Cu Dumnezeu niciodată să nu vă purtați la întâmplare

Pentru rugăciune nu există un timp aparte: ea trebuie săvârșită tot timpul, în tot ceasul și în orice clipă.

Maica Domnului – pururea rugătoare şi mijlocitoare

Dacă am sta la picioarele Domnului, ca Maica Domnului în Sfânta Sfintelor, dacă am petrece în rugăciune şi gândire de Dumnezeu ca dânsa, nu ne-ar hrăni pe noi oamenii, ci îngerii şi serafimii din cer.

Maica Domnului – mijlocitoarea tuturor bucuriilor noastre

Bucuria din Sfânta Liturghie pe care ne-a lăsat-o Domnul Hristos, bucuria din sfânta împărtășire cu Sfintele Taine, cu Trupul și Sângele Domnului Hristos, toate acestea, într-un fel, vin prin Maica Domnului.

Modelul păstorului cel bun

Sfântul Ambrozie al Milanului, Scrisori, scrisoarea a XL-a, 2-4, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 53, p. 182

„Nimic nu este mai primejdios în fața lui Dumnezeu pentru un preot decât să nu spună liber ceea ce simte. Scris este: Am vorbit despre mărturiile Tale înaintea împăraților și nu m-am rușinat (Psalmi 118, 46). Și în alt loc: Fiul omului! Iată, te-am pus strajă casei lui Israel, pentru că, dacă se va îndepărta cel drept de drep­tățile sale și va face răul pe care nu i l-ai arătat, adică nu i-ai spus de ce să se ferească și nu-și va aduce aminte de datoria lui de a fi drept, Eu voi cere sângele lui din mâna ta. Iar dacă tu îi vei arăta celui drept să nu păcătuiască și el nu va păcătui, atunci va fi și el viu, pentru că i-ai spus, și îți vei mântui și tu sufletul tău (Iezechiel 3, 17-19). Este mai bine, împărate, să am cu tine tovărășia la cele bune, decât la cele rele și de aceea trebuie să nu placă bunăvoinței tale tăcerea preotului, ci libertatea. Căci primejdia libertății mele te încurcă, pe când binele libertății te ajută. Nu mă amesteca în chip nepotrivit în treburi care nu sunt de datoria mea, căci nu fac ceea ce trebuie să facă alții, ci mă supun datoriei, ascult de poruncile Dumnezeului nostru. Fac aceasta, în primul rând, din dragostea și prețuirea față de tine, din dorința de a te ști pe calea mântuirii. Și chiar dacă nu mi se îngăduie aceasta, dacă nu se are încredere în mine, eu o spun totuși din teama de a nu-L supăra pe Dumnezeu. (…) Și totuși, când vorbesc în pricini de stat, unde de asemenea trebuie păzită dreptatea, nu sunt stăpânit de atâta teamă dacă nu sunt ascultat, dar, în cele ale lui Dumnezeu, pe cine vei asculta, dacă nu-l asculți pe preot, a cărui primejdie de păcat este mai mare? Cine va îndrăzni să-ți spună adevărul dacă nu îndrăznește preotul?”

18 mai – Sfinții Mucenici Petru, Dionisie și Paulin [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2023-05-18

JOI ÎN SĂPTĂMÂNA A CINCEA DUPĂ PAŞTI Evanghelia de la Ioan (IX, 39-41; X, 1-9)

is-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: „Spre judecată am venit în lumea aceasta, pentru ca cei ce nu văd să vadă, iar cei ce văd să fie orbi“. Au auzit acestea unii dintre fariseii care erau cu El şi I-au zis: „Nu cumva şi noi suntem orbi?“ Iisus le-a zis: „Dacă aţi fi orbi, n’aţi avea păcat. Dar pentru că acum ziceţi: Vedem…, păcatul vostru rămâne. Adevăr, adevăr vă spun: Cel ce nu intră pe uşă în staulul oilor, ci sare pe oareunde, acela este fur şi tâlhar. Dar cel ce intră pe uşă este păstorul oilor. Acestuia portarul îi deschide şi oile ascultă de glasul lui şi el îşi cheamă oile pe nume şi le scoate afară. Şi când pe toate ale lui le scoate afară, el merge înaintea lor şi oile îl urmează, fiindcă-i cunosc glasul. Dar pe un străin ele nu-l urmează, ci fug de el, fiindcă ele nu cunosc glasul străinilor“. Această pildă le-a spus-o Iisus, dar ei n’au înţeles ce însemnau cele ce le grăia. A zis deci iarăşi Iisus: „Adevăr, adevăr vă spun: Eu sunt uşa oilor. Toţi câţi au venit mai înainte de Mine sunt furi şi tâlhari, iar oile nu i-au ascultat. Eu sunt uşa. De va intra cineva prin Mine, se va mântui; şi va intra şi va ieşi şi păşune va afla.

Apostolul Zilei: 2023-05-18

JOI ÎN SĂPTĂMÂNA A CINCEA DUPĂ PAŞTI Ap. Fapte (XIV, 20-28; XV, 1-4)

n zilele acelea, înconjurându-l ucenicii, Pavel s-a sculat și a intrat în cetate. Și a doua zi a ieșit cu Barnaba către Derbe. Și, binevestind cetății aceleia și făcând ucenici mulți, s-au înapoiat la Listra, la Iconiu și la Antiohia, întărind sufletele ucenicilor, îndemnându-i să stăruie în credință și arătându-le că prin multe suferințe trebuie să intrăm în Împărăția lui Dumnezeu. Și, hirotonindu-le preoți în fiecare biserică, rugându-se cu postiri, i-au încredințat pe ei Domnului în Care crezuseră. Apoi, străbătând Pisidia, au venit în Pamfilia. Iar, după ce au grăit cuvântul Domnului în Perga, au coborât la Atalia. Și de acolo au mers cu corabia spre Antiohia, de unde fuseseră încredințați harului lui Dumnezeu, spre lucrul pe care l-au împlinit. Apoi, venind și adunând Biserica, au vestit câte a făcut Dumnezeu cu ei și că a deschis neamurilor ușa credinței. Și au petrecut acolo cu ucenicii nu puțină vreme. Iar unii, coborându-se din Iudeea, învățau pe frați că: Dacă nu vă tăiați împrejur, după rânduiala lui Moise, nu puteți să vă mântuiți. Deci, făcându-se pentru ei ceartă și împotrivire nu puțină cu Pavel și Barnaba, au rânduit ca Pavel și Barnaba și alți câțiva dintre ei să meargă la apostolii și la preoții din Ierusalim pentru această întrebare. Deci ei, trimiși fiind de Biserică, au trecut prin Fenicia și prin Samaria, istorisind despre venirea neamurilor la credință și făceau tuturor fraților mare bucurie. Și, sosind ei la Ierusalim, au fost primiți de Biserică și de apostoli și de preoți și au vestit câte a făcut Dumnezeu cu ei.