Archive for the 'Crestin-Ortodox' Category
EVANGHELIA ZILEI: 2022-07-07
Apostolul Zilei: 2022-07-07
Ai auzit de Sfântul Cuvios Paisie cel Mare? Patruzeci de ani a trăit numai cu Sfânta Împărtășanie.
O, dacă l-ați vedea pe diavolul cum se mișcă! Nu l-ați văzut și de aceea nu pricepeți unele lucruri. Face totul pentru ca omul să nu se folosească duhovnicește. Am observat aceasta la Colibă, atunci când vorbesc. Când ajung exact în punctul care vreau, cel mai sensibil, ca să se folosească cei ce aud, atunci sau se face un oarecare zgomot sau vin alții și mă întrerup. Diavolul îi pune mai înainte să caște gura la Schitul de vizavi sau să privească altceva și rânduiește să vină la momentul cel mai important al discuției, ca să schimb subiectul și să nu se folosească cei cărora le vorbesc.
Citește în continuare ‘Diavolul face totul pentru ca omul să nu se folosească duhovnicește’
Învățătura Bisericii afirmă că Sfânta Împărtășanie ni se dă spre iertarea păcatelor și spre viața de veci, adică spre viața de veci întru fericire. Căci Trupul și Sângele preacurat ale lui Hristos șterg din ființa noastră păcatele din știință și din neștiință pe care n-am reușit să le mărturisim, iar veșnicia trupului înviat al Domnului, scăpat de coruptibilitate, pune și în sufletul nostru puterea refacerii trupului nostru întru nestricăciune și fericire la învierea cea de obște. Iertarea și ștergerea în profunzime a tuturor păcatelor noastre ne vine din starea de fii ai Tatălui ceresc pe care o primim din întipărirea în noi a trupului Fiului Său Unul Născut, și tot această stare ne asigură și viața de veci întru deplina fericire a ființei noastre întregi. Iertarea păcatelor întru profunzime echivalează cu o «întărire» a noastră, care am suferit o slăbire prin păcate, și cu o «tămăduire» a bolilor mai mult sau mai puțin vădite ale sufletului și ale trupului, ce ne-au venit în forma și de pe urma păcatelor. Această tămăduire și întărire (afirmată de rugăciunile dinainte și de după împărtășire) a trupului și mai ales a sufletului, va da și ea putere sufletului să-și refacă trupul la învierea cea de obște, ca și puterea de durată veșnică și fericită a persoanei noastre.
Citește în continuare ‘Sfânta Împărtășanie ni se dă spre iertarea păcatelor’
Este imposibil să vorbești despre adevărurile și realitățile adânci ale creștinismului fără a te izbi, mai devreme sau mai târziu, de antinomii insurmontabile. Începând chiar de la afirmațiile fundamentale, care privesc triadologia sau hristologia, toate au o natură antinomică. Dumnezeu este Unul în ființă, dar sunt trei Persoane, iar Fiul care Se întrupează este în același timp Dumnezeu deplin și Om adevărat.
Citește în continuare ‘Antinomia vulnerabilității lui Hristos’
Când parcurgem paginile Sfintei Scripturi a Noului Testament şi citim despre Schimbarea la faţă a Domnului nostru Iisus Hristos pe Muntele Tabor (Matei 17, 1-9; Marcu 9, 2-9; Luca 9, 28-36 şi Epistola a doua sobornicească a Sfântului Apostol Petru 1, 16-18), remarcăm bucuria Apostolilor şi dorinţa lor de a viețui veşnic în fericirea edenică pe care au trăit-o în clipa în care Mântuitorul S-a arătat în slava Sa dumnezeiască „pe cât li se putea”, după cum ne spune troparul.
Citește în continuare ‘Rugăciunea, cale spre lumina taborică’
La Judecata de Apoi
„În vremea aceea a început Iisus să mustre cetățile în care se făcuseră cele mai multe minuni ale Sale, pentru că nu s-au pocăit: Vai ție, Horazine! Vai ție, Betsaida! Că, dacă în Tir și în Sidon s-ar fi făcut minunile ce s-au făcut în voi, de mult s-ar fi pocăit în sac și în cenușă. Dar zic vouă: Tirului și Sidonului le va fi mai ușor în ziua judecății decât vouă. Și tu, Capernaume, care ai fost înălțat până la cer, până la iad vei fi coborât. Căci, dacă s-ar fi făcut în Sodoma minunile ce s-au făcut în tine, ar fi rămas până astăzi. Dar zic vouă că pământului Sodomei îi va fi mai ușor în ziua judecății decât ție. În vremea aceea, răspunzând, Iisus a zis: Te slăvesc pe Tine, Părinte, Doamne al cerului și al pământului, căci ai ascuns acestea de cei înțelepți și pricepuți și le-ai descoperit pruncilor. Da, Părinte, căci așa a fost bunăvoința înaintea Ta.” Matei 11, 20-26 (Efectele nepocăinței)
EVANGHELIA ZILEI: 2022-07-06
Apostolul Zilei: 2022-07-06
Părinte, dacă prin suferință ajungem la o adevărată smerenie, trebuie cumva să ne aruncăm singuri în ispită?
Citește în continuare ‘Se stă de vorbă numai cu Dumnezeu, dacă vrei să-l gonești pe satana’
Discernământul este sarea virtuților
Gheronda, Sfântul Isaac Sirul scrie: „Dumnezeu ia în considerare virtutea după discernământul cu care este săvârșită”.
Citește în continuare ‘Discernământul este sarea virtuților’
Nimeni nu știe care va fi sfârșitul vieții lui. Oare va mai avea sufletul conștiință de sine în clipa morții, sau o va pierde toată? Fiecare știe din experiență, că atunci când se îmbolnăvește trupul sau sufletul, judecata îl părăsește mai mult sau mai puțin pe bolnav. Când omul este stăpânit de o patimă, precum mânia, curvia, el păcătuiește împotriva firii, împotriva Legii lui Dumnezeu și a celei pământești, în timpul bolii trupului, sufletul, suferind împreună cu el, uită de datoriile sale.
