Cu familia la biserică

Din ritmul săptămânal fac parte frecventarea regulată a bisericii şi participarea la slujbele săvârşite în casă. Ritmurile anuale din familie trebuie să corespundă cu ciclurile slujbelor bisericeşti. Fiecare membru al familiei trebuie să conştientizeze faptul că face parte din Biserica Ortodoxă.

Prin căsătorie, soții se împotrivesc dezbinării și răului din lume

Sfinţind Taina Căsătoriei, Domnul le dă soţilor, în chip nevăzut, atotputernica Sa ocrotire de cursele răutăţii, care se străduiesc să întineze şi să distrugă dragostea omenească. În lumea căzută, căsătoria harică permite biruirea singurătăţii – a duhului dezbinării şi vrajbei, cu care diavolul a molipsit omenirea amăgită de către el.

Un mod de a-ți face fericită soția este de a duce împreună cu ea toate nefericirile tale

Mai există un rău, pe care i-l faci dacă nu te deschizi în faţa ei la momentul potrivit şi în felul potrivit. Dacă îi ascunzi problema şi o rezolvi singur, îi răpeşti bucuria de a fi participat la acest succes, care îţi aparţine acum numai ţie. Bineînţeles că te bucuri atunci când cineva reuşeşte să facă ceva, bravo lor! Dar este cu totul altceva, atunci când ai participat şi tu, câtuşi de puţin, la acel succes.

Împărțiți, dar nedespărțiți

În slujba Logodnei, într-una dintre rugăciuni, ne adresăm lui Dumnezeu cu aceste cuvinte: „Care pe cele despărțite le aduni întru unire și ai pus dragostea legătură neîntreruptă”. Căderea primilor oameni, a protopărinților Adam și Eva, a însemnat nu doar ruperea lor de Creator, ci și dezbinarea acestora și a urmașilor lor. Prima crimă din istoria umanității a fost săvârșită asupra unui frate.

Cum pot rezista atunci când sunt încolțit de discuții despre desfrânare ?

Primul sfat în lupta cu gândurile de desfrânare este evitarea oricărei participări la conversații „piperate” și la bancuri. Dacă nu reușiți să întrerupeți interlocutorii, să nu-i încurajați cu nimic, nici măcar cu un zâmbet. În aceste clipe spuneți în gând Rugăciunea lui Iisus. Am cunoscut soldați care de fiecare dată cum auzeau o vorbă urâtă spuneau în gând această rugăciune și cât timp a durat războiul nu au înjurat niciodată. Trebuie să vă comportați în așa fel, încât cel de lângă voi să se rușineze să povestească bancuri și istorii indecente. Pentru aceasta nu e neapărată nevoie să-i spuneți că sunteți o persoană credincioasă, ci numai să păstrați curăția sufletească și starea permanentă de rugăciune. În asemenea situații, Rugăciunea lui Iisus nu numai că vă îngrădește de toată necurăția, dar chiar și pe cei din jur îi luminează. Ea este o armă care se folosește în războiul nevăzut, este un război al Lui Hristos pentru curăția noastră și pentru curăția celor din jur.

De ce Dumnezeu îi dă fiecărui om câte un înger păzitor, de vreme ce El Însuşi ne poate ocroti ?

Părinte, de ce Dumnezeu îi dă fiecărui om câte un înger păzitor, de vreme ce El Însuși ne poate ocroti?

Iubirea e mai tare decât moartea

Nunta în creştinătate nu este ceea ce era nunta Vechiului Legământ; este nunta noului om duhovnicesc, este o legătură intimă, duhovnicească, prin care soţii sunt legați, legătură despre care Însuşi Hristos a zis că cei ce sunt uniţi de Dumnezeu nu pot fi des­părţiţi, nici pe pământ, nici dincolo de mormânt. Cei ce sunt uniţi prin iubire pe pământ nu se despart dincolo de mormânt, căci iubirea care nu moare uneşte pentru totdeauna pe cei pe care i-a legat pe pământ.

Ce dulce este iubirea !

Condiţiile de întemeiere a unei familii sunt la fel, în orice moment istoric. Există amănunte de care trebuie să ţinem seama, precum sărăcia, dar nu asta împiedică valoarea trăiniciei unei familii, pentru că iubirea îmbogăţeşte orice. Ce dulce este iubirea!… Dar să nu se meargă pe instincte şi pe plăceri într-o căsnicie, ci gândind la un scop suprem: mântuirea reciprocă. Stimularea continuă reciprocă spre acest scop este obligatorie, pentru că e o mare răspundere.

Cum să-L iubesc pe Dumnezeu mai mult decât pe copilul meu ?

Cum să-L iubesc pe Dumnezeu mai mult decât pe copilul meu, pentru că aşa s-ar cuveni? Ei bine, cu iubirea pe care o împărtăşesc copilului meu, cu iubirea pe care o împărtăşesc soţului meu, cu iubirea pe care o împărtăşesc semenilor mei, cu ea cu tot mă duc înaintea Iui Dumnezeu şi pe ea I-o ofer lui Dumnezeu, pe ea I-o dăruiesc lui Dumnezeu, iubindu-L, împreună cu ei, pe Dumnezeu. Nu există nici o incompatibilitate între iubirea de semeni şi iubirea de Dumnezeu! Dimpotrivă, spune Sfântul Ioan Evanghelistul, într-una din Epistolele sale: „Dacă zice cineva că pe Dumnezeu Îl iubeşte, dar pe aproapele lui îl urăşte, mincinos este! Cum ar putea să-L iubească pe Dumnezeu, pe Care nu-L vede, de vreme ce pe aproapele lui, pe care-l vede, nu-l iubeşte?” (I Intrarea 4, 20). Cu alte cuvinte, aici ni se dă proba concretă de cât de mult Îl iubim pe Dumnezeu − iubindu-ne semenii! Atenţie, această iubire de semeni (fie ei copii, părinţi, soți, soţii) nu trebuie să meargă până la idolatrie! Ce înseamnă idolatria? Îl pui pe cel iubit mai presus de orice, îl pui în locul lui Dumnezeu! Or, Dumnezeu trebuie să aibă întotdeauna primul loc.

Familia – locul în care învățăm să iubim

În general, viaţa este şcoala iubirii. Poţi învăţa să iubeşti în orice loc. Iar familia este acel loc dat nouă ca să avem această experienţă, acest har al iubirii. Familia este mediul în care omul poate să-şi dezvolte acest talant.

Secretele unei familii reuşite

Familia este o fiinţă vie, care se naşte între eu, tu şi copiii noştri, având forme, culori, şi gusturi diferite, atât de diferite precum suntem noi, cei ce o aducem la viaţă. Dacă ar fi să te opreşti pentru o clipă şi să te întrebi: „Ce gust are familia mea acum?, Ce formă are ea?, Dar ce culoare are?”, ce lucruri noi ai afla despre ea?

