Înainte de a intra într-o relație, analizează bine intențiile celuilalt

La ora actuală, totul se poate studia, chiar şi comportamentul celui care ne place. Este el cel cu care eu pot să-mi duc zilele? Pentru că în niciun caz nu doresc să întemeiez o prietenie cu un om care, după doi ani, doreşte să rupă relaţia noastră, căci şi-a planificat aşa. Îşi termină studiile şi apoi pleacă de aici, pentru că dă la master altundeva, sau pentru că merge cu o bursă în străinătate. Asta are în plan.

Comunicarea dintre soți – un ingredient esențial pentru o căsnicie trainică

Femeia trebuie să înţeleagă că perspectiva bărbatului şi cea a femeii cu privire la o problemă dată pot fi absolut diferite şi să nu aştepte de la bărbat o înţelegere absolută a sentimentelor ei. Pentru că femeia vrea foarte mult ca bărbatul să reprezinte un reazim trainic şi de nădejde al întregii familii, un om care rezolvă problemele şi îşi asumă răspunderea, şi totodată un interlocutor atent, care simte şi înţelege cu fineţe sufletul feminin – or, asemenea bărbaţi sunt păsări extrem de rare.

Ascultarea bărbatului – altă perspectivă

Ascultarea de bărbat nu anulează libertatea femeii? Cum implică ascultarea libertatea persoanei?

Glasul meu dintâi a fost plânsul meu

lement Alexandrinul a scris că Dumnezeu l-a făcut pe om bărbat şi femeie; bărbatul Îl reprezintă pe Hristos, femeia reprezintă Biserica. Ce înfricoşător obligo cuprinde această zicere! Cine gândeşte mai profund, cine reflectează cu seriozitate asupra conţinutului acestor rânduri se va cutremura. Să fii om şi să-L reprezinţi pe Dumnezeu! Să fii femeie şi să reprezinţi nu o instituţie, ci un dar făcut de Dumnezeu oamenilor, pentru ca să se regăsească unii pe alţii, fiecare pe sine şi cu toţii în Iisus Hristos Domnul.

Sufletul e același la bărbat, ca și la femeie

Măicuța D. a venit la Părintele Lavrentie și i-a povestit cu frică acestuia că a visat că s-a lepădat de dreapta credință. Părintele i-a spus că așa ceva se întâmplă atunci când greșești cu ceva, te-ai certat cu cineva, ai supărat pe cineva sau n-ai primit pe cineva când era în necaz să doarmă la tine. La care ea i-a răspuns:

Soţul şi soţia trebuie să aparţină doar unul altuia

Cel ce intră în căsnicie curat, cast, pentru prima dată pătrunde taina unirii trupeşti, şi în urma acestui fapt în suflet se naşte pentru prima dată o atitudine nouă, evlavioasă, faţă de trupul celuilalt, care devine sacru. După cum arată viaţa, tocmai în urma apropierii trupeşti (în condiţii normale) din căsătorie înfloreşte în suflet sentimentul profund, luminos şi aducător de bucurie al dragostei reciproce, respectul tandru şi sentimentul profund al legăturii indisolubile dintre cei doi. Tocmai aici, în acest punct, se cunoaşte din experienţă dreptatea monogamiei şi toată nedreptatea divorţurilor.

Ce faci dacă te îndrăgosteşti de cineva care e deja căsătorit ?

Se spune că iubirea e un dar dumnezeiesc, dar ce faci dacă te îndrăgosteşti de cineva care e deja căsătorit?

Curaj! Copiii aceștia, pe care vă gândiți să-i avortați, vor deveni cei mai importanți membri ai familiei

Am doi copii. Mi-e frică să am un al treilea. Nu știu ce aș face, dar am început să caut, să văd ce e avortul.

„Îngerelul”

La preafrageda vârstă și per­cepție a copilului față de lumea înconjurătoare, mama îl familiarizează cu lucrurile, ființele, lumea din jur prin cuvinte pe care ea le repetă rar, cu răbdare, pentru ca să i le fixeze în memorie. Astfel, el face cunoștință cu minunatul semnal de comunicare: limba, limbajul! Și, slavă Domnului, limba română oferă o bogăție de cuvinte, cu o expresivitate sonoră, dar și semantică de excepție, pentru cine vrea s-o cunoască, s-o vorbească și s-o iubească.

Zece mari greşeli ale taţilor

1.Să petreci mai mult timp la lucru şi să laşi fărâmiturile pentru familie. Niciodată nu am auzit un bătrân reflectând la viaţa lui să spunând: „Aş dori să fi petrecut mai mult timp la serviciu”.

Rolul tatălui este deosebit de important în educația băieților

Rolul tatălui este deosebit de important în educaţia băieţilor. Felul în care vă jucaţi cu copiii fotbal, mergeţi în drumeţii, călătoriţi, confec­ţionaţi ceva împreună, va rămâne în amintirea celor mici pentru toată viaţa. Amintirile copilă­riei sunt cele mai strălucitoare şi mai luminoase, ele ne călăuzesc întreaga viaţă.

În creșterea băieților, încurajați spiritul de inițiativă și curajul

La orele noastre de psihologie, le dăm copiilor un mic test: le propunem să deseneze o scăriţă din zece trepte şi-i rugăm să scrie pe fiecare treaptă câte o calitate a omului. Sus – cea mai importantă, iar jos – cea mai puţin importantă, după părerea lor. Rezultatul este impresionant. Deseori, băieţii adolescenţi menţionează printre trăsăturile cele mai importante ale omului bun… hărnicia, perseverenţa, ordinea. Numai arta brodatului mai lipseşte să o pomenească! În schimb, curajul, dacă este prezent, se află pe una dintre ultimele trepte.

Femeia drăgăstoasă este bucuria soțului și echilibrul familiei

Femeia i-a fost dată bărbatului ca să îl ajute, ca fiind mângâiat de ea să poată îndura lesne tot ce i se întâmplă.

Ce înseamnă pentru un bărbat să fie cap al familiei

Fiecare bărbat trebuie să înţeleagă, o dată pentru totdeauna: în căsnicie nu trebuie să existe luptă pentru poziţia de lider. Casa mea trebuie să fie cetatea mea, cum se spune, nu câmp de luptă. Ca atare, chiar dacă ştii că bărbatul trebuie să fie capul familiei, nu trebuie să dovedeşti asta nimănui cu forţa, adică pe calea „bătăliilor” familiale. Ţipetele, certurile, scandalurile, capriciile sunt arma oamenilor slabi şi la ele recurg foarte frecvent tocmai femeile. Bărbaţilor nu le şade bine să facă scandal.