Citește în continuare ‘Nimeni nu știe care va fi sfârșitul vieții lui’
Ne apropiem de ziua (9 iulie) proslăvirii Icoanei Maicii Domnului Îndrumătoarea de la Mănăstirea Neamț, prilej de bucurie duhovnicească, dar și de înnoite nădejdi în iubirea și ocrotirea Născătoarei de Dumnezeu. De aproape șase secole, Moldova are o temerară mijlocitoare în icoana Maicii Domnului, numită „Îndrumătoarea”, primită ca dar în 1429, de către evlaviosul domnitor Alexandru cel Bun, de la împăratul Ioan al VIII-lea Paleologul. Unele consemnări străvechi adeveresc că odorul neprețuit al Maicii Domnului de la Mănăstirea Neamț este o reproducere a icoanei pictate în mod miraculos pe un stâlp al bisericii din Lida (oraș din Țara Sfântă, de unde se trăgea și Sfântul Mucenic Gheorghe), reprezentând chipul Născătoarei de Dumnezeu. Construirea sfântului lăcaș s-a făcut încă din primii ani de existență ai Bisericii creștine, pe vremea în care Sfinții Apostoli Petru și Ioan propovăduiau cu mult zel misionar Evanghelia lui Hristos. Cei doi discipoli ai Mântuitorului au rugat-o pe cea care I-a dăruit trup omenesc Mântuitorului lumii să binecuvânteze, prin prezența sa, biserica nou temeluită. Ascultându-le cererea, Fecioara Maria i-a încredințat că le-o va împlini, dar nu le-a spus și cum. Mergând ei înainte, cu gândul că Maica îi va ajunge din urmă, au găsit în noul sfânt lăcaș chipul cel preafrumos al Preacuratei Maria, apărut în chip minunat pe un stâlp al bisericii. La scurt timp, a venit acolo și Împărăteasa cea mai aleasă decât cerurile; văzându-și chipul și pe poporul uimit de minunea săvârșită, a binecuvântat zidirea închinată Fiului ei, dar și acea icoană nefăcută de mână omenească, dându-i putere și tărie să facă minuni. Istoria nu consemnează în ce împrejurări sfântul odor din Lida a ajuns la Ierusalim; pe la mijlocul secolului al VII-lea, Gherman, cel care avea să devină Patriarh al Constantinopolului, trecând prin orașul sfânt, a văzut icoana nefăcută de mână omenească a Născătoarei de Dumnezeu din Lida și i s-a închinat. Impresionat de chipul preafrumos al Maicii Domnului, Sfântul Gherman, pomenit în calendarul ortodox pe 12 mai, a căutat iscusiți iconari și le-a cerut să îi picteze o icoană cât mai fidelă celei pe care o văzuse. După ce i s-a împlinit dorința, Sfântul Gherman a luat icoana la Constantinopol, simțind-o pe Maica Domnului mereu aproape, mai cu seamă în perioada grea ce avea să urmeze, când în Imperiul Bizantin s-a declanșat o aprigă luptă împotriva sfintelor icoane. Secole întregi, această icoană a vegheat strălucita capitală a Imperiului Bizantin, iar din prima jumătate a veacului al XV-lea, iată, prin voia Domnului, și-a găsit sălășluire în străvechea lavră a Neamțului, a cărei istorie, după unii cercetători, este mai veche decât însăși existența Moldovei ca stat independent.
Citește în continuare ‘Zi de pecetluire a dragostei pline de recunoștință arătată Maicii Domnului’
„Zis-a Domnul: Cu cine voi asemăna neamul acesta? Este asemenea copiilor care șed în piețe și strigă unii către alții, zicând: V-am cântat din fluier și n-ați jucat; v-am cântat de jale și nu v-ați tânguit. Căci a venit Ioan, nici mâncând, nici bând, și spun: Are demon. A venit Fiul Omului, mâncând și bând, și spun: Iată om mâncăcios și băutor de vin, prieten al vameșilor și al păcătoșilor. Dar înțelepciunea s-a dovedit dreaptă din faptele ei. Atunci a început Iisus să mustre cetățile în care se făcuseră cele mai multe minuni ale Sale, pentru că nu s-au pocăit.” Matei 11, 16–20 (Mustrarea lui Iisus)
Citește în continuare ‘Dumnezeu așteaptă întoarcerea păcătoșilor’
EVANGHELIA ZILEI: 2022-07-05
Apostolul Zilei: 2022-07-05
Filosoful francez politico-religios, diplomatul şi scriitorul francez Joseph de Maistre (1754-1821), un aprig apărător al infailibilităţii papale, afirma în secolul al 19-lea că Bisericile Ortodoxe sunt „cadavre îngheţate, ale căror forme le-a păstrat frigul. Acest frig este ignoranţa” în care se găseşte Orientul creştin1. El considera că se va alege praful din Bisericile Ortodoxe „fotiene”, mai ales atunci când vântul cald al ştiinţei va sufla peste ele, dizolvând astfel formele vechi ale acestora. Aprecierile pătimaşe ale lui de Maistre, privitoare la viitorul Bisericilor Ortodoxe, s-au dovedit în timp a fi nu doar maliţioase, ci şi lipsite de sens. Este suficient doar să aruncăm o privire retrospectivă asupra cursului vieţii Bisericilor Răsăritene, care au avut capacitatea, prin puterea Sfântului Duh, să depăşească vremurile tulburi şi chiar să renască, păstrându-şi totodată specificul. Caracteristica esenţială a Bisericilor Răsăritene este păstrarea şi propovăduirea credinţei membrilor ei „în modul cel mai fidel cu Revelaţia dumnezeiască, în continuitate directă şi neîntreruptă cu Tradiţia Apostolică, prin intermediul ethosului teologiei patristice şi neopatristice”2.
