Topul ciudăţeniilor şi lucrurilor ieşite din comun despre sex practicate din antichitate şi până azi

De-a lungul timpului, sexul a fost asociat cu tot felul de ciudăţenii, deşi la vremea respectivă sau în cultura respectivă reprezentau normalul. Între cele care pot fi enumerate dintr-o suflare sunt faptul că de exemplu în Guam, fecioarele nu pot merge la altar, astfel că există bărbaţi bine plătiţi să le rezolve problema,iar în India te costă mai puţin o prostituată decât un prezervativ.

Iată 69 de astfel de ciudăţenii şi curiozităţi sexuale practicate pe întreg mapamondul de-a lungul timpurilor

Prostituţie pe front şi în mănăstiri

1. In timpul Cruciadelor, starea de bine a trupelor era asigurata: in anul 1270, peste 10 000 prostituate insoteau soldatii.

2. In timpul domniei lui Carol cel Mare, calugaritele din manastiri practicau prostitutia pentru a-si mari veniturile.

3. In timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, in bordelurile soldatilor germani, prostituatele erau notate. Daca una dintre ele primea 3 calificative negative, era impuscata.

4. Dintotdeauna, culoarea rosie a fost asociata cu prostitutia. In 1254, o lege le obliga pe femeile care practicau aceasta meserie sa-si vopseasca trupurile in rosu pentru a se distinge de femeile „cinstite”. Din acelasi motiv, regele Angliei, Edward al III-lea, le obliga pe prostituate sa-si poarte hainele pe dos.

Bombe cu efect afrodiziac

5. Intr-o vreme, Pentagonul punea la cale dezvoltarea unei bombe cu efect afrodiziac. Aceasta ar fi trebuit sa dezvolte la dusman o atractie irezistibila intre soldati, neutralizandu-i in acest fel.

6. Chiar si astazi, in unele regiuni ale Braziliei, inca se prepara „cafeaua dragostei”. Traditia spune ca femeia sa-i pregateasca o cafea iubitului ei, pe care sa o filtreze printr-un chilot purtat. Aceasta bautura se pare c-ar avea efect afrodisiac.

7. In timpul domniei lui Ludovic al XVI-lea, in ajunul casatoriei, viitorul mire facea o baie in balegar pentru a preveni penele sexuale.

8. In Antichitate, ficatul unui tanar ucis in stare de excitatie era cel mai cautat afrodisiac.

Cum erau pedepsiţi infidelii în Antichitate

9. In Grecia antica, amantul unei femei maritate era pedepsit in public: i se baga o ridiche in anus sau era epilat.

10. Pana in secolul al XVIII-lea, nasterea de gemeni era asociata cu adulterul. Se credea atunci ca barbatul nu poate sa fecundeze decat un ovul, iar 2 bebelusi inseamna 2 fecundari, deci un al doilea tata. Mamicile de gemeni erau condamnate sa sufere dispretul societatii.

11. In Italia, pana in anii 1960, traditia spunea ca barbatul sa-i ofere o pusca sau un pistol viitoarei lui sotii, cu care ea sa-l poata ucide daca era infidel.

12. In Anglia secolului al X-lea, regele Edmond adopta masuri aspre contra infidelilor, avand in vedere cresterea alarmanta a cazurilor de adulter. Femeile infidele erau pedepsite prin taierea nasului si urechilor, iar amantii lor erau alungati din regat.

Precursorii tatuajelor

13. In Evul Mediu, femeile isi machiau in intregime organele genitale pentru a-si excita partenerii.

14. La unele femei, vaginul poate avea dimensiuni iesite din comun: uneori vaginul este atat de mare incat prin el poate patrunde capul unui barbat, alteori e atat de mic incat actul sexual devine imposibil.

15. Un studiu a aratat ca obiectul cel mai dificil de scos dintr-un vagin este o minge de biliard.

16. In SUA, din ce in ce mai multe femei se opereaza pentru a-si micsora vaginul, ceea ce le confera senzatii mai intense in timpul actului sexual.

17. In Malaezia, un barbat de 34 ani, sub influenta drogurilor, si-a taiat penisul, l-a fript si l-a mancat.

18. In SUA, felatia este legala doar in 6 state.

19. Femeile din Babilon nu erau foarte incurajate sa practice felatia. Ele riscau sa li se scoata ochii daca se intampla sa raneasca sexul unui barbat.

20. Sexul oral cambodgian este o felatie care se realizeaza cu ceai cald in gura.

Posteriorul bombat, cheia succesului în Somalia

21. In cultura japoneza, schiopatatul usor este un gest de mare senzualitate. Pentru a seduce, fetele invata sa schiopateze fin.

22. Potrivit unui explorator britanic din secolul al XIX-lea, in Somalia barbatii aliniaza femeile unele langa altele si o aleg de sotie pe aceea care are posteriorul cel mai bombat.

23. In Japonia, studentele isi rotunjesc veniturile in fiecare luna vanzandu-si chilotii murdari in sex-shop-uri. Acestia sunt foarte populari, uneori gasindu-se de vanzare si la tonomate.

24. In Tailanda, un studiu al armatei a demonstrat ca 16% dintre soldati au avut cel putin un raport homosexual.

25. La mayasi, barbatii nu puteau sa intretina raporturi sexuale cu femeile inainte de casatorie, de aceea ei foloseau sclavi homosexuali pentru a-si satisface nevoile fiziologice.

26. In secolul al XIX-lea, travestitii fabricau sani falsi din carne moale de porc, pe care o decupau apoi sub forma unui san.

Concursuri de „bărbăţie”

27. In Japonia, acum multa vreme, erau organizate concursuri de erectie. Barbatii trebuiau sa-si mentina erectia cat mai mult prin mangaieri, fara sa ejaculeze. Concursurile aveau drept scop intarirea spiritului de luptator al participantilor.

28. In 1887, masturbarea era considerata un pacat. In acele vremuri, un barbat a inventat un aparat echipat cu o sonerie ce ii prevenea pe parinti cand copilul lor avea o erectie.

29. In secolul al XIX-lea, era interzis importul de bideuri franceze in Marea Britanie, deoarece „obiectul diavolului” ii incita pe englezi sa se masturbeze.

30. Un sexolog german, Kraft-Ebing, se opunea deschis masturbarii, deoarece din punctul sau de vedere aceasta practica putea duce la bisexualitate.

31. Numerosi medici din secolul al XVI-lea credeau ca practicarea regulata a masturbarii ducea la cresterea in dimensiuni a penisului.

32. La Milano, in 1995, pentru a reclama dreptul la sex in inchisoare, trei detinuti s-au refugiat pe acoperisul penitenciarului si s-au masturbat pe rand timp de 3 zile si 4 nopti in fata fortelor de ordine.

33. Un studiu australian realizat in 2003 a demonstrat ca barbatii care ejaculeaza de peste 5 ori pe saptamana in tinerete au de 3 ori mai putine riscuri sa se imbolnaveasca de cancer la varsta adulta.

Sexul în grup din biserici

34. In secolul al XVI-lea, bisericile erau locuri de intalnire pentru cuplurile adultere. Aici se practica sexul in grup, iar in cazurile extreme, chiar violuri colective uneori urmate de crime.

35. Imparateasa chineza Wu Hu avea un apetit sexual atat de mare incat ii obliga pe demnitarii care o vizitau sa ii faca un cunnilingus in semn de supunere.

36. In secolul al XVII-lea, orgiile in randul nobilillor erau ceva obsinuit. Mai multe cupluri se intalneau intr-o caleasca si se abandonau placerilor trupesti. Se spunea ca miscarile calestii in mers facea sexul mai placut.

Perversiuni în toată istoria

37. Zoofilie: in 1948, un raport asupra sexualitatii americanilor a aratat ca 65% dintre barbatii care locuiesc la tara intretin raporturi sexuale cu animale.

38. Incest: in Grecia, mai exact in satul Douneika, o veche traditie spunea ca tinerele femei sa fie deflorate de propriul tata sau de un unchi inaintea casatoriei, ca noaptea nuntii sa nu fie dureroasa. Viitorii miri erau sodomizati pentru a invata sa fie blanzi cu sotiile lor.

39. Necrofilie: egiptenii se temeau ca cei care se ocupau cu imbalsamarea cadavrelor sa nu le violeze femeile, de aceea ei pastrau corpurile defunctelor la domiciliu pana cand descompunerea devenea vizibila.

40. Scatologie: sultanul marocan Moulay Ismail, in semn de favoritism, trimitea excrementele sale femeilor din harem.

41. Ondinism: un psiholog din secolul al XIX-lea povestea intr-unul din studiile sale cazul unui pacient fetisist care fura chilotii murdari ai femeilor si ii intindea pe perna inainte de a se culca, deoarece adora mirosul de urina.

42. In Antichitate, medicii recomandau flagelarea si baile reci ca remediu pentru impotenta.

43. In domeniul sadismului, exista o categorie de persoane, numite „epinglofile”, care nu ajung la orgasm decat dupa ce au infipt ace in pieptul partenerului lor. Exista chiar prostituate specializate in acest tip de serviciu, care cer foarte multi bani pentru serviciile lor.

Violul „conjugal”

44. In unele state din SUA, cum este Nevada, sodomia era un delict care se pedepsea cu condamnarea la moarte in anii ’50-’60.

45. In 2007, un studiu national francez a scos la iveala ca 37% dintre femeile acestei tari si 45% dintre barbatii heterosexuali au practicat, cel putin o data in viata, sexul anal.

46. Tot in Franta, un barbat a fost condamnat pentru viol conjugal deoarece si-a introdus un deget in anusul sotiei in timp ce aceasta dormea.

Fantezii sexuale ciudate ale aristocraţilor

47. Ludovic al XIV-lea adora sa faca dragoste cu femei aflate in perioada menstruatiei si afirma ca nu exista un afrodisiac mai bun.

48. In Evul Mediu, medicii tratau ciuma si furunculele cu sange menstrual.

49. Cantitatea medie de sperma emisa prin ejaculare este de 2-6 ml. In cazurile extreme, cele de hiperspermie, cantitatea ejaculata poate ajunge pana la 10 ml.

50. Viteza medie de ejaculare a spermei este de 45 km/h.

51. In timpul orgasmului, unele femei, numite „femei-fantana”, pot sa expulzeze pana la 50 ml dintr-un lichid inodor si fara gust, a carui provenienta nu se cunoaste inca.

Pornografie si voyeurism – fapte surprinzatoare

52. Pentru a trezi apetitul amantelor sale, regele Francois I le ducea pe acestea in padurea Saint-Germain pentru a asista la imperecherea cerbilor cu caprioarele.