Să ne străduim să înțelegem diferențele dintre bărbat și femeie, pentru a evita conflictele inutile

Am spus deja că modul de a gândi şi de a se comporta al fiinţelor de sexe diferite au foarte puţine lucruri în comun. Cred că toată lumea ştie expresia „logică feminină”. Bineînţeles, această sintagmă a fost inventată de bărbaţi, şi asta s-a întâmplat fiindcă ei nu au putut pricepe că bărbaţii şi femeile gândesc şi se comportă absolut diferit în situaţii identice.

Căsnicii fericite, cu ajutorul Sfântului Serafim de Sarov

Cu harisma sa înainte-văzătoare, Sfântul Serafim ajuta mult pentru a se întemeia căsnicii şi familii fericite. Odată l-a vizitat un funcţionar. Era trecător prin Sarov şi voia să ia binecuvântarea lui pentru a se căsători. Sfântul i-a spus că soţia lui se află la Sarov, în camera de oaspeţi. Peste puţin timp, la stareţ a venit o fată. Voia să se căsătorească şi îi vorbea despre peţitorii care au curtat-o.

Experiențe trăite după Sfântul Botez

La 25 decembrie 2005 s-a botezat o familie cu patru copii. Erau foști catolici. Au primit numele de Atanasie și Maria.

Cum rezolvăm în mod constructiv conflictele apărute în familie

Încă de mici, părinții ne învață să-i iertăm pe cei care ne greșesc. Chiar și conștiința ne zice că nu trebuie să ne culcăm, până nu ne rezolvăm disputele de peste zi și cum spune și vorba bătrânească, să nu apună soarele peste supărarea voastră. Atunci când trăim în familie și ne împărțim bunurile pe care le folosim zilnic, vor apărea inevitabil și conflicte. Însă dacă ne vom angaja să rezolvăm aceste conflicte înainte de a merge la somn, chiar dacă asta implică faptul că ne vom culca mai târziu decât de obicei, vom observa că a doua zi o vom începe mai bucuroși și împăcați cu noi înșine, iar tensiunile și frustrările dintre noi vor fi eliminate.

Conflictele în cuplu – oportunitate de cunoaştere reciprocă

La nivel psihologic, conflictul între soţi este resimţit ca un puternic disconfort. În momentele de tensiune, cei doi pot simţi că sentimentele de afecţiune sunt suspendate, validitatea alegerii partenerului este pusă sub semnul îndoielii. De asemenea, lucrurile afirmate la mânie îşi pot menţine ecoul mult timp după, rănind sentimentele partenerei/partenerului. Dincolo de starea evidentă de disconfort şi riscul de a şubrezi încrederea reciprocă a celor doi, conflictele pot avea un rol important în sudarea relaţiei, în cunoaşterea reciprocă mai bună a partenerilor. Este o oportunitate bună de a cunoaşte adevăratele păreri ale partenerului cu privire la aşa-zisele subiecte tabu, pe care în general le evită, pentru a nu tulbura pacea din familie, pentru a nu trezi reacţii nedorite. Este o iluzie însă să consideri că problemele şi disensiunile dispar doar prin faptul că sunt îngropte sub tăcere. Dacă găseşti puterea de a separa conţinutul certurilor (ceea ce se afirmă) de tumultul afectiv declanşat, puteţi afla informaţii importante, care să vă ajute să vă îmbunătăţiţi relaţia.

Să ținem cont de nevoile celuilalt

Să revenim, însă, la diferenţa dintre reacţia la stres a bărbatului şi cea a femeii. Eu cred că principalul – atât pentru bărbaţi, cât şi pentru femei – este să înţelegem că suntem diferiţi şi să nu luăm aceste diferenţe şi particularităţi ale noastre drept jigniri la adresa proprie, fiindcă se poate crea tocmai această impresie.

Relaţia de cuplu, de la gol interior la plinătate

Uneori, reproşurile nu sunt exprimate, ci doar gândite sau simţite, însă, chiar şi aşa, sunt percepute de către partener sub forma unor tensiuni, ascunse sub zâmbete sau sub falsă indiferenţă. De câte ori – în special femeile – nu ştiu că sub răspunsul aparent calm „nu am nimic”, la întrebarea îngrijorată a soţului „ce ai? ce s-a întâmplat?”, se ascund numeroase frustrări şi sentimente de revoltă. Este deseori mascat un adevărat monolog interior, în care sunt criticate cele mai mici scăpări ale partenerului. În acest mod, stările de nemulţumire sunt alimentate în permanenţă şi se amplifică.

Căsătoria: tu, celălalt şi Dumnezeu

Există tendinţa de a oferi cel mai mare credit propriei intuiţii, modului de a gândi şi interpreta lucrurile, propriilor convingeri. Şi toate acestea sunt parţial adevărate. De cele mai multe ori suntem creatorii propriilor vieţi, visuri şi destine. În majoritatea cazurilor, sunt extrem de importante voinţa, sentimentele şi convingerile noastre. Riscul acestei abordări individualiste este însă de a ne pune pe noi înşine în centrul universului, de a deveni proprii dumnezei, de a nu mai lăsa loc în viaţa noastră relaţiei cu Dumnezeu şi cu semenii. Şi toate acestea se pot întâmpla chiar în condiţiile în care noi continuăm să trăim printre oameni, să avem familii, să desfăşurăm activităţi diverse, să frecventăm biserica.

Cum trebuiesc tratate neînțelegerile în familie

Chiar și între soți, când se ivește scandalul? Când se iscă certurile? Când apar înjurăturile? Când un egoism se opune celuilalt. Zice unul, zice celălalt, și se face foc și pulbere, și familia e aruncată în aer. Ce trebuie să facem în această situație? Când unul din ei vede că celălalt e înfuriat, să închidă gura, să se liniștească, să se roage pentru celălalt, și astfel pacea va reveni.

V-ați certat în fața copiilor? Să vă vadă și cum vă împăcați

Eimportant pentru copii să-i vadă şi să-i simtă pe părinţi în deplină înţelegere în toate. Practic, aceasta înseamnă că atunci când există vreo neînţelegere între părinţi, aceasta trebuie să-şi găsească pe cât posibil o rezolvare paşnică. Nu trebuie să se certe sau să se contrazică, mai ales în prezenţa copiilor.