Citește în continuare ‘Ortodoxia în societatea zilelor noastre’
„Iubi-Te-voi, Doamne, vârtutea mea…”
Fiind întrebat recent de către un tânăr masterand de la Facultatea de Teologie Ortodoxă despre acele cuvinte/ expresii ale slujbelor bisericești care îmi provoacă cea mai intensă emoție, am rămas puțin descumpănit… Nu m-am gândit niciodată la un inventar, nici la o taxonomie a cuvintelor „tari”, puternice, pline de sensuri din cadrul tipicului bisericesc. Căci fiecare cuvânt liturgic are rostul lui în curgerea rugătoare, dar mai ales are puterea lui specifică, rezonanța lui aparte în sufletul omului, în funcție de starea de spirit a momentului, de trăirea personală, dar și de gradul de înduhovnicire a respectivului creștin. Așadar, greu de stabilit paliere de „forță”, grade de impact, putere de lovire… Și totuși, gândindu-mă mai bine la propriile trăiri, sesizez atât diferențe notabile, cât și replicări condiționate ale emoțiilor sufletești.
Citește în continuare ‘„Iubi-Te-voi, Doamne, vârtutea mea…”’
Hristos – „Cununa cea binecuvântată”
Ca Dumnezeu adevărat și Om adevărat, „născut, iar nu făcut”, Mântuitorul Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu Întrupat, Logosul sau Cuvântul lui Dumnezeu, este Cununa Creației, pentru că „toate prin El s-au făcut; și fără El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut” (Ioan 1, 3). În El sunt adunate din veci rațiunile divine ale tuturor lucrurilor Creației, fiind răsfirate, semănate și sădite în timp, în făpturile sau lucrurile însuflețite și neînsuflețite ale Creației.
Citește în continuare ‘Hristos – „Cununa cea binecuvântată”’
„În vremea aceea, auzind Ioan în închisoare despre faptele lui Hristos, a trimis pe doi dintre ucenicii săi ca să-L întrebe: Tu ești Cel ce vine sau să așteptăm pe altul? Și Iisus, răspunzând, le-a zis: Mergeți și spuneți lui Ioan cele ce auziți și vedeți: Orbii își capătă vederea și șchiopii umblă, leproșii se curăță și surzii aud, morții înviază și săracilor li se binevestește. Și fericit este acela care nu se va sminti în privința Mea. După plecarea acestora, Iisus a început să vorbească mulțimilor despre Ioan: Ce ați ieșit să vedeți în pustie? Oare trestie clătinată de vânt? Dar de ce ați ieșit? Să vedeți un om îmbrăcat în haine moi? Iată, cei ce poartă haine moi sunt în casele regilor. Atunci, de ce ați ieșit? Să vedeți un proroc? Da, zic vouă, și mai mult decât un proroc. El este acela despre care s-a scris: «Iată, Eu trimit înaintea feței Tale pe îngerul Meu, care va pregăti calea Ta, înaintea Ta». Adevărat zic vouă: Nu s-a ridicat între cei născuți din femei unul mai mare decât Ioan Botezătorul; totuși, cel mai mic în Împărăția cerurilor este mai mare decât el. Din zilele lui Ioan Botezătorul până acum Împărăția cerurilor se ia prin străduință și cei ce se silesc pun mâna pe ea. Toți prorocii și Legea au prorocit până la Ioan. Și, dacă voiți să înțelegeți, el este Ilie, cel ce va să vină. Cine are urechi de auzit să audă.” Matei 11, 2–15 (Întrebarea Botezătorului)
Citește în continuare ‘De ce sunt mari prorocii și apostolii’
EVANGHELIA ZILEI: 2022-07-04
Apostolul Zilei: 2022-07-04
Zis-a Domnul: Luminătorul trupului este ochiul; dacă ochiul tău va fi curat, tot trupul tău va fi luminat. Iar dacă ochiul tău va fi rău, tot trupul tău va fi întunecat. Deci, dacă lumina care e în tine este întuneric, dar întunericul, cu cât mai mult! Nimeni nu poate să slujească la doi domni, căci sau pe unul îl va urî şi pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va lipi şi pe celălalt îl va dispreţui; nu puteţi să slujiţi lui Dumnezeu şi lui Mamona. De aceea zic vouă: Nu vă îngrijiţi pentru sufletul vostru ce veţi mânca, nici pentru trupul vostru cu ce vă veţi îmbrăca; oare nu este sufletul mai mult decât hrana şi trupul decât haina? Priviţi la păsările cerului, că nu seamănă, nici nu seceră, nici nu adună în hambare şi Tatăl vostru Cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult mai presus decât ele? Şi cine dintre voi, îngrijindu-se, poate să adauge staturii sale un cot? Iar de îmbrăcăminte de ce vă îngrijiţi? Luaţi seama la crinii câmpului cum cresc: nu se ostenesc, nici nu torc, şi vă spun vouă că nici Solomon, în toată mărirea lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre aceştia. Iar dacă iarba câmpului, care astăzi este şi mâine se aruncă în cuptor, Dumnezeu astfel o îmbracă, oare nu cu mult mai mult pe voi, puţin credincioşilor? Deci, nu duceţi grijă, spunând: Ce vom mânca, ori ce vom bea, ori cu ce ne vom îmbrăca? Pentru că după toate acestea se străduiesc păgânii; doar ştie Tatăl vostru Cel ceresc că aveţi nevoie de ele. Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui, şi toate acestea se vor adăuga vouă. Matei 6, 22-33 Duminica a 3-a după Rusalii (Despre grijile vieţii)
Citește în continuare ‘Grijile lumești și vocația divină a omului’
EVANGHELIA ZILEI: 2022-07-03
Apostolul Zilei: 2022-07-03
Grijile vieţii
Timpul vieţii noastre se scurge năpădit de tot felul de griji, care mai de care mai importantă pentru contextul social în care existăm. La o evaluare peste timp a acestor griji, pe care le considerăm ale vieţii, constatăm că ne-am risipit în lucruri trecătoare fără să ne concentrăm existenţa cotidiană spre dobândirea virtuţilor ce ne duc la viaţa veşnică.