53. In Evul Mediu, femeile nu erau spanzurate, pentru a evita ca barbatii sa se uite sub fustele lor.

54. La 76 ani, si cu 350 filme la activ, Shigeo Tokuda este unul dintre actorii porno cei mai cunoscuti in Japonia.

55. In SUA anilor ’80, existau mai multe sex-shop-uri decat restaurante McDonald’s.

56. Pentru ca mumiile sa nu se plictiseasca, egiptenii le puneau in morminte papirusuri pornografice.

57. Un tanar chinez i-a scris peste 700 scrisori iubitei lui, in care o cerea in casatorie. Ea s-a casatorit pana la urma cu postasul!

Pudibonderii: Fără copane pentru femeile din burghezia înaltă

58. In epoca victoriana, nu se cuvenea ca femeile din inalta burghezie sa manance copanele de pui. Aceasta bucata era considerata un simbol sexual.

59. In secolul al XVI-lea, pentru ca femeile insarcinate sa nu vada chipul medicului care le ajuta sa nasca, el trebuia sa intre in camera in patru labe.

60. In SUA, pana la inceputul anilor ’40, cenzura cinematografica impunea ca in filme sa apara camera cu doua paturi separate, chiar si pentru cuplurile casatorite. Din aceleasi motive de pudoare, daca o scena de sarut se efectua pe un pat, barbatul trebuia sa aiba un picior pe podea.

Sărutul ca fiolă

61. Atunci cand romanii isi sarutau nevestele, ei nu o faceau din tandrete, ci pentru a verifica daca acestea bausera cumva vin, bautura interzisa femeilor.

62. Un sarut activeaza 12 muschi ai buzelor si 19 ai limbii.

63. In fiecare secunda, peste 866.000 de persoane se saruta in lume.

64. Dimensiunea prezervativelor nu este la fel pe toate continentele: in Asia, ea este in medie de 14 cm, in Europa de 17 cm, iar in America de 19 cm.

65. Pana in anii ’90, cand s-a inventat pilula, metoda contraceptiva cea mai utilizata in SUA era dusul vaginal cu Coca-Cola.

66. Romanii credeau ca apa rece ucide sperma, de aceea dupa fiecare raport sexual, sclava ii facea dus vaginal stapanei ei.

67. In Antichitate, siriencele isi introduceau un burete imbibat in otet in vagin pentru a nu ramane gravide.

68. In secolul al XIX-lea, prezervativele erau garantate 5 ani. Dupa fiecare utilizare, ele erau spalate, date cu talc si rulate pana la utilizarea urmatoare.

69. In China exista o meserie speciala: controlorul de ciclu. In scopul de a lupta contra numarului prea mare de sarcini, comitetele de control a nasterilor angajeaza „trimisi speciali” al caror rol este sa controleze menstruatiile femeilor din sectorul lor de activitate. Daca vreo femeie ramane insarcinata, ea este imediat condusa la spital pentru a face avort.

Ce au căutat naziștii în Tibet?

În primăvara anului 1938, cinci savanți germani membrii ai SS au participat la o expediție de cercetare în Tibet. Aproape uitat astăzi, acest eveniment a fost extrem de controversat în epocă și a continuat să îi fascineze decenii la rând pe amatorii de conspirații. Cele mai multe controverse și discuții nu au fost generate de rezultatele științifice, ci de contextul expediției – ajunul celui de-Al Doilea Război Mondial – și de scopul acesteia, la întrebarea „ce au căutat naziștii în Tibet?” fiind oferite de-a lungul timpului numeroase răspunsuri, care de care mai fanteziste. 

Expediția a fost condusă de un personaj cu adevărat excepțional: Ernst Schäfer. Aventurier, vânător, cercetător, scriitor și membru SS, el a fost un fel de „Indiana Jones” nazist în carne și oase. Născut în orașul Köln, Schäfer a fost pasionat de mic de faună, crescând pasări, insecte, șerpi, pești, veverițe și multe altele animale mici. Camera lui arăta ca o mică menajerie, plină cu colivii, acvarii, terarii, folosite pentru a observa comportamentul animalelor. După ce a obținut diploma de liceu, în 1929, s-a înscris la Universitatea din Göttingen, unde a studiat zoologia, botanica și geografia, visând să calce pe urmele eroului său, geograful și exploratorul suedez Sven Hedin.

Ernst Schäfer a ajuns pentru prima dată în Tibet în 1931, după ce s-a alăturat unei expediții organizate de americanul Brooke Dolan. Născut într-o familie bogată din Philadelphia, Dolan era deja celebru în presa americană la numai 21 de ani, datorită expedițiilor sale de vânătoare în Asia. În expediția din 1931, Dolan și Schäfer au urcat pe fluviul Yangtze, în căutarea unui trofeu de vânătoare extrem de rar: ursul panda.

Schäfer, al doilea bărbat alb care a reuşit să împuşte un urs panda

Expediția s-a transformat într-o adevărată întrecere între cei doi, care s-au separat de restul grupului și au plecat pe cont propriu prin pădurile de bambus. Competiția a fost câștigată de german, care a devenit, în mai 1932, al doilea bărbat alb care a reușit să împuște un urs panda. Expediția a continuat până în estul Tibetului. Dolan și Schäfer (foto stânga) nu s-au aventurat mai departe din cauza conflictului dintre tibetani și naționaliștii chinezi.

Anul următor, Schäfer s-a alăturat SS-ului, iar în 1935 a participat la o a doua expediție în Tibet, condusă tot de Brooke Dolan. De data aceasta, ei au pătruns mai adânc în interiorul țării, însă amenințarea permanentă din partea nomazilor Ngolok, care controlau zona, a condus la destrămarea expediției. Dolan a părăsit grupul și a mers mai departe singur, deghizat în negustor tibetan, iar Schäfer s-a întors în China, plutind în aval pe Yangtze, până la Shanghai.

Întors în Germania, Ernst Schäfer a publicat o carte, denumită Tibetul necunoscut, în care pleda pentru organizarea unei expediții științifice în tărâmul îndepărtat. Numeroasele articole de presă l-au transformat pe tânăr într-o celebritate și l-au adus în atenția lui Heinrich Himmler. În vara anului 1936, în timp ce Germania se pregătea pentru organizarea Jocurilor Olimpce de vară, Schäfer s-a întâlnit cu Himmler la Berlin și a obținut permisiunea de a organiza o expediție oficială în Tibet, sponsorizată de „Ahnenerbe” și compusă din savanți SS.

Ce au căutat naziștii în Tibet?

Discuția dintre cei doi nu a fost consemnată. Toate informațiile despre această întâlnire provin de la Ernst Schäfer, care le-a povestit anchetatorilor americani, după ce a fost capturat în 1945. Potrivit lui Schäfer, Himmler i-a mărturisit atunci câteva dintre convingerile sale originale: că Universul a fost format în urma unei bătălii cosmice între foc și gheață, că Pământul a fost populat odinioară de specii de uriași şi că iar rasa ariană a coborât direct din cer3. Schäfer le-a spus anchetatorilor săi că el nu împărtășea aceste idei, pe care le considera rizibile, deși putem să fim convinși că nu a râs în fața lui Himmler.

Misterioasa călătorie în Tibet a cinci oameni de știință germani, membrii ai SS-ului, în ajunul celui de-Al Doilea Război Mondial i-a fascinat pe contemporani. De-a lungul timpului au fost avansate numeroase explicații pentru această expediție, care de care mai fanteziste: s-a spus că ea ar fi avut ca scop descoperirea unei legături între Atlantida și prima civilizație a Asiei Centrale; că Schäfer ar fi crezut că Tibetul era leagănul omenirii, unde o castă de preoți crease un imperiu de cunoaștere mistică, numit Shambabla, al cărui simbol era svastica, roata budistă a vieții; sau că naziştii ar fi căutat o substanță secretă, care prelungea viața și putea fi folosită pentru atingerea unei stări superioare de conștiință4.

Din păcate pentru amatorii de conspirații, aceste ipoteze sunt false. Himmler, care se considera un mecena al științei germane, a înființat societatea „Ahnenerbe” pentru a studia originea rasei ariene, din care se trăgeau germanii puri. Arheologii germani au primit misiunea de a dezgropa preistoria ariană, fiind organizate numeroase expediții în acest scop, iar cea din Tibet a fost cea mai ambițioasă dintre acestea. Himmler a încercat în mod constant să influențeze activitatea oamenilor de știință, astfel încât aceștia să-și îndrepte atenția asupra subiectelor pseudo-științifice care îl interesau pe el. Cu toate acestea, se pare că Schäfer nu a fost interesat de această pseudo-știință, refuzând ferm să îi permită lui Edmund Kiss (un discipol al teoriei „Welteislehre”, enunțată de Hans Hörbiger) să se alăture expediției. Hörbiger susținea că Atlantida a fost distrusa de un mare potop cauzat de impactul dintre un corp ceresc de gheață și Pământ. Himmler a adoptat această teorie și credea că aceia care au scăpat din Atlantida au emigrat în Asia Centrală, unde au înființat o mare civilizație.

O expediţie care s-a născut greu

În decembrie 1937, Schäfer a realizat planul final al expediției, care avea ca destinație Tibetul de Est, cu acces din China. Schäfer a fost nevoit să facă însă anumite compromisuri în privința membrilor expediției și să accepte prezența antropologului Bruno Beger, adept al teoriei conform căreia indo-europenii şi-ar avea originea în Asia Centrală, o idee care a fost îndelung dezbătută în cercurile academice. Cu toate acestea, divergențele dintre Schäfer și Himmler s-au adâncit şi, în final, conducătorul SS-ului a cerut ca societatea „Ahnenerbe” să își retragă sprijinul și finanțarea pentru expediție.

Schäfer a reușit să strângă singur banii necesari, însă avea nevoie în continuare de sprijinul politic al lui Himmler. Acesta și-a dat acordul pentru expediție, cu condiția ca toți membrii să facă parte din SS. În afară de Schäfer și Beger, la expediție au mai luat parte Ernst Krause, entomolog, fotograf și operator video, Karl Wienert, geofizician, și Edmund Geer, expert în logistică, responsabil de transport și aprovizionare.

Situația politică din Asia de Est l-a obligat pe Schäfer să-și schimbe planurile iniţiale. După ce a aflat că nu exista nicio posibilitate de a ajunge în Tibet prin China, el nu a avut de ales, fiind nevoit să traverseze India, unde trebuia să negocieze cu autoritățile britanice. Prin urmare, Schäfer a plecat la Londra, în martie 1938, unde a obținut o importantă scrisoare de recomandare adresată lui Sir Aubrey Metcalfe, ministrul de externe britanic din India.