Mersul la biserică, pe înțelesul copiilor

Mai departe începe etapa de trecere, atunci când copilul face un salt mare în ce priveşte perceperea conştientă a realităţii. Acest lucru se produce la vârste diferite, în funcţie de copil. Unii ajung la această etapă la patru-cinci ani, alţii la şase sau şapte, totul depinzând de dezvoltarea psihică şi fizică a fiecăruia.

Copilul la biserică ‒ idei utile pentru slujbe liniștite

Problema principală a părinţilor ortodocşi este să înveţe copiii să se comporte evlavios în biserică. Aceasta trebuie privită în conformitate cu fiecare vârstă în parte. Prima perioadă este cea a prunciei, când copilul nu poate lua singur hotărâri, ci părinţii hotărăsc pentru el. În această perioadă trebuie lucrat atent.

Cel mai important factor educativ este atmosfera care predomină în familie

Factorul educativ principal este atmosfera care predomină în familie. Ceea ce vede şi pri­meşte copilul în familie în timpul copilăriei îi formează 80% din caracter.

Ce rol joacă ereditatea în viața noastră, cum o putem corecta? S-o acceptăm și să încercăm să o convertim ?

Da, minunat, asta să facem! Dar nu e deloc simplu pentru că crezi că noi nu vrem, și de aceea nu putem, să ne acceptăm ereditatea.

Atenţie ce moştenim şi ce transmitem !

Pe fiecare dintre noi trebuie să ne preocupe foarte serios arborele nostru genealogic. Să vedem cu ce venim pe acest pământ! Care este bagajul nostru genetic, comoara genetică moştenită?

Sacralitatea cinstirii aduse părinților noștri trupești !

Când pătimirile de pe cruce sfâșiau sufletul și trupul Mântuitorului, când El atârna atât de greu pe piroane cu mădularele străpunse, între viață și moarte, iar pe El întreaga lume atârna deasupra pierzării așteptând mântuirea, nici chinurile întregului iad, nici grija pentru întreaga lume, pentru toate vremurile și pentru veșnicie nu au înăbușit în El simțămintele legiuitei îndatoriri față de Maica Sa.

Să ne aducem aminte de dragii noștri părinți

Cea de-a cincea poruncă din Decalog prescrie următoarele îndatoriri față de părinți:

Mărturia unui avort: o greşeală şi patru copii pierduţi

Avortul lasă părinţilor semne adânci şi consecinţe dureroase pe toată durata vieţii. Uneori e vorba doar de remuşcări ocazionale, alteori sunt ani de zile de zbucium sufletesc sau depresii. În foarte multe cazuri, oricât ar încerca medicii să evite efectele secundare, urmările negative asupra fizicului mamei sunt inevitabile, iar neputinţa de a mai avea copii este una dintre cele mai chinuitoare.

Criza vârstei mijlocii și sindromul „cuibului pustiu”

Atreia perioadă de criză vine atunci când soţii au ajuns la vârsta de mijloc, copiii s-au făcut mari şi, în multe cazuri, și-au întemeiat deja o familie. Cei doi părinți rămân singuri.

Într-o relație, fata se dăruiește total

Dacă unii tineri au relaţii sexuale înainte de căsătorie sau unii practică păcatul malahiei şi apoi ajung să se căsătorească, credeţi că şi căsătoria lor va avea de suferit din cauza acestor relaţii sexuale şi acestor practici anterioare ei?

Bărbat sau femeie – menire sau întâmplare ?

Referindu-ne mai întâi la bărbaţi, putem observa cum, fără să ne dăm seama, în mintea noastră se creează o serie de reflexe, de condiţionări, care ne pot determina să apreciem şi să acordăm încredere unui bărbat doar pentru că se încadrează sau nu în tiparul promovat de un spot publicitar.

„Familia este locul în care înveți primii pași în viață”

Părintele Arsenie Papacioc a fost unul dintre cei mai înfocați trăitori pentru ­Hristos pe care Bunul Dumnezeu ni i-a dăruit în negurosul şi învolburatul secol XX. În cristalizarea personalității sale de excepție, un rol determinant l-a jucat mediul social, spiritual în care s-a plămădit. Pus în postura de a-şi rememora zorii existenței, Avva Arsenie povestea: „Mă cheamă Papacioc. Pentru că ­străbunicul meu a fost preot în Macedonia, în nordul Greciei. Şi de aici vine numele. Era aromân şi i s-a spus: Popă cu cioc – Papacioc. Dar la ­origine ne chema Albu. Şi bunicul meu a venit cu mii de oi din Macedonia şi s-a instalat pe Ialomița, unde era câmpie. Satele erau rare”.

Cu adevărat Taină dumnezeiască este cununia !

„Prin urmare, şi voi, fiecare să-şi iubească femeia, ca pe sine. Iar femeia să se teamă de bărbat”. Cu adevărat, Taină este, şi încă mare Taină: că bărbatul pe părinții lui, adică pe cel ce l-a născut şi l-a crescut şi pe cea care a suferit chinurile naşterii (pentru a-l aduce pe lume) şi care s-a necăjit cu el, pe cei care i-au făcut atâtea binefaceri şi care i-au fost apropiaţi, lăsându-i, se alipeşte de soție, adică de cea pe care nu a văzut-o până atunci şi nici nu a avut ceva comun cu ea, şi o preţuieşte mai mult decât pe toţi ceilalţi.

Soția dă tonul atmosferei din familie

Dacă soția sau mama este o persoană caldă, calmă, blândă, echilibrată și conciliantă, întreaga familie va fi în armonie, și cu toții – părinți și copii – vor depăși cu ușurință chiar și cele mai mari lipsuri, necazuri și privațiuni, căci dragostea și bunătatea mamei este cea care îi unește și îi ocrotește. Dacă, dimpotrivă, soția și mama este o persoană frământată, tulburată, nereușind să se înțeleagă nici măcar pe ea și cu sine însăși, dacă nu va ști și nu va avea discernământul și calitatea de a aduce liniștea și de a sădi pacea în momentele de tensiune, bucuria și speranța în clipele de încercare, familia întreagă se va afla într-o luptă cu ea însăși, cu fiecare dintre membrii ei și cu ceilalți. O astfel de familie este mult mai vulnerabilă, soții par a nu fi niciodată împliniți și, din acest motiv, devin frustrați, iar copiii, privați de afecțiunea maternă, dezvoltă numeroase temeri și rețineri, defecte și infirmități sufletești.