Taina Cununiei lucrează şi asupra oamenilor necredincioşi? Pentru că astăzi oamenii se cunună fără să aibă habar ce înseamnă cununia sau chiar relaţia cu Dumnezeu.
Citește în continuare ‘Cununia nu e doar o simplă „tradiție”, e Taină dumnezeiască’
Învăţătura tradiţională şi consacrată a Bisericii Ortodoxe este aceea că harul dumnezeiesc sfinţitor şi desăvârşitor, unul în fiinţa sa, se împărtăşeşte asupra lumii într-o multitudine sau plenitudine de daruri duhovniceşti. Prin fiecare dintre cele şapte Sfinte Taine ale Bisericii, Dumnezeu oferă, din iubire şi în mod absolut gratuit, harul şi darurile. Prin urmare, fiecare dintre aceste lucrări sfinţitoare împărtăşesc acelaşi har, roditor în variate daruri.
Citește în continuare ‘Câți dintre noi mai conștientizăm harul primit prin Taina Sfintei Cununii ?’
Unirea dintre soţi primeşte binecuvântarea lui Dumnezeu prin Taina Căsătoriei. Săvârşind Taina aceasta, Biserica ÎI roagă pe Domnul să-i păzească în pace şi înţelegere pe cei ce se însoţesc, să-i izbăvească de ispite, să le ajute în naşterea şi creşterea copiilor. Căsătoria religioasă se deosebeşte de cea civilă (juridică) prin faptul că este harică.
Citește în continuare ‘Harul primit la cununie trebuie păzit cu grijă’
Înțelepciunea și cultivarea ei
„Zis-a Domnul: Oricine aude aceste cuvinte ale Mele și le îndeplinește asemăna-se-va bărbatului înțelept care și-a clădit casa pe stâncă. A căzut ploaia, au venit râurile mari, au suflat vânturile și au bătut în casa aceea, dar ea n-a căzut, fiindcă era întemeiată pe stâncă. Iar oricine aude aceste cuvinte ale Mele și nu le îndeplinește asemăna-se-va bărbatului nechibzuit care și-a clădit casa pe nisip. Și a căzut ploaia și au venit râurile mari și au suflat vânturile și au izbit în casa aceea și a căzut; și căderea ei a fost mare. Iar când Iisus a sfârșit cuvintele acestea, mulțimile erau uimite de învățătura Lui. Că îi învăța pe ei ca Unul care are putere, iar nu cum îi învățau cărturarii lor. Deci, coborându-Se El din munte, mulțimi multe au mers după El. Și, iată, un lepros, apropiindu-se, I se închina, zicând: Doamne, dacă voiești, poți să mă curățești! Și Iisus, întinzând mâna, S-a atins de el, zicând: Voiesc, curățește-te! Apoi îndată s-a curățat lepra lui. Și i-a zis Iisus: Vezi, nu spune nimănui, ci mergi, arată-te preotului și adu darul pe care l-a rânduit Moise, spre mărturie lor.” Matei 7, 24–29; 8, 1–4
EVANGHELIA ZILEI: 2022-07-02
Apostolul Zilei: 2022-07-02
În veacul de acum faptele noastre sunt semănare, iar în cel viitor secerare a celor semănate de noi.
Citește în continuare ‘Ceea ce vom semăna în această viață, aceea vom secera în cea viitoare’
Mă rog lui Dumnezeu să vă dea cuget adevărat ca toate întâlnirile să le îndreptați spre folos și să nu vă mâhniți pentru nimic și să nu vă împuținați cu duhul, pentru că nu este de mirare dacă cineva este nemulțumit de una, altul – de alta, căci noi toți avem necazuri.
Citește în continuare ‘Rugăciunea smerită, mijlocul cel dintâi prin care putem ajuta’
Trebuie să-I mulțumim pentru toate Domnului, Care cu dreptate ne-a trimis osteneală spre răbdare, ce ne este mai de folos decât mângâierea care înalță sufletul.
Citește în continuare ‘Trebuie să-I mulțumim pentru toate Domnului’
Formalism și robotizare
Rotițele unui angrenaj care se mișcă în mod calm sau sacadat, dar păstrându-și o cadență proprie. O imagine a eficienței mecanizate, o ramă tehnologizată a omului contemporan. În anii ’90, sub atracția apocaliptică a filmelor din saga Terminator, trăiam probabil cu impresia că roboții vor ajunge într-o zi să înlocuiască oamenii. Acum, trăim cu certitudinea că omul în sine va deveni robot – și încă unul de bună calitate. Pierderea emoțiilor, refularea sentimentelor, dedicarea întregii vieți unei munci – oricare! – devenită idol, ritmul aproape suprafiresc al înghițirii informațiilor, digitalizarea vieții interioare… Toate acestea subsumate unui singur țel: crearea supraomului robotizat.
„Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi și Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. Iar de cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor și Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. Nu socotiți că am venit să aduc pace pe pământ; n-am venit să aduc pace, ci sabie. Căci am venit să despart pe fiu de tatăl său, și pe fiică de mama sa, și pe noră de soacra sa; iar dușmanii omului vor fi casnicii lui. Sfârșind Iisus de dat aceste învățături celor doisprezece ucenici ai Săi, a trecut de acolo ca să învețe și să propovăduiască mai departe, prin cetățile lor.” Matei 10, 32-36; 11, 1 (Mărturisirea lui Hristos)
Citește în continuare ‘Consecințele celor care cad în erezie’
EVANGHELIA ZILEI: 2022-07-01
Apostolul Zilei: 2022-07-01
Iulie 2022
Cine deschide porțile Raiului ?
Porțile Raiului nu se deschid celui ce nu are haină de nuntă, adică faptele bune ale vieții creștinești, dar să nu uităm cât de ușor a „furat” tâlharul de pe cruce Raiul, zicând: „Pomenește-mă, Doamne, când vei veni în Împărăția Ta”.
Câteva căi prin care mă pot mântui
Dacă veți milui vreodată pe cineva, pentru aceasta veți fi miluiți. Dacă veți suferi împreună cu cei ce suferă, în aparență acest lucru nu este mare, dar cu mucenicii vă veți număra. Dacă îl vei ierta pe cel ce te-a ocărât, pentru aceasta nu numai că ți se vor ierta toate păcatele, dar și fiica Tatălui Ceresc vei fi. Dacă te vei ruga din inimă pentru mântuire cât de puțin, și te vei mântui. Dacă nu-l vei osândi pe cel ce a greșit, și pentru aceasta te vei mântui. Dacă te vei mustra înaintea lui Dumnezeu pentru păcatele tale, simțite de conștiință, și pentru aceasta vei fi iertată.
«Mare ești, Doamne, și cel mai vrednic de laudă, mare este puterea Ta, și înțelepciunii Tale nu-i este număr».
Citește în continuare ‘Neliniștit este sufletul nostru până ce se va odihni în Tine’
Râul Râmeț și-a făcut de când lumea albie la vale printr-un areal de rai. O cale ce taie prin adâncul stâncilor și desișul codrilor, prin întinsul poienilor înflorate și văile munților. O cale ce trece printr-un ținut lăsat în dar de Dumnezeu încă de la începuturi strămoșilor cu dragoste de El și dornici de însingurare, devenind un loc de recuperare a omului din neascultare. Mult mai târziu, locul și-a extras pe bună dreptate numele de Râmeț, din chiar cuvântul latinesc „eremita”, ce îi definea cu precizie pe trăitorii în duh de aici. Frumusețile împrejurimilor, fructele sălbatice, dar și peșterile și grotele au întregit nevoia materială simplă a monahilor aflați în aspra nevoință de întoarcere acasă, pe strâmtul drum spre Împărăție.
Citește în continuare ‘Sfântul Ghelasie de la Râmeț, o viață plină de miracole’
Pe urmele ucenicilor Domnului, cu luare aminte la cugetarea îngerească a luminătorilor Bisericii

Frica și eliberarea de ea
„Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Când vă vor prigoni în cetatea aceasta, fugiți în cealaltă; adevărat grăiesc vouă: Nu veți sfârși cetățile lui Israel, până ce va veni Fiul Omului. Nu este ucenic mai presus de învățătorul său, nici slugă mai presus de stăpânul său. Destul este ucenicului să fie ca învățătorul și slugii ca stăpânul. Dacă pe stăpânul casei l-au numit Beelzebul, cu cât mai mult pe casnicii lui? Deci nu vă temeți de ei, căci nimic nu este acoperit care să nu iasă la iveală și nimic ascuns care să nu ajungă cunoscut. Ceea ce vă grăiesc la întuneric, spuneți la lumină; și, ceea ce auziți la ureche, propovăduiți de pe case. Nu vă temeți de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot să-l ucidă; temeți-vă mai curând de Acela care poate și sufletul și trupul să le piardă în gheena. Oare nu se vând două vrăbii pe un ban? Și nici una din ele nu va cădea pe pământ fără știrea Tatălui vostru. La voi însă și perii capului toți sunt numărați. Așadar, nu vă temeți; voi sunteți cu mult mai de preț decât păsările.” Matei 10, 23-31 (Trimiterea la propovăduire și pericolele întâmpinate)
EVANGHELIA ZILEI: 2022-06-30
Apostolul Zilei: 2022-06-30

Citește în continuare ‘Apostolii Petru şi Pavel, luminătorii cei mari ai Bisericii’
Aceşti doi mari Apostoli nu-şi au lauda de la oameni, ci de la Însuşi Domnul, Dumnezeul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos.
Citește în continuare ‘Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel (Dezlegare la peşte)’
„În vremea aceea, venind Iisus în părțile Cezareei lui Filip, îi întreba pe ucenicii Săi, zicând: Cine zic oamenii că sunt Eu, Fiul Omului? Iar ei au răspuns: Unii spun că ești Ioan Botezătorul, alții, Ilie, alții, Ieremia sau unul dintre proroci. Atunci Iisus le-a zis: Dar voi cine ziceți că sunt Eu? Răspunzând, Simon-Petru a zis: Tu ești Hristos, Fiul lui Dumnezeu Celui viu. Iar Iisus, răspunzând, i-a zis: Fericit ești, Simone, fiul lui Iona, că nu trup și sânge ți-au descoperit ție aceasta, ci Tatăl Meu Cel din ceruri. Și Eu îți zic ție că tu ești Petru și pe această piatră voi zidi Biserica Mea și porțile iadului nu o vor birui. Și îți voi da cheile Împărăției cerurilor; și orice vei lega pe pământ va fi legat și în ceruri, și orice vei dezlega pe pământ va fi dezlegat și în ceruri.” Matei 16, 13-19 (Mărturisirea lui Petru)
Citește în continuare ‘Curajul Apostolilor în propovăduirea Evangheliei’
EVANGHELIA ZILEI: 2022-06-29
Apostolul Zilei: 2022-06-29
Îndemnul Sfântului Apostol Pavel, „Rugaţi-vă neîncetat!” (1 Tes. 5, 17), nu a fost nici pe departe înţeles ca mod de exprimare metaforică în Tradiţia Bisericii dreptslăvitoare. Primită şi asimilată întotdeauna ca panaceu pentru luminarea lăuntrică, rugăciunea l-a ridicat treaptă cu treaptă pe omul credincios spre taina Ziditorului său. Dintre toate, cea mai des folosită şi îndrăgită de cei râvnitori, „Rugăciunea inimii”, are o adâncă fundamentare biblico-patristică.
