Păcatul se naște așa, că diavolul ispitește pe om printr-o momeală care nu-l forțează și îi arată începutul păcatului, iar omul intră în vorbă cu el din pricina iubirii de plăcere și a slavei deșarte.
Domnul, știind aceasta, ne poruncește, zicând: Să nu vă îngrijiți de ziua de mâine (Matei 6, 34). Și cu dreptate. Pentru că cel ce nu s-a izbăvit de cele materiale și de grija lor cum se va izbăvi de gândurile rele? Iar cel învăluit de gânduri cum va vedea păcatul, care este acoperit de ele? Căci păcatul e un întuneric și o ceață a sufletului ce se lasă din gânduri, din cuvinte și din fapte rele.
Și păcatul se naște așa, că diavolul ispitește pe om printr-o momeală care nu-l forțează și îi arată începutul păcatului, iar omul intră în vorba cu el din pricina iubirii de plăcere și a slavei deșarte. Căci deși prin judecată nu voiește, dar cu lucrarea se îndulcește și îl primește. Iar cel ce nu-și vede acest păcat cuprinzător cum se va ruga pentru el ca să se curățească? Și cel ce nu s-a curățit cum va afla locul ființei curate? Iar de nu-l va afla, cum va vedea casa cea mai dinlăuntru a lui Hristos dacă suntem casa lui Dumnezeu, după cuvântul prorocesc, evanghelicesc și apostolesc?
Sfântul Marcu Ascetul,
Despre cei ce își închipuie că se îndreptățesc prin fapte, cap. 224, în Filocalie, vol. I, pag. 277
Doxologia
♱ Oastea Creștin-Ortodoxă 
0 Răspunsuri to “Păcatul e un întuneric și o ceață a sufletului ce se lasă din gânduri”