Pentru ca familia să reziste dificultăţilor vieţii, soţii trebuie să se sprijine unul pe altul

Între bărbat şi femeie nu e vorba despre o relaţie convenţională, ci de o dăruire totală. Da, nici o familie care trăieşte în dragoste şi frică de Dumnezeu nu-şi omoară pruncii. Cred că bărbaţii le împing cel mai adesea pe mame să-şi lepede feţii. Bărbaţii nu-şi respectă soţiile şi de aceea le cer o aşa grozăvie.

Cum putem avea o căsnicie reușită ?

Să ne uităm împreună la viaţa în doi, viaţa ca soţ şi soţie, viaţa în căsnicie. Nimic nu poate fi mai frumos, mai poetic, mai mulţumitor, mai împlinitor, mai dătător de fericire, ca un bărbat şi o femeie să se iubească şi să se dăruiască unul altuia fără rezerve, total şi pentru totdeauna. Situaţie în care cei doi îşi împărtăşesc unul celuilalt totul, se regăsesc unul în celălalt şi se împlinesc unul pe celălalt, pe de-a-ntregul. Aceasta este viaţa ideală în doi, în care căsnicia înseamnă fericire. În casa în care locuieşte o asemenea familie este un tărâm de rai.

„Nepotrivirea de caracter” – Faptul că nu ne simțim identici nu înseamnă că e cazul să ne despărțim

Lipsa smereniei este cauza multor tulburări. Omul smerit știe să rabde, să cedeze, să-și păstreze nădejdea. Smerenia nu are nimic de-a face cu nefericirea, nu provoacă milă, nu este o atitudine lipsită de demnitate, înjositoare. Smerenia este o virtute plină de sens; îngăduie, îndură, tace, lasă loc mâniei. Smerenia este putere și nu slăbiciune. Nu înseamnă, firește, că celălalt îl exploatează și-l chinuiește pe omul smerit. Femeile se plâng adeseori de duritatea și violența bărbaților. Dar faptul că bărbatul se impune prin forță și brutalitate vădește în realitate lipsă de bărbăție, lipsă de educație, stări psihice nesănătoase provenite din conflicte din copilărie. Familia nu este o arenă a disputelor unde domină adversarul mai puternic și mai tare, ci tărâm sfințit al tăcerii, al păcii, al dragostei, al seninătății, al liniștii, al simplității și al bucuriei adevărate.

În deosebirea caracterelor se ascunde armonia lui Dumnezeu

Într-o zi a venit la Colibă cineva şi mi-a spus că este foarte mâhnit, pentru că nu se înţelege cu femeia lui. Cu toate acestea am văzut că nu există ceva serios între ei. El are o „umflătură”, femeia lui alta şi de aceea nu se pot apropia unul de altul. Au nevoie de puţină „rindeluire”. La două scânduri nerindeluite, una care are un nod într-un loc, iar cealaltă în alt loc, încearcă să le uneşti, şi vei vedea că rămâne un gol între ele. Dacă însă rindeluieşti puţin una dintr-o parte, iar cealaltă din partea opusă, dar cu aceeaşi rindea, îndată se vor uni.

Să transformăm diferenţele în armonie

Deşi în teorie pare un punct de vedere pertinent, în experienţa concretă a vieţii de cuplu lucrurile sunt diferite. Şi asta pentru că acceptarea complementarităţii este corelată cu acceptarea diferenţei dintre noi şi ceilalţi. Mitul sufletului pereche, în care unii aleg să creadă, duce la crearea la nivel mental a unei imagini în care partenerul împărtăşeşte întru totul opiniile, valorile, atitudinile noastre, gândeşte ca noi, se comportă ca noi. De multe ori, în sufletul nostru nutrim aşteptarea ca celălalt, mai ales atunci când ne iubeşte, să aibă aceleaşi păreri, aceleaşi preocupări şi, mai mult decât atât, aceeaşi personalitate, acelaşi temperament ca noi. Astfel, în numeroase situaţii, atunci când partenerul are o opinie, o atitudine, diferite de cele ale noastre, ne simţim profund răniţi şi putem ajunge în mod pripit la concluzia „nu ne înţelegem, suntem atât de diferiţi!“. Aceasta cu atât mai mult cu cât, în cadrul discuţiilor în contradictoriu, fiecare dintre cei doi soţi poate deveni foarte ataşat de propriul punct de vedere şi foarte puţin dispus să îl asculte şi să îl înţeleagă pe celălalt. Uităm de cele mai multe ori că în familie, cu ajutorul harului lui Dumnezeu, cei doi devin un tot, completându-se reciproc, iar nu două persoane identice. Scopul este armonizarea, nu copierea, replicarea personalităţii celuilalt.

Diferenţele dintre soţi nu sunt neajunsuri, ci daruri

De asemenea, aşa cum este şi normal, preferinţele, abilităţile lor pentru diverse tipuri de activităţi sau domenii profesionale şi sociale sunt dezvoltate în mod diferit. Spre exemplu, unul dintre soţi are abilităţi de relaţionare mai dezvoltate, iniţiind cu uşurinţă un dialog cu diferiţii membri ai comunităţii, în timp ce celălalt soţ are capacităţi analitice mai dezvoltate, realizând planuri şi organizând resursele familiei în mod corespunzător pentru atingerea acestora. Unul dintre soţi poate avea aptitudini artistice dezvoltate, iar celălalt poate avea deprinderi tehnice şi practice. În ceea ce priveşte trăsăturile temperamentale, lucrurile stau în acelaşi mod. În timp ce unul dintre parteneri este mai calm, mai răbdător, celălalt poate fi mai impulsiv, având tendinţa să reacţioneze mai energic în anumite situaţii. Însuşi modul în care aceste trăsături au fost distribuite la fiecare dintre soţi reprezintă un dar, menit să facă din familia voastră o unitate completă şi puternică.

„Fiindcă vă potriviţi, de aceea nu vă potriviţi”

Micile deosebiri ale caracterelor soţilor ajută la crearea unei familii armonioase, pentru că unul îl completează pe celălalt. La maşină este absolut necesară acceleraţia, ca ea să meargă, dar şi frâna, ca să se oprească. Dacă maşina ar avea numai frână, nu s-ar mişca din loc, iar dacă ar avea numai acceleraţie, nu s-ar mai putea opri.