Citește în continuare ‘Rugăciunea inimii, luminarea lăuntrică și ridicare spre taina Ziditorului’
Fratele meu, Ghenadie, doctorul cel slăvit, s-a deprins din tinerețe a fi milostiv și mult îndurat către săraci, precum însuși mi-a povestit. Și i-a venit lui o îndoială de la urâtorul binelui, vrăjmașul, gândind: „Oare mai este altă viață după moarte?”. Și așa petrecea întristat. Însă, milostivul Dumnezeu, nevrând să piară lucrătorul faptelor bune, a iconomisit în acest chip: Odată, culcându-se el pe patul său, ca să se odihnească, i s-a arătat în somn un tânăr preafrumos și i-a zis lui: „Vino după mine!”. Și, mergând după dânsul, l-a dus pe el într-o cetate, unde se auzeau preaminunate cântări. Și a întrebat pe tânărul care îl purta: „Ce este aceasta?”. Și i-a răspuns lui: „Aceasta este cântarea și veselia sfinților lui Dumnezeu”. Și după aceasta și-a venit în sine și s-a deșteptat. Iar vrăjmașul iarăși îi zicea, prin gând, că acestea sunt niște năluciri.
Citește în continuare ‘O întâmplare minunată despre existența vieții veșnice’
Cine-mi va da să mă odihnesc în Tine? Cine-mi va da ca sa vii în inima mea și o îmbeți, ca să uit de relele mele și ca să îmbrățișez singurul meu bun, pe Tine?
Citește în continuare ‘Oare cât voi suferi, dacă nu Te voi iubi ?’
Pentru creștini, niciun gând, niciun sentiment, nicio acțiune nu poate răsări în chip evanghelic fără ajutorul harului divin. Omul, în ceea ce-l privește, vine cu dorința, dar Dumnezeu dăruiește harul, și doar din această lucrare reciprocă sau sinergie, se naște personalitatea creștină.
Citește în continuare ‘Omul vine cu dorința, iar Dumnezeu dăruiește harul’
Aceşti Mucenici ai lui Hristos au trăit pe vremea împăratului Diocleţian (284-305),
Citește în continuare ‘Aducerea moaştelor Sf. Mc. Doctori fără de arginţi Chir şi Ioan’
Cum să dobândim pacea sufletului
„Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Să nu aveți nici aur, nici argint, nici bani în cingătorile voastre; nici traistă pe drum, nici două haine, nici încălțăminte, nici toiag; că vrednic este lucrătorul de hrana sa. În orice cetate sau sat veți intra, cercetați cine este în el vrednic și acolo rămâneți până ce veți ieși. Și, intrând în casă, urați-i, zicând: «Pace acestei case!» Și, dacă este casa aceea vrednică, să vină pacea voastră peste ea. Iar de nu este vrednică, pacea voastră să se întoarcă la voi. Și dacă nu vă va primi pe voi, nici nu va asculta cuvintele voastre, ieșind din casa sau din cetatea aceea, scuturați praful de pe picioarele voastre. Adevărat grăiesc vouă: Mai ușor va fi pământului Sodomei și Gomorei, în ziua judecății, decât acelei cetăți.” Matei 10, 9-15 (Sfaturi către ucenici)
EVANGHELIA ZILEI: 2022-06-28
Apostolul Zilei: 2022-06-28
„Smerenia înseamnă cumpătare, iar „acestea două închină în sufletul Sfintei Treimi.” Cumpătarea vine din smerenie și doar prin smerenie intelectul este vindecat și întregit. „Din smerenie izvorăște umilința și înfrânarea care reprezintă cumpătarea simțurilor”. „Smerenia împodobește sufletul cu cumpătarea.”
Citește în continuare ‘„Smerenia împodobește sufletul cu cumpătarea”’
Credința „se mișcă deasupra naturii”
Credința „se mișcă deasupra naturii”. Căile cunoașterii naturale au cârmuit lumea timp de mai bine de 5000 de ani, iar omul nu a fost în stare „să-și înalțe privirea de la pământ și să înțeleagă puterea Creatorului său” până când „credința noastră s-a ivit și ne-a eliberat de umbrele lucrărilor acestei lumi” și de o minte fragmentată.
Citește în continuare ‘Credința „se mișcă deasupra naturii”’
Atunci mă chinuiai cu durerea dinților și când s-a îngreuiat atât de mult, încât nu puteam vorbi, a coborât în inima mea ideea ca să stăruiesc pe lângă toți ai mei, care erau de față, ca să se roage pentru mine, să Te roage pe Tine, Dumnezeul mântuirii de orice fel. Și am scris acestea pe o tabletă de ceară și le-am dat ca să citească.
Citește în continuare ‘Doamne, minunat ai răspuns rugăciunii mele !’
Candela sângerie …
Martirul. Un om pentru care a vorbit propria jertfă. Răscolind actele martirice transmise până în prezent regăsim puține cuvinte și multe descrieri înspăimântătoare. „Sunt creștin”. Două cuvinte pentru care în primele veacuri puteai să-ți pierzi viața… Rectific: nu doar în primele veacuri, ci și în prezent, când statisticile ne spun sec că, într-un singur an, peste o sută de mii de creștini sunt martirizați pentru credința lor. Cam câți au fost martirizați în primele trei veacuri după jertfa lui Hristos.