Tibetanii, fascinați de gadget-urile epocii

Cei cinci exploratori germani au plecat spre Calcutta în aprilie 1938 și au reușit să pătrundă în Tibet abia în luna decembrie, după ce permisiunea de intrare le fusese refuzată inițial, de două ori, fiind nevoiți să petreacă șase luni în micul regat Sikkim, din nordul Indiei. Spre uimirea tuturor, la granița tibetană n-au găsit nici bariere, nici paznici sau soldați. Doar un morman de pietre marca granița dintre cele două țări.
Ajuns în Lhasa, Schäfer a reușit să extindă permisul de ședere de mai multe ori, astfel că au putut să rămână în capitala tibetană timp de două luni. La scurt timp după sosirea lor au început vizitele oficiale, membrii expediției reușind să dezvolte în unele cazuri chiar relații de prietenie cu liderii locali, printre care și primul ministru Yapzhi Langdün, nepotul celui de-al 13-lea Dalai Lama. Antropologul Bruno Beger a avut o influență extrem de pozitivă asupra relațiilor membrilor expediției cu tibetanii. Având o oarecare pregătire medială, el a reușit să trateze cu succes bolile unor membrii ai aristocrației.

Un mare avantaj pentru expediție a fost reprezentat de faptul că fotografia nu era o noutate pentru tibetani. Dimpotrivă, se pare că fotografia a fost introdusă în Tibet încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea, iar la momentul vizitei exploratorilor germani în Lhasa existau deja destul de mulți fotografi amatori entuziaști și chiar unii profesioniști. În afara unui singur incident, când un localnic a aruncat o piatră spre aparatul de fotografiat, Beger a raportat că nu au întâmpinat dificultăți în timp ce făceau fotografii.

Darurile oferite localnicilor de germani indică un mare interes în rândul tibetanilor pentru realizările tehnice ale Occidentului. Deoarece nu aveau suficiente articole tehnice pentru le oferi sub formă de cadouri, Schäfer a fost nevoit să dăruiască o parte din echipamentul expediției. Binoclurile Zeiss par să fi fost deosebit de populare printre miniștrii tibetani. De asemenea, Schäfer a oferit un radio Phillips, o cameră foto, un fonograf, un gramofon și a mai comandat alte cadouri din Calcutta și chiar din Germania.
Cel mai important eveniment din Lhasa și motivul principal pentru cererile repetate ale lui Schäfer de prelungire a permisiunii lor de ședere era „Monlam” (Festivalul de Anul Nou), care dura mai mult de trei săptămâni. Exploratorii au reușit să asiste la sărbătoare, iar Schäfer a oferit o descriere vie și extinsă a festivităților, în jurnalele sale, dar şi în cartea sa, Das Fest der weissen Schleier, dedicată acestui subiect. Mai mult, exploratorii au fost invitați să participe la „Gyalpo Losar”, a doua zi a Anului Nou tibetan, care este considerată o zi mai importantă decât ziua de Anul Nou în sine.

Pentru a obține, din partea guvernului tibetan, permisiunea de a vizita valea Yarlung, considerată „leagănul civilizației tibetane”, unde să găsesc numeroase mănăstiri și temple, Schäfer a mințit în legătură cu simbolul svasticii, susținând că acesta ar fi fost adus în Germania din vale, în urmă cu 5.000 de ani.

La un pas de moarte, în drum spre casă 

Expediția s-a încheiat mai repede decât și-ar fi dorit exploratorii, după ce Schäfer a primit o scrisoare de la tatăl său, care îl anunța că războiul este iminent. Germanii au părăsit precipitat Tibetul și s-au îndreptat spre Calcutta, unde Schäfer a fost primit într-o audiență privată de lordul Linlithgow, viceregele Indiei, căruia i-a prezentat un raport detaliat despre expediția sa.

De la Calcuta, exploratorii s-au îmbarcat într-un avion British Airways, cu destinația Bagdad, însă au fost nevoiți să aterizeze de urgență la Karachi, din cauza unor probleme tehnice. La Bagdad au avut norocul să schimbe avionul și să zboare spre Atena cu o aeronavă Lufthansa. După aterizare au aflat că avionul British Airways, care a avut probleme tehnice la Karachi, s-a prăbușit în mare la Alexandria. O surpriză îi aștepta în Atena, un avion nou special, pus la dispoziție de guvernul german, pentru întoarcerea lor acasă în siguranță.

Indiferent de controversele stârnite și de problemele înfruntate, expediția condusă de Ernst Schäfer a fost un succes în ceea ce privește materialele științifice colectate. În urma expediției au fost strânse zeci de mii de fotografii și de pagini cu însemnări atente despre oamenii din Tibet, dar și despre floră și faună. Arhivele federale germane din Koblenz adăpostesc o colecție impresionantă de 17.000 de negative, din cele peste 20.000 realizate de membrii expediției5. Aceste imagini, care arată portretul Tibetului în perioada interbelică, sunt unice, având în vedere că membrii acestei expediții s-au interesat în mod amănunțit de fiecare aspect al vieții în Tibet, mergând de la guvernare și religie, până la cele mai intime aspecte ale vieții cotidiene.

Arestat după înfrângerea Germaniei, Schäfer a fost judecat la Nuremberg, însă a fost achitat, tribunalul considerând că nu a fost vinovat de crime de război. În decembrie 1949 el s-a mutat în Venezuela, împreună cu soția și cu fiicele sale, unde i s-a oferi un post de cercetător. Schäfer s-a întors în Europa în 1954. El a acceptat invitația regelui belgian Leopold al III-lea de a realiza un documentar despre Congo, proiect la care a lucrat câțiva ani. Împreună cu familia sa, Schäfer s-a întors în Germania, unde a obținut un post de curator la „Niedersächsisches Landesmuseum” din Hanovra. Exploratorul a murit în iulie 1992.

---

Vânătorii de legende
Sezonul al doilea

Noul sezon din „Vânătorii de legende” dezvăluie poveștile adevărate ale unor aventurieri veritabili care sunt convinși că unele din miturile și legendele cele mai durabile din istorie sunt reale. Fiecare episod va descrie povestea unei descoperiri fascinante, cum ar fi cea despre locul în care a fost îngropat regele Arthur, despre peștera de lângă Salt Lake City în care s-ar putea să se afle aurul lui Montezuma și despre cum au reapărut bijuteriile Elenei din Troia într-un muzeu din Rusia. Pentru majoritatea dintre noi aceste lucruri țin de ficțiune și de filme, însă ele sunt poveștile unor oameni care au crezut cu adevărat în autenticitatea anumitor mituri și au depus eforturi considerabile pentru a dovedi că au dreptate.

La sfârşitul lui 1937, Ernst Schäfer, om de știință și explorator, și-a început expediția către Tibet în căutarea unei rase de mult dispărute – rasa hiperboreană. Conform spuselor filosofului german Nietzsche, această rasă ar avea origini ariene și ar fi înzestrată cu abilități remarcabile. Legenda spune că civilizația din Atlantida ar fi fost prima civilizație din toate timpurile. Acea expediție a devenit o poveste remarcabilă, despre frenezia montană și despre integritate pierdută. În mod excepțional, expediția a fost înregistrată pe peliculă.

10 arme…mai bizare

Războiul a făcut şi va face mereu parte din îndeletnicirile de bază ale omului, care şi-a folosit inventivitatea şi în domeniul armelor. Folosindu-se de toate resursele de care dispuneau, oamenii au creat unelte care să zdrobească, lovească, nimicească. Fiecare popor a avut la îndemână diverse arme unice, dar de obicei când ne referim la antichitate ne vin în minte săbii, suliţe sau arcuri. Sunt însă şi multe arme mai puţin obişnuite, ca de exemplu:

Ciomagul de jad

Folosit îndeosebi de către triburile Maori din Noua Zeelandă, „ciomagul” cu design relativ simplu are ca material jadeitul. În mod bizar, Maori se foloseau de astfel de ciomege de dimensiuni în jur de doar 30 cm. mai mult pentru a împunge inamicul decât pentru a-i aplica lovituri. Arma mai avea şi o însemnătate spirituală. Fiecare armă dobândea un nume şi era transmisă din generaţie în generaţie. Se credea chiar că ciomagul beneficia de o mana (fortă spiritulaă) proprie. Ciomagul reprezenta un simbol al conducerii, iar dacă o căpetenie pierdea arma se depuneau mari eforturi în vederea recuperării sale.

Sabia Shaolinilor

Săbiile încovoiate chinezeşti erau preferatele călugărilor Shaolin din nord. Cu un design foarte artistic, lamele erau curbate în formă de cârlig la capătul care permitea purtătorului să lege lamele de vârf şi să le mânuiască ca pe o singură armă cu rază mare de acţiune. Garda în formă de semicerc era excelentă pentru blocarea loviturilor, dar şi pentru crestarea inamicului care venea prea aproape. Capătul mânerelor era ascuţit, ca un mini-pumnal, bun la înjunghierea pe rază scurtă. Aceste arme erau mai mult în apanajul civililor, armata uzitându-le foarte rar.

Cuţitul Kpinga

Kpinga era un cuţit care se arunca, caracteristic războinicilor din tribul Azande. Populaţia Zande sălăşluia în Nubia, o regiune din Africa alcătuită din Sudanul de Nord şi Egiptul de Sud. Cuţitul (cunoscut şi după porecla sa, Hunga Munga), avea dimensiuni cam de 50 cm. şi trei lame care se prelungeau din centru. Lama cea mai apropiată de mâner  imita forma organului genital masculin, simbolizând virilitatea războinica. Aranjamentul lamelor pe kpinga creştea considerabil şansele de atingere a ţintei. Dacă posesorul armei se însura, o dăruia drept zestre familiei soţiei sale.

Macuahuitl

Macuahuitl era o bucată mare de lemn sculptat în formă de spadă, în care se inserau bucăţi ascuţite de obsidian. Cum la macuahuitl lipsea un punct ascuţit, nu se putea întrebuinţa la înjunghiat, cu toate acestea rândurile dinţate cu obsidian aveau avantajul producerii unor răni prin rupere şi sfâşiere. Lemnul însuşi este suficient de tare şi greu pentru a zdrobi inamicul, astfel permiţând aztecilor captura sa cât era încă în viată, pentru ca apoi să săvârşească ritualul sacrificial.

Foarfecele

Arma aceasta cu un aspect mai ciudat era întrebuinţată în arena de către gladiatori. Interesant este că cei ce o mânuiau erau numiţi…”foarfece”. armătura de metal de la capăt alcătuia un tub lung care acoperea braţul gladiatorului, permiţând uşor blocarea, pararea şi contratacul. Făcută din oţel călit, foarfecele măsura până la un picior şi jumătate. Era surprinzător de uşoară, cântărind în jur de 2,5 kg., ceea ce amplifica viteza de mânuire. Designul special al armei o clasifica printre favoritele publicului.

Chakramul

Nu este vorba chiar despre ceva asemănător cu frisbee…Spre deosebire de acesta, chakramul era adesea aruncat în verticală şi nu în orizontala. Cercul metalic mortal putea să aibă şi un picior în diametru (30 cm.). lama extrem de tăioasă asigura retezarea cu uşurinţă a mâinii sau piciorului. Arma este originară din India, unde se număra printre principalele arme folosite de nobilimea Sikh. Chakramul putea fi aşezat în stive şi aruncat repetitiv, iar o metodă interesanta de aruncare practicată de războinicii profesionişti era învârtirea pe degetul arătător şi apoi, cu o mişcare iute, aruncarea lamei către inamic.