Chemarea mamelor este să ocrotească o comoară: copiii

Oh, mamelor creștine! Voi care doriți mântuirea copiilor voștri, lucrați pentru aceasta cu frică și cu cutremur! Aduceți-i fără amânare în acest moment pe copiii voștri la Iisus Hristos, îndrumați-i spre Acesta prin pilda voastră de virtute, prin rugăciunile voastre fierbinți, prin Legea lui Dumnezeu, prin Tainele Sfintei Biserici, și vor fi păziți, se vor mântui înlăuntrul lumii păcătoase și învolburate.

Părinții sunt datori să călăuzească copiii spre mântuire

Copiii sunt comoara cea mai prețioasă a părinților, dăruită de Dumnezeu, dar aflată și sub paza îngerului bun. Puterile îngerești sunt trimise de Dumnezeu ca să apere bogăția însuflețită a părinților, pe odraslele acestora, de diferitele primejdii trupești și sufletești.

Rugăciunile de seară trebuie făcute de către toţi membrii familiei, împreună ?

Părinte, rugăciunile de seară trebuie făcute de către toţi membrii familiei, împreună?

De ce să ne alegem un sfânt ocrotitor al casei ?

În Biserica Ortodoxă, cistirea sfinților nu are loc doar la nivel declarativ, ci ea se concretizează prin ținerea sărbătorilor, prin participarea la slujbele săvârșite în biserici în zilele în care ei sunt prăznuiți, prin închinarea la sfintele lor moaşte etc. Pe lângă acestea, o altă formă prin care creștinii își exprimă cinstirea față de sfinți este aşezarea lor ca ocrotitori sau patroni ai caselor. Sfântul ocrotitor al casei are rolul de a-i păzi pe toți cei care locuiesc în casă și pe toate cele din cuprinsul ei.

În familie, la Sfânta Parascheva

Ștefănuca, Mia și Iuliana. Așa se prezintă cele trei fetițe cu chipuri luminoase și păr blond, de poveste. Au capul acoperit și un zâmbet liniștit. Tocmai s-au închinat la Sfânta Parascheva, așa cum au făcut-o și în alți ani. „Venim s-o rugăm să aibă grijă de noi, să ne ajute să învățăm bine la școală”, își face curaj Iuliana să povestească. Mama o privește cu drag și completează: „Venim pentru copii, pentru spor, pentru înțelegere, pentru tot ce-i bun. Și, ca să mulțumim”.

Detaliile fac diferența între soțul ideal și un soț oarecare

Îţi povesteam într-o scrisoare precedentă de unele momente mai „neîndemânatice” ale mele. Ceea ce urmează să îţi povestesc se numără printre aceste momente.

Împărtășirea copiilor – responsabilitate asumată pas cu pas

Pruncii este bine să fie împărtăşiţi des, deoarece noi credem ca primirea Tainelor lui Hristos le foloseşte trupeşte şi sufleteşte. Pruncul se va sfinţi, astfel, deoarece nu are păcate şi se va uni cu trupul său cu Domnul, în Taina Euharistiei.

Despre viața tânărului bogat de azi

Am început un nou an școlar și nu cred că el ­diferă foarte mult în așteptări față de ceilalți care au trecut de la evenimentele din ’89 încoace. Ca și „zăpada” din fiecare an, așa ne prinde și școala, nepregătiți. Încep să-l cred din ce în ce mai mult pe marele gânditor englez John Stuart Mill, care scria în „Autobiografia” sa din 1873 că soarta omenirii nu poate să se îmbunătățească semnificativ dacă nu are loc o schimbare fundamentală a modului ei de gândire.

Originile emoționale ale comportamentelor deranjante la copii

Atunci când părinții se confruntă cu probleme de comportament la copii, le este dificil să găsească originile acestora, care sunt clasificate în cauze: genetice, neonatale (din timpul nașterii) și de mediu. Ca părinte, a învăța să educi un copil, ghidându-te după principii desprinse din modul în care este acesta alcătuit sub aspect psihologic și emoțional, este o investiție în dezvoltarea armonioasă a copilului.

Copiii care aleg cărări greșite au nevoie maximă de dragostea părinților

Dumnezeu a lăsat ca iubirea părinţilor pentru copii să fie o necesitate naturală, o lege a firii, dar, pe de altă parte, să nu depindă de purtarea copiilor.

Cărțile și literatura eroică – ingredient de bază în educarea bărbăției

Tot ce este bun în mine datorez cărţilor. Cărţile rămân până în prezent una dintre cele mai importante surse de transmitere a tradiţiei la noi, chiar şi acum, când copiii citesc mai puţin. Iată de ce orice educaţie, printre care şi bărbăţia, trebuie să se facă pe baza cărţilor interesante, scrise cu talent.

Pentru a avea o familie fericită, luați binecuvântarea lui Dumnezeu

Cum trebuie ca doi tineri, cuplu, să se comporte? Ispitele vin înainte de a se căsători sau chiar dacă nu se căsătoresc?

Cum abordăm subiectele sensibile în relația de cuplu

Dincolo de darurile cu care o relație de cuplu ne îmbogățește existența, aceasta vine la pachet cu provocări pe măsură: gestionarea punctelor de vedere diferite și a conflictelor, învățarea de a vorbi despre propriile emoții, prelucrarea traumelor proprii, dezvoltarea abilităților specifice relaționării, între care asertivitatea, bunătatea, blândețea, empatia, ascultarea activă, comunicarea, dorința de a ajuta. 

Ce s-ar întâmpla dacă ar dispărea copilăria ?

Toți avem nevoie de povești. Mai ales, de povești ziditoare. Iar în mințile copiilor, sămânța binelui se așază – cel mai ușor – cu ajutorul acestora. Pentru ei am creat „Spune-mi o poveste pentru suflet” (SOPS), un proiect de educație caracterială, dedicat copiilor cu vârsta cuprinsă între 5 și 12 ani. La SOPS spunem povești despre bunătate, despre curaj, despre responsabilitate, despre credință. Și, mai ales, despre cum să faci binele, ori de câte ori poți. Însă copiii au și o imensă nevoie de exprimare. De aceea, începând din vara trecută am inițiat concursuri de creație. Prima ediție a avut tema „Copilăria este bucuria”. Mai jos veți găsi câteva scrisori ale copiilor, răspunzând la întrebarea „Ce s-ar întâmpla dacă ar dispărea copilăria?”. 