Relaţia de căsătorie ‒ cel mai sigur loc de pe pământ

Inelul a rămas pe deget, dar masa la care s-a servit viţelul cel gras s-a încheiat, oricât de îmbelşugată şi prelungită a fost. Din zilele următoare, cu toţii s-au întors la viaţa de zi cu zi, fiecare la treburile lui. La fel fac şi proaspeţii însurăţei, angajaţi de acum pe un drum pe care au hotărât să-l parcurgă împreună până la moarte.

Căsătoria să se facă pe o bază solidă

Să zicem că doi tineri văd în jurul lor multă necredinţă (văd tineri care nu mai merg la biserică şi care trăiesc în patimi), iar ei, căsătorindu-se, doresc să întemeieze o familie pe principii creştine, să trăiască ca nişte oameni ai Bisericii, să dea naştere la copii credincioşi, să-i crească în credinţă. Ce trebuie ei să facă pentru a reuşi în acest sens?

Familia, izvor de bogăţie spirituală

Familia creştină se întemeiază prin Taina Sfintei Cununii săvârşite în biserică între un bărbat şi o femeie. Această Taină a Bisericii noastre este, după cum mărturiseşte părintele profesor Dumitru Stăniloae, „un act sfânt, de origine dumnezeiască, în care prin preot se împărtăşeşte harul Sfântului Duh unui bărbat şi unei femei care se unesc liber în căsătorie, care sfinţeşte şi înalţă legătura naturală a căsătoriei la demnitatea reprezentării unirii duhovniceşti dintre Hristos şi Biserică”. La Apostolul ce se citeşte la Taina Sfintei Cununii din Epistola către Efeseni a Sfântului Apostol Pavel se spune: „Bărbaţilor, iubiţi pe femeile voastre, după cum şi Hristos a iubit Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea” (Efeseni 5, 25), arătându-se astfel că legătura dintre bărbat şi femeie în cadrul căsătoriei trebuie să o imite pe cea dintre Hristos şi Biserică.

Când are cea mai mare putere rugăciunea părinților ?

Puterea rugăciunii părinteşti este atât de mare, încât se întâmplă ca Dumnezeu să n-o refuze, deşi de fapt ea ar trebui refuzată. Să reţinem că rugăciunea părinţilor are în faţa lui Dumnezeu o mare putere, căci dragostea fierbinte duce la rugăciune fierbinte, iar rugăciunea fierbinte nu rămâne neauzită. Pentru ce trebuie să se roage părinţii în primul rând?

Multă rugăciune și puține cuvinte copiilor

Să te rogi și, atunci când trebuie, să le vorbești copiilor cu iubire. Mai mult să te rogi, și mai puține cuvinte să le spui celorlalți. Să nu devenim stânjenitori, ci să ne rugăm tainic și apoi să vorbim, iar Dumnezeu ne va încredința lăuntric dacă este primit de ceilalți cuvântul nostru. Dacă nu-i primit, nu mai vorbim. Ne vom ruga, numai, în taină. Căci și prin a vorbi devenim stânjenitori și-i facem pe ceilalți să se împotrivească, și câteodată să se răzvrătească. De aceea este mai bine să spună cineva în chip tainic, în inima celorlalți, prin rugăciunea tainică, decât în urechile lor.

Poţi fi misionar în propria familie ?

Sunt de înţeles cei care, citind titlul, au avut ca prim gând acela că nu ai cum să fii misionar în propria familie. Însuşi Mântuitorul, atunci când Şi-a început lucrarea publică, a fost respins de cei din Nazaret: „Şi venind în patria Sa, îi învăţa pe ei în sinagoga lor, încât ei erau uimiţi şi ziceau: De unde are El înţelepciunea aceasta şi puterile? Au nu este Acesta fiul teslarului? Au nu se numeşte mama Lui Maria şi fraţii Lui: Iacov şi Iosif şi Simon şi Iuda? Şi surorile Lui au nu sunt toate la noi? Deci, de unde are El toate acestea? Şi se sminteau întru El. Iar Iisus le-a zis: Nu este proroc dispreţuit decât în patria lui şi în casa lui” (Matei 13, 54-57). Şi nu doar că nu L-au crezut, dar au încercat chiar să-L omoare: „Şi sculându-se, L-au scos afară din cetate şi L-au dus pe sprânceana muntelui, pe care era zidită cetatea lor, ca să-L arunce în prăpastie” (Luca 4, 29). Nu doar concetăţenii Săi, dar nici rudele Sale cele mai apropiate „nu credeau în El” (Ioan 7,5). Nici fraţii Săi, nici surorile Sale amintiţi în Evanghelie – adică acei copii ai Dreptului Iosif din căsătoria sa (acesta era de mai mult timp văduv, când a luat ca logodnică pe Fecioara Maria). Într-atât de mult se smintiseră de faptele minunate şi de cuvintele lui Iisus încât, la un moment dat, rudele Sale „au ieşit ca să-L prindă, că ziceau: Şi-a ieşit din fire” (Marcu 3, 21).

Adolescenţii şi formarea caracterului

Mulţi părinţi cad în capcana de a considera că trăsăturile de caracter se vor învăţa de la sine ori că altcineva îi va învăţa cum să se poarte pe copiii lor: şcoala, mediul prietenilor ori Biserica. Îi duc duminica la biserică, le selectează prietenii, le caută cea mai bună învăţătoare – s-ar putea spune că fac „tot ceea ce trebuie” – şi totuşi, descoperă că au nişte copii fără caracter, mai ales atunci când aceştia cresc mai mari şi devin cât de cât independenţi.

Căsătorie sau călugărie. Dar despre a treia cale ?

Vocația pentru monahism este tot mai rar manifestă în ultimii ani. Puțini mai sunt tinerii frământați de această dilemă: ce să aleg, căsătorie sau călugărie? După 1990, aproape că nu exista conferință sau dialog duhovnicesc la care să nu fie atins acest subiect. Mi-aduc aminte și un episod relevant din acei ani. La un moment dat, un tânăr îi mărturisește unui ierarh neputința de a se decide: „Nu știu dacă să mă căsătoresc sau să intru în mănăstire. Sunt nehotărât. Ce mă sfătuiți?”. Răspunsul ierarhului a venit prompt: „Fie că te vei căsători, fie că te vei călugări, oricum vei regreta”. Cu alte cuvinte, nu poți lua o decizie atât de importantă pentru tine dacă nu ai deplină încredințare lăuntrică, validată și de duhovnic, cel care-ți cunoaște cel mai bine inima. Cerând altora să decidă pentru tine, deschizi ușa multor îndoieli ce te vor chinui în viitor. Pe de altă parte, și dacă știi sigur pe ce direcție vrei să mergi, nu vei fi scutit de momente de tulburare. Cei mai mulți dintre aceia care optează pentru una dintre cele două căi, chiar și foarte deciși fiind, ajung să regrete măcar o dată în viață alegerea făcută: „Oare nu am ales greșit? Nu cumva pentru mine era cealaltă cale?”. Desigur, este doar o ispită, un moment de încercare a credinței, un impuls spre a căuta și mai mult voia lui Dumnezeu. Este nevoie să fim fideli alegerii făcute, chiar dacă suntem zguduiți de tot felul de gânduri sau de situații cu care ne confruntăm. Doar cel căsătorit ‒ și numai în anumite condiții ‒, poate, la un moment dat, să intre în monahism.