Chu Ko Nu

O altă armă chinezească, cho ko nu este practic un strămoş al puştii. Sacrifica raza de acţiune şi forţa în favoare reîncărcării imediate. Caseta de lemn de pe arbaletă conţinea 10 săgeţi care se potriveau de îndată ce levierul rectangular din spate era tras înapoi după tragere. Un fapt interesant este că chu ko nu a continuat să fie folosit până la războaiele sino-japoneze din 1894-95, la mulţi ani dupa ascensiunea armelor de foc. Arbaleta putea să tragă în medie 10 săgeţi în 15 secunde. Comparativ cu timpul necesar reîncărcării arcului şi arbaletei normale, este o îmbunătăţire considerabila. Pentru a spori eficacitatea, unele săgeţi erau înmuiate în otravă extrasă din omeag.

Cuibul cu albine

Chinezii au fost foarte inovatori în materie de arme, trebuie să le acordăm credit pentru asta. Una dintre ele este „stupul”, sau focul zburător. Este vorba in primul rând de un recipient umplut cu tuburi în forma de hexagon, care văzut edin faţă dau impresia unui mare fagure. În interiorul fiecărui tub se afla o săgeată care se putea proiecta mai eficace decât în cazul arcului tradiţional. Până la 32 de de săgeţi puteau fi lansate simultan din asa-numitul cuib, ucigând destui duşmani.

Katara

Aceasta armă de origine indiană oferea posesorului gheare de urs. Katara la prima vedere dispune de o singură lama, totuşi dacă este activat un trăgaci de pe mânerul în formă de H, lama se împărţea in trei, una pe mijloc şi două laterale. Cele trei lame nu numai că eficientizau arma pentru înjunghiat şi sfârtecat, dar aveau şi un puternic efect intimidant. Poziţionarea lamei pe mâner permitea şi pararea loviturilor. Designul neobişnuit mai are si un alt scop: lama triplă penetra cu uşurinţă orice fel de armură asiatică.

Zhua

Şi iar o armă chinezească…la fel de originală. Mâna remarcabilă de fier din vârful armei avea unghii tăioase care sfâşiau carnea, rupând-o de pe trup. Dar simpla greutate a armei era suficientă pentru a doborî inamicul, ghearele făcând-o cu adevărat fatală. Dacă era mânuită de un profesionist, se folosea şi pentru a da jos soldatul de pe cal. Principala uzanţă a zhuei se rezuma însă la deposedarea inamicului de scut, pentru a-l face vulnerabil în faţa mâinii de fier.

 

România, țara cu cele mai multe puncte energetice de pe planetă. Unde se află zonele minune

Exista zone in Romania unde, inexplicabil pentru omul de rand, turistii simt o stare de bine, liniste si echilibru, unde plantele cresc miraculos si clima este echilibrata.
Sunt locuri cu o incarcatura energetica extraordinara, locuri in care pamantul “pulseaza”. Cercetatorii le-au studiat ani la rand si au scris tratate peste tratate, ajungand la concluzia ca Romania beneficiaza de unul dintre cele mai puternice scuturi energetice de pe planeta.
Stramosii nostri cunosteau toate punctele energetice de mare putere ale Romaniei si le insemnasera cu megaliti si altare ciclopice, dedicandu-le zeilor primordiali. Cercetatorul Gheorghe Serbana si un fost ofiter in unitatea de extrasenzoriali ai generalului Ilie Ceausescu ne ajuta sa construim aceasta harta energetica a Romaniei.
Cum se formeaza energiile
Din punct de vedere bioenergetic, Pamantul este o formatiune cu linii geoenergetice care se intretaie, se leaga in noduri si se modifica sub influenta proceselor geofizice si cosmice. Aceste linii de putere ating forta maxima in anumite zone, care emit radiatii numite “curenti de inteligenta”.
Locurile in care “biocurentii inteligenti” ai Terrei se intalnesc cu emisiile energetice cosmice de aceeasi valoare sunt considerate puncte privilegiate sau “puncte de dragoste” si sunt marcate, in general, de megaliti.
Deloc intamplator, in acele zone a existat ocultata civilizatie a uriasilor si, mai tarziu, au aparut nucleele civilizatiei oamenilor, care au construit temple, schituri, biserici, manastiri, aparand aceste locuri divine. Asa cum constatase regretatul bioenergoterapeut Dan Seracu, deasupra Romaniei se intinde una dintre cele mai puternice “umbrele” protectoare de pe intreaga planeta.

Ce invatau paranormalii generalului Ilie Ceausescu
Unul dintre ofiterii “paranormali” ai generalului Ilie Ceausescu a precizat ca intregul lor antrenament urmarea sa le amplifice aptitudinile extrasenzoriale. Iar pentru asta erau dusi in anumite centre energetice. Din punct de vedere al randamentului extrasenzorial, aceste centre sunt: COZIA – FRUNTI – NEGOIU, GHITU – NEGOIU, IEZER – NEGOIU, denumit si TRICORNUL DACIC.
Acesta este cel mai activ si cel mai anihilant pentru multitudinea centrelor de negativare. Urmeaza NEHOIASU – PENTELEU, GORU – LACAUTI; PETROSANI – TISMANA; ABRUD – CAMPENI; INA – CALIMANI; BARGAU – GIUMALAU; TOROIAGA – ROTUNDA; GRINTIESU – RARAU; SLANIC MOLDOVA; SOVEJA – LA GROTE(!). In acest ultim punct ajungeau ofiterii care trecusera la un stadiu superior al cursurilor de perceptie extrasenzoriala.
Triunghiul divin Omu – Babele – Sfinxul
In Romania, cel mai cunoscut triunghi energetic este Omu – Babele – Sfinxul, de o putere incalculabila. In jurul acestuia apar, la anumite intervale, conuri de lumina alb-laptoasa, care se rotesc ca un vortex de nori, amplificand perceptia extrasenzoriala.
Tot atunci se inregistreaza semnale radio venite dinspre interiorul muntelui. Un alt loc geoenergetic este Polovragi, Targu Jiu, cu a sa “pestera fara capat”, unde se crede ca Zamolxis ii invata pe vraci tehnici de tamaduire a sufletului si trupului (poli-vraci).
Bioenergoterapeutii de azi spun ca Polovragiul este cea mai buna zona pentru tonifierea generala a organismului. Sarmizegetusa era un adevarat panteon al cunoasterii spirituale. Acolo, pe un platou aproape inaccesibil, imprejmuit pe trei parti de prapastii adanci, se afla un altar megalitic pe care sunt inscriptii intr-o limba nedescifrata. Pentru bioenergoterapeuti, Sarmizegetusa este o zona ce activeaza creativitatea si aptitudinile pentru educatie.
Panteonul de la Cascioarele
Cercetatorul Gheorghe Serbana indica o alta zona a “uriesilor”, Panteonul de la Cascioarele, o vatra primara a civilizatiei. “La Cascioarele a inceput Istoria, care se trage de la Istru!”, spune Gheorghe Serbana. “Aici a existat o minunata civilizatie a zeilor tatani ai omenirii. Aici au fost gasite necropole de uriesi si pietre cu inscriptii ciudate, cu linii ce parca delimiteaza zone numai de stravechi stiute. Cu aparatura moderna se poate constata o zona geoenergetica deosebita si o acustica nemaipomenita. Cine doarme noaptea aici, in zona Panteonului de la Cascioarele, aude clar si Soaptele oamenilor de pe malul celalalt al Baltii Izvorului Catalui”.

Cum vezi ce ştie Google Maps despre tine şi cum dezactivezi monitorizarea locaţiei

Nu e mai este probabil un secret pentru nimeni că, odată cu beneficiile pe care le aduce, smartphone-ul este ”spionul din buzunar”, care ştie ce faci atât online, cât şi în viaţa de zi cu zi. Ştie, printre alte, prin ce locuri umbli, unde ai ieşit în week-end şi unde ai fost în concediu.

Dacă ai un smartphone, mai mult ca sigur că foloseşti Google Maps şi serviciile de locaţie disponibile. Aplicaţia celor de la Google are obiceiul de a ţine evidenţa locurilor prin care umbli şi nu face niciun secret din asta. Nu este ca şi cum ar face-o pe ascuns. Dacă vrei să vezi istoricul locaţiilor în care ai fost, Google Maps are o pagină dedicată unde poţi vedea, pe zile, unde te-ai aflat la o anumită oră.

Dar Google este băiat bun, iar dacă te simţi urmărit, te lasă să ştergi istoricul. Pe coloana din stângă ai două link-uri prin care poţi şterge tot istoricul, sau doar înregistrările dintr-o anumită perioadă.

Mai mult, poţi dezactiva monitorizarea localizării folosind butonul de setări din partea dreaptă-sus a paginii. Odată realizată dezactivarea, conform Google, istoricul locaţiilor nu va mai fi salvat în contul tău. Dar, prin omisiune, putem deduce că asta nu înseamnă că Google nu va mai salva deloc informaţii, ci doar că nu le mai atribui unui anumit cont.

https://maps.google.com/locationhistory/b/0

https://www.google.com/android/devicemanager

Era disperată să facă sex şi a intrat goală pe un şantier

O femeie blondă din Austria, a cărei identitate nu a fost dată publicităţii, a intrat pe un şantier din Viena în costumul Evei, în căutarea unui partener de sex, anunţă Realitatea TV.

„Cine mă vrea?” au fost cuvintele pe care femeia le-a adresat muncitorilor care se holbau, neînţelegând dacă este o glumă pusă la cale de cineva sau dacă totul este real.

Finalul nu a fost cel aşteptat de exhibiţionistă pentru că la faţa locului au venit imediat câţiva poliţişti care au reţinut iar, ulterior, au trimis-o la un control psihiatric.

„În final, nimeni nu a vrut să plece cu ea. Până la urmă, femeia a fost reţinută şi dusă la un control psihiatric„, a declarat Mario Hejl, purtătorul de cuvânt al poliţiei austriece.

Top: Cele mai mari amenzi din istorie

Legile antitrust, pentru prevenirea aparitiei cartelurilor si reglementarea practicilor neconcurentiale sunt valabile peste tot in lume. Pentru a le face respectate institutiile de control din intreaga lume aplica amenzi usturatoare firmelor care nu se sfiesc sa-si bage in buzunar astfel de profituri ilegale.

Locul 5. E.ON si GDF Suez – 553 milioane de euro

Amenda le-a fost impusa celor doua companii, de catre Comisia Europeana (CE) in iulie 2009 pentru ca au incalcat legislatia antitrust din Europa. E.ON (companie germana) si GDF Suez (companie franceza) s-au inteles in 1975 pentru a construi de-a lungul Germaniei gazoductul Megal, care trebuia sa aduca gaz rusesc in Germania si Franta. Acordul insa nu presupunea ca E.ON sa vanda gazul rusesc importat in Franta si GDF Suez in Germania, ceea ce a privat consumatorii de alegerea furnizorului de gaz, dar si de un pret mai redus, potrivit unui comunicat al CE.

