„Iar tu, postind, unge capul tău şi faţa ta o spală” (Matei 6, 17). Cu atât mai mult se cade să ne curăţim sufletul care se întinează din pricina păcatelor.
Citește în continuare ‘Cum să ne îngrijim de sufletul nostru ?’
„Iar tu, postind, unge capul tău şi faţa ta o spală” (Matei 6, 17). Cu atât mai mult se cade să ne curăţim sufletul care se întinează din pricina păcatelor.
Citește în continuare ‘Cum să ne îngrijim de sufletul nostru ?’
Grija noastră pentru mântuirea sufletelor noastre trebuie să fie neîntreruptă, ca și rugăciunea și mulțumirea noastră.
Citește în continuare ‘Grija pentru mântuirea sufletelor noastre’
În a doua jumătate a secolului al III-lea şi începutul secolului al IV-lea, Creștinismul intră într-o nouă etapă a existenței sale, dezvoltându-se de-a lungul Nilului extraordinara epopee a monahismului creștin. Monahismul, de la grecescul μοναχος – acea persoană care trăiește în singurătate -, reprezintă o practică fundamentală a vieții creștine. Scopul monahismului este îndumnezeirea omului şi pentru că se caută împlinirea voii lui Dumnezeu mai presus de orice în lumea aceasta, monahul se angajează într-o necontenită luptă duhovnicească.
Citește în continuare ‘Monahismul – viaţă pe Tabor cu Dumnezeu’
Duhul tulburării, al revoltei, al scotocirii după noi probleme, al încurcării în polemici invadează zi de zi mediul online, cotropind mințile oamenilor. Prin lucrarea acestui duh lumea este tot mai divizată. Nici măcar în preajma Învierii nu a stat degeaba, ci după dictonul „divide et impera”, a agitat societatea civilă. Subiectul polemicii a fost data sărbătoririi Sfintelor Paști. Problema este veche și evident nu se rezolvă în presă, ci în Sinod, singurul îndreptățit să gestioneze asemenea subiecte, după cuvântul Evangheliei: „Părutu-s-a Duhului Sfânt şi nouă” (Faptele Apostolilor 15, 28).
Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia VI, VI, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, pp. 85-86
„Da, vom da socoteală de păcatele săvârșite cu voie și fără de voie. De cel care se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, spune Hristos, Mă voi lepăda și Eu de el înaintea Tatălui Meu (Matei 10, 33). Chiar dacă lepădarea de Hristos este fără voia noastră, totuși nu scăpăm de pedeapsă, ci vom da socoteală și de ea. Vom da socoteală și de cele pe care le știm și de cele pe care nu le știm. Nu mă știu vinovat cu nimic, spune Pavel, dar nu cu aceasta m-am îndreptățit (I Corinteni 4, 4). Vom da socoteală de cele făcute cu știință și de cele făcute cu neștiință. Le mărturisesc lor, spune Pavel, că au râvnă pentru Dumnezeu, dar nu cu știință (Romani 10, 2); totuși aceasta nu le e de ajuns pentru apărarea lor. Scriindu-le corintenilor, le spune: Dar mă tem ca nu cumva, precum șarpele a amăgit pe Eva cu vicleșugul său, tot așa să abată gândurile voastre de la curăția cea întru Hristos (II Corinteni 11, 3).”
Comentarii recente