Neînțelegerile dintre soți – cum le depășim ?

Singura variantă de comportament care duce la armonie în relațiile conjugale este aceea ca, dându-ți seama de dificultățile existente, să te înarmezi nu cu ultimatumuri, ci cu adaptarea răbdătoare și prudentă la felul de a gândi, de a trăi și de a se purta al soțului (soției), pentru ca mai apoi, fără ca acesta să bage de seamă, să-l faci să se lupte singur cu neajunsurile sale.

Vrei să ai un copil? E timpul pentru câteva schimbări

Studiile arată, potrivit articoulului mai sus menționat, că două treimi din cuplurile căsătorite au mărturisit o scădere a calității relației cu partenerul pe durata primilor 3 ani de la nașterea copilului. Principala cauză, susțin ei, este apariția noilor obligații și îndatoriri într-o relație, care pot ocupa mult timp din viața noastră. Aceste noi responsabilități trebuie acum să fie împărțite; astfel pot apărea foarte ușor conflicte, ce pot afecta iremediabil o relație.

Totul se schimbă când femeia devine mamă

Indiferent cât de ocupată ai fi ca proaspătă mămică, pentru a-ţi păstra o stare de sănătate emoţională şi duhovnicească ai nevoie să investeşti în continuare în toate relaţiile. Cum ai putea face asta?

Ce se întâmplă când într-o familie s-a născut primul copil

Când este în casă un nou-născut, căsătoria parcă s-ar naşte iarăşi. Copilul îi apropie pe soţi ca niciodată. În inimi prind viaţă corzile care înainte erau mute. În faţa tinerilor părinţi apar scopuri şi dorinţe noi. Viaţa dobândeşte dintr-o dată un sens nou, mai profund. În braţele lor a fost pusă o povară sfântă, o viaţă nemuritoare, pe care li s-a dat s-o păzească – şi aceasta sădeşte în părinţi simţul răspunderii, îi face să mediteze.

Nașterea primului copil aduce mari schimbări în viața de familie

Naşterea primului copil este o verificare sui generis a pregătirii soţilor pentru viaţa de familie şi a sprijinului reciproc pe care şi-l acordă. În pofida faptului că este un eveniment aducător de mare bucurie, în viaţa familiei naşterea primului copil este şi o mare tensiune, un mare stres.

Cum să rezolvi problemele care apar după nașterea copilului

Femeia are foarte multe ispite odată cu naşterea copilului. Acesta necesită foarte multă atenţie şi toate puterile se irosesc cu creşterea lui. Ce să faci ca într-un anume moment să nu te descarci nervos pe soţ? Cum să înveţi să rezolvi în linişte problemele care apar în viaţa de zi cu zi?

Cum se schimbă relația soților după nașterea copilului

După naşterea unui copil, în relaţia dintre soţi se schimbă foarte multe lucruri. Care dintre probleme şi din ce cauză este cea mai importantă?

Rutinele, ritualurile și regulile în familie

Fiecare familie funcționează după un algoritm propriu: reguli, ritualuri și rutine specifice. Acestea sunt deosebit de importante, mai ales dacă există copii în cadrul familiei. Dincolo de clasica definiție care spune că familia este „celula de bază a societății”, familia este un organism viu, care formează oameni, produce experiențe, emoții și răspunde celor mai profunde nevoi și dorințe ale ființei umane.

Femeia – comoară de mare preț

Am cununat odată pe cineva, şi când am ajuns la rugăciunea aceea unde preotul spune: „iar femeia să asculte de bărbat”, toată lumea s-a uitat la mireasă şi mireasa a plecat capul.

Să prețuiți femeia !

Floarea stă în glastră, băiatul trebuie să umble să şi-o aleagă.

Ce putere are femeia ?

Pe când femeia, şezând în casă, ca într-o şcoală de filozofie, şi adunându-şi mintea în sine va putea să ia aminte la rugăciuni şi la citiri şi la cealaltă filosofie. Şi precum cei ce locuiesc în pustietăţi nu au nimic care să-i îngreuieze, aşa şi ea, fiind pururea înlăuntrul casei, poate necontenit să se bucure de linişte.

Femeia are darul de a influența dispoziția soțului

Se ştie că bărbaţilor nu le plac aşa-numitele isterice şi damele care cad frecvent în melancolie sau în depresie. Chemarea femeii este cea de a-l inspira pe bărbat la fapte mari, de a-l susţine, de a-i insufla optimism şi perseverenţă. Lucrul acesta este util în primul rând femeii, fiindcă bărbatul face pentru ea lucruri bune.

Viața de familie cere o mare capacitate de adaptare la schimbare

Familia este un organism viu, şi în acest organism au loc mereu schimbări. Acesta este un proces inevitabil: ne maturizăm, îmbătrânim; se nasc, cresc şi devin adulţi copiii noştri, se petrec cu noi alte evenimente importante. Viaţa familială constă din anumite stadii, etape şi fiecare dintre aceste trepte forţează viaţa noastră să se schimbe nu numai exterior, ci şi lăuntric.

Să nu mințiți niciodată copiii !

Părinţii şi educatorii nu trebuie să-şi mintă copiii în nicio împrejurare importantă, semnificativă a vieţii. Orice minciună, orice înşelăciune, orice simulare sau disimulare este remarcată de copil cu o extraordinară agerime şi repeziciune şi, odată ce acesta o remarcă, el se tulbură, se scandalizează şi devine suspicios.

Minciuna faţă de copii este otrăvitoare

Dintr-o familie „îmbibată” de minciună nu va ieşi niciodată un om sincer, credincios şi viteaz – poate numai dacă se va dezgusta de familia sa şi îşi va birui duhovniceşte ereditatea. Pentru că minciuna îl strică pe om pe neobservate, pătrunzând din nimicurile nevinovate până în adâncul conţinuturilor sacre – şi a nu lăsa lucrarea ei să treacă de suprafaţa mărunţişurilor de zi cu zi pot numai oamenii cu un caracter duhovnicesc deja închegat, oamenii care s-au întărit deja în Dumnezeu.

Familia – altarul neprihănit al iubirii

După ce ieri am sărbătorit Nașterea Sfintei Fecioare Maria, Maica Domnului nostru Iisus Hristos, astăzi, Biserica Ortodoxă Română ne îndeamnă să-i prăznuim cu evlavie pe părinții săi, Sfinții și Drepții dumnezeiești Ioachim și Ana, mai ales în acest an omagial al pas­to­ra­ției părinților și copiilor. Alături de Sfinții Părinți Ioachim și Ana, Biserica a binevoit să ne învrednicească şi de rugăciunile Sfinților Părinți de la Sinodul al III-lea Ecumenic, precum și de mijlocirile a doi mari sfinți care s-au nevoit pe pământ românesc: Cuviosul Chiriac de la Tazlău și Cuviosul Onufrie de la Vorona. 

Cum gestionăm certurile dintre frați ?

Nu există soluţii simple pentru această problemă; totuşi, este important să ne amintim că unele conflicte pot juca un rol pozitiv, cu condiţia să nu ajungă prea departe. Stresul şi conflictele au loc ca urmare a faptului că tocmai în acest fel se realizează trecerea la un nivel nou, mai stabil, al relaţiilor. Copiii fac însă lucrul acesta cu stângăcie, drept pentru care au nevoie de ajutorul părinţilor.

Gelozia dintre frați – cauze și remedii

Se întâmplă ca fraţii şi surorile să-şi dea brânci, şuturi, să se muşte şi să se tragă de păr, ţipând atât de tare, încât părinţii aud de departe. Este evident că acest comportament este adresat mai degrabă părinţilor, decât celorlalţi fraţi implicaţi. Aşadar, asupra a ce trebuie să ne oprim atenţia?

Cum pregătim copilul de 4-6 ani pentru venirea pe lume a unui frățior ?

Cu copiii îngăduitori, situaţia este mult mai simplă. Ei nu au nevoie de o slugă credincioasă, ci de un prieten de joacă. De obicei, fără nicio pregătire prealabilă, au grijă cu plăcere de micuţi. Este important ca ei să nu mizeze să primească imediat prietenul mult aşteptat.

Stiluri parentale în creșterea copiilor

Stilul parental înglobează o serie de strategii specifice pe care părinţii le folosesc pentru creşterea copiilor. Acestea sunt influenţate de temperamentul părintelui, dar și al copilului. Ca părinte, ne identificăm predominant cu unul dintre stiluri, însă în anumite momente ale vieții și etape ale dezvoltării copilului putem „împrumuta” caracteristicile altui stil parental. 

Căsătoria, taină dumnezeiască

De la început voia lui Dumnezeu a fost ca unirea dintre bărbat şi femeie în vederea procreaţiei (Facerea 1, 28: „Şi Dumnezeu i-a binecu­vântat, zicând: «Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l supuneţi; şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului, peste toate animalele, peste toate vietăţile ce se mişcă pe pământ şi peste tot pământul!»“) să fie exclusiv în cadrul căsătoriei monogame. În această idee, relatarea creării primei familii (Facerea 2, 21-24: „Atunci a adus Domnul Dumnezeu asupra lui Adam somn greu; şi, dacă a adormit, a luat una din coastele lui şi a plinit locul ei cu carne. Iar coasta luată din Adam a făcut-o Domnul Dumnezeu femeie şi a adus-o la Adam. Şi a zis Adam: «Iată aceasta-i os din oasele mele şi carne din carnea mea; ea se va numi femeie, pentru că este luată din bărbatul său. De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va uni cu femeia sa şi vor fi amândoi un trup»”) propune căsătoria monogamă ca fiind singura ce corespunde voii lui Dumnezeu. 

Rugăciunea femeii căsătorite

Mila lui Dumnezeu fie cu dumneavoastră! Daţi-vă osteneala să faceţi astfel: dimineaţa, la pravila de rugăciune, faceţi aşa încât să vă opriţi cu luare-aminte înaintea lui Dumnezeu. Astfel veţi fi tot restul zilei înaintea Lui, orice s-ar întâmpla să faceţi. De vă veţi rândui aşa şi veţi începe, împreună cu proorocul, să-L aveţi pururea pe Domnul înaintea dumneavoastră (având, fireşte, simţăminte pe măsură), vă veţi ruga neîncetat, şi atunci nu vă veţi plictisi.

„Iartă-mă, dragostea mea !” sau cum păstrăm pacea în căsnicie

Iertarea în căsnicie înseamnă să ştim să nu dăm importanţă la „cine a făcut” sau „de ce a făcut” sau „cum a putut să facă”, ci la „care este cea mai scurtă modalitate de a remedia situaţia”.

Scopul căsătoriei este conlucrarea soţilor cu Dumnezeu

Scopul căsătoriei este conlucrarea soţilor cu Dumnezeu, aşa încât să nască fii şi fiice lui Dumnezeu. Este nevoie de rugăciune în vremea alegerii. Pentru a face o alegere bună este nevoie de multă rugăciune, pentru a găsi persoana potrivită acestui scop.

Relația părinte-copil, între joacă și provocare

A fi părinte este o bucurie și o provocare deopotrivă. Această experiență îți schimbă viața, modul de a gândi și de a te raporta la lume. Noutatea și provocările care vin la pachet odată cu statutul de părinte sunt justificate, deoarece nimeni nu te învață „meseria” de părinte, însă aceasta nu este o scuză pentru a nu te informa și a nu-ți însuși noi abilități de relaționare specifice segmentului de parenting, pentru a-i asigura copilului o dezvoltare optimă emoțională și psihologică.

Cine e fata de care vrei să-ți bați joc ?

Un oarecare fiu duhovnicesc al Stareţului consemnează:

Cum îi putem schimba pe ceilalți

Dacă înveţi toate câte ţi-a poruncit să le păzeşti, prin aceasta îi vei avea pe mulţi care să-ţi urmeze cu sârg. Căci după cum lumânarea, când este luminoasă, poate să aprindă mii de alte lumânări, dar fiind stinsă nici sieşi nu-şi va da lumină, nici pe alte lumânări nu va putea să le aprindă, aşa este şi cu viaţa curată: dacă lumina din noi este strălucitoare, vom face mii de ucenici şi de învăţători, punându-ne înaintea lor ca un model. Căci nu vor putea atât să folosească vorbele noastre, cât viaţa noastră.

Soțul care se plânge de soție

Pentru soţul care începe să se plângă de soţie nu simt nici un fel de compasiune.

În primul rând, a fost alegerea lui. Nimeni nu l-a tras cu arcanul la altar.