Toiagul arhiereului
„În vremea aceea, văzând Iisus mulțimile, I s-a făcut milă de ele, pentru că erau necăjite și rătăcite ca niște oi care n-au păstor. Atunci a zis ucenicilor Lui: Secerișul e mult, dar lucrătorii sunt puțini. Rugați, deci, pe Domnul secerișului ca să scoată lucrători la secerișul Său. Și, chemând la Sine pe cei doisprezece ucenici ai Săi, le-a dat lor putere asupra duhurilor celor necurate, ca să le scoată și să tămăduiască orice boală și orice neputință. Iar numele celor doisprezece Apostoli sunt acestea: întâi Simon, cel numit Petru, și Andrei, fratele lui; Iacov al lui Zevedeu și Ioan, fratele lui; Filip și Bartolomeu, Toma și Matei vameșul, Iacov al lui Alfeu și Levi, ce se zice Tadeu; Simon Cananeul și Iuda Iscarioteanul, cel care L-a vândut. Pe aceștia doisprezece i-a trimis Iisus, poruncindu-le și zicând: În calea păgânilor să nu mergeți și în vreo cetate de samarineni să nu intrați; ci, mai degrabă, mergeți către oile cele pierdute ale casei lui Israel. Și, mergând, propovăduiți, zicând: S-a apropiat Împărăția cerurilor! Tămăduiți pe cei bolnavi, curățiți pe cei leproși, înviați pe cei morți, pe diavoli scoateți-i; în dar ați luat, în dar să dați.” Matei 9, 36-38; 10, 1-8 (Cei doisprezece ucenici)
EVANGHELIA ZILEI: 2022-06-27
Apostolul Zilei: 2022-06-27
În vremea aceea, pe când Iisus umbla pe lângă Marea Galileei, a văzut pe doi frați: pe Simon ce se numește Petru și pe Andrei, fratele lui, care aruncau mreaja în mare, căci erau pescari; și le-a zis: Veniți după Mine și vă voi face pescari de oameni. Iar ei, îndată lăsând mrejele, au mers după El. Și, de acolo mergând mai departe, a văzut pe alți doi frați: pe Iacov al lui Zevedeu și pe Ioan, fratele lui, în corabie cu Zevedeu, tatăl lor, dregându-și mrejele, și i-a chemat. Iar ei, îndată lăsând corabia și pe tatăl lor, au mers după El. Și a străbătut Iisus toată Galileea, învățând în sinagogile lor și propovăduind Evanghelia Împărăției și tămăduind toată boala și toată neputința în popor. Matei 4, 18-23 Duminica a II-a după Rusalii (a Sfinților Români)
Citește în continuare ‘Răspunsul omului la chemarea Domnului’
EVANGHELIA ZILEI: 2022-06-26
Apostolul Zilei: 2022-06-26
În familia contemporană, ce se întâmplă adeseori? Mama, orientată pe carieră, se grăbeşte să-l „paseze” pe copil bunicilor, dădacelor, bonelor, educatoarelor. În decurs de câţiva ani, el poate să treacă prin mâinile câtorva bone, aşa că nu va apuca să se deprindă şi să se lege afectiv de niciuna. Copilul ori nu este hrănit deloc la sân, ori este înţărcat devreme, drept care este perturbat primul contact fizic cu mama − iar în timpul primului an de viaţă acest contact este extrem de important, pierderea lui este ireparabilă.
Ce altceva se mai petrece în primul an de viaţă al copilului?
Citește în continuare ‘Copilul are nevoie să petreacă foarte mult timp în brațele mamei’
A treia menire a femeii este cea de a fi tămăduitoare. Aceasta vine în ea tot de la natură: o mamă bună simte instinctiv ce îi trebuie pruncului ei care plânge, când, unde şi cum trebuie să-l ajute. Şi legătura aceasta, care se produce din momentul acestei identificări tainice, o impulsionează pe femeie să folosească în viitor această capacitate, instinctul matern, şi asupra altor oameni.
Citește în continuare ‘Instinctul matern este un dar extraordinar de la Dumnezeu’
Ce tradiții trebuie păstrate în familie?
Citește în continuare ‘Familia mai are astăzi o viață de familie adevărată ?’
Nu judecați !…
„Zis-a Domnul: Nu judecați, ca să nu fiți judecați; căci cu judecata cu care judecați veți fi judecați, și cu măsura cu care măsurați vi se va măsura. De ce vezi paiul din ochiul fratelui tău, iar bârna din ochiul tău nu o iei în seamă? Sau cum vei zice fratelui tău: Lasă să scot paiul din ochiul tău și, iată, bârna este în ochiul tău? Fățarnice, scoate întâi bârna din ochiul tău și atunci vei vedea să scoți paiul din ochiul fratelui tău. Nu dați cele sfinte câinilor, nici nu puneți mărgăritarele voastre înaintea porcilor, ca nu cumva să le calce în picioare și, întorcându-se, să vă sfâșie pe voi. Cereți și vi se va da; căutați și veți afla; bateți și vi se va deschide. Că oricine cere ia, cel care caută află și celui care bate i se va deschide.” Matei 7, 1-8
EVANGHELIA ZILEI: 2022-06-25
Apostolul Zilei: 2022-06-25
Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul [Sânzienele – Drăgaica] – Părintele Calistrat 24.06.2022
În unele regiuni ale țării se obișnuiește și astăzi ca, la marile sărbători, credincioșii (copii, tineri, părinți și bunici) să vină la biserică îmbrăcați în costume populare. Fiecare își poartă cu mândrie simbolul apartenenței la neamul din care face parte. Dar portul popular românesc nu este numai o haină frumoasă pe care o îmbrăcăm în zi de sărbătoare, ci este mult mai mult!
