„Nunta creștinească se săvârșește în veșnicie”

În Taina Cununiei, iubirea nu mai este doar un sentiment, ci este și un act de credință și credincioșie, un semn al asumării Crucii, deci un act de asceză, care biruie și puterea morții: „Darul iubirii, care este dat prin Taina Cununiei de binecuvântarea lui Dumnezeu, este un dar veșnic și iubirea nu poate fi desființată, nu poate înceta odată cu moartea. Aceasta reprezintă garanția faptului că nunta creștinească se săvârșește în veșnicie” (Pr. Prof. dr. Dumitru Staniloae).

Un secret excelent pentru o relație bună cu soacra

Am auzit de curând un proverb, sau mai degrabă o variantă un pic modificată a unui proverb celebru: „În spatele oricărui bărbat celebru este o soacră căreia nu-i vine să creadă!”.

Nu mă înțeleg cu socrii. Ce să fac ?

Primul lucru pe care trebuie să-l facă generaţia tânără este să se pună în locul celei mai în vârstă, să se străduiască s-o înţeleagă, fiindcă toate conflictele provin din lipsa înţelegerii poziţiei celuilalt.

După căsătorie, cum trebuie să fie relația cu părinții ?

Ce relaţie trebuie să fie între tânăra familie şi socri? Tinerii s-au mutat separat. Însă soacra continuă să vină des la ei şi să facă tot felul de treburi.

Maica Domnului face minuni pentru nașterea de prunci

Suntem căsătoriți de 16 ani. La începutul căsătoriei noastre, soția mea a rămas însărcinată de trei ori, dar a pierdut sarcina. Apoi, vreme de zece ani, în ciuda intervenției medicale și a ultimelor metode științifice, n-a fost posibil să rămână gravidă. În vară, mai precis în luna august (a anului 2005), am venit ca pelerin la Mănăstirea Vatoped.

Iubirea bărbatului – cum o faci pe soția ta să se simtă iubită

Vom nota câteva din sfaturile Sfântului Ioan Gură de Aur:

Pe femeia ta s-o iubești ca pe soția ta, nu ca pe Dumnezeu !

Odată, a venit la Colibă cineva care mi-a spus că are probleme cu femeia lui. Ajunseseră la divorţ, nu voiau să se vadă unul cu altul. Amândoi erau învăţători şi aveau doi copii. Nu mâncau niciodată acasă. După ce terminau serviciul, unul mânca la un restaurant, celălalt la altul, apoi luau câteva sandvișuri pentru copii, iar sărmanii copii, atunci când se întorceau părinţii lor acasă, se duceau şi căutau prin buzunare şi prin genţi să vadă ce le-au adus să mănânce. Sufereau o mare dramă. Bărbatul ei era şi cântăreţ la o biserică. La o biserică mergea femeia lui, la alta cânta el. Până acolo ajunseseră.

Maternitate și familie

În faimoasa sa lucrare „Sex and culture” (1934), antropologul britanic J.D. Unwin, de la Universitatea Oxford, a studiat 80 de triburi și 6 mari civilizații, de‑a lungul a 5.000 de ani de istorie. Cartea urmărește dacă există o corelație pozitivă între normele care reglementează comportamentul sexual și căsătoria și realizările culturale ale acestor triburi sau civilizații. Concluziile sale au stârnit dezbateri aprinse în comunitatea științifică a epocii.

Sfaturi la început de drum pentru tinerii căsătoriți

Vrednicul de pomenire părintele Dimitrios Gagastathis spunea fiecărei familii nou întemeiate:

Rețetă de fericire în căsnicie – începe fiecare zi ca şi cum ar fi prima după nuntă

Mila lui Dumnezeu fie cu tine! Mă bucur foarte mult de fericirea ta. Dumnezeu ţi-a trimis această căsătorie. Binecuvântez mâna Lui cea darnică. Tu îngrijeşte-te să nu pierzi ceea ce ţi s-a dat. Cred că nunta ta a avut de-acum loc şi trăieşti deja cu soţia. Domnul să vă binecuvânteze şi să vă facă parte de toate bucuriile. O primesc şi pe soţia ta ca rudenie duhovnicească.

Dacă ai dragoste adevărată, iubești până la sfârșit

Femeia care este într-o astfel de situaţie ar fi bine să se întrebe: ce înseamnă că nu-mi mai iubesc soţul? Faptul că nu-i mai sare inima din piept atunci când el se apropie de uşa apartamentului? Sau atunci când îl vede nu o ia cu călduri? Ori poate, dimpotrivă, atunci când el o mângâie pe cap, ea este iritată de acest gest?

Armonia dintre bărbat și femeie – cheia armoniei întregii lumi

Nimic să nu fie mai de cinste pentru o femeie decât bărbatul ei, iar de bărbat nimic să nu fie iubit mai cu aprindere decât femeia lui. Armonia dintre femeie şi bărbat păzeşte împreună viaţa noastră a tuturor şi face să se susţină întreaga lume. Căci după cum atunci când femeia se clatină, se prăbuşeşte întregul cămin, la fel şi când soţii trăiesc în neînţelegere se răstoarnă întreaga noastră viaţă.

Încrederea absolută este temelia iubirii credincioase

Cea dintâi cerinţă în ce o priveşte pe femeie este fidelitatea – fidelitatea în sensul cel mai cuprinzător al cuvântului. Inima soţului trebuie să se poată încrede în ea fără nici o temere, încrederea absolută este temelia iubirii credincioase. Orice umbră de îndoială distruge armonia vieţii de familie. 

Cum poți depăși depresia postnatală ?

Dacă femeia are depresie postnatală ?

Ca să ai parte de binecuvântarea lui Dumnezeu, cinstește-ți părinţii

Părinte, părinţii mei sunt divorţaţi; mama m-a adus la credinţă, tata e împotriva lui Dumnezeu. De cine să ascult?

Supune-te cu bucurie binecuvântării mamei şi duhovnicului, ca voii lui Dumnezeu

Copilă, tu nu ai devenit studentă fără binecuvântarea lui Dumnezeu!