Cele doua au mentinut intelegerea si dupa ce pietele europene au fost liberalizate, insa numai pana in 2005.

„Aceasta decizie (n.r. de a amenda companiile) trimite un semnal puternic catre companiile energetice ca CE nu va tolera orice forma de comportament neconcurential. Impartirea pietii (n.r. ceea ce au facut E.On si GDF Suez) este cea mai rea forma de comportament neconcurential. Acest acord a privat consumatorii de o competitie mai mare in ceea ce priveste preturile si de o oferta mai larga de furnizori de gaz in doua din cele mai mari piete energetice din UE. Comisia nu are alta alternativa decat sa impuna amenzi”, a declarat comisarul pentru concurenta Neelie Kroen.

Locul 4. Exxon – 696 milioane de euro

Compania petroliera americana Exxon a fost obligata sa plateasca 1 miliard de dolari (696 milioane de euro) pentru ca a incalcat o serie de reguli privind protectia mediului in statul american Alaska, noteaza Agentia pentru Protectia Mediului din Statele Unite ale Americii.

Mai mult de 700 de mile din coasta Alaskai au fost acoperite cu petrol care provenea de la o nava a Exxon, Exxon Valdez, pe 24 martie 1989, cand aceasta a trecut peste un recif. Aproximativ 11 milioane de galoane de petrol (40 de milioane de litri) s-au varsat din Valdez, poluand apele si plajele din Parcurile Nationale din Alaska. Ca rezultat, mai mult de 36.000 de pasari migratoare, incluzand cel putin 100 de vulturi plesuvi si numeroase alte specii de animale, pasari si pesti, au fost omorate.

Locul 3. Microsoft – 899 milioane euro

Dupa ce in 2004, Microsoft era amendata de UE cu 497 milioane de euro pentru abuz in ceea ce priveste pozitia detinuta in piata, in 2008, o alta amenda a fost impusa gigantului IT. Comisia Europeana a amendat Microsoft cu 899 milioane de euro, pentru ca, potrivit Comisiei, compania americana nu a luat in considerare sanctiunile impuse dupa incalcarea legilatiei antitrust. Astfel, pana in prezent Microsoft a platit Uniunii sub forma de amenzi pentru incalcarile legislatiei si pentru ca nu a luat in seama sanctiunile, aproximativ 1,6 miliarde de euro.

„Microsoft este prima companie pe care Comisia a trebuit sa o amendeze pentru ca nu s-a conformat deciziilor antitrust, in cei 50 de ani de politica concurentiala a UE”, declara in februarie 2008, Comisarul European pentru Concurenta, Neelie Kroes.

Locul 2. Intel – 1,06 miliarde euro

In mai 2009, Comisia Europeana (CE) a amendat Intel cu 1,03 miliarde de euro (1,45 miliarde dolari) din cauza reducerilor de preturi oferite de companie, care au afectat puternic competitia. Intel, care detine 80% din piata globala a procesoarelor, a facut recurs la aceasta decizie.

Datorita acestei amenzi colosale, compania a raportat primele pierderi in 22 de ani de activitate, dupa ce a pus deoparte bani ca sa plateasca o amenda primita din partea Uniunii Europene, insa vanzarile din al doilea trimestru au depasit estimarile analistilor, relateaza NewsIn, citand Bloomberg.

Comisia Europeana a anuntat ca Intel a platit producatorii de calculatoare sa amane sau sa anuleze planurile pentru lansarea unor produse care utilizeaza cipuri AMD, a platit taxe ilegale si secrete pentru ca acestia sa foloseasca cu precadere sau numai cipuri Intel, si a „mituit” retailerii sa ofere in magazine numai calculatoare care au cipuri Intel.

Locul 1. Pfizer – 1,64 miliarde de euro

Pe langa primul loc in topul celor mai mari amenzi din industria farmaceutica, amenda primita de Pfizer este totodata si cea mai mare din istorie. Pfizer a fost amendata de catre statul american cu 2,34 miliarde de dolari (1,64 miliarde euro) pentru ca a mediatizat printr-un comunicat de presa o serie de medicamente, care nu erau aprobate de FDA (n.r. Food and Drug Administration).

Potrivit Business Insider, Pfizer a incurajat doctorii sa prescrie o serie de medicamente pentru a trata simptome pentru care nu primisera aprobarea FDA. Medicamente in cauza sunt: Neurontin – pentru tratarea epilepsiei, Lipitor, Bextra, Fosomax – pentru tratarea osteoporozei, care a cauzat ruperea osului mandibulei.

Si in cazul Bextra s-au inregistrat probleme. „In acest caz (n.r. Bextra) peste 10.000 de angajati ai postei americane au fost afectati deoarece au fost tratati cu acest medicament”, a declarat un angajat al postei americane, potrivit industry.bnet.com. Medicamentul a fost scos de pe piata in 2005.

Se pare ca acordul dintre doctori si compania farmaceutica presupunea ca Pfizer sa le plateasca mesele si calatoriile doctorilor, daca acestia din urma promovau medicamentele „off-label” (n.r. neaprobate de FDA).

*9am

Animale rare cu arme neconvenţionale

Maimuţa năsoasă devine mai sexi în perioada împerecherii datorită protuberanţei sale faciale. Peştele undiţar îşi omoară prada cu un spin dubios aflat între ochi, iar cârtiţa cu tentacule şi-a câştigat deja renumele de cel mai iute carnivor de pe Pământ.

De ce ar avea nevoie o primată de un nas „cât o zi de post”? Răspunsul – spun cercetătorii – este simplu: „Pentru a atrage femelele în dansul împerecherii”. În momente de tandreţe, nasul acestei specii (denumită ştiinţific Nasalis larvatus) se umflă şi se alungeşte. La masculi, înfăţişarea se schimbă vizibil, semn că momentul mult-aşteptat este foarte aproape. La femele, însă, „ornamentul facial” – mult mai mare decât nasul oricărei alte specii de maimuţe – nu suferă modificări deosebite. Ciudatele creaturi trăiesc doar în grupuri mari, doar în apropierea pădurilor de mangrove din insula Borneo, şi sunt conduse de un mascul bătrân.

Mult mai neconvenţională este însă înfăţişarea peştelui undiţar (denumit ştiinţific Lophius americanus). În ciuda denumirii sale hilare, acest peşte se poate înscrie fără probleme în topul celor mai urâte specii din lume. Trăieşte în mări tropicale şi subtropicale şi beneficiază de toate atuurile pentru a putea fi numit „cameleonul apelor”. Lophius americanus sunt înotători proşti, dar sunt vânători înnăscuţi – cu ajutorul gurii uriaşe şi al dinţilor foarte mari şi ascuţiţi, peştele undiţar îşi digeră iute prada. Dar ritualul vânătorii este complicat: îşi urmăreşte victima cu atenţie şi o momeşte cu trei spini lungi aflaţi între ochi. Una dintre aceste excrescenţe este prevăzută cu un mic depozit de bacterii fosforescente, hrana preferată a altor specii subacvatice – calamari şi crustacei.

Un vânător la fel de temut – de data aceasta pe uscat – este o specie de cârtiţă, al cărei nas are formă de stea în mai multe colţuri. Condylura cristata îşi foloseşte acest organ „cu tentacule” nu pentru a direcţiona sunetul către suratele ei, comunicând mai uşor cu ele, şi nici pentru a lua urma pradei mirosindu-i miresmele din aer. Ciudatul nas de culoare roz, care seamănă cu o floare deschisă, funcţionează ca un instrument… de atingere. Cu ajutorul celor 22 de „tentacule”, această cârtiţă detectează imediat larvele şi animalele mici şi gustoase de sub apă. „Vânătoarea” durează doar câteva secunde. De altfel, Condylura cristata este considerată cel mai rapid carnivor din lume.

Deşi nu e iute de picior, leneşul este… şmecher. Îi place să doarmă şi să stea degeaba, dar de lipsa lui de activitate beneficiază nişte populaţii mărunte, cum ar fi moliile şi căpuşele, care se adăpostesc în blana animalului şi trăiesc acolo. Cercetătorii au descoperit că pe fiecare fir de păr al leneşului există câte patru tipuri de alge, motiv pentru care, în timpul ploilor, culoarea blănii acestei specii este verde, iar în sezonul uscat – maro. Moliile, căpuşele şi algele îl ajută pe leneş să se camufleze în eventualitatea unui pericol.

Natura s-a dovedit darnică în cazul mai multor specii. Cum este, de pildă, Rousettus aegyptiacus, o specie de liliac egiptean, cu creier mic, dar testicule de două ori mai mari. Oamenii de ştiinţă spun că anomalia a apărut din cauza (sau datorită) femelelor, care îşi schimbă partenerii în mod constant. De aici, s-a născut o competiţie acerbă între masculi, care trebuie să ţină pasul cu mofturile femelelor cu care se împerechează.

Aflat în pericol de dispariţie, rechinul-ciocan are, potrivit unor studii, cel mai ciudat cap de vietate subacvatică din câte se cunosc pe Terra. Cu cât ciocanul este mai mare, cu atât masculul acestei specii este mai puternic şi mai căutat pentru împerechere. Datorită formei capului, ochii electro-receptori sunt poziţionaţi la distanţă rezonabilă şi eficientă.

Ştiaţi că în Africa trăieşte o specie de mamifer care creşte până la maximum 1,5 metri lungime şi care se poate hrăni cu aproximativ 50.000 de insecte pe zi? Porcul termitelor, căci despre el este vorba, nu a fost fericit cu o înfăţişare atrăgătoare. Din contră. Are pielea roz şi în straturi, nu este acoperit cu păr şi pare o încrucişare între porcul mistreţ, porcul domestic şi un şobolan. Oamenii de ştiinţă spun însă că această specie nu are legătură genetică cu nici o altă specie de mamifer din lume. Mai degrabă cu o fosilă demult dispărută…

Descoperirea partenerului perfect este un calcul matematic

O femeie matematician din Australia susţine că descoperirea partenerului perfect este rezultatul unui calcul matematic complex. Astfel, persoanele singure au şanse mai mari să-şi găsească marea dragoste după ce au avut relaţii cu minimum 12 potenţial parteneri.

Clio Cresswell, de la Universitatea din Sydney spune, în urma unei analize matematice complexe, că 75% dintre persoanele care caută marea dragoste au şanse reale să îşi găsească un partener potrivit şi să rămână alături de acesta.

„Suntem atât de obişnuiţi să spunem «el este acela», dar avem o şansă de izbândă atât de mică, cu o rată a divorţurilor atât de mare în multe locuri. Dar, chiar şi aşa, într-o lume în care ne întâlnim cu atât de mulţi oameni, 12 este o cifră validă”, a declarat Clio Cresswell.