Înainte să răbufnească o ceartă, asiguraţi-vă amândoi că momentul este cel mai potrivit

Înainte să răbufnească o ceartă, asiguraţi-vă amândoi că momentul este cel mai potrivit. Fiecare dintre noi avem o carie ascunsă, care ne zgândăre să izbucnim cu primul prilej, deoarece ea se hrăneşte din epuizarea noastră. O femeie deşteaptă trebuie să ştie acest lucru şi, ca o pisică şireată, să prefere să se ocupe cu pisoii ei, oricât de mult chef ar avea să se lege de celelalte pisici din ogradă. Când vezi că soţul tău se întoarce obosit de certurile care au loc la serviciu, să ştii că nu este ziua cea mai potrivită să te cerţi şi tu cu el.

Dragostea și gelozia sunt incompatibile

Dragostea poate fi amestecată cu gelozia, însă rădăcinile geloziei se află totuși în egoism. Gelozia se întemeiază pe neîncredere față de partener, și ca atare este o stare psihologică distructivă. Reiese că dragostea și gelozia sunt lucruri incompatibile.

Caută frumusețea sufletului, aceasta nu se ofilește niciodată !

Nu căuta la femeie ceea ce nu este al ei. Vezi că Biserica le avea pe toate de la Stăpânul? De la El a primit slava, de la El, neprihănirea. Nu întoarce spatele femeii dacă nu este frumoasă (la înfăţişare, ori la trup). Ascultă Scriptura care zice: „Mică între zburătoare este albina, dar împărăteasa dulceţilor este roada ei”. Făptură a lui Dumnezeu este femeia şi nu pe ea o batjocoreşti, ci pe Cel ce a făcut-o. Ce ţi-a făcut femeia? N-o lăuda pentru frumuseţea ei! Căci atât lauda, cât şi ura şi dragostea (care se ivesc din pricina frumuseţii din afară) ţin de sufletele neînfrânate. Caută frumuseţea sufletului! Urmează Mirelui Bisericii! Frumuseţea din afară este plină de fală şi de multă nebunie şi te aruncă în gelozie şi adeseori te face să bănuieşti lucruri necuviincioase. Dar tu zici că dragostea aceasta îţi dă plăcere? O lună, sau două, sau cel mult un an, şi mai departe nu! Iar apoi minunea se veştejeşte după obişnuinţa îndelungată cu ea. Iar cele care au fost acoperite de frumuseţe rămân: mândria, lipsa de minte, dispreţul. Dar în cazul celei sufleteşti nu e aşa. Ci dragostea (întemeiată pe frumuseţea sufletească), odată începută, rămâne cu tărie, fiindcă e vorba de frumuseţea sufletului şi nu a trupului. Ce este mai frumos decât cerul, spune-mi? Ce este mai frumos decât stelele? Niciun trup nu este atât de luminat (ca cerul), niciun ochi atât de strălucitor (ca stelele). Şi când au fost făcute acestea, şi îngerii le admirau. Acum le admirăm şi noi, dar nu la fel ca la început (căci ne-am obişnuit cu ele). Aşa este firea obişnuinţei şi pentru aceea nu ne mai uităm la fel (acum, ca atunci). Cu atât mai mult va fi aşa în cazul femeii. Căci dacă i se întâmplă vreo boală îndată piere toată (podoaba trupului ei).

Gânduri pentru soția creștină

Soţiei creştine i-aş dori să se rupă, puţin câte puţin, de imaginea energicei „lady” contemporane, care este necruţătoare în judecă­ţile sale critice şi batjocoreşte neputinţele soţului său, neştiind că dragostea îndelung rabdă, este bi­nevoitoare… nu se aprinde de mânie… toate le suferă, toate le crede… toate le rabdă (I Corinteni 13, 4-7).

Prietenia-iubire e vârsta descoperirilor reciproce şi a minunilor din jur

Cum să transformăm dorința în tandrețe, în mângâiere?

Esența căsniciei reușite

Așadar, dragii mei tineri și tinere, purcedeți spre căsătorie abia după ce sunteți cu adevărat pregătiți. Căsnicia reușită este semnul unui om care a reușit în viață. Iar cine vrea să reușească, trebuie să pătrundă și dincolo de ceea ce înseamnă simțuri, convenții sociale și norme. Repet, deoarece este un lucru foarte important: căsătoria reușită înseamnă unirea a două jumătăți care alcătuiesc o unitate dinamică, ce evoluează așadar în permanență spre Creatorul Care le-a unit.

Fiecare copil trebuie încurajat să se dezvolte ca persoană distinctă

Important, în viaţa aceasta, este ca omul să poată, sădit întru Hristos împreună cu ceilalţi oameni, să se dezvolte ca personalitate distinctă şi să nu se confunde cu celelalte personalităţi. Vă aduceţi aminte, spuneam că în teologia ortodoxă Dumnezeu este Treime. Biserica Ortodoxă a dat o mare luptă în chestiunea aceasta. Tatăl este Tatăl, Fiul este Fiul. Niciodată Tatăl nu este Fiul, niciodată Fiul nu este Tatăl. Sfântul Duh este Sfântul Duh; niciodată nu este nici Tatăl, nici Fiul. Dumnezeirea este una, însă Persoanele sunt distincte; niciodată nu se confundă.

Jocuri de rol în căsnicie

Cei mai mulţi oameni, caută în persoana soţului sau a soţiei un „părinte”. În multe perechi, rolul părintelui se joacă în mod alternativ de către cei doi soţi. Pentru o anume perioadă de timp unul este cel capabil, puternic, iar celălalt este copilul cel neputincios. După aceea, jocul se schimbă.

Iată fericirea adevărată: să iubeşti şi să fii iubit !

Savanţii biologi au căzut pe gânduri în anii ’60 ai secolului trecut: „De ce natura a ales pentru om un mod de reproducere atât de incomod şi neproductiv? De ce există două sexe diferite?”. Ei n-au găsit răspunsul, însă acesta e unul singur: „Dumnezeu a făcut bărbatul şi femeia pentru dragoste” – ca oamenii să se completeze şi să se iubească unul pe celălalt. Fără dragoste, omul nu poate fi fericit.

Bărbatul și femeia se completează unul pe celălalt

Este foarte important ca noi să înţelegem modul în care Dumnezeu a creat neamul omenesc, bărbat şi fe­meie. Aceasta este o realitate întipărită în însăşi structura fizică a fiecărui om. Vocaţia fundamentală a fiecărei per­soane este deja dată în faptul că fiecare om este fie băr­bat, fie femeie.

Cum scăpăm de frica de a fi dezamăgiți în iubire ?

