest fel, descoperim nu doar simple texte teologice, ci o inedită expunere a acestora, totdeauna în relație cu altele, care ne lu­minează mintea spre corecta înțelegere a cre­dinței noastre. Iată acum câteva exemple sugestive din cântările speciale ale Duminicii a treia din Pos­tul Mare, dedicată Sfintei Cruci, în care am ob­­servat că, printre multe alte teme, sfinții imnografi au dorit să ne arate și o legătură tipologică, poate mai puțin sesizată, între Cruce și Rai.

Smerenia Fiului

Sfântul Chiril al Alexandriei, Despre Sfânta Treime, cuv. IV, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 40, pp. 152-153

„Căci S-a pogorât la smerenie și S-a arătat ca noi, nu ca să pătimească ceva din ale celor ce s-au obișnuit să facă nedreptăți, deci nu re­nun­țând să fie Dumnezeu și Fiu cu adevărat, ci ca să ridice pe cel ce era în stare de rob și de creatură, adică pe noi, la slava care se află în mod propriu numai la El singur, făcându-ne fii ai lui Dumnezeu. Deci când e pus între noi, fiindcă S-a numit Întâiul Născut, nu-L forțăm să coboare la ceea ce e contrar firii Lui, departe de aceasta. Ci ne ridică mai degrabă El pe noi spre demnitatea cea mai presus de fire. Căci a declara că firea dumnezeiască și negrăită a fost forțată sau învinsă de creatură, cum n-ar fi cu totul absurd? Deci făcându-Se ca noi, nu înseamnă că va fi cândva ca noi, ca Unul ce-ar fi lepădat ceea ce-I este propriu, ci noi ne-am ridicat prin El mai presus de noi, depășind, prin cinstirea din partea Lui, măsura noastră, înălțân­du-ne spre ceea ce e sus și deasupra noastră.”

4 mai – Sfânta Monica, mama fericitului Augustin [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2023-05-04

JOI ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIA DUPĂ PAŞTI Evanghelia de la Ioan (VI, 40-44)

is-a Domnul către iudeii care crezuseră în-Însul: aceasta este voia Tatălui Meu, ca tot cel care-L vede pe Fiul şi crede în El să aibă viaţă veşnică, şi Eu îl voi învia în ziua de apoi“. Deci Iudeii murmurau împotrivă-I fiindcă spusese: „Eu sunt Pâinea Care S’a pogorât din cer“, şi ziceau: „Oare nu este acesta Iisus, fiul lui Iosif, pe ai cărui tată şi mamă noi îi ştim? Cum de spune el acum: M’am pogorât din cer!?…“. Iisus, răspunzând, le-a zis: „Nu murmuraţi între voi. Nimeni nu poate veni la Mine dacă nu-l va atrage Tatăl, Cel ce M’a trimis, şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.

Apostolul Zilei: 2023-05-04

JOI ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIA DUPĂ PAŞTI Ap. Fapte (VIII, 26-39)

n zilele acelea, un înger al Domnului a grăit către Filip, zicând: Ridică-te şi mergi spre miazăzi, pe calea care coboară de la Ierusalim la Gaza; aceasta este pustie. Şi, ridicându-se, a mers. Şi iată un bărbat din Etiopia, famen, mare dregător al Candachiei, regina Etiopiei, care era peste toată vistieria ei şi care venise la Ierusalim ca să se închine, se întorcea acasă; şi, şezând în carul său, citea pe proorocul Isaia. Iar Duhul i-a zis lui Filip: Apropie-te şi te alipeşte de carul acesta. Şi, alergând, Filip l-a auzit citind pe proorocul Isaia, şi i-a zis: Înţelegi, oare, ce citeşti? Iar el a zis: Cum aş putea să înţeleg, dacă nu mă va călăuzi cineva? Şi a rugat pe Filip să se urce şi să şadă cu el. Iar locul din Scriptură pe care-l citea era acesta: «Ca un miel care se aduce spre junghiere şi ca o oaie fără de glas înaintea celui ce-o tunde, aşa nu şi-a deschis gura Sa. Întru smerenia Lui judecata Lui s-a ridicat, şi neamul Lui cine-l va spune? Că se ridică de pe pământ viaţa Lui». Iar famenul, răspunzând, a zis lui Filip: Rogu-te, despre cine zice proorocul acesta, despre sine ori despre altcineva? Iar Filip, deschizând gura sa şi începând de la scriptura aceasta, i-a binevestit pe Iisus. Şi, pe când mergeau pe cale, au ajuns la o apă; iar famenul a zis: Iată apă. Ce mă împiedică să fiu botezat? Filip a zis: Dacă crezi din toată inima, este cu putinţă. Şi el, răspunzând, a zis: Cred că Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu. Şi a poruncit să stea carul; şi s-au coborât amândoi în apă, şi Filip şi famenul, şi l-a botezat. Iar când au ieşit din apă, Duhul Domnului a răpit pe Filip, şi famenul nu l-a mai văzut. Şi el s-a dus în calea sa, bucurându-se.