Apa cea vie – prilej de imersiune în profunzimile duhovnicești ale vieții

Convorbirea cu femeia samarineancă (In 4, 5-42) este așezată de Sfântul Evanghelist Ioan, semnificativ, după conversația Mântuitorului cu Nicodim (In 3, 1-21). Deși persoanele sunt foarte diferite – Nicodim este un rabi erudit, bogat, cu reputație și influență în sinagogă și societate; femeia este o străină, săracă și cu un caracter discutabil -, amândurora Hristos începe să le vorbească, prin simboluri și aluzii, despre darul Vieții. Lui Nicodim, Hristos îi descoperă că „nașterea din apă și din Duh” este condiție pentru intrarea în Împărăția lui Dumnezeu.

Nu permiteți intervenţiile altora în căsnicia voastră !

Este nevoie de atenţie în faţa înrâuririi, ca să nu spun impunerii, părinţilor şi a mediului, de unde şi socrii au primit un nume rău. După căsătorie, îi sfătuim pe bărbaţi şi pe femei să înlăture amestecurile părinţilor sau influenţa oricăror altora, care este pornită spre distrugere.

Ce trebuie să facem pentru ca dragostea să țină o viață ?

Dragostea este o fericire, ea umple viaţa noastră de sens şi de bucurie, însă această fericire o facem doar cu propriile noastre mâini.

Cum putem păstra dragostea ?

Dacă veţi face loc în inimile voastre pen­tru neîncredere şi pentru închiderea în sine, vor apărea între voi o mulţime de neplăceri. Nu îngăduiţi să vină asupra voastră necazuri­le care vin din neînţelegeri.

Blândețea în procesul devenirii noastre

Voi începe acest articol cu concluzia: avem nevoie de blândețe – faţă de noi înşine, de ceilalți, în faţa durerii. Este necesară blândeţea cu toate procesele integrării, vindecării și devenirii, care alcătuiesc viața. Este nevoie de blândeţe în stabilirea identităţii şi rolurilor, fie că suntem femei, fie bărbaţi. Blândeţea determină echilibrul în relaţiile de cuplu.

Adevărul te face liber

Sfântul Grigorie de Nyssa, Despre viața lui Moise sau despre desăvârșirea prin virtute, în Părinți și Scriitori Bisericești (1982), vol. 29, p. 42

„Căci aceasta este, după părerea mea, ființa adevărului: a nu te minți în înțelegerea a ceea ce este cu adevărat (iar minciuna este o închipuire ivită în cugetare, care face ca ceea ce nu este să apară ca existând; iar adevărul este înțelegerea sigură a ceea ce este cu adevărat).”

13 mai – Sfânta Muceniță Glicheria [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2023-05-13

SÂMBĂTĂ ÎN SĂPTĂMÂNA A PATRA DUPĂ PAŞTI Evanghelia de la Ioan (VIII, 31-42)

is-a Domnul către iudeii care crezuseră în El: „Dacă veţi rămâne întru cuvântul Meu, cu adevărat sunteţi ucenici ai Mei. Şi veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va face liberi“. Ei însă I-au răspuns: „Noi suntem urmaşi ai lui Avraam şi nimănui niciodată n’am fost robi. Cum de zici Tu: Veţi fi liberi?“ Iisus le-a răspuns: „Adevăr, adevăr vă spun: Tot cel ce face păcatul, păcatului îi este rob. Iar robul nu rămâne’n casă pe veci; Fiul însă rămâne pe veci. Aşadar, dacă Fiul vă va face liberi, cu adevărat liberi veţi fi. Ştiu că sunteţi sămânţa lui Avraam, dar căutaţi să Mă ucideţi, pentru că’ntru voi cuvântul Meu nu-şi află loc. Eu grăiesc ce-am văzut la Tatăl Meu, iar voi faceţi ce-aţi auzit de la tatăl vostru“. Ei au răspuns, zicându-I: „Tatăl nostru este Avraam“. Iisus le-a zis: „Dacă aţi fi fiii lui Avraam, faptele lui Avraam le-aţi face. Dar voi căutaţi acum să Mă ucideţi, pe Mine, Omul care v’am grăit adevărul pe care de la Dumnezeu l-am auzit. Avraam n’a făcut aceasta. Voi faceţi faptele tatălui vostru“. Zis-au Lui: „Noi nu ne-am născut din desfrânare. Un tată avem: pe Dumnezeu“. Zisu-le-a Iisus: „Dacă Dumnezeu ar fi tatăl vostru, M’aţi iubi pe Mine, fiindcă Eu de la Dumnezeu am ieşit şi am venit. Că nu de la Mine Însumi am venit, ci El M’a trimis.

Apostolul Zilei: 2023-05-13

SÂMBĂTĂ ÎN SĂPTĂMÂNA A PATRA DUPĂ PAŞTI Ap. Fapte (XII, 1-11)

n vremea aceea, regele Irod (Agripa) a pus mâna pe unii din Biserică, ca să-i piardă. Şi a ucis cu sabia pe Iacov, fratele lui Ioan. Şi văzând că este pe placul iudeilor, a mai luat şi pe Petru, (şi erau zilele Azimelor). Pe care şi prinzându-l, l-a băgat în temniţă, dându-l la patru străji de câte patru ostaşi, ca să-l păzească, vrând să-l scoată la popor după Paşti. Deci Petru era păzit în temniţă şi se făcea necontenit rugăciune către Dumnezeu pentru el, de către Biserică. Dar când Irod era să-l scoată afară, în noaptea aceea, Petru dormea între doi ostaşi, legat cu două lanţuri, iar înaintea uşii paznicii păzeau temniţa. Şi iată un înger al Domnului a venit deodată, iar în cameră a strălucit lumină. Şi lovind pe Petru în coastă, îngerul l-a deşteptat, zicând: Scoală-te degrabă! Şi lanţurile i-au căzut de la mâini. Şi a zis îngerul către el: Încinge-te şi încalţă-te cu sandalele. Şi el a făcut aşa. Şi i-a zis lui: Pune haina pe tine şi vino după mine. Şi, ieşind, mergea după înger, dar nu ştia că ceea ce s-a făcut prin înger este adevărat, ci i se părea că vede vedenie. Şi trecând de straja întâi şi de a doua, au ajuns la poarta cea de fier care duce în cetate, şi poarta s-a deschis singură. Şi ieşind, îngerul s-a depărtat de la el. Şi Petru, venindu-şi în sine, a zis: Acum ştiu cu adevărat că Domnul a trimis pe îngerul Său şi m-a scos din mâna lui Irod şi din toate câte aştepta poporul iudeilor.