Maică, cum pot scăpa de frica de a fi dezamăgită de prietenul meu și să devin iubitoare fără temeri? Cum să scăpăm de frica de dezamăgire?

Unirea pentru veșnicie ‒ angajamentul de a iubi cu sinceritate

Potrivit învățăturii Bisericii, la baza legăturii familiale se află căsătoria și dragostea din căsătorie. În această iubire își au rădăcina toate celelalte tipuri de dragoste din familie: paternă și maternă, cea pentru copii, precum și cea fraternă. Acolo unde nu a avut loc căsătoria, acolo nu putem vorbi despre familie.

Relația dintre soț și soție – cea mai strânsă legătură din câte există

Va lăsa – zice – pe tatăl său şi pe mama sa. Iată, acesta este un exemplu din afară. Dar nu a zis după aceea: şi va locui împreună cu ea, ci se va lipi de ea.

Soția îl mângâie, îl ajută și îl bucură pe soț

Fata, căsătorindu-se, devine soția alesului său. Ea părăsește casa părinților, acel stil de viață cu care s-a obișnuit din copilărie și, cu o încredere senină, îi dăruiește soțului viața sa. Sub legătura căsătoriei, soția primește protecția, îngrijirea și ocrotirea soțului.

Împărtășania acționează uimitor asupra copiilor bolnavi

Prin păzirea poruncilor dobândim curăţia copilărească, nevinovată, când Sfintele lui Hristos Taine lucrează asupra noastră uimitor. Sfântul Ioan Gură de Aur, în lucrarea sa despre educarea copiilor, spune că primirea Trupului şi Sângelui lui Hristos de către copiii nevinovaţi lucrează asupra lor uimitor, mai ales în timpul bolii. Sufletul pruncului simte o mângâiere şi bucurie de la această Taină, iar trupul se vindecă de orice boală.

Nu putem să iubim dacă nu am început un proces de evoluţie

Iubirea îşi are rădăcinile în existenţa umană, tocmai acolo în inconştient, acolo unde contrariile se unesc, unde graniţa dintre boală şi integritate se dovedeşte a fi labilă, unde capacitatea de a judeca dispare, dar unde se poate şi trebuie să fie căutată originea nemulţumirii faţă de viaţă, a nostalgiei, a sentimentului de singurătate, a dorinţei de împlinire, de desăvârşire, acolo unde se găseşte originea suferinţei umane şi, la urma-urmei, sensul vieţii, infinitul, punctul de plecare. Toate acestea sperie. Ştiu. Şi poate de aceea, pe de o parte, suntem sfătuiţi să trăim iubirea aşa cum e, ca şi cum singura noastră datorie ar fi să o trăim în mod pasiv, iar pe de altă parte suntem sfătuiţi să recurgem la cele mai mediocre modalităţi operative ale practicii amoroase. Nu cred nici în prima, nici în a doua variantă. Căci ambele sunt dictate de teamă. Aş vrea să-mi conving cititorul să aleagă o altă posibilitate: lipsa de teamă. Să nu se teamă să se adâncească în această lume complexă a iubirii, căci este fecundă şi esenţială în viaţă. Pentru că a pătrunde în această lume înseamnă să pătrundem înlăuntrul nostru, să ne înţelegem adevărata condiţie, să trăim situaţii psihice şi spirituale aparte, în care fiecare să-şi întâlnească, reflectat ca într-o oglindă, propriul eu; în care omul trăieşte experienţa limitei şi îşi „încearcă”, îşi sporeşte cunoaşterea de sine. Cine fuge evadând în sex, promiscuitate sau teamă de suferinţă este bolnav, se teme de viaţă. Iubirea este risc. Riscul de a te pierde în celălalt fără să te mai regăseşti, riscul de a te opri, dar e şi posibilitatea de a te adânci în celălalt şi a şti să vă regăsiţi, împreună, mai plini de viaţă.

Cum pot păstra doi soți relația de iubire la fel ca la început ?

Maică, cum pot păstra doi soți relația de iubire la fel ca la început în zilele de azi?

Cum să ne revenim când suntem părăsiți ?

Cum să ne revenim când suntem părăsiți și ni se pare că se prăbușește totul?

Rugăciunea părinților este dialogul direct cu sufletul copiilor

Toate se fac prin rugăciune, tăcere şi iubire. V-aţi dat seama de roadele rugăciunii? Iubire în rugăciune, iubire în Hristos. Aceasta foloseşte într-adevăr. Cu cât veţi iubi pe copii cu iubire omenească – şi aceasta este deseori patologică – cu atât se vor încurca mai mult, cu atât purtarea lor va fi mai rea.

Încredinţaţi-vă copiii lui Dumnezeu, iar El va avea grijă de ei

Un părinte a spus: 

Când părinţii îşi încredinţează copiii lui Dumnezeu, atunci El este obligat să-i ajute

În perioada adolescenţei, care este vârsta cea mai grea, grija părinţilor pentru copiii lor este mai mare, până ce îi vor ţine la şcoală şi îi vor căsători. Atunci părinţii să facă tot ceea ce pot pentru a-i ajuta, iar ceea ce nu pot face, pentru că întrece puterile lor, să o încredinţeze Atotputernicului Dumnezeu. Când părinţii îşi încredinţează copiii lor lui Dumnezeu, atunci El este obligat să-i ajute în lucrurile care nu se pot face omeneşte.

Fumatul în timpul sarcinii – otravă administrată cu inconștiență copilului

Există dovezi convingătoare cu privire la influenţa negativă a fumatului asupra dezvoltării copilului. Nu degeaba Biserica echivalează fumatul cu o sinucidere lentă sau, cel puţin, cu o tentativă de sinucidere lentă. Faţă de cei din jur, fumătorul devine un ucigaş involuntar. Când femeia gravidă se află într-o încăpere plină cu fum de ţigară, chiar fară să fumeze ea însăşi, prin aerul inspirat chinuie copilul.

Ce dărâmă temelia unei familii fericite ?

Prima patimă, mândria, sau mai bine zis egoismul, este izvorul și rădăcina tuturor patimilor. Mândria orbește mintea și izgonește luminarea lui Dumnezeu, având ca rezultat aruncarea omului în cumplite patimi, deoarece lucrează înăuntrul nostru ca o beție aducătoare de moarte ce împinge pe om în prăpastia eșecului. Mândria nu știe și nu poate să conceapă realitatea, ci trăiește în lumi false, mincinoase, construite cu închipuirea bolnavă a egoismului.

Soția ta este o binecuvântare, soțul tău este un dar

Spiritualitatea răsăriteană consideră că femeia reprezintă pentru soţul creştin cea mai mare binecuvântare care i-a fost dăruită de către Dumnezeu pentru a se împărtăşi, alături de aceasta şi spre folos comun, de calităţile ei trupeşti şi sufleteşti, legate mai ales de constituţia ei fizică şi afectivă, de bunătatea şi delicateţea, suavitatea şi gingăşia fiinţei sale.