Cele două inimi să împartă şi bucuria, şi suferinţa

Încă un element important în viaţa de familie este unitatea de interese. Nici una dintre grijile femeii nu trebuie să pară prea măruntă – nici măcar pentru intelectul gigantic al celui mai mare dintre bărbaţi. Pe de altă parte, orice soţie înţeleaptă şi credincioasă se va interesa cu dragă inimă de treburile soţului său. Ea va dori să afle despre toate planurile lui noi, despre toate greutăţile lui, despre toate îndoielile lui. Va dori să afle care dintre întreprinderile lui a avut succes şi care nu, şi să fie la curent cu toate treburile lui de zi cu zi.

Mai știm să apreciem delicatețea și finețea femeii ?

Noi trăim în legea harului. Să nu uităm, Eva cea veche a murit. Ea, care nu a greşit mai mult decât Adam. Dumnezeu a rânduit pe Eva cea nouă, Maica Domnului. Eva cea nouă este modelul vieţii creştine pentru tot ceea ce este femeie, de la fetiţa nou-născută până la bătrâna care peste câteva ceasuri îşi dă duhul.

Botezul pruncilor în Biserică

Înainte de Înălţarea Sa la cer, Mântuitorul nostru Iisus Hristos i-a trimis pe Apostolii Săi să propovăduiască Evanghelia la toate neamurile, iar pe cei care vor crede să-i boteze: „Mergeţi în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la toată făptura. Cel ce va crede şi se va boteza se va mântui” (Marcu 16, 15-16). După exemplul apostolic pot fi botezaţi toţi cei care nu au primit această sfântă taină indiferent de neam şi vârstă. Tot neamul omenesc este chemat la mântuire, care a fost adusă lumii prin Jertfa şi Învierea lui Hristos. Prin Botez primim iertarea de păcatul strămoşesc, iar fără Botez nu putem ajunge în Rai. De aceea, Apostolii au botezat pe cei care au crezut în Hristos şi pe toţi cei din casa lor, aici fiind incluşi şi copiii: „Şi o femeie, cu numele Lidia, vânzătoare de porfiră, din cetatea Tiatirelor, temătoare de Dumnezeu, asculta. Acesteia Dumnezeu i-a deschis inima ca să ia aminte la cele grăite de Pavel. Iar după ce s-a botezat şi ea şi casa ei, ne-a rugat, zicând: De m-aţi socotit că sunt credincioasă Domnului, intrând în casa mea, rămâneţi. Şi ne-a făcut să rămânem” (Faptele Apostolilor 16, 14-15).

Creșterea copiilor cu un comportament mai dificil

Bătrânul ne spunea că părinţii sunt datori să dezrădăcineze, uşor-uşor, din mintea copiilor ideea că interesul părinţilor trebuie să se îndrepte exclusiv spre ei. Copiii trebuie să se adapteze şi altor oameni în toate împrejurările vieţii, ca să nu fie puşi în încurcătură mai târziu, când vor intra în viaţă şi se vor confrunta cu mii de caractere umane diferite, şi ca să nu-şi facă duşmani din pricina egoismului şi autosuficienţei lor.

Reacțiile pe care le avem când copiii greșesc reflectă dragostea pe care le-o poartă Hristos ?

Părinţii cred adesea că se poartă iubitor faţă de copiii lor când reacţionează instinctiv la un comportament urât. Mulţi părinţi au intenţii bune, dar au tendinţe şi obiceiuri greşite în felul în care reacţionează faţă de copiii lor.

Povestea mașinuței de tuns iarba sau cum putem învăța copiii să asculte

Când Markos avea patru ani, a primit în dar o maşinuţă de tuns iarba. O adora. A doua zi, Markos ne-a rugat să-şi ia cu el această maşinuţă la plimbarea noastră cu familia. Cum am pornit, Markos s-a şi îndreptat spre stradă. „Markos, maşina de tuns iarba trebuie să rămână pe trotuar”, i-am spus şi mi-am văzut de mers.

Arta de a stabili reguli

Astăzi trăim într-o cultură mult mai relaţională. Cei mai mulţi părinţi de azi au o relaţie mai bună cu proprii copii decât o aveau cu părinţii, atunci când au crescut. Dar, deşi este un lucru foarte bun acesta, există şi o cealaltă faţă a monedei. Dacă adolescenţii nu se supun regulilor, acest tip de abordare ne poate duce la grave probleme morale şi de atitudine.

Botezul creştin şi botezul Sfântului Ioan Botezătorul

Din păcate, mulţi creştini confundă Botezul primit de ei cu cel practicat la râul Iordan de Înaintemergătorul Domnului, Sfântul Proroc Ioan Botezătorul. Botezul pe care îl săvârşea Sfântul Ioan nu era o Taină, ci reprezenta doar curăţirea de păcate prin credinţă şi pocăinţă. De fapt, era un îndemn la pocăinţă adresat evreilor de Sfântul Proroc Ioan Botezătorul, care astfel pregătea venirea lui Mesia, adică a Mântui­torului nostru Iisus Hristos: „Eu botez cu apă; dar în mijlocul vostru Se află Acela pe Care voi nu-L ştiţi, Cel care vine după mine, Care înainte de mine a fost şi Căruia eu nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua încălţămintei. Şi eu nu-L ştiam; dar ca să fie arătat lui Israel, de aceea am venit eu, botezând cu apă” (Ioan 1, 26-27 și 31). Scopul pentru care boteza Ioan era de a-i pregăti pe israeliţi şi de a li-L arăta pe Mesia care este Iisus Hristos. Putem spune că botezul lui reprezenta o pregătire şi un semn pentru botezul ce va veni după Pogorârea Duhului Sfânt la Cincizecime, după cum mărturiseşte el: „Eu unul vă botez cu apă spre pocăinţă, dar Cel care vine după mine este mai puternic decât mine; Lui nu sunt vrednic să-I duc încălţămintea; Acesta vă va boteza cu Duh Sfânt şi cu foc” (Matei 3, 11).

„De aceea, va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa …”

Cel mai important lucru în relaţia dintre copii şi părinţi este desprinderea de părinţi la căsătorie. E un lu­cru pentru care multe familii sunt în necazuri. Iarăşi, po­runca este poruncă: Bărbatul îşi va lăsa tatăl şi mama şi va face un singur trup cu femeia lui.