Potrivit calculului matematic al lui Cresswell, persoanele singure ar trebui să aibă cel puţin 12 relaţii romantice, care nu trebuie să includă neapărat contactul fizic, pentru a-şi îmbunătăţi considerabil şansele de a găsi partenerul perfect.

Cresswell, care este şi autoarea unei cărţi intitulate „Matematica şi Sexul”, spune că teoria sa îşi propune să facă mai raţional procesul de îndrăgostire.

Mogulii industriei porno din America vor să fie ajutaţi de stat cu cinci miliarde de dolari

Congresul SUA, rugat să ajute la „reînvierea apetitului sexual al americanilor”

Vânzările de DVD-uri pentru adulţi au scăzut în ultimul an, ajungând cu 22% sub cele din anul 2007

Criza loveşte dur societatea americană. Nici măcar industria pornografică nu va scăpa de recesiune, după cum avertizează chiar doi dintre cei mai cunoscuţi reprezentanţi ai acestui sector. Aflaţi în picaj financiar, atât celebrul Larry Flint (fondatorul revistei Hustler), cât şi Joe Francis (producător de filme XXX) au cerut ajutorul Congresului american pentru salvarea industriei. Suma care ar putea să prevină criza este de cinci miliarde de dolari, au estimat cei doi, în condiţiile în care industria pornografiei generează anual, în Statele Unite, o cifră de afaceri de 13 miliarde de dolari.

Un sector la fel de important ca cel auto

În documentul remis Congresului, Flynt şi Francis spun că industria în care îşi derulează activitatea nu a intrat încă într-o criză acută, dar ajutorul statului este solicitat tocmai pentru a se evita această situaţie. „Congresul pare că vrea să ajute cele mai importante companii. De aceea, considerăm că şi noi merităm atenţie„, menţionează Joe Francis, care a făcut recent un an de închisoare, în urma unui scandal privind prostituţia. La rândul său, Larry Flint explică de ce sectorul are nevoie de o asemenea infuzie de capital.

„Din cauza crizei economice, oamenii sunt prea deprimaţi pentru a fi activi sexual. Acesta e un lucru foarte rău pentru sănătatea lor. Americanii se pot descurca fără maşină, dar nu fără sex”, spune Flynt în documentul prin care solicită Congresului să ajute la „reînvierea apetitului sexual al americanilor” şi un plan de salvare similar cu cel pentru industria auto. Fondatorul Hustler a atras , de altfel, atenţia că vânzările de DVD-uri pentru adulţi au scăzut în ultimele 12 luni, ajungând cu 22% sub cele din anul 2007. „Guvernul SUA ar trebui să sprijine în mod activ supravieţuirea şi dezvoltarea industriei pentru adulţi, la fel cum simte nevoia să susţină oricare altă industrie iubită de americani”, a conchis Joe Francis

*gandul

HO-HO-HO / Peripeţii cu Moşi Crăciun

Deşi un studiu preluat de cotidianul The Guardian relevă faptul că persoanele cu sprâncene stufoase, nări largi, mustaţă şi barbă lungă (descriere ce i se potriveşte şi lui Moş Crăciun) nu sunt de încredere, câteva cazuri petrecute în lume demonstrează contrariul.
De exemplu, în Texas, Moş Crăciun a ajutat la prinderea unui bărbat care a abuzat sexual, două surori, timp de patru ani. Cea mai mică dintre fetiţe, în vârstă de nouă ani, i-a scris Moşului o scrisoare prin care îl ruga să oprească agresiunile la care sunt supuse ea şi sora sa în vârstă de 10 ani. Învăţătorul care a citit mesajul a alertat autorităţile, iar violatorul – Andres Enrique Cantu – a fost arestat. El riscă o pedeapsă maximă de 99 de ani de închisoare.Moş Crăciun din Moscova are de îndeplinit alte doleanţe. Pe lângă obişnuitele cadouri, micuţii din Rusia vor ca Moşul să-i ajute pe părinţi să nu-şi piardă locurile de muncă sau să-şi găsească altele mai repede. „Mama mea nu mai lucrează. Ea a fost dată afară de la muncă. Dar tu, Moş Crăciun, ai nevoie de o Albă-ca-Zăpada. Mama mea este foarte frumoasă şi bună. Ea a mai fost Albă-ca-Zăpada, la mine la grădiniţă. Toţi copiii au plăcut-o. Şi ţie îţi va plăcea de ea„, a scris un băieţel de 8 ani.

RECOMPENSĂ
Un Moş Crăciun din Polonia a furat excavatorul unui muncitor în construcţii şi a cerut drept răscumpărare jucării pentru un orfelinat, relatează Agerpres. Jaroslaw Kryzwonos – cel căruia îi aparţine excavatorul, în valoare de 3.400 de euro – a primit un telefon din partea unui bărbat care s-a prezentat ca fiind Moş Crăciun şi care i-a ordonat să cumpere jucării de 300 de euro pentru copiii de la un orfelinat din oraşul Lublin. După ce a lăsat jucăriile în faţa orfelinatului, muncitorul şi-a găsit excavatorul parcat la locul de unde fusese furat.

TAKK
Un Moş Crăciun neozeelandez, însă, a cam dat-o în bară. Dar din greşeală. Convins că spune „Mulţumesc” în norvegiană, moşul a şocat audienţa rostind o înjurătură, informează Agerpres. Gary Daverne, directorul muzical al Orchestrei Simfonice din Auckland, a declarat că cel care l-a întruchipat pe Moş Crăciun, un bătrân de 84 de ani, nu a dorit să spună „Fuck”, ci „Takk”, adică „Mulţumesc” în norvegiană. „M-a enervat. A distrus o seară care putea fi superbă”, a declarat o femeie, aflată printre cei 1.600 de spectatori.

PROTECŢIA MUNCII
Î Marea Britanie, Moş Crăciun, însoţit de spiriduşii şi renii săi, va trebui să participe la cursuri de protecţie a muncii pentru a învăţa cum să stea corect pe scaun în timp ce puştii i se vor sui pe genunchi pentru a discuta cu el, transmite Agerpres. Prin aceste cursuri, autorităţile britanice vor să evite leziunile pe care le-ar putea suferi Moş Crăciun. Totodată, cei care vor bucura micuţii britanici vor fi învăţaţi să ridice greutăţi fără să-şi afecteze coloana.

INCREDIBIL/Terenul-fantomă din Pădurea Băneasa naşte şase monştri

Un nou ansamblu rezidenţial se va naşte în Pădurea Băneasa, pe un teren retrocedat dubios. Planul sfinţeşte construirea a şase blocuri ce vor avea o dublă semnificaţie. Vor fi casă atât pentru oameni, cât şi pentru bietele păsări alungate din pădure de vuietul rezidenţial. Pe blocurile ridicate în mijlocul pădurii vor fi instalate cuiburi de păsări!În plină criză financiară, promisiuni şi negocieri electorale, afacerile cu iz de DNA prind contur şi nu se sfiesc să treacă nestingherite prin faţa autorităţilor. Instituţiile statului sunt surde, mute şi oarbe. Jurnalul Naţional a dezvăluit în urmă cu o lună modul în care 17.000 de metri pătraţi au fost practic „furaţi” din Pădurea Băneasa pentru a fi retrocedaţi unui bătrân de 97 de ani. Vorbim despre un teren care nu există în acte, dar care la faţa locului este cât se poate de real. În ciuda originii de nicăieri, el a primit toate semnăturile şi acordurile necesare.Odată sfinţit de mânuţele diverşilor şefi de instituţii, terenul invizibil pe hârtii devine vizibil. Este înconjurat de Pădurea Băneasa. La mai puţin de 300 de metri se găseşte DN 1. Pe acte, terenul-fantomă se găseşte însă în curtea unităţii pomicole Băneasa. Dar numai pe acte! Nimeni nu s-a obosit să caute acel teren şi să pună punct unei afaceri imobiliare ilegale.
Jurnalul Naţional vă prezintă urmările celei mai minunate operaţii estetice!

O bucată valoroasă de teren, ce nu există în acte, apare în mod miraculos în pădurea din vecinătatea Bucureştiului.
La o lună de la prima relatare, lucrurile au evoluat. Terenul de care nici o instituţie a statului nu s-a interesat a adus primele foloase băieţilor deştepţi din imobiliare – este pe punctul de a primi avizul pentru ridicarea a şase blocuri. Acestea vor fi construite pe cei 17.000 de metri pătraţi.

CUM SE CONSTRUIEŞTE ÎN PĂDURE
Odată obţinut un teren de niciunde, pe care nici o instituţie cât de mică nu şi l-a revendicat încă, suveica imobiliară a început să dea rezultate. Astfel că beneficiarii terenului şi-au făcut apariţia la Agenţia de Mediu, unde au prezentat cel mai tare studiu de impact pe care l-au văzut vreodată membrii unei comisii de acest gen din România. De la analiza solului sau a aerului la analiza „stratelor pleistocenului inferior sau ale profilelor litologice” şi până la zborul păsării ce va trece gardul din Pădurea Băneasa în ansamblul rezidenţial, toate sunt examinate cu o migală desăvârşită. Un astfel de raport ar umili chiar şi un chinez renumit pentru atenţia la detalii.

Membrii comisiei de mediu s-au trezit aşadar cu un raport de analiză profesionist, dar pe un teren obţinut dubios, cu acte avizate în orb şi cu o retrocedare cu iz ilegal. Or, datoria celor din comisie este aceea de a analiza raportul de mediu, şi nu legalitatea actelor ce au stat la baza retrocedărilor. În consecinţă, cele şase blocuri au toate şansele să primească avizele favorabile, mai ales că zona vizată a fost încadrată ca zonă construibilă şi nicidecum zonă verde.
Abordarea planului urbanistic şi al obiectivelor acestuia este la fel de inedită. Trebuie să se construiască acolo pentru că este un mediu sănătos şi ofertant pentru viitorul locuitor al cartierului rezidenţial din pădure. Nicidecum nu se pune problema invers, despre cum se va descurca mediul cu omul care a venit peste el după sute de ani de existenţă fericită. „Pădurea de frasini şi stejari ce înconjoară amplasamentul prezintă o serie de avantaje amenajării, asigurând un fundal viu, o perdea de protecţie (împotriva poluării fonice şi atmosferice), creează un microclimat, pentru amenajarea noastră fiind adăpost, oprind deci potenţialele vânturi puternice şi particule de praf. Pe de altă parte, speciile folosite în amenajare sunt soiuri şi varietăţi ale celor deja existente în pădurea înconjurătoare, creând astfel armonie perfectă între cele două ambiente. Toate speciile folosite sunt perfect adaptate condiţiilor de mediu aferente amenajării şi alese astfel încât să nu creeze discrepanţe fiziologice sau estetice cu mediul înconjurător”, se arată în raportul de mediu.

CUIBURI DE PĂSĂRI PE BLOCURI
Cum ansamblul rezidenţial ce urmează să se nască în Pădurea Băneasa va afecta în mod direct pădurea, aflându-se în mijlocul ei, cei care au întocmit planul au venit cu cele mai ingenioase idei. Astfel, pentru prima dată, blocurile vin la pachet cu minunate cuiburi de păsări. Proiectanţii au în vedere şi eventualele probleme ce ar putea apărea în momentul în care vreun animăluţ ar trece gardul şi ar intra în complexul rezidenţial. „Pătrunderea pe amplasament a unui animal sălbatic sau domestic va fi evitată, în măsura posibilului, prin împrejmuirea amplasamentului. În cazul în care se va produce un astfel de eveniment, se vor lua toate măsurile ca animalul să fie condus în siguranţă pe terenurile neperturbate din jur sau într-un loc considerat sigur. În cazurile în care nu se va reuşi acest lucru sau animalul este considerat periculos, se vor anunţa autorităţile abilitate”, mai precizează specialiştii în memoriul lor.

CINE SUNT „BĂIEŢI DEŞTEPŢI”
Pentru zona de nord a Capitalei, fie ea perioadă de recesiune sau nu, investitorii trebuie să se mişte şi să nu rateze nici un tun imobiliar veritabil. Acum se fac marile afaceri! În cazul dosarului-fantomă s-au strecurat şi alte surprize.
Pe terenul din Pădurea Băneasa, o pensionară cu state mai vechi la Jurnalul Naţional îşi face apariţia drept beneficiară. Până la apariţia Planului de Urbanistică Zonală (PUZ), singurul beneficiar al terenului părea să fie Nicolaide Dumitru, bătrânul de 97 de ani de care Jurnalul Naţional a relatat cum a primit în jur de 200 de hectare numai în Bucureşti. Ei bine, la tipărirea PUZ-ului, un alt nume este trecut la capitolul „titulari”. Maria Nicolaescu este, prin urmare, unul dintre beneficiarii PUZ-ului. Pensionara trăieşte în Constanţa şi pentru o femeie de anii ei pare foarte abilă. Una dintre ele este o adevărată moşie – 147 de hectare la Agropol Popeşti-Leordeni. Alături de un alt om de afaceri, „imobiliarul” Sorin Vişenescu, ea apare drept beneficiara suprafeţei evaluate la 30 de milioane de euro. Numele femeii nu este însă străin de alte afaceri cu teren, asemănătoare cu cele descrise de Jurnalul Naţional. Singurul lucru ce le diferenţiază sunt locaţiile. Astfel, Maria Nicolaescu a fost trecută în actele de vânzare-cumpărare ale unor suprafeţe generoase de pământ din Craiova sau din Timişoara. Cataniciu Nicolae este al doilea beneficiar al PUZ-ului din pădure. De altfel, împreună cu soţia, cuplul Cataniciu a înhăţat diverse afaceri imobiliare ale Bucureştiului. În urmă cu numai un an, Teodora Cataniciu a reprezentat câţiva bătrânei neajutoraţi la institutele abilitate în restituiri de drepturi de proprietate. În numele Domnicăi Constantinescu, Cataniciu a obţinut două titluri de proprietate pe Bulevardul Primăverii nr. 32 şi pe Strada Buzeşti. Odată intrată în posesia terenului, aceeaşi Cataniciu Teodora vinde suprafeţele soţului ei cu o sumă cu mult sub piaţă. Ulterior, din zona de lux Primăverii, cei doi şi-au mutat afacerile într-o altă zonă de lux – Băneasa. Astfel, până în acest moment, cei doi deţin cel puţin două planuri urbanistice zonale în nordul Bucureştiului. Alături de Cataniciu Nicolae şi de Maria Nicolaescu, Dana Rodica Tomescu este şi ea trecută pe PUZ-ul din Pădurea Băneasa. Nici aceasta nu este străină de astfel de afaceri. Ea este titulara a încă două astfel de planuri urbanistice zonale, tot în nordul Bucureştiului, pe suprafeţe generoase de teren.

Istoricul terenului
Dosarul celor 17.000 de metri pătraţi a trecut cu brio prin toate avizele necesare. Vorbim de un teren despre care nimeni nu ştie cum a fost scos din circuitul agricol al Staţiunii Pomicole când el se găseşte în Pădurea Băneasa. Întrebaţi cum a fost posibil acest lucru, majoritatea semnatarilor au ridicat din umeri. Jurnalul Naţional a aflat că terenul ar fi aparţinut unui IAS. În aceste condiţii, cei 17.000 de metri pătraţi ar fi trebuit scoşi din circuitul agricol al IAS-ului cu pricina, şi nu de la Pomicola. În ciuda afacerii dubioase descrise de cotidianul nostru, nici o instituţie a statului nu a luat vreo măsură.

Top 5 secte sinucigaşe

Istoria contemporană arată că secte dintre cele mai ciudate reuşesc să atragă un număr mare de adepţi. Acestea sunt deosebit de periculoase, reuşind să spele creierii membrilor până la a-i convinge să îşi ia viaţa. cotidianul.ro vă prezintă topul celor mai ucigaşe astfel de secte.

5.Branch Davidienii

Această sectă s-a desprins în 1955 din Adventiştii Davidieni de Ziua a Şaptea. Mişcarea era caracterizată prin credinţa în faptul că Apocalipsa este aproape. Liderul cultului, David Kuresh, susţinea că cel mai mare duşman al sectei este statul american şi susţinea, de asemenea, că Dumnezeu i-a dat dreptul să procreeze cu toate femeile din sectă, inclusiv minore. Pe lângă acuzaţiile de viol asupra minorilor, davidienii erau acuzaţi şi de deţinere ilegală de arme. În anul 1993, FBI şi ATF au încercuit ferma davidienilor de la Waco Texas. Asaltul s-a încheiat cu un incendiu în care au murit 76 de persoane, dintre care 21 de copii.Se pare că sectanţii umpluseră ferma cu gaz, materiale inflamabile şi grenade, cărora le-au dat foc. Unii jurnalişti au susţinut însă că focul ar fi putut începe accidental.

4. Poarta Raiului

Această sectă ce şi-a avut sediul în San Diego, în California, a fost înfiinţată şi condusă de Marshall Applewhite şi Bonnie Nettles şi se baza pe credinţa în OZN-uri. Membrii sectei credeau că planeta Pământ va fi reciclată de către extratereştri, iar singura cale de a scăpa este să părăseşti planeta imediat. Această plecare se putea obţine luându-ţi viaţa, un act pe care nu îl considerau sinucidere, ci “să treci la nivelul următor”. Trebuia însă să urăşti din tot sufletul această lume pentru a putea trece la nivelul următor. Sectanţii considerau corpul un simplu “vas” în care se află sufletul, ce trebuie eliberat. Membrii grupului îşi adăugau particula “ody” la finalul numelui, pentru a se recunoaşte între ei.

Secta şi-a început activitatea la începutul anilor ’70, când Marshall Applewhite îşi revenea după un atac de cord în timpul căruia susţinea că a trecut printr-o experienţă de moarte clinică. În spital a cunoscut-o pe Betty, care era infirmieră, ajungând să creadă că ei erau “cei doi” despre care vorbeşte Biblia în Cartea Revelaţiei, deoarece “religia” lor combina elemente ale creştinismului cu credinţa în extratereştri. Cei doi au început să călătorească prin toată ţara, pentru a aduna adepţi. S-au autonumit, de-a lungul timpului, “Bo şi Beep” sau “Do şi Ti”. Betty a murit însă de cancer.

Trei membri ai sectei, Thurston-ody, Sylvie-ody şi Elaine-ody, au lucrat, înainte de sinuciderea în grup, pentru Grupul de Dezvoltare Avansată, o companie care producea tehnologie pentru armata americană. Când şi-au dat demisia, în 1997, i-au spus şefului lor de la companie că “şi-au terminat misiunea”.

38 de membri ai grupului, alături de Applewhite, şi-au luat viaţa într-o vilă din San Diego, la 26 martie 1997. Alţi doi foşti membri ai sectei s-au sinucis ulterior. “Credincioşii” s-au sinucis luând fenobarbital amestecat cu votcă, dar şi-au pus şi pungi de plastic pe cap, pentru a se asigura că se vor asfixia. Au fost găsiţi fiecare în patul său, cu faţa şi partea superioară a corpului acoperite cu o pătură purpurie. Fiecare membru al sectei avea cinci dolari şi 75 de cenţi în buzunar. Toţi cei 39 erau îmbrăcaţi la fel, în treninguri cu insigna “Heaven’s Gate Away Team” pe umăr şi cu pantofi de sport Nike noi în picioare. Sinuciderea s-a produs în ture, iar cei rămaşi în viaţă făceau curat după cei plecaţi primii. Momentul sinuciderii a fost ales odată cu trecerea cometei Hale-Bopp în apropierea Pământului.

3. Ordinul Templului Solar

Această societate secretă se bazează pe continuarea tradiţiei Cavalerilor Templieri şi a fost înfiinţată de Joseph di Mambro şi Luc Jouret în 1984, la Geneva. Scopurile sectei erau să stabilească “noţiuni corecte de autoritate şi putere în lume”, să se pregătească pentru a doua venire a lui Isus Christos, sub forma unui rege-dumnezeu solar, dar şi unificarea tuturor cultelor creştine cu islamul. Secta avea filiale în Canada, în Australia, Elveţia, Martinica, dar şi în alte ţări. Practicile lor amestecau tradiţii creştine cu ritualuri New Age, dar şi templiere. Jouret atrăgea membri cât mai atractivi, bogaţi şi puternici şi se susţine chiar că din grup ar fi făcut parte şi câţiva europeni influenţi sau membri ai conducerii companiei Hydro-Quebec. Şefii sectei, în număr de 33, se aflau la Zürich.

În octombrie 1994, bebeluşul de trei luni al lui Emmanuel Dutoit, membru al sectei, a fost ucis la centrul sectei din Quebec. Copilul a fost înjunghiat de mai multe ori cu un par de lemn. Se crede că Di Mambro a ordonat crima, deoarece credea că bebeluşul ar fi Antichristul. După câteva zile, Di Mambro şi alţi 12 membri ai sectei au participat la “o ultimă cină” rituală. După câteva zile au început să aibă loc sinucideri şi crime rituale în două sate din Elveţia şi la Morin Heights, în Canada. 15 membri s-au sinucis cu otravă şi 38 au fost ucişi. Cadavrele prezentau urme de droguri. Clădirile au fost incendiate, pentru a “purifica” locul.