Familia – loc de odihnă și bucurie sau de amărăciune ?

Expresia „familia este celula de bază a societăţii”, mult utilizată în discursurile din trecut, are conotaţii rigide evidente, iar rădăcinile sale au rezonanţe în anii comunismului. Pe lângă caracterul său demagogic, ea a făcut obiectul a numeroase glume şi ironii, aruncându-se astfel, mai mult sau mai puţin conştient, o lumină defavorabilă, bagatelizată asupra familiei.

Cum împăcăm logica feminină cu logica masculină

Bărbaţilor nu le plac subînţelesurile şi „misivele” ascunse. Lor le place să „pună fiecare lucru pe raftul lui”. Femeia vede rezultatul final, pe care ea îl consideră important pentru ea, sau pentru familie, sau mai ştiu eu pentru ce: ea vede, s-ar putea spune, problema în ansamblul ei.

Intuiția feminină – luminița de la capătul tunelului

Soţul trebuie să se sfătuiască cu soţia sa în privinţa treburilor sale, a planurilor sale, să aibă încredere în ea. Poate că ea nu se pricepe atât de bine ca el la aceste treburi, însă poate că va propune multe lucruri de valoare, întrucât intuiţia feminină funcţionează adeseori mai repede decât logica masculină.

Apărarea valorilor familiei creștine – păstrare a ființei neamului

Profesorul John Gottman, la Universitatea din Washington, Seattle, este considerat a fi unul dintre cei mai importanţi zece psihologi contemporani şi, indubitabil, cel mai mare specialist, în probleme legate de familia contemporană, de problemele şi de psihoterapia ei.

Pentru căsătorie să nu căutăm un „partener”, ci un prieten pentru viață

Căsătoria este năzuinţa spre o relaţie sufletească reciprocă. Este ca şi cum unul dintre soţi îl împlineşte pe celălalt. Căsătoria este o căldură emoţională, care încălzeşte sufletele oamenilor. Doar credinţa creştinească şi viaţa bisericească pot reanima, pot renaşte sufletul omenesc, pot insufla în el dragoste.

10 întrebări pe care trebuie să ți le pui înainte de căsătorie

Specialiştii în problemele legate de cuplu şi familie, pe baza cercetărilor desfăşurate pe o durată de zeci de ani, recomandă ca, înainte de a porni pe drumul familiei şi al căsniciei cu o persoană, să ne punem următoarele 10 întrebări.

Când vorbim cu copiii ar trebui să-i ascultăm cu mare atenţie

Când vorbim cu copiii ar trebui să-i ascultăm cu mare atenţie. Câteodată adulţii ascultă numai pe jumătate ceea ce le spun copiii, afară poate de cazul când vorbesc despre Dumnezeu. Trebuie să-i ascultăm pe copii mai cu atenţie şi în rugăciune, în toate aspectele vieţii lor, astfel încât Dumnezeu să-i binecuvânteze şi să le lumineze viaţa în toate aspectele ei.

Taina Baptismală în teologia Părinţilor sirieni

Mergând dincolo de înţelesul material al termenului, îmbrăcarea cu Hristos a celui nou botezat devine totodată „haină a Duhului Sfânt”. Această logică se datorează faptului că, de cele mai multe ori, Părinţii sirieni din primele patru secole aşază contextul baptismal atât sub incidenţa Mântuitorului Hristos, cât şi a Sfântului Duh.

Pecetea darului Sfântului Duh

Taina Mirungerii este lucrarea sfântă instituită de Mântuitorul Iisus Hristos prin care celui nou botezat, fiind uns cu luare aminte cu Sfântul Mir, în semnul crucii la ochi, nări, gură, urechi, piept, spate, mâini şi picioare, rostindu-se cuvintele rânduite: „Pecetea darului Sfântului Duh. Amin”, i se împărtăşeşte harul întăririi şi creşterii vieţii duhovniceşti începute prin Taina Sfântului Botez. În această Sfântă Taină, Duhul Sfânt coboară peste noi, împărtăşind peste întreaga noastră fiinţă mulţime de daruri, virtuţi şi harisme duhovniceşti.

Întrebări pe care este bine să vi le puneți înainte de căsătorie

L-ai aflat, l-ai descoperit pe tovarăşul alături de care vei trăi toată viaţa. Însă există o problemă nerezolvată: încheierea „contractului”. Adică, va trebui să discutaţi condiţiile convieţuirii. Caracteristici: nu sunt înger, ci om cu neputinţe. Deci, accepţi să trăim toată viaţa împreună? Mă vei suporta în momentele grele? Eşti pentru familie, pentru o familie cu mulţi copii? Vom trăi o viaţă creştinească? Ne vom ruga? Vom merge la biserică în fiecare duminică? Vom ţine posturile? Ne vom mărturisi, dacă este cu putinţă, la un duhovnic comun?

Este nevoie de mult discernamânt în relația părinte-copil

Un bătrân în pustie avea un ucenic care, într-o bună zi, a fost ispitit de gândul de a lăsa viaţa monahală. Atunci bătrânul l-a sfătuit: „Mănâncă ce vrei, bea ce vrei, dormi cât pofteşti, dar nu-ţi părăsi chilia”. Desigur, bătrânul a dat un asemenea sfat în cazul specific al luptei lăuntrice în care se zbătea ucenicul său, şi nu putem copia formula lui ca pe o reţetă. Cu toate acestea putem învăţa din iscusinţa bătrânului de a intra în miezul problemei pentru a-şi salva ucenicul, lăsând pentru mai târziu problema postului şi a privegherii pe care le-ar fi recomandat probabil ca esenţiale altora.

Ruperea căsătoriei este o trădare faţă de omul care ți-a fost încredinţat de Dumnezeu

Trebuie să amintim şi că ruperea sau denaturarea căsătoriei este o trădare faţă de omul care ți-a fost încredinţat de Dumnezeu. Taina Cununiei cuprinde o foarte mare răspunde­re. La înfricoşătoarea Judecată a Domnului, cel care s-a preocupat doar de sine sau de lucrurile exterioare, nesocotind sufletul omului celui mai apropiat, va auzi întrebarea pe care i-a adresat-o cândva Dumnezeu ucigaşului de frate Cain: „Un­de este fratele tău? Unde e sora ta?” (v. Facere 4, 9).

Fiecare copil este oglinda familiei în care trăieşte

Tu, adultul, părintele, eşti cel care creează atmosfera din casă, eşti cel care face să răsune casa de râsete sau de plânsete. Tu eşti cel care impune starea de spirit. De exemplu, dacă pe covorul proaspăt curăţat tocmai ţi-a spart copilul un pahar plin cu suc, şi cioburile s-au răspândit în toată casa, iar sucul… probabil că nu va mai ieşi la spălat, ce faci? Începi să ţipi la copil, să-l faci cu ou şi cu oţet… sau îi spui „nu-i nimic, lasă că o să strâng eu cioburile şi o să curăţ covorul; nu-i nimic, se mai întâmplă..”?