Este nevoie să vă cunoașteți cât mai bine unul pe celălalt înainte de căsătorie

Se poate spune că perioada dinaintea căsă­toriei este şcoala premergătoare intrării la facultatea vieţii de familie.

În căsătorie e nevoie să tragă amândoi soții în aceeași direcție !

Doi tineri soți, când au vizitat pentru prima oară Mănăstirea Maicii Domnului Gavriotissa din Dadiou, au avut următoarea experiență cu starețul Ambrozie, deși acesta nu știa de mai înainte nimic despre aceștia.

Botezul, uşă către Rai

Prin Botez creştinul devine membru al Bisericii. Cel care se botează prin întreita afundare în numele Persoanelor Preasfintei Treimi se îngroapă cu Hristos şi învie cu El, devenind fiu al Împărăţiei lui Dumnezeu. Ne îngropăm cu El, deoarece cristelniţa semnifică mormântul lui Hristos, şi când suntem scoşi din apa botezului, înviem cu El, Care prin Jertfa şi Învierea Sa ne-a izbăvit de păcat. 

Care este diferenţa dintre dragoste şi pasiune ?

Care este diferenţa dintre iubire şi pasiune?

Diferența dintre pasiune și dragoste

Care este diferenţa dintre îndrăgostire şi dragoste, dintre dragoste şi pasiune?

Botezul în Ortodoxie

Prima taină în Biserica Ortodoxă este Botezul, fără de care nu sunt posibile celelalte Sfinte Taine. Prin Botez devenim membri ai Bisericii. Acest lucru nu-l facem doar „prin acceptarea unor principii sau axiome teoretice sau a unor angajamente morale, ci, înainte de toate, prin­tr-un act trupesc: afundarea și scoaterea de trei ori din apa Botezului – o legătură faptică și sensibilă cu moartea și cu Învierea lui Hristos” (Christos Yannaras, Abecedar al cre­dinței).

Teologia bomboanei și Părintele Sofronie Saharov

În formarea copilului, trebuie să am grijă ca nu cumva să-l rănesc cu ceva. Părintele Sofronie Saharov le mai dădea bomboane sau ciocolată copiilor, și mai mult: îi plăcea să ridice bomboana în sus și să-l facă pe copil să sară după ea. Apoi, când copilul se învăța, îl întreba „Cum vrei să-ți dau bomboana, pe jos sau pe sus?”, iar copilul se entuziasma: „Pe sus! Pe sus!”.

Cum să-ţi dai seama dacă e sau nu „omul tău”

Toate acestea nu sunt deloc lucruri simple, ci foarte im­portante şi de mare răspundere. Trebuie să fim şi noi înşine pregătiţi pentru ele, şi cu privire la omul iubit să apreciem în mod lucid dacă ni se potriveşte sau nu, dacă este, în ge­neral, suficient de matur pentru a fi soţ (soţie) sau încă nu. Raţiunea trebuie să ia parte neapărat atunci când ne ale­gem tovarăşul de viaţă. Nu trebuie să respingem argumen­tele ei, chiar dacă acestea nu sunt în concordanță cu sentimentele pe care le nutrim, altfel vom regreta amar. (…)

Înțelegerea greșită a dragostei duce la suferință

În momentul de față, este greu ca tinerii să întâlnească un model de dragoste autentică. Ei cred în miturile despre dragoste pe care le văd pe paginile revistelor, ziarelor, pe ecranele televizoarelor. În mass-media este cultivat un model de dragoste care este mai mult patimă decât dragoste. Scopul acestei „dragoste” este cel de a primi plăcere. Viața de familie este imaginată ca relație între doi parteneri de sex opus, în care fiecare trebuie să trăiască o atracție pătimașă față de celălalt.

Înainte de a intra într-o relație, analizează bine intențiile celuilalt

La ora actuală, totul se poate studia, chiar şi comportamentul celui care ne place. Este el cel cu care eu pot să-mi duc zilele? Pentru că în niciun caz nu doresc să întemeiez o prietenie cu un om care, după doi ani, doreşte să rupă relaţia noastră, căci şi-a planificat aşa. Îşi termină studiile şi apoi pleacă de aici, pentru că dă la master altundeva, sau pentru că merge cu o bursă în străinătate. Asta are în plan.

Comunicarea dintre soți – un ingredient esențial pentru o căsnicie trainică

Femeia trebuie să înţeleagă că perspectiva bărbatului şi cea a femeii cu privire la o problemă dată pot fi absolut diferite şi să nu aştepte de la bărbat o înţelegere absolută a sentimentelor ei. Pentru că femeia vrea foarte mult ca bărbatul să reprezinte un reazim trainic şi de nădejde al întregii familii, un om care rezolvă problemele şi îşi asumă răspunderea, şi totodată un interlocutor atent, care simte şi înţelege cu fineţe sufletul feminin – or, asemenea bărbaţi sunt păsări extrem de rare.

Ascultarea bărbatului – altă perspectivă

Ascultarea de bărbat nu anulează libertatea femeii? Cum implică ascultarea libertatea persoanei?

Glasul meu dintâi a fost plânsul meu

lement Alexandrinul a scris că Dumnezeu l-a făcut pe om bărbat şi femeie; bărbatul Îl reprezintă pe Hristos, femeia reprezintă Biserica. Ce înfricoşător obligo cuprinde această zicere! Cine gândeşte mai profund, cine reflectează cu seriozitate asupra conţinutului acestor rânduri se va cutremura. Să fii om şi să-L reprezinţi pe Dumnezeu! Să fii femeie şi să reprezinţi nu o instituţie, ci un dar făcut de Dumnezeu oamenilor, pentru ca să se regăsească unii pe alţii, fiecare pe sine şi cu toţii în Iisus Hristos Domnul.

Sufletul e același la bărbat, ca și la femeie

Măicuța D. a venit la Părintele Lavrentie și i-a povestit cu frică acestuia că a visat că s-a lepădat de dreapta credință. Părintele i-a spus că așa ceva se întâmplă atunci când greșești cu ceva, te-ai certat cu cineva, ai supărat pe cineva sau n-ai primit pe cineva când era în necaz să doarmă la tine. La care ea i-a răspuns:

Soţul şi soţia trebuie să aparţină doar unul altuia

Cel ce intră în căsnicie curat, cast, pentru prima dată pătrunde taina unirii trupeşti, şi în urma acestui fapt în suflet se naşte pentru prima dată o atitudine nouă, evlavioasă, faţă de trupul celuilalt, care devine sacru. După cum arată viaţa, tocmai în urma apropierii trupeşti (în condiţii normale) din căsătorie înfloreşte în suflet sentimentul profund, luminos şi aducător de bucurie al dragostei reciproce, respectul tandru şi sentimentul profund al legăturii indisolubile dintre cei doi. Tocmai aici, în acest punct, se cunoaşte din experienţă dreptatea monogamiei şi toată nedreptatea divorţurilor.

Ce faci dacă te îndrăgosteşti de cineva care e deja căsătorit ?

Se spune că iubirea e un dar dumnezeiesc, dar ce faci dacă te îndrăgosteşti de cineva care e deja căsătorit?

Curaj! Copiii aceștia, pe care vă gândiți să-i avortați, vor deveni cei mai importanți membri ai familiei

Am doi copii. Mi-e frică să am un al treilea. Nu știu ce aș face, dar am început să caut, să văd ce e avortul.

„Îngerelul”

La preafrageda vârstă și per­cepție a copilului față de lumea înconjurătoare, mama îl familiarizează cu lucrurile, ființele, lumea din jur prin cuvinte pe care ea le repetă rar, cu răbdare, pentru ca să i le fixeze în memorie. Astfel, el face cunoștință cu minunatul semnal de comunicare: limba, limbajul! Și, slavă Domnului, limba română oferă o bogăție de cuvinte, cu o expresivitate sonoră, dar și semantică de excepție, pentru cine vrea s-o cunoască, s-o vorbească și s-o iubească.

Zece mari greşeli ale taţilor

1.Să petreci mai mult timp la lucru şi să laşi fărâmiturile pentru familie. Niciodată nu am auzit un bătrân reflectând la viaţa lui să spunând: „Aş dori să fi petrecut mai mult timp la serviciu”.

Rolul tatălui este deosebit de important în educația băieților

Rolul tatălui este deosebit de important în educaţia băieţilor. Felul în care vă jucaţi cu copiii fotbal, mergeţi în drumeţii, călătoriţi, confec­ţionaţi ceva împreună, va rămâne în amintirea celor mici pentru toată viaţa. Amintirile copilă­riei sunt cele mai strălucitoare şi mai luminoase, ele ne călăuzesc întreaga viaţă.

În creșterea băieților, încurajați spiritul de inițiativă și curajul

La orele noastre de psihologie, le dăm copiilor un mic test: le propunem să deseneze o scăriţă din zece trepte şi-i rugăm să scrie pe fiecare treaptă câte o calitate a omului. Sus – cea mai importantă, iar jos – cea mai puţin importantă, după părerea lor. Rezultatul este impresionant. Deseori, băieţii adolescenţi menţionează printre trăsăturile cele mai importante ale omului bun… hărnicia, perseverenţa, ordinea. Numai arta brodatului mai lipseşte să o pomenească! În schimb, curajul, dacă este prezent, se află pe una dintre ultimele trepte.

Femeia drăgăstoasă este bucuria soțului și echilibrul familiei

Femeia i-a fost dată bărbatului ca să îl ajute, ca fiind mângâiat de ea să poată îndura lesne tot ce i se întâmplă.

Ce înseamnă pentru un bărbat să fie cap al familiei

Fiecare bărbat trebuie să înţeleagă, o dată pentru totdeauna: în căsnicie nu trebuie să existe luptă pentru poziţia de lider. Casa mea trebuie să fie cetatea mea, cum se spune, nu câmp de luptă. Ca atare, chiar dacă ştii că bărbatul trebuie să fie capul familiei, nu trebuie să dovedeşti asta nimănui cu forţa, adică pe calea „bătăliilor” familiale. Ţipetele, certurile, scandalurile, capriciile sunt arma oamenilor slabi şi la ele recurg foarte frecvent tocmai femeile. Bărbaţilor nu le şade bine să facă scandal.

Să ne străduim să înțelegem diferențele dintre bărbat și femeie, pentru a evita conflictele inutile

Am spus deja că modul de a gândi şi de a se comporta al fiinţelor de sexe diferite au foarte puţine lucruri în comun. Cred că toată lumea ştie expresia „logică feminină”. Bineînţeles, această sintagmă a fost inventată de bărbaţi, şi asta s-a întâmplat fiindcă ei nu au putut pricepe că bărbaţii şi femeile gândesc şi se comportă absolut diferit în situaţii identice.

Căsnicii fericite, cu ajutorul Sfântului Serafim de Sarov

Cu harisma sa înainte-văzătoare, Sfântul Serafim ajuta mult pentru a se întemeia căsnicii şi familii fericite. Odată l-a vizitat un funcţionar. Era trecător prin Sarov şi voia să ia binecuvântarea lui pentru a se căsători. Sfântul i-a spus că soţia lui se află la Sarov, în camera de oaspeţi. Peste puţin timp, la stareţ a venit o fată. Voia să se căsătorească şi îi vorbea despre peţitorii care au curtat-o.

Experiențe trăite după Sfântul Botez

La 25 decembrie 2005 s-a botezat o familie cu patru copii. Erau foști catolici. Au primit numele de Atanasie și Maria.

Cum rezolvăm în mod constructiv conflictele apărute în familie

Încă de mici, părinții ne învață să-i iertăm pe cei care ne greșesc. Chiar și conștiința ne zice că nu trebuie să ne culcăm, până nu ne rezolvăm disputele de peste zi și cum spune și vorba bătrânească, să nu apună soarele peste supărarea voastră. Atunci când trăim în familie și ne împărțim bunurile pe care le folosim zilnic, vor apărea inevitabil și conflicte. Însă dacă ne vom angaja să rezolvăm aceste conflicte înainte de a merge la somn, chiar dacă asta implică faptul că ne vom culca mai târziu decât de obicei, vom observa că a doua zi o vom începe mai bucuroși și împăcați cu noi înșine, iar tensiunile și frustrările dintre noi vor fi eliminate.

Conflictele în cuplu – oportunitate de cunoaştere reciprocă

La nivel psihologic, conflictul între soţi este resimţit ca un puternic disconfort. În momentele de tensiune, cei doi pot simţi că sentimentele de afecţiune sunt suspendate, validitatea alegerii partenerului este pusă sub semnul îndoielii. De asemenea, lucrurile afirmate la mânie îşi pot menţine ecoul mult timp după, rănind sentimentele partenerei/partenerului. Dincolo de starea evidentă de disconfort şi riscul de a şubrezi încrederea reciprocă a celor doi, conflictele pot avea un rol important în sudarea relaţiei, în cunoaşterea reciprocă mai bună a partenerilor. Este o oportunitate bună de a cunoaşte adevăratele păreri ale partenerului cu privire la aşa-zisele subiecte tabu, pe care în general le evită, pentru a nu tulbura pacea din familie, pentru a nu trezi reacţii nedorite. Este o iluzie însă să consideri că problemele şi disensiunile dispar doar prin faptul că sunt îngropte sub tăcere. Dacă găseşti puterea de a separa conţinutul certurilor (ceea ce se afirmă) de tumultul afectiv declanşat, puteţi afla informaţii importante, care să vă ajute să vă îmbunătăţiţi relaţia.

Să ținem cont de nevoile celuilalt

Să revenim, însă, la diferenţa dintre reacţia la stres a bărbatului şi cea a femeii. Eu cred că principalul – atât pentru bărbaţi, cât şi pentru femei – este să înţelegem că suntem diferiţi şi să nu luăm aceste diferenţe şi particularităţi ale noastre drept jigniri la adresa proprie, fiindcă se poate crea tocmai această impresie.

Relaţia de cuplu, de la gol interior la plinătate

Uneori, reproşurile nu sunt exprimate, ci doar gândite sau simţite, însă, chiar şi aşa, sunt percepute de către partener sub forma unor tensiuni, ascunse sub zâmbete sau sub falsă indiferenţă. De câte ori – în special femeile – nu ştiu că sub răspunsul aparent calm „nu am nimic”, la întrebarea îngrijorată a soţului „ce ai? ce s-a întâmplat?”, se ascund numeroase frustrări şi sentimente de revoltă. Este deseori mascat un adevărat monolog interior, în care sunt criticate cele mai mici scăpări ale partenerului. În acest mod, stările de nemulţumire sunt alimentate în permanenţă şi se amplifică.

Căsătoria: tu, celălalt şi Dumnezeu

Există tendinţa de a oferi cel mai mare credit propriei intuiţii, modului de a gândi şi interpreta lucrurile, propriilor convingeri. Şi toate acestea sunt parţial adevărate. De cele mai multe ori suntem creatorii propriilor vieţi, visuri şi destine. În majoritatea cazurilor, sunt extrem de importante voinţa, sentimentele şi convingerile noastre. Riscul acestei abordări individualiste este însă de a ne pune pe noi înşine în centrul universului, de a deveni proprii dumnezei, de a nu mai lăsa loc în viaţa noastră relaţiei cu Dumnezeu şi cu semenii. Şi toate acestea se pot întâmpla chiar în condiţiile în care noi continuăm să trăim printre oameni, să avem familii, să desfăşurăm activităţi diverse, să frecventăm biserica.

Cum trebuiesc tratate neînțelegerile în familie

Chiar și între soți, când se ivește scandalul? Când se iscă certurile? Când apar înjurăturile? Când un egoism se opune celuilalt. Zice unul, zice celălalt, și se face foc și pulbere, și familia e aruncată în aer. Ce trebuie să facem în această situație? Când unul din ei vede că celălalt e înfuriat, să închidă gura, să se liniștească, să se roage pentru celălalt, și astfel pacea va reveni.

V-ați certat în fața copiilor? Să vă vadă și cum vă împăcați

Eimportant pentru copii să-i vadă şi să-i simtă pe părinţi în deplină înţelegere în toate. Practic, aceasta înseamnă că atunci când există vreo neînţelegere între părinţi, aceasta trebuie să-şi găsească pe cât posibil o rezolvare paşnică. Nu trebuie să se certe sau să se contrazică, mai ales în prezenţa copiilor.

Mersul la biserică, pe înțelesul copiilor

Mai departe începe etapa de trecere, atunci când copilul face un salt mare în ce priveşte perceperea conştientă a realităţii. Acest lucru se produce la vârste diferite, în funcţie de copil. Unii ajung la această etapă la patru-cinci ani, alţii la şase sau şapte, totul depinzând de dezvoltarea psihică şi fizică a fiecăruia.

Copilul la biserică ‒ idei utile pentru slujbe liniștite

Problema principală a părinţilor ortodocşi este să înveţe copiii să se comporte evlavios în biserică. Aceasta trebuie privită în conformitate cu fiecare vârstă în parte. Prima perioadă este cea a prunciei, când copilul nu poate lua singur hotărâri, ci părinţii hotărăsc pentru el. În această perioadă trebuie lucrat atent.

Cel mai important factor educativ este atmosfera care predomină în familie

Factorul educativ principal este atmosfera care predomină în familie. Ceea ce vede şi pri­meşte copilul în familie în timpul copilăriei îi formează 80% din caracter.

Ce rol joacă ereditatea în viața noastră, cum o putem corecta? S-o acceptăm și să încercăm să o convertim ?

Da, minunat, asta să facem! Dar nu e deloc simplu pentru că crezi că noi nu vrem, și de aceea nu putem, să ne acceptăm ereditatea.

Atenţie ce moştenim şi ce transmitem !

Pe fiecare dintre noi trebuie să ne preocupe foarte serios arborele nostru genealogic. Să vedem cu ce venim pe acest pământ! Care este bagajul nostru genetic, comoara genetică moştenită?

Sacralitatea cinstirii aduse părinților noștri trupești !

Când pătimirile de pe cruce sfâșiau sufletul și trupul Mântuitorului, când El atârna atât de greu pe piroane cu mădularele străpunse, între viață și moarte, iar pe El întreaga lume atârna deasupra pierzării așteptând mântuirea, nici chinurile întregului iad, nici grija pentru întreaga lume, pentru toate vremurile și pentru veșnicie nu au înăbușit în El simțămintele legiuitei îndatoriri față de Maica Sa.

Să ne aducem aminte de dragii noștri părinți

Cea de-a cincea poruncă din Decalog prescrie următoarele îndatoriri față de părinți:

Mărturia unui avort: o greşeală şi patru copii pierduţi

Avortul lasă părinţilor semne adânci şi consecinţe dureroase pe toată durata vieţii. Uneori e vorba doar de remuşcări ocazionale, alteori sunt ani de zile de zbucium sufletesc sau depresii. În foarte multe cazuri, oricât ar încerca medicii să evite efectele secundare, urmările negative asupra fizicului mamei sunt inevitabile, iar neputinţa de a mai avea copii este una dintre cele mai chinuitoare.

Criza vârstei mijlocii și sindromul „cuibului pustiu”

Atreia perioadă de criză vine atunci când soţii au ajuns la vârsta de mijloc, copiii s-au făcut mari şi, în multe cazuri, și-au întemeiat deja o familie. Cei doi părinți rămân singuri.

Într-o relație, fata se dăruiește total

Dacă unii tineri au relaţii sexuale înainte de căsătorie sau unii practică păcatul malahiei şi apoi ajung să se căsătorească, credeţi că şi căsătoria lor va avea de suferit din cauza acestor relaţii sexuale şi acestor practici anterioare ei?

Bărbat sau femeie – menire sau întâmplare ?

Referindu-ne mai întâi la bărbaţi, putem observa cum, fără să ne dăm seama, în mintea noastră se creează o serie de reflexe, de condiţionări, care ne pot determina să apreciem şi să acordăm încredere unui bărbat doar pentru că se încadrează sau nu în tiparul promovat de un spot publicitar.

„Familia este locul în care înveți primii pași în viață”

Părintele Arsenie Papacioc a fost unul dintre cei mai înfocați trăitori pentru ­Hristos pe care Bunul Dumnezeu ni i-a dăruit în negurosul şi învolburatul secol XX. În cristalizarea personalității sale de excepție, un rol determinant l-a jucat mediul social, spiritual în care s-a plămădit. Pus în postura de a-şi rememora zorii existenței, Avva Arsenie povestea: „Mă cheamă Papacioc. Pentru că ­străbunicul meu a fost preot în Macedonia, în nordul Greciei. Şi de aici vine numele. Era aromân şi i s-a spus: Popă cu cioc – Papacioc. Dar la ­origine ne chema Albu. Şi bunicul meu a venit cu mii de oi din Macedonia şi s-a instalat pe Ialomița, unde era câmpie. Satele erau rare”.

Cu adevărat Taină dumnezeiască este cununia !

„Prin urmare, şi voi, fiecare să-şi iubească femeia, ca pe sine. Iar femeia să se teamă de bărbat”. Cu adevărat, Taină este, şi încă mare Taină: că bărbatul pe părinții lui, adică pe cel ce l-a născut şi l-a crescut şi pe cea care a suferit chinurile naşterii (pentru a-l aduce pe lume) şi care s-a necăjit cu el, pe cei care i-au făcut atâtea binefaceri şi care i-au fost apropiaţi, lăsându-i, se alipeşte de soție, adică de cea pe care nu a văzut-o până atunci şi nici nu a avut ceva comun cu ea, şi o preţuieşte mai mult decât pe toţi ceilalţi.

Soția dă tonul atmosferei din familie

Dacă soția sau mama este o persoană caldă, calmă, blândă, echilibrată și conciliantă, întreaga familie va fi în armonie, și cu toții – părinți și copii – vor depăși cu ușurință chiar și cele mai mari lipsuri, necazuri și privațiuni, căci dragostea și bunătatea mamei este cea care îi unește și îi ocrotește. Dacă, dimpotrivă, soția și mama este o persoană frământată, tulburată, nereușind să se înțeleagă nici măcar pe ea și cu sine însăși, dacă nu va ști și nu va avea discernământul și calitatea de a aduce liniștea și de a sădi pacea în momentele de tensiune, bucuria și speranța în clipele de încercare, familia întreagă se va afla într-o luptă cu ea însăși, cu fiecare dintre membrii ei și cu ceilalți. O astfel de familie este mult mai vulnerabilă, soții par a nu fi niciodată împliniți și, din acest motiv, devin frustrați, iar copiii, privați de afecțiunea maternă, dezvoltă numeroase temeri și rețineri, defecte și infirmități sufletești.

Pentru ca familia să reziste dificultăţilor vieţii, soţii trebuie să se sprijine unul pe altul

Între bărbat şi femeie nu e vorba despre o relaţie convenţională, ci de o dăruire totală. Da, nici o familie care trăieşte în dragoste şi frică de Dumnezeu nu-şi omoară pruncii. Cred că bărbaţii le împing cel mai adesea pe mame să-şi lepede feţii. Bărbaţii nu-şi respectă soţiile şi de aceea le cer o aşa grozăvie.

Cum putem avea o căsnicie reușită ?

Să ne uităm împreună la viaţa în doi, viaţa ca soţ şi soţie, viaţa în căsnicie. Nimic nu poate fi mai frumos, mai poetic, mai mulţumitor, mai împlinitor, mai dătător de fericire, ca un bărbat şi o femeie să se iubească şi să se dăruiască unul altuia fără rezerve, total şi pentru totdeauna. Situaţie în care cei doi îşi împărtăşesc unul celuilalt totul, se regăsesc unul în celălalt şi se împlinesc unul pe celălalt, pe de-a-ntregul. Aceasta este viaţa ideală în doi, în care căsnicia înseamnă fericire. În casa în care locuieşte o asemenea familie este un tărâm de rai.

„Nepotrivirea de caracter” – Faptul că nu ne simțim identici nu înseamnă că e cazul să ne despărțim

Lipsa smereniei este cauza multor tulburări. Omul smerit știe să rabde, să cedeze, să-și păstreze nădejdea. Smerenia nu are nimic de-a face cu nefericirea, nu provoacă milă, nu este o atitudine lipsită de demnitate, înjositoare. Smerenia este o virtute plină de sens; îngăduie, îndură, tace, lasă loc mâniei. Smerenia este putere și nu slăbiciune. Nu înseamnă, firește, că celălalt îl exploatează și-l chinuiește pe omul smerit. Femeile se plâng adeseori de duritatea și violența bărbaților. Dar faptul că bărbatul se impune prin forță și brutalitate vădește în realitate lipsă de bărbăție, lipsă de educație, stări psihice nesănătoase provenite din conflicte din copilărie. Familia nu este o arenă a disputelor unde domină adversarul mai puternic și mai tare, ci tărâm sfințit al tăcerii, al păcii, al dragostei, al seninătății, al liniștii, al simplității și al bucuriei adevărate.

În deosebirea caracterelor se ascunde armonia lui Dumnezeu

Într-o zi a venit la Colibă cineva şi mi-a spus că este foarte mâhnit, pentru că nu se înţelege cu femeia lui. Cu toate acestea am văzut că nu există ceva serios între ei. El are o „umflătură”, femeia lui alta şi de aceea nu se pot apropia unul de altul. Au nevoie de puţină „rindeluire”. La două scânduri nerindeluite, una care are un nod într-un loc, iar cealaltă în alt loc, încearcă să le uneşti, şi vei vedea că rămâne un gol între ele. Dacă însă rindeluieşti puţin una dintr-o parte, iar cealaltă din partea opusă, dar cu aceeaşi rindea, îndată se vor uni.

Să transformăm diferenţele în armonie

Deşi în teorie pare un punct de vedere pertinent, în experienţa concretă a vieţii de cuplu lucrurile sunt diferite. Şi asta pentru că acceptarea complementarităţii este corelată cu acceptarea diferenţei dintre noi şi ceilalţi. Mitul sufletului pereche, în care unii aleg să creadă, duce la crearea la nivel mental a unei imagini în care partenerul împărtăşeşte întru totul opiniile, valorile, atitudinile noastre, gândeşte ca noi, se comportă ca noi. De multe ori, în sufletul nostru nutrim aşteptarea ca celălalt, mai ales atunci când ne iubeşte, să aibă aceleaşi păreri, aceleaşi preocupări şi, mai mult decât atât, aceeaşi personalitate, acelaşi temperament ca noi. Astfel, în numeroase situaţii, atunci când partenerul are o opinie, o atitudine, diferite de cele ale noastre, ne simţim profund răniţi şi putem ajunge în mod pripit la concluzia „nu ne înţelegem, suntem atât de diferiţi!“. Aceasta cu atât mai mult cu cât, în cadrul discuţiilor în contradictoriu, fiecare dintre cei doi soţi poate deveni foarte ataşat de propriul punct de vedere şi foarte puţin dispus să îl asculte şi să îl înţeleagă pe celălalt. Uităm de cele mai multe ori că în familie, cu ajutorul harului lui Dumnezeu, cei doi devin un tot, completându-se reciproc, iar nu două persoane identice. Scopul este armonizarea, nu copierea, replicarea personalităţii celuilalt.

Diferenţele dintre soţi nu sunt neajunsuri, ci daruri

De asemenea, aşa cum este şi normal, preferinţele, abilităţile lor pentru diverse tipuri de activităţi sau domenii profesionale şi sociale sunt dezvoltate în mod diferit. Spre exemplu, unul dintre soţi are abilităţi de relaţionare mai dezvoltate, iniţiind cu uşurinţă un dialog cu diferiţii membri ai comunităţii, în timp ce celălalt soţ are capacităţi analitice mai dezvoltate, realizând planuri şi organizând resursele familiei în mod corespunzător pentru atingerea acestora. Unul dintre soţi poate avea aptitudini artistice dezvoltate, iar celălalt poate avea deprinderi tehnice şi practice. În ceea ce priveşte trăsăturile temperamentale, lucrurile stau în acelaşi mod. În timp ce unul dintre parteneri este mai calm, mai răbdător, celălalt poate fi mai impulsiv, având tendinţa să reacţioneze mai energic în anumite situaţii. Însuşi modul în care aceste trăsături au fost distribuite la fiecare dintre soţi reprezintă un dar, menit să facă din familia voastră o unitate completă şi puternică.

„Fiindcă vă potriviţi, de aceea nu vă potriviţi”

Micile deosebiri ale caracterelor soţilor ajută la crearea unei familii armonioase, pentru că unul îl completează pe celălalt. La maşină este absolut necesară acceleraţia, ca ea să meargă, dar şi frâna, ca să se oprească. Dacă maşina ar avea numai frână, nu s-ar mişca din loc, iar dacă ar avea numai acceleraţie, nu s-ar mai putea opri.

Chemarea mamelor este să ocrotească o comoară: copiii

Oh, mamelor creștine! Voi care doriți mântuirea copiilor voștri, lucrați pentru aceasta cu frică și cu cutremur! Aduceți-i fără amânare în acest moment pe copiii voștri la Iisus Hristos, îndrumați-i spre Acesta prin pilda voastră de virtute, prin rugăciunile voastre fierbinți, prin Legea lui Dumnezeu, prin Tainele Sfintei Biserici, și vor fi păziți, se vor mântui înlăuntrul lumii păcătoase și învolburate.

Părinții sunt datori să călăuzească copiii spre mântuire

Copiii sunt comoara cea mai prețioasă a părinților, dăruită de Dumnezeu, dar aflată și sub paza îngerului bun. Puterile îngerești sunt trimise de Dumnezeu ca să apere bogăția însuflețită a părinților, pe odraslele acestora, de diferitele primejdii trupești și sufletești.

Rugăciunile de seară trebuie făcute de către toţi membrii familiei, împreună ?

Părinte, rugăciunile de seară trebuie făcute de către toţi membrii familiei, împreună?

De ce să ne alegem un sfânt ocrotitor al casei ?

În Biserica Ortodoxă, cistirea sfinților nu are loc doar la nivel declarativ, ci ea se concretizează prin ținerea sărbătorilor, prin participarea la slujbele săvârșite în biserici în zilele în care ei sunt prăznuiți, prin închinarea la sfintele lor moaşte etc. Pe lângă acestea, o altă formă prin care creștinii își exprimă cinstirea față de sfinți este aşezarea lor ca ocrotitori sau patroni ai caselor. Sfântul ocrotitor al casei are rolul de a-i păzi pe toți cei care locuiesc în casă și pe toate cele din cuprinsul ei.

În familie, la Sfânta Parascheva

Ștefănuca, Mia și Iuliana. Așa se prezintă cele trei fetițe cu chipuri luminoase și păr blond, de poveste. Au capul acoperit și un zâmbet liniștit. Tocmai s-au închinat la Sfânta Parascheva, așa cum au făcut-o și în alți ani. „Venim s-o rugăm să aibă grijă de noi, să ne ajute să învățăm bine la școală”, își face curaj Iuliana să povestească. Mama o privește cu drag și completează: „Venim pentru copii, pentru spor, pentru înțelegere, pentru tot ce-i bun. Și, ca să mulțumim”.

Detaliile fac diferența între soțul ideal și un soț oarecare

Îţi povesteam într-o scrisoare precedentă de unele momente mai „neîndemânatice” ale mele. Ceea ce urmează să îţi povestesc se numără printre aceste momente.

Împărtășirea copiilor – responsabilitate asumată pas cu pas

Pruncii este bine să fie împărtăşiţi des, deoarece noi credem ca primirea Tainelor lui Hristos le foloseşte trupeşte şi sufleteşte. Pruncul se va sfinţi, astfel, deoarece nu are păcate şi se va uni cu trupul său cu Domnul, în Taina Euharistiei.

Despre viața tânărului bogat de azi

Am început un nou an școlar și nu cred că el ­diferă foarte mult în așteptări față de ceilalți care au trecut de la evenimentele din ’89 încoace. Ca și „zăpada” din fiecare an, așa ne prinde și școala, nepregătiți. Încep să-l cred din ce în ce mai mult pe marele gânditor englez John Stuart Mill, care scria în „Autobiografia” sa din 1873 că soarta omenirii nu poate să se îmbunătățească semnificativ dacă nu are loc o schimbare fundamentală a modului ei de gândire.

Originile emoționale ale comportamentelor deranjante la copii

Atunci când părinții se confruntă cu probleme de comportament la copii, le este dificil să găsească originile acestora, care sunt clasificate în cauze: genetice, neonatale (din timpul nașterii) și de mediu. Ca părinte, a învăța să educi un copil, ghidându-te după principii desprinse din modul în care este acesta alcătuit sub aspect psihologic și emoțional, este o investiție în dezvoltarea armonioasă a copilului.

Copiii care aleg cărări greșite au nevoie maximă de dragostea părinților

Dumnezeu a lăsat ca iubirea părinţilor pentru copii să fie o necesitate naturală, o lege a firii, dar, pe de altă parte, să nu depindă de purtarea copiilor.

Cărțile și literatura eroică – ingredient de bază în educarea bărbăției

Tot ce este bun în mine datorez cărţilor. Cărţile rămân până în prezent una dintre cele mai importante surse de transmitere a tradiţiei la noi, chiar şi acum, când copiii citesc mai puţin. Iată de ce orice educaţie, printre care şi bărbăţia, trebuie să se facă pe baza cărţilor interesante, scrise cu talent.

Pentru a avea o familie fericită, luați binecuvântarea lui Dumnezeu

Cum trebuie ca doi tineri, cuplu, să se comporte? Ispitele vin înainte de a se căsători sau chiar dacă nu se căsătoresc?

Cum abordăm subiectele sensibile în relația de cuplu

Dincolo de darurile cu care o relație de cuplu ne îmbogățește existența, aceasta vine la pachet cu provocări pe măsură: gestionarea punctelor de vedere diferite și a conflictelor, învățarea de a vorbi despre propriile emoții, prelucrarea traumelor proprii, dezvoltarea abilităților specifice relaționării, între care asertivitatea, bunătatea, blândețea, empatia, ascultarea activă, comunicarea, dorința de a ajuta. 

Ce s-ar întâmpla dacă ar dispărea copilăria ?

Toți avem nevoie de povești. Mai ales, de povești ziditoare. Iar în mințile copiilor, sămânța binelui se așază – cel mai ușor – cu ajutorul acestora. Pentru ei am creat „Spune-mi o poveste pentru suflet” (SOPS), un proiect de educație caracterială, dedicat copiilor cu vârsta cuprinsă între 5 și 12 ani. La SOPS spunem povești despre bunătate, despre curaj, despre responsabilitate, despre credință. Și, mai ales, despre cum să faci binele, ori de câte ori poți. Însă copiii au și o imensă nevoie de exprimare. De aceea, începând din vara trecută am inițiat concursuri de creație. Prima ediție a avut tema „Copilăria este bucuria”. Mai jos veți găsi câteva scrisori ale copiilor, răspunzând la întrebarea „Ce s-ar întâmpla dacă ar dispărea copilăria?”. 

Neînțelegerile dintre soți – cum le depășim ?

Singura variantă de comportament care duce la armonie în relațiile conjugale este aceea ca, dându-ți seama de dificultățile existente, să te înarmezi nu cu ultimatumuri, ci cu adaptarea răbdătoare și prudentă la felul de a gândi, de a trăi și de a se purta al soțului (soției), pentru ca mai apoi, fără ca acesta să bage de seamă, să-l faci să se lupte singur cu neajunsurile sale.

Vrei să ai un copil? E timpul pentru câteva schimbări

Studiile arată, potrivit articoulului mai sus menționat, că două treimi din cuplurile căsătorite au mărturisit o scădere a calității relației cu partenerul pe durata primilor 3 ani de la nașterea copilului. Principala cauză, susțin ei, este apariția noilor obligații și îndatoriri într-o relație, care pot ocupa mult timp din viața noastră. Aceste noi responsabilități trebuie acum să fie împărțite; astfel pot apărea foarte ușor conflicte, ce pot afecta iremediabil o relație.

Totul se schimbă când femeia devine mamă

Indiferent cât de ocupată ai fi ca proaspătă mămică, pentru a-ţi păstra o stare de sănătate emoţională şi duