Setea și foamea de Dumnezeu

În fiecare dintre noi există o sete și o foame de Dumnezeu, pe care greu ni le însușim.

Preacinstirea Maicii Domnului, un privilegiu al omenirii

Pe Cruce, Hristos ne-a încredințat Maicii Domnului. Iisus i-a zis Sfântului Ioan Evanghelistul, de pe Cruce: „Fiule, iată mama ta”, iar prin el, noi toți am devenit fiii Ei. Ce privilegiu, Maica lui Dumnezeu să fie și Maica noastră!

Una poate spune părintele duhovnic și altceva putem înțelege noi

În Viața Sfântului Pahomie ni se povestește un caz când sfântul a primit un oas­pete și a zis unui frate: „Du-te și prăjește două ouă, că am un oaspete”. La care fratele s-a dus și s-a apucat să taie lem­ne. După ce termină, sfântul îl cheamă și-i zice: „Frate, ce ți-am zis eu să faci?”. „Să tai lemne, avva!”. Și zice acolo: „A înțeles cuviosul că este lucrarea vrăjmașului și nu s-a tulburat”.

Fiul ploii

Mi-ar fi plăcut să am o a doua mamă, iar aceasta să fie ploaia. Celei ce m-a născut, care va rămâne mereu prima, îi datorez bucuria de a fi rudă cu pământul. Fac adică parte din cel mai mare neam care există pe lume. E bine să știi că nu ești în nici o împrejurare singur. Că-ți sare mereu cineva în ajutor. Fie un copac, fie o măgură de pe câmp, fie un fir de iarbă. Sunt, oricât de departe aș fi, peste tot acasă. Se găsește pretutindeni cineva dintre ai mei care nu-mi lasă sufletul să cadă. Atunci când mi se pare că nu-i mai poate opri nimeni căderea, vine de te miri unde o margine de pădure, o cumpănă de fântână, o floare de salcâm sau chiar parfumul amar al pelinului și-i spune: Ține-te de mine! Și el se ține. Ba chiar începe să se ridice, ajungând câteodată mai sus decât era înainte. Nu însă atât de sus cum s-ar fi întâmplat dacă ploaia ar fi fost cea de-a doua mamă a mea. Eram, în cazul acesta, rudă la fel de bună și cu cerul. Doamne, ce grozav ar fi fost să aud carul mare intrându-mi noaptea în curte și spunându-mi: Am văzut că nu dormi. Hai să dăm împreună o raită pe deasupra lumii! Ori să găsesc seara un pâlc de stele în pragul casei, zicându-mi c-au venit să-mi gonească întunericul din gânduri.

„Dacă ai fi ştiut Cine este… tu ai fi cerut apă de la El”

Duminica trecută am pomenit convorbirea Domnului Hristos cu femeia samarineancă. Două teme mari transpar din acest eveniment consemnat la Ioan 4, 5-42: apa vieții și închinarea în duh și adevăr.

Tatăl lucrează prin Fiul

Origen, Contra lui Celsus, Cartea a II-a, Cap. IX, în Părinți și Scriitori Bisericești (1984), vol. 9, p. 105

„(…) N-au recunoscut dumnezeirea lui Iisus cu toată mulțimea mărturiilor prorocilor, care-L descriu ca puterea cea mare a lui Dumnezeu, Stăpânul și Părintele tuturor făpturilor, căci după convingerea noastră despre El s-au rostit acele cuvinte de poruncă despre care citim în istoria creației descrise de Moise: să fie lumină!, să fie o tărie în mijlocul apelor și tot ce a poruncit, Dumnezeu a poruncit și Fiul a făcut. Lui i-au fost adresate cuvintele: să facem om după chipul și după asemănarea Noastră (Facerea 1, 26), și credem că tot ce Tatăl a poruncit, Cuvântul a săvârșit. Și aceste lucruri le afirmăm nu numai pe temeiul unei presupuneri obișnuite, de altfel, la iudei, ci ele au fost spuse de Însuși Dumnezeu și rostirea lor e următoarea: El a zis și s-a făcut; El a poruncit și s-au zidit (Psalmi 32, 9). Iar dacă Dumnezeu a poruncit și făpturile au fost aduse la viață, atunci, în înțelesul și graiul acestor proroci, cine ar fi fost în stare să împlinească porunca Tatălui dacă nu Cel care este, ca să zicem așa, Cuvântul și Adevărul?”

19 mai – Sfântul Sfințit Mucenic Patrichie, Episcopul Prusiei [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2023-05-19

VINERI ÎN SĂPTĂMÂNA A CINCEA DUPĂ PAŞTI Evanghelia de la Ioan (X, 17-28)

is-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: de aceea Mă iubeşte Tatăl, că Eu viaţa Mi-o pun, pentru ca iarăşi s’o iau. Nimeni n’o ia de la Mine, ci Eu Însumi o pun. Putere am ca s’o pun şi putere am ca iarăşi s’o iau. Această poruncă am primit-o de la Tatăl Meu“. Dezbinare s’a făcut iar între Iudei din pricina acestor cuvinte. Şi mulţi dintre ei ziceau: „Are demon şi e nebun; de ce-l ascultaţi?…“. Alţii ziceau: „Cuvintele acestea nu sunt ale unui demonizat. Poate cumva un demon să deschidă ochii orbilor?…“. Şi era atunci la Ierusalim sărbătoarea înnoirii templului; şi era iarnă. Iar Iisus umbla prin templu, în pridvorul lui Solomon. Atunci Iudeii L-au împresurat şi-I ziceau: „Până când o să scoţi sufletul din noi? Dacă tu eşti Hristosul, spune-ne-o de-a dreptul!“ Iisus le-a răspuns: „Eu v’am spus, dar voi nu credeţi. Lucrurile pe care Eu le fac în numele Tatălui Meu, ele mărturisesc despre Mine. Dar voi nu credeţi, pentru că voi nu sunteţi din oile Mele. Oile Mele glasul Meu îl ascultă, şi Eu le cunosc şi ele Mă urmează. Şi Eu le dau viaţă veşnică şi ele’n veac nu vor pieri şi din mâna Mea nimeni nu le va răpi.

Apostolul Zilei: 2023-05-19

VINERI ÎN SĂPTĂMÂNA A CINCEA DUPĂ PAŞTI Ap. Fapte (XV, 5-12)

n acele zile, unii din eresul fariseilor, care trecuseră la credinţă, s-au ridicat zicând că trebuie să-i taie împrejur şi să le poruncească a păzi Legea lui Moise. Şi apostolii şi preoţii s-au adunat ca să cerceteze despre acest cuvânt. Şi făcându-se multă vorbire, s-a sculat Petru şi le-a zis: Bărbaţi fraţi, voi ştiţi că din primele zile Dumnezeu a ales între voi, ca prin gura mea neamurile să audă cuvântul Evangheliei şi să creadă. Şi Dumnezeu, Cel ce cunoaşte inimile, le-a mărturisit, dându-le Duhul Sfânt, ca şi nouă. Şi nimic n-a deosebit între noi şi ei, curăţind inimile lor prin credinţă. Acum deci, de ce ispitiţi pe Dumnezeu şi vreţi să puneţi pe grumazul ucenicilor un jug pe care nici părinţii noştri, nici noi n-am putut să-l purtăm? Ci prin harul Domnului nostru Iisus Hristos credem că ne vom mântui în acelaşi chip ca şi aceia. Şi a tăcut toată mulţimea şi asculta pe Barnaba şi pe Pavel, care istoriseau câte semne şi minuni a făcut Dumnezeu prin ei între neamuri.