Pregătiți-vă sufletește pentru schimbările pe care căsătoria le aduce în viața voastră

Nunta se face astăzi destul de cum nu trebuie, se face cu mult scandal, cu muzică zgomotoasă, nu creează o ambianţă duhovnicească, din păcate. Foarte multă oboseală, mirii după nuntă sunt antrenaţi în lichidarea a ceea ce s-a întâmplat, cară mese, duc scaune, împart sarmale, etc, în special mirele nu mai are timp să gândească la mireasă, noi, preoţii, suntem aşa de ocupaţi şi nu ne ocupăm nici noi de ei (nu vreau să laud pe catolici, dar preotul catolic are la dispoziţie şi impune trei săptămâni de discuţie cu viitori miri, trei săptămâni, când dimineaţa, când seara, când la ora 12, după cum au serviciu sau ocupaţie, de obicei seara, îi invită la el şi preotul catolic stă de vorbă mult cu mirii).

Pecetea darului Sfântului Duh

Taina Mirungerii este lucrarea sfântă instituită de Mântuitorul Iisus Histos prin care cel nou botezat, fiind uns cu luare aminte cu Sfântul Mir, în semnul crucii la ochi, nări, gură, urechi, piept, spate, mâini şi picioare, rostindu‑se cuvintele rânduite: „Pecetea darului Sfântului Duh. Amin”, i se împărtăşeşte harul întăririi şi creşterii vieţii duhovniceşti începute prin Taina Sfântului Botez. În această Sfântă Taină, Duhul Sfânt coboară peste noi, împărtăşind peste întreaga noastră fiinţă mulţime de daruri, virtuţi şi harisme duhovniceşti.

Soțul are nevoie de apreciere din partea soției

Dacă soţia vrea ca soţul să facă fapte bărbăteşti, ea trebuie să acţioneze nu prin constrângere, ci prin stimulare, să nu-i submineze respectul de sine, ci, dimpotrivă, să-l întărească: „Ştiu că poţi, cred în tine” şi aşa mai departe. Şi, bineînţeles, soţia trebuie să primească cu recunoştinţă tot ce face soţul pentru familie şi pentru ea personal (chiar dacă face foarte puţin).

Bărbații vor să fie iubiți și apreciați pentru ceea ce sunt

Fiecare soţie trebuie să ţină minte neapărat că nu numai activitatea socială a soţului are nevoie de susţinere şi de stimulare, cu toate că este un lucru foarte important şi acesta. Nu degeaba se spune că succesul bărbatului este determinat adesea de femeia aflată alături de el.

Copiii mici în faţa dispozitivelor digitale

Lumea de astăzi nu mai seamănă cu lumea de acum un an și nici cu ­lumea de ieri. În încercarea de adaptare, actul educației a suferit și ­suferă și el numeroase mutații. Educația tradițională, cu tabliță și cretă sau cu creionul și stiloul, a lăsat locul educației digitale și ­principiilor noi și novatoare ale acesteia. Părinți și copii, fiecare ­încearcă să se adapteze cu cât mai multă eficiență și succes. În timp ce copiii sunt ­nativi digitali, iKids, ­eGeneration, părinții sunt intruși și migranți ­într-o lume pe care nu o cunosc deplin și, în consecință, nu o ­stăpânesc. Ceea ce pentru copii este o ­pasiune, pentru părinți este o nevoință.

De la dominare la respect și acceptare în relația de cuplu

De multe ori, deşi la nivel declarativ spunem că îi lăsăm toată libertatea persoanei iubite, ne dorim tare mult ca în anumite situaţii să facă aşa cum vrem noi. Să renunţe la punctele sale de vedere şi să le adopte pe ale noastre, să înceteze să facă activităţile care îi plac, pentru a ne fi alături în cele care ne plac nouă (să nu mai urmărească meciul de fotbal de la TV, ci să meargă cu noi la cumpărături).

Consecințele comportamentului poruncitor al femeii

Aşa e şi în viaţa de familie. Femeia poate fi şi puternică, şi cu studii, şi inteligentă, dar niciodată nu trebuie să-şi strivească soţul, să primeze asupra lui. O soţie cu adevărat inteligentă, înţeleaptă, nu-şi va domina niciodată soţul. Ea înţelege că de aici nu va ieşi nici un folos pentru familia, pentru soţul ei şi nici măcar pentru ea însăşi.

Neînțelegerile dintre soți – cum le depășim ?

Singura variantă de comportament care duce la armonie în relațiile conjugale este aceea ca, dându-ți seama de dificultățile existente, să te înarmezi nu cu ultimatumuri, ci cu adaptarea răbdătoare și prudentă la felul de a gândi, de a trăi și de a se purta al soțului (soției), pentru ca mai apoi, fără ca acesta să bage de seamă, să-l faci să se lupte singur cu neajunsurile sale.

17 sfaturi prețioase de la copilul tău

1.Nu vă temeți să fiți fermi cu mine. Aceasta mă face să simt o mai mare siguranță.

Învățați tinerii să aibă „capul pe umeri” și să facă alegerile potrivite

Să oprim pornirile copiilor noștri și să le punem acestora frâul care vine din frică și din mustrare. Și să ne străduim pentru înțelepțirea lor și să facem și să lucrăm toate, încât vârsta tinereții să poată ocoli poftele necuviincioase.

Căsătoria câştigată cu trudă este durabilă

Văd ziua fericită în care doi tineri, curaţi şi nepângăriţi, se prezintă în faţa sfântului altar pentru a se uni pe veşnicie. Vor fi mulţumiţi că prin curăţia lor şi prin atitudinea categorică împotriva ispitelor murdare se pot face fericiţi unul pe celălalt. De acum încolo începe o călătorie în doi. Ceea ce s-a câştigat cu trudă este durabil. Fericirea care urmează e profundă şi tot mai sfântă, până când într-o zi se va contopi în marea nesfârşită a iubirii lui Dumnezeu.

Soții, uniți în necaz și în bucurie

Omul care iubeşte nu se va simţi niciodată singur. Dragostea îi va încălzi sufletul. El face bine, iubeşte, şi dragostea lui îl leagă de cei pe care îi iubeşte, chiar dacă n-are o familie proprie. Se înţelege, însă, că în familie eşti mai apropiat de cei pe care îi iubeşti, poţi să-ţi manifeşti dragostea faţă de ei zi de zi, aproape ceas de ceas.

Soții să se sprijine și să se odihnească unul pe celălalt

Dacă unul dintre soţi trăieşte duhovniceşte şi are dreptate, totuşi nu trebuie să ceară dreptate, deoarece, ca un om duhovnicesc ce este, trebuie să înfrunte în chip duhovnicesc nedreptatea. Adică să le înfrunte pe toate potrivit dreptăţii dumnezeieşti, căutând să-l odihnească pe celălalt.