Citește în continuare ‘Portul popular românesc – poartă către Cer’
Astăzi sărbătorim Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul, zi de serbare ținută de Biserică cu șase luni înainte de Nașterea Domnului pentru a respecta textul scripturistic. Părintele profesor Ene Braniște spunea despre această sărbătoare că are „bază biblică (Luca 1, 5-80)”, fiind „atestată în secolele IV-V”, iar „în popor se numește Drăgaica sau Sânziene, sărbătoare de care se leagă multe și frumoase obiceiuri, credințe și datini populare, cu caracter agrar”.
Citește în continuare ‘Nașterea Botezătorului și dezlegarea nerodirii’
Sfântul Ioan Botezătorul
„Deoarece mulți au încercat să alcătuiască o istorisire despre faptele deplin adeverite între noi, așa cum ni le-au lăsat cei ce le-au văzut de la început și au fost slujitori ai Cuvântului, am găsit și eu cu cale, preaputernice Teofile, după ce am urmărit toate cu de-amănuntul de la început, să ți le scriu pe rând, ca să te încredințezi despre temeinicia învățăturii pe care ai primit-o. Era în zilele lui Irod, regele Iudeei, un preot cu numele Zaharia, din ceata preoțească a lui Abia, iar femeia lui era din fiicele lui Aaron și se numea Elisabeta. Și erau amândoi drepți înaintea lui Dumnezeu, umblând fără prihană în toate poruncile și rânduielile Domnului. Dar nu aveau nici un copil, deoarece Elisabeta era stearpă și amândoi erau înaintați în zilele lor. Și pe când Zaharia slujea înaintea lui Dumnezeu, în rândul săptămânii sale, a ieșit la sorți, după obiceiul preoției, să tămâieze, intrând în templul Domnului. Iar toată mulțimea poporului, în ceasul tămâierii, era afară și se ruga. Și i s-a arătat Îngerul Domnului, stând de-a dreapta altarului tămâierii. Văzându-l, Zaharia s-a tulburat și frică a căzut peste el. Iar Îngerul a zis către el: Nu te teme, Zaharia, pentru că rugăciunea ta a fost ascultată și Elisabeta, femeia ta, îți va naște un fiu și-l vei numi Ioan. Și bucurie și veselie vei avea, iar de nașterea lui mulți se vor bucura. Căci va fi mare înaintea Domnului; nu va bea vin, nici altă băutură amețitoare și încă din pântecele mamei sale se va umple de Duhul Sfânt. Iar pe mulți din fiii lui Israel îi va întoarce la Domnul Dumnezeul lor. Și va merge înaintea Lui cu duhul și cu puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinților spre copii și pe cei neascultători la înțelepciunea drepților, ca să gătească Domnului un popor pregătit. Și a zis Zaharia către înger: După ce voi cunoaște aceasta? Căci eu sunt bătrân și femeia mea înaintată în zilele ei. Și Îngerul, răspunzând, i-a zis: Eu sunt Gavriil, cel ce stă înaintea lui Dumnezeu. Și am fost trimis să grăiesc către tine și să-ți binevestesc acestea. Și, iată, vei fi mut și nu vei putea să vorbești până în ziua când vor fi acestea, pentru că n-ai crezut în cuvintele mele, care se vor împlini la timpul lor. Și poporul aștepta pe Zaharia și se mira că întârzie în templu. Și, ieșind, nu putea să vorbească. Și ei au înțeles că a avut vedenie în templu; iar el le făcea semne și a rămas mut. Și când s-au împlinit zilele slujirii lui la templu, s-a dus la casa sa. Iar după aceste zile, Elisabeta, femeia lui, a zămislit și cinci luni s-a tăinuit pe sine, zicând: Că așa mi-a făcut mie Domnul în zilele în care a socotit să ridice dintre oameni ocara mea. Și după ce s-a împlinit vremea să nască, Elisabeta a născut un fiu. Și au auzit vecinii și rudele ei că Domnul a mărit mila Sa față de ea și se bucurau împreună cu ea. Iar când a fost în ziua a opta, au venit să taie împrejur pruncul și-l numeau Zaharia, după numele tatălui său. Și răspunzând, mama lui a zis: Nu, ci se va chema Ioan. Și au zis către ea: Nimeni din rudenia ta nu se cheamă cu numele acesta. Și au făcut semn tatălui său cum ar vrea el să fie numit. Și, cerând o tăbliță, el a scris, zicând: Ioan este numele lui. Și toți s-au mirat. Și îndată i s-au deschis gura și limba și vorbea binecuvântând pe Dumnezeu. Și frică i-a cuprins pe toți care locuiau împrejurul lor; și în tot ținutul muntos al Iudeei s-au vestit toate aceste cuvinte. Și toți care le auzeau le puneau la inimă, zicând: Ce va fi oare acest copil? Căci mâna Domnului era cu el. Și Zaharia, tatăl lui, s-a umplut de Duh Sfânt și a prorocit, zicând: Binecuvântat este Domnul Dumnezeul lui Israel, că a cercetat și a făcut răscumpărare poporului Său; și tu, pruncule, Proroc al Celui Preaînalt te vei chema, pentru că vei merge înaintea feței Domnului ca să gătești căile Lui. Iar copilul creștea și se întărea cu duhul. Și a fost în pustie până în ziua arătării lui către Israel.” Luca 1, 1-25; 57-68, 76, 80 (Vestirea nașterii Înaintemergătorului)
EVANGHELIA ZILEI: 2022-06-24
Naşterea cinstitului slăvitului Prooroc, Înaintemergătorului şi Botezătorului IOAN
Evanghelia de la Luca |
![]() |
VINERI ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Matei |
![]() |
Comentarii recente