Tot ceea ce trăiește este o formă de moarte: tot timpul murim. Dar, în această experiență cotidiană a morții, fiecare moarte este urmată de o nouă naștere; orice moarte este, în același timp, o formă de viață. Viața și moartea nu sunt contrarii, nu se exclud reciproc, ci se întrepătrund.
Citește în continuare ‘Orice existență umană este o îmbinare de moarte și înviere’
Akedia este favorizată de părăsirea pravilei de rugăciune și a lecturilor ortodoxe folositoare pentru suflet, legarea de lucruri pământești și vremelnice, uitarea poruncilor lui Hristos. Visările sterpe, statul degeaba, bucuriile lumești, după care oamenii simt inevitabil o anumită pustiire lăuntrică – toate acestea duc la păcatul akediei.
Citește în continuare ‘Omul căzut în akedie n-are putere de nimic, nici de lupta cu răul’
Oamenii mari, toți oamenii care au strălucit în această lume, au purtat în ei spiritul creator și o rațiune superioară de a exista și de a trăi. Bucuriile lor de aici s-au desprins din poziția și sensul ce le-au știut găsi, din forțarea proprie, semnificativă pentru întreaga existență ce au știut-o impune.
Citește în continuare ‘Unde-i bucuria de a trăi? De ce trăim la întâmplare și atât de mărginit?’
Sfântul Ambrozie al Milanului, Scrisori, scrisoarea a II-a, 18-19, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 53, p. 32
Citește în continuare ‘Umilința – o virtute care ne ferește de rele’
| MARŢI ÎN SĂPTĂMÂNA A CINCEA DUPĂ PAŞTI Evanghelia de la Ioan |
 is-a Domnul către iudeii care veniseră atunci la Dânsul: adevăr, adevăr vă spun: De va păzi cineva cuvântul Meu, în veac nu va vedea moartea“. Iudeii I-au zis: „Acum ştim că ai demon. Avraam a murit, tot aşa şi profeţii; şi tu zici: De va păzi cineva cuvântul meu, în veac nu va gusta moartea. Nu cumva eşti tu mai mare decât tatăl nostru Avraam, care a murit? Şi au murit şi profeţii. Drept cine te iei tu?“ Iisus a răspuns: „Dacă Mă slăvesc Eu pe Mine Însumi, slava Mea nimic nu este. Tatăl Meu e Cel ce Mă slăveşte, despre Care voi ziceţi că e Dumnezeul vostru. Şi voi nu L-aţi cunoscut, dar Eu Îl ştiu; şi dac’aş zice că nu-L ştiu, aş fi asemenea vouă, un mincinos. Dar Eu Îl ştiu şi-I păzesc cuvântul. Avraam, părintele vostru, a fost bucuros să vadă ziua Mea şi a văzut-o şi s’a bucurat“. Deci au zis Iudeii către El: „Încă nu ai cincizeci de ani, şi L-ai văzut pe Avraam?…“. Iisus le-a zis: „Adevăr, adevăr vă spun: Mai înainte de a fi fost Avraam, Eu sunt!“ Atunci ei au luat pietre ca să arunce asupra Lui. Dar Iisus S’a ferit şi, trecând prin mijlocul lor, a ieşit din templu şi S’a dus. |
| MARŢI ÎN SĂPTĂMÂNA A CINCEA DUPĂ PAŞTI Ap. Fapte (XII, 25; XIII, 1-12) |
 n zilele acelea, Barnaba și Saul, după ce au îndeplinit slujba lor, s-au întors de la Ierusalim la Antiohia, luând cu ei pe Ioan, cel numit Marcu. Și erau în Biserica din Antiohia proroci și învățători: Barnaba și Simeon, ce se numea Niger, Luciu Cirineul, Manain, cel ce fusese crescut împreună cu Irod tetrarhul, și Saul. Și, pe când slujeau Domnului și posteau, Duhul Sfânt a zis: Osebiți-mi pe Barnaba și pe Saul, pentru lucrul la care i-am chemat! Atunci, postind și rugându-se, și-au pus mâinile peste ei și i-au lăsat să plece. Deci ei, mânați de Duhul Sfânt, au coborât la Seleucia și de acolo au plecat cu corabia la Cipru. Și, ajungând în Salamina, au vestit cuvântul lui Dumnezeu în sinagogile iudeilor. Și aveau și pe Ioan slujitor. Și, străbătând toată insula până la Pafos, au găsit pe un oarecare bărbat iudeu, vrăjitor, proroc mincinos, al cărui nume era Bariisus, care era în preajma proconsulului Sergius Paulus, bărbat înțelept. Acesta, chemând la sine pe Barnaba și pe Saul, dorea să audă cuvântul lui Dumnezeu. Dar le stătea împotrivă Elimas vrăjitorul – căci așa se tâlcuiește numele lui – căutând să întoarcă pe proconsul de la credință. Iar Saul – care se numește și Pavel – plin fiind de Duh Sfânt, a privit țintă la el, și a zis: O, tu cel plin de toată viclenia și de toată înșelăciunea, fiule al diavolului, vrăjmașule a toată dreptatea, nu vei înceta de a strâmba căile Domnului cele drepte? Și acum, iată mâna Domnului este asupra ta și vei fi orb, nevăzând soarele până la o vreme! Și îndată a căzut peste el pâclă și întuneric și, dibuind împrejur, căuta cine să-l ducă de mână. Atunci proconsulul, văzând ce s-a făcut, a crezut, mirându-se foarte de învățătura Domnului. |
♱ Oastea Creștin-Ortodoxă 
Comentarii recente