Dragostea – ingredient de bază în educația ortodoxă a copilului

De ce apar asemenea probleme în educaţie? Noi ne străduim să creăm un sistem ortodox, iar sistemul acesta se destramă, fiindcă Ortodoxia nu este un sistem, ci este viaţă în dragoste. Când începem să facem educaţia în dragoste, atunci ea este ortodoxă.

„Nunta creștinească se săvârșește în veșnicie”

În Taina Cununiei, iubirea nu mai este doar un sentiment, ci este și un act de credință și credincioșie, un semn al asumării Crucii, deci un act de asceză, care biruie și puterea morții: „Darul iubirii, care este dat prin Taina Cununiei de binecuvântarea lui Dumnezeu, este un dar veșnic și iubirea nu poate fi desființată, nu poate înceta odată cu moartea. Aceasta reprezintă garanția faptului că nunta creștinească se săvârșește în veșnicie” (Pr. Prof. dr. Dumitru Staniloae).

Un secret excelent pentru o relație bună cu soacra

Am auzit de curând un proverb, sau mai degrabă o variantă un pic modificată a unui proverb celebru: „În spatele oricărui bărbat celebru este o soacră căreia nu-i vine să creadă!”.

Nu mă înțeleg cu socrii. Ce să fac ?

Primul lucru pe care trebuie să-l facă generaţia tânără este să se pună în locul celei mai în vârstă, să se străduiască s-o înţeleagă, fiindcă toate conflictele provin din lipsa înţelegerii poziţiei celuilalt.

După căsătorie, cum trebuie să fie relația cu părinții ?

Ce relaţie trebuie să fie între tânăra familie şi socri? Tinerii s-au mutat separat. Însă soacra continuă să vină des la ei şi să facă tot felul de treburi.

Maica Domnului face minuni pentru nașterea de prunci

Suntem căsătoriți de 16 ani. La începutul căsătoriei noastre, soția mea a rămas însărcinată de trei ori, dar a pierdut sarcina. Apoi, vreme de zece ani, în ciuda intervenției medicale și a ultimelor metode științifice, n-a fost posibil să rămână gravidă. În vară, mai precis în luna august (a anului 2005), am venit ca pelerin la Mănăstirea Vatoped.

Iubirea bărbatului – cum o faci pe soția ta să se simtă iubită

Vom nota câteva din sfaturile Sfântului Ioan Gură de Aur:

Pe femeia ta s-o iubești ca pe soția ta, nu ca pe Dumnezeu !

Odată, a venit la Colibă cineva care mi-a spus că are probleme cu femeia lui. Ajunseseră la divorţ, nu voiau să se vadă unul cu altul. Amândoi erau învăţători şi aveau doi copii. Nu mâncau niciodată acasă. După ce terminau serviciul, unul mânca la un restaurant, celălalt la altul, apoi luau câteva sandvișuri pentru copii, iar sărmanii copii, atunci când se întorceau părinţii lor acasă, se duceau şi căutau prin buzunare şi prin genţi să vadă ce le-au adus să mănânce. Sufereau o mare dramă. Bărbatul ei era şi cântăreţ la o biserică. La o biserică mergea femeia lui, la alta cânta el. Până acolo ajunseseră.

Maternitate și familie

În faimoasa sa lucrare „Sex and culture” (1934), antropologul britanic J.D. Unwin, de la Universitatea Oxford, a studiat 80 de triburi și 6 mari civilizații, de‑a lungul a 5.000 de ani de istorie. Cartea urmărește dacă există o corelație pozitivă între normele care reglementează comportamentul sexual și căsătoria și realizările culturale ale acestor triburi sau civilizații. Concluziile sale au stârnit dezbateri aprinse în comunitatea științifică a epocii.

Sfaturi la început de drum pentru tinerii căsătoriți

Vrednicul de pomenire părintele Dimitrios Gagastathis spunea fiecărei familii nou întemeiate:

Rețetă de fericire în căsnicie – începe fiecare zi ca şi cum ar fi prima după nuntă

Mila lui Dumnezeu fie cu tine! Mă bucur foarte mult de fericirea ta. Dumnezeu ţi-a trimis această căsătorie. Binecuvântez mâna Lui cea darnică. Tu îngrijeşte-te să nu pierzi ceea ce ţi s-a dat. Cred că nunta ta a avut de-acum loc şi trăieşti deja cu soţia. Domnul să vă binecuvânteze şi să vă facă parte de toate bucuriile. O primesc şi pe soţia ta ca rudenie duhovnicească.

Dacă ai dragoste adevărată, iubești până la sfârșit

Femeia care este într-o astfel de situaţie ar fi bine să se întrebe: ce înseamnă că nu-mi mai iubesc soţul? Faptul că nu-i mai sare inima din piept atunci când el se apropie de uşa apartamentului? Sau atunci când îl vede nu o ia cu călduri? Ori poate, dimpotrivă, atunci când el o mângâie pe cap, ea este iritată de acest gest?

Armonia dintre bărbat și femeie – cheia armoniei întregii lumi

Nimic să nu fie mai de cinste pentru o femeie decât bărbatul ei, iar de bărbat nimic să nu fie iubit mai cu aprindere decât femeia lui. Armonia dintre femeie şi bărbat păzeşte împreună viaţa noastră a tuturor şi face să se susţină întreaga lume. Căci după cum atunci când femeia se clatină, se prăbuşeşte întregul cămin, la fel şi când soţii trăiesc în neînţelegere se răstoarnă întreaga noastră viaţă.

Încrederea absolută este temelia iubirii credincioase

Cea dintâi cerinţă în ce o priveşte pe femeie este fidelitatea – fidelitatea în sensul cel mai cuprinzător al cuvântului. Inima soţului trebuie să se poată încrede în ea fără nici o temere, încrederea absolută este temelia iubirii credincioase. Orice umbră de îndoială distruge armonia vieţii de familie. 

Cum poți depăși depresia postnatală ?

Dacă femeia are depresie postnatală ?

Ca să ai parte de binecuvântarea lui Dumnezeu, cinstește-ți părinţii

Părinte, părinţii mei sunt divorţaţi; mama m-a adus la credinţă, tata e împotriva lui Dumnezeu. De cine să ascult?

Supune-te cu bucurie binecuvântării mamei şi duhovnicului, ca voii lui Dumnezeu

Copilă, tu nu ai devenit studentă fără binecuvântarea lui Dumnezeu!

Cele două inimi să împartă şi bucuria, şi suferinţa

Încă un element important în viaţa de familie este unitatea de interese. Nici una dintre grijile femeii nu trebuie să pară prea măruntă – nici măcar pentru intelectul gigantic al celui mai mare dintre bărbaţi. Pe de altă parte, orice soţie înţeleaptă şi credincioasă se va interesa cu dragă inimă de treburile soţului său. Ea va dori să afle despre toate planurile lui noi, despre toate greutăţile lui, despre toate îndoielile lui. Va dori să afle care dintre întreprinderile lui a avut succes şi care nu, şi să fie la curent cu toate treburile lui de zi cu zi.