În al doilea rând, ce fel de bărbat eşti tu dacă te plângi că te asupreşte o femeie slabă?

Ce vrea Dumnezeu de la mine ?

Societatea de consum a educat generația în care persoana se poate eschiva de la responsabilitate și poate comite orice faptă dacă are pentru aceasta o hârtie: un contract, un regulament al firmei sau al companiei, un vinovat pe care să dea vina.

Ce-i al tău e pus deoparte ?

Este adevărat că ce-i al tău e pus deoparte?

Cum mă conduce Dumnezeu la cel pe care mi l-a pus deoparte ca soț ?

Este treaba lui Dumnezeu! Eu nu-mi pun niciodată o asemenea întrebare, ci Îi las Domnului toată inițiativa! Ți-aș sugera să te întrebi: „Cum să fiu atât de aproape de Dumnezeu încât să simt că mă conduce?” Adică, cum să fac să zic cu-adevărat: „Facă-se voia Ta!” și să am curajul să risc să pierd cioara de pe gard? Nu? E un risc, dar merită! Și, ca să nu suferiți degeaba, e bine să învățați și din experiența celorlalți! Iar dacă am fost atât de lipsiți de înțelepciune încât am ales ceea ce numim „neșansă” sau „ghinion” (dar să nu uitați că noi am ales asta!), degrabă să învățăm din propria suferință, să nu suferim de două ori în același loc, în același fel. Dumnezeu este Dumnezeu adevărat. Dumnezeu are un contact real cu mine – omul – și relația dintre om și Dumnezeu este ceva care poate fi experimentat. Cea mai experimentabilă situație este relația dintre om și Dumnezeu. Puneți-L la încercare, vorbiți cu El, întrebați-L pe El: „Cum să ajung? Du-mă, Doamne!”. Dar, nu-L forțați și nu-L „manipulați” ca să vă facă voia, nu spuneți: „Facă-se voia Ta, dar Îți spun eu ce anume să faci!”. Știți, nu? Aici pierdem foarte multă energie…

Mai ales în post, să ne stăpânim simţurile şi trupul

Postul ne învaţă cum să ne stăpânim simţurile şi trupul, el ne învaţă cum să ne înfrânăm de la relaţiile intime. Este important să se respecte zilele şi perioadele de post (Postul Mare, al Crăciunului, al Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, şi postul Adormirii Maicii Domnului), când Biserica nu săvârşeşte Taina Cununiei. Soţii trebuie să se înfrâneze şi în zilele în care se pregătesc să primească Sfânta Împărtăşanie. De asemenea, în ajunul sărbătorilor împărăteşti, în Săptămâna Luminată şi în zilele Crăciunului. În aceste perioade, creştinul trebuie să se umple de sentimentul de „bucurie pentru Dumnezeu”, care este cea mai mare bucurie.

Cum gestionăm divorțul și recăsătorirea

Astfel, deşi societatea pare să facă presiuni la nivel subtil, prin opinii, judecăţi de valoare, modificarea ierarhiei valorilor, modele oferite, pentru a alege aşa-zisa soluţie a divorţului, persoana care trăieşte o astfel de experienţă este puternic afectată şi are nevoie de o perioadă de timp pentru a se vindeca şi a putea să îşi continue viaţa. Deşi înaintea deciziei finale, sub impactul stărilor puternice de mânie, frustrare, revoltă sau chiar frică, separarea în cuplu poate părea eliberatoare, senzaţia de după este departe de a fi resimţită drept eliberare. În această situaţie, oamenii se pot confrunta pentru perioade îndelungate de timp cu stări de depresie, sentimente de vinovăţie, lipsa încrederii în viitor şi mai ales în posibilitatea de a găsi din nou un partener/parteneră alături de care să îşi continue drumul în viaţă, dificultatea de a-şi relua vechile obiceiuri sau de a-şi contura un stil de viaţă independent.

Acceptarea și împlinirea rolurilor specifice fiecăruia garantează armonia familiei

În lume există o ierarhie. Soţul se poate mântui prin soţie, dacă ea îşi ştie locul. Ea trebuie să fie mai smerită decât cel mai smerit bărbat. Numai aşa se mântuieşte. Soţul se mântuieşte prin simplul fapt că soţia îl impune drept cap al familiei, chiar dacă el refuză. O familie va rezista atât timp cât bărbatul va fi capul ei, iar femeia trebuie “să se teamă de bărbat” (Efeseni 5, 33). În zilele noastre, există foarte multe femei energice, care întreţin familia şi încearcă să o conducă. Observăm că, în majoritatea cazurilor, asemenea familii au un sfârşit tragic: bărbatul cade în ispite, devine beţiv sau părăseşte familia.

Care sunt scopurile principale ale familiei ?

Care este scopul principal al familiei pe Pământ?

Ce putem face dacă nu ne înțelegem bine cu socrii ?

Ce-i de făcut dacă nora (ginerele) nu se poate înţelege bine cu socrii, cu care este nevoită să convieţuiască?

Relația cu rudele, după căsătorie

Oaltă mişcare corectă de ieşire spre afară, care merită discutată, este deschiderea spre rude.

Independența copilului se educă

Copiii trebuie să deprindă abnegaţia. Ei nu vor putea avea tot ce vor. Trebuie să înveţe să renunţe la propriile dorinţe pentru binele celorlalţi.

Cum dezvoltăm în mod corect independența copilului

Adeseori, părinţii dezvoltă independenţa copilului aproape silindu-l să adoarmă singur, dar totodată se tem să-l trimită chiar şi până alături după pâine.

Vrei să ai un copil ? E timpul pentru câteva schimbări

Studiile arată, potrivit articoulului mai sus menționat, că două treimi din cuplurile căsătorite au mărturisit o scădere a calității relației cu partenerul pe durata primilor 3 ani de la nașterea copilului. Principala cauză, susțin ei, este apariția noilor obligații și îndatoriri într-o relație, care pot ocupa mult timp din viața noastră. Aceste noi responsabilități trebuie acum să fie împărțite; astfel pot apărea foarte ușor conflicte, ce pot afecta iremediabil o relație.

Totul se schimbă când femeia devine mamă

Indiferent cât de ocupată ai fi ca proaspătă mămică, pentru a-ţi păstra o stare de sănătate emoţională şi duhovnicească ai nevoie să investeşti în continuare în toate relaţiile. Cum ai putea face asta?