În vestul Elveţiei au fost găsiţi apoi alţi 48 de membri morţi, împuşcaţi în cap, într-o capelă secretă sub pământ, plină cu obiecte de cult de inspiraţie templieră. Majoritatea aveau pungi de plastic pe cap, probabil ca simbol al dezastrului ecologic ce va distruge lumea, după ce membrii sectei vor fi plecat pe Sirius (unde credeau că vor ajunge prin sinucidere). Alte victime au fost găsite în trei cabane. Scrisorile de adio arătau că membrii au “plecat” pentru a scăpa de “ipocrizia şi oprimarea din această lume”. Printre cei morţi în Elveţia se numărau un primar şi un jurnalist. Documentele adunate la Quebec arată că unii membri donaseră şi peste un milion de dolari liderului sectei, Joseph di Mambro. Toate sinuciderile au avut loc aproape de echinocţiu sau solstiţiu. Numărul total al victimelor ajunge la 74. Michael Tabachnik, un cunoscut dirijor elveţian, a fost arestat la sfârşitul anilor ’90 pentru că a participat la organizarea crimelor. A fost achitat în 2001. Secta continuă să existe, având între 150 şi 500 de membri.

2. Mişcarea pentru Restaurarea Celor Zece Porunci ale lui Dumnezeu

778 de membri ai sectei au murit în 2000 în Uganda. Secta se desprinsese din Biserica Creştină Romano-Catolică din Uganda, la sfârşitul anilor ’80, fiind înfiinţată de Credonia Mewrinde şi Joseph Kibweteere. Mwerinde, producător de bere din banane, şi Kibweteere, politician, susţineau că fuseseră martori la apariţii ale Fecioarei Maria. Membrii sectei încercau să respecte întocmai Cele Zece Porunci. De teama de a nu încălca a noua poruncă: “Să nu depui mărturie falsă”, membrii sectei nici nu mai vorbeau, ci discutau prin limbajul semnelor. Sexul era interzis, ca şi săpunul. Sectanţii credeau că Apocalipsa va avea loc în anul 2000.

Odată cu apropierea anului 2000, membrii sectei au vândut tot ce aveau foarte ieftin, şi-au mărturisit păcatele şi au renunţat să lucreze câmpul. 1 ianuarie a trecut fără ca sfârşitul lumii să vină, iar sectanţii au început să se neliniştească şi să ceară socoteală şefilor. Se pare că unii membri s-au răsculat. A fost prezisă imediat o altă dată pentru sfârşitul lumii: 17 martie. Secta a ţinut o petrecere imensă la Kanungu. Sectanţii au cumpărat 50 de litri de acid sulfuric. La 17 martie 2000, credincioşii au dispărut într-un foc imens, deşi nu se ştie exact dacă a fost vorba de o sinucidere în masă sau de o crimă în masă.


1. Templul Popoarelor de la Jonestown

La 18 noiembrie 1978, 918 persoane, dintre care 274 de copii, şi-au pierdut viaţa în Jonestown, în Guyana, în cea mai mare sinucidere colectivă.

Templul Popoarelor a fost fondat la mijlocul anilor ’50, practicând “socialismul apostolic”. Templul susţinea că “cei care au rămas drogaţi de opiul popoarelor trebuie aduşi la lumină, la socialism”. În 1973, liderul sectei, Jim Jones, a decis ca grupul să se mute în Guyana, datorită guvernului de stânga ce ar fi acceptat cu uşurinţă prezenţa sectei. Jones susţinea că “suntem cei mai puri comunişti din câţi există pe pământ”. În tabăra din Guyana se vizionau doar filme sovietice de propagandă, furnizate de Ambasada URSS. După opt ore de muncă urmau opt ore de studiu al comunismului, după modelul patentat de Kim Ir Sen. Copiii îi spuneau “tată” lui Jones şi nu îşi vedeau părinţii decât seara, foarte puţin. Jones aplica şi tehnici de control mental importate din China şi Coreea de Nord.

În timpul unei vizite a congresmanului american Leo Ryan, sectanţii l-au ucis pe acesta, ca şi pe un reporter NBC şi alţi trei membri ai delegaţiei. În ultima înregistrare existentă cu Jones, acesta le spune credincioşilor că URSS nu îi va mai primi pe teritoriul său din cauza acestor crime. Când membrii sectei au început să ţipe de disperare, Jones le-a spus: “Acesta nu este un mod în care să moară socialiştii sau comuniştii. Trebuie să murim cu demnitate”. Cei 918 au murit prin otrăvire cu cianuri, cu excepţia lui Jones, care s-a împuşcat. Sinuciderea de la Jonestown este al doilea incident ca număr de morţi americani, după atentatele de la 11 septembrie 2001.

O fetita de 1 an din Arabia Saudita, gravida cu fratele geaman

Un caz neobisnuit zguduie lumea medicala araba. O fetita de un an s-a dovedit a fi insarcinata.

Micuta nu a ramas gravida dupa ce a venit pe lume, ci s-a nascut asa, relateaza Pravda consultata de ziare.com. Opinia publica din Arabia Saudita este cutremurata, iar medicii nu stiu cum sa procedeze, religia oprindu-i sa ii faca micutei un chiuretaj.

Fetusul care se gaseste in uterul fetitei nu este altceva decat fratele geaman al acesteia, care nu s-a prins in uterul mamei, gasindu-si un alt loc pentru a se dezvolta.

Oricat ar parea de ciudat, astfel de cazuri s-au mai intalnit in istorie.

Fratele-tumoare

Un fermier de 36 de ani, care credea ca are o tumoare, a aflat cu stupoare, in 2006, ca era vorba despre propriul frate, care se dezvoltase, pana la un anumit stadiu, in propriul sau trup. In urma operatiei, medicii indieni au scos „tumoarea”: un masa nedefinita, cu par, plamani, organe genitale, maini si picioare cu unghii extrem de lungi.

Fetus-parazit

In 2002, medicii indieni au descoperit un fetus in corpul fratelui sau, de sase luni. Fetusul fara viata cantarea un kilogram, in conditiile in care fratele sau avea doar 6,5 kilograme.

Fenomenul neobisnuit se numeste „fetus in fetu” si apare extrem de rar. Un embrion aflat in interiorul altui embrion poate fi intalnit o data la 500.000 de sarcini si apare in stadiile incipiente ale vietii intrauterine. De obicei, ambii fetusi mor inainte de nastere.

Rare sunt cazurile in care un bebelus nenascut supravietuieste cu un fetus parazit vietii intrauterine intreaga sarcina. In acest caz, fetusul traieste in corpul celuilalt fetus, mai dezvoltat, ca un parazit.

Un fetus in fetu poate fi considerat viu doar in masura in care tesuturile componente nu au murit inca sau nu au fost eliminate. In toate cazurile de fetus in fetu, corpul parazit avea mari probleme: creier nefunctional, la fel ca si inima, plamanii sau tractul intestinal ori urinar.

SENZAŢII TARI – Sex cu ţeava de eşapament

Din ciclul “Mare ţi-e grădina, Doamne!” vă prezentăm astăzi cazul unor bărbaţi care, în dorinţa de senzaţii tari, au făcut sex cu diverse lucruri, de la ţeava de eşapament la masa de picnic. Iar un sârb a făcut sex cu un arici ca să scape de ejaculări precoce.Britanicul Chris Donald este pasionat de munca lui. Ba chiar mult prea pasionat. Mecanic auto de meserie, el a declarat pentru The Sun că obişnuieşte să facă sex cu maşinile. Asta în ciuda faptului că are, totuşi, o iubită.

A “încercat” peste 30 de modele diferite, chiar şi unele “hard”: două bărci cu motor şi un skijet. “Pentru mine, o maşină înseamnă o desfătare a simţurilor: miros, gust, pipăit”, mărturiseşte englezul în The Sun. Donald spune că nu numai ţevile de eşapament prezintă interes, ci şi formele curbe ale fiecărui automo-bil în parte.

BULLBAR
Imaginaţi-vă un Chevrolet Blazer sau o Chevrolet Blazer, că nu se ştie niciodată ce e în mintea omului. Poate nici măcar americanul care a fost filmat în plină stradă “iubindu-se” cu bullbar-ul respectivului autoturism nu şi-a dat seama, mai ales că era mort de beat. Site-ul youtube.com ne oferă filmuleţul în toată “splendoarea” (a se citi oroarea) lui. Poliţia din Swan Creek Township (Michigan) a anunţat că a arestat un bărbat în vârstă de 29 de ani care a fost surprins făcând sex cu un aspirator într-o spălătorie auto, informează site-ul metro.co.uk. “Am văzut lucruri ciudate la viaţa mea, dar asta le-a întrecut pe toate”, a declarat sergentul Gary Breidinger, cel care l-a prins în flagrant pe infractor.

Cotidianul britanic Daily Mail a prezentat de curând cazul unui bărbat care a fost trecut pe lista potenţialilor agresori sexuali după ce a făcut sex cu o bicicletă într-o cameră a căminului Aberley House Hostel din Air (sud-vestul Scoţiei). Robert Stewart a fost prins în flagrant de două angajate ale căminului.

Femeile au ciocănit la uşă şi după ce nu au primit nici un răspuns, au folosit o cheie de rezervă. “Atunci l-au găsit pe bărbat pe jumătate dezbrăcat făcând mişcări de du-te-vino lângă o bicicletă”, a declarat judecătoarea Gail Davidson.

MASA DE PICNIC
Poliţiştii din orăşelul Bellevue (Ohio) nu au avut parte de o privelişte încântătoare. Camerele de supraveghere l-au surprins în repetate rânduri pe Arthur Price Jr făcând sex cu masa de picnic de pe veranda casei. Tată a trei copii, Price a avut patru capete de acuzare pentru indecenţă în public.

A fost eliberat pe cauţiune, după ce a plătit 20.000 de dolari, informează site-ul metro.co.uk.

Naivitate

Zoran Nikolovic n-a stat prea mult pe gânduri după ce a fost sfătuit să facă sex cu un arici pentru a scăpa de ejaculările precoce. Potrivit cotidianului britanic The Sun, sârbul în vârstă de 35 de ani a apelat la serviciile unui vraci pentru a se vindeca de ejaculare prematură.

Deprimat din cauza faptului că nu-şi satisfăcea iubita şi mult prea ruşinat pentru a se duce la un centru medical, bărbatul a făcut exact ce i-a spus vraciul.

Metoda a dat roade, însă nu în sensul bun al cuvântului. Sârbul a scăpat de ejaculări precoce, dar şi de erecţie, întrucât penisul său nu va mai fi în “stare de funcţionare”.

Cel puţin pentru o vreme, şi asta dacă are mult noroc.

Pe de altă parte, un australian a ajuns la spitalul din Hornsby cu 16 şaibe înţepenite pe… “bărbăţie”.

Când a văzut că nu şi le mai poate scoate, bărbatul a chemat paramedicii. După ce s-au chinuit o oră, echipa de intervenţie l-a transportat pe bărbat la spital, unde s-a încercat din nou scoaterea discurilor de metal. Două ore le-au trebuit medicilor să reuşească acest lucru, şi asta numai după ce s-a folosit echipamentul de descarcerare al pompierilor.