Mai știm să apreciem delicatețea și finețea femeii ?

Noi trăim în legea harului. Să nu uităm, Eva cea veche a murit. Ea, care nu a greşit mai mult decât Adam. Dumnezeu a rânduit pe Eva cea nouă, Maica Domnului. Eva cea nouă este modelul vieţii creştine pentru tot ceea ce este femeie, de la fetiţa nou-născută până la bătrâna care peste câteva ceasuri îşi dă duhul.

Botezul pruncilor în Biserică

Înainte de Înălţarea Sa la cer, Mântuitorul nostru Iisus Hristos i-a trimis pe Apostolii Săi să propovăduiască Evanghelia la toate neamurile, iar pe cei care vor crede să-i boteze: „Mergeţi în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la toată făptura. Cel ce va crede şi se va boteza se va mântui” (Marcu 16, 15-16). După exemplul apostolic pot fi botezaţi toţi cei care nu au primit această sfântă taină indiferent de neam şi vârstă. Tot neamul omenesc este chemat la mântuire, care a fost adusă lumii prin Jertfa şi Învierea lui Hristos. Prin Botez primim iertarea de păcatul strămoşesc, iar fără Botez nu putem ajunge în Rai. De aceea, Apostolii au botezat pe cei care au crezut în Hristos şi pe toţi cei din casa lor, aici fiind incluşi şi copiii: „Şi o femeie, cu numele Lidia, vânzătoare de porfiră, din cetatea Tiatirelor, temătoare de Dumnezeu, asculta. Acesteia Dumnezeu i-a deschis inima ca să ia aminte la cele grăite de Pavel. Iar după ce s-a botezat şi ea şi casa ei, ne-a rugat, zicând: De m-aţi socotit că sunt credincioasă Domnului, intrând în casa mea, rămâneţi. Şi ne-a făcut să rămânem” (Faptele Apostolilor 16, 14-15).

Creșterea copiilor cu un comportament mai dificil

Bătrânul ne spunea că părinţii sunt datori să dezrădăcineze, uşor-uşor, din mintea copiilor ideea că interesul părinţilor trebuie să se îndrepte exclusiv spre ei. Copiii trebuie să se adapteze şi altor oameni în toate împrejurările vieţii, ca să nu fie puşi în încurcătură mai târziu, când vor intra în viaţă şi se vor confrunta cu mii de caractere umane diferite, şi ca să nu-şi facă duşmani din pricina egoismului şi autosuficienţei lor.

Reacțiile pe care le avem când copiii greșesc reflectă dragostea pe care le-o poartă Hristos ?

Părinţii cred adesea că se poartă iubitor faţă de copiii lor când reacţionează instinctiv la un comportament urât. Mulţi părinţi au intenţii bune, dar au tendinţe şi obiceiuri greşite în felul în care reacţionează faţă de copiii lor.

Povestea mașinuței de tuns iarba sau cum putem învăța copiii să asculte

Când Markos avea patru ani, a primit în dar o maşinuţă de tuns iarba. O adora. A doua zi, Markos ne-a rugat să-şi ia cu el această maşinuţă la plimbarea noastră cu familia. Cum am pornit, Markos s-a şi îndreptat spre stradă. „Markos, maşina de tuns iarba trebuie să rămână pe trotuar”, i-am spus şi mi-am văzut de mers.

Arta de a stabili reguli

Astăzi trăim într-o cultură mult mai relaţională. Cei mai mulţi părinţi de azi au o relaţie mai bună cu proprii copii decât o aveau cu părinţii, atunci când au crescut. Dar, deşi este un lucru foarte bun acesta, există şi o cealaltă faţă a monedei. Dacă adolescenţii nu se supun regulilor, acest tip de abordare ne poate duce la grave probleme morale şi de atitudine.

Botezul creştin şi botezul Sfântului Ioan Botezătorul

Din păcate, mulţi creştini confundă Botezul primit de ei cu cel practicat la râul Iordan de Înaintemergătorul Domnului, Sfântul Proroc Ioan Botezătorul. Botezul pe care îl săvârşea Sfântul Ioan nu era o Taină, ci reprezenta doar curăţirea de păcate prin credinţă şi pocăinţă. De fapt, era un îndemn la pocăinţă adresat evreilor de Sfântul Proroc Ioan Botezătorul, care astfel pregătea venirea lui Mesia, adică a Mântui­torului nostru Iisus Hristos: „Eu botez cu apă; dar în mijlocul vostru Se află Acela pe Care voi nu-L ştiţi, Cel care vine după mine, Care înainte de mine a fost şi Căruia eu nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua încălţămintei. Şi eu nu-L ştiam; dar ca să fie arătat lui Israel, de aceea am venit eu, botezând cu apă” (Ioan 1, 26-27 și 31). Scopul pentru care boteza Ioan era de a-i pregăti pe israeliţi şi de a li-L arăta pe Mesia care este Iisus Hristos. Putem spune că botezul lui reprezenta o pregătire şi un semn pentru botezul ce va veni după Pogorârea Duhului Sfânt la Cincizecime, după cum mărturiseşte el: „Eu unul vă botez cu apă spre pocăinţă, dar Cel care vine după mine este mai puternic decât mine; Lui nu sunt vrednic să-I duc încălţămintea; Acesta vă va boteza cu Duh Sfânt şi cu foc” (Matei 3, 11).

„De aceea, va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa …”

Cel mai important lucru în relaţia dintre copii şi părinţi este desprinderea de părinţi la căsătorie. E un lu­cru pentru care multe familii sunt în necazuri. Iarăşi, po­runca este poruncă: Bărbatul îşi va lăsa tatăl şi mama şi va face un singur trup cu femeia lui.

Este nevoie să vă cunoașteți cât mai bine unul pe celălalt înainte de căsătorie

Se poate spune că perioada dinaintea căsă­toriei este şcoala premergătoare intrării la facultatea vieţii de familie.

În căsătorie e nevoie să tragă amândoi soții în aceeași direcție !

Doi tineri soți, când au vizitat pentru prima oară Mănăstirea Maicii Domnului Gavriotissa din Dadiou, au avut următoarea experiență cu starețul Ambrozie, deși acesta nu știa de mai înainte nimic despre aceștia.

Botezul, uşă către Rai

Prin Botez creştinul devine membru al Bisericii. Cel care se botează prin întreita afundare în numele Persoanelor Preasfintei Treimi se îngroapă cu Hristos şi învie cu El, devenind fiu al Împărăţiei lui Dumnezeu. Ne îngropăm cu El, deoarece cristelniţa semnifică mormântul lui Hristos, şi când suntem scoşi din apa botezului, înviem cu El, Care prin Jertfa şi Învierea Sa ne-a izbăvit de păcat. 

Care este diferenţa dintre dragoste şi pasiune ?

Care este diferenţa dintre iubire şi pasiune?

Diferența dintre pasiune și dragoste

Care este diferenţa dintre îndrăgostire şi dragoste, dintre dragoste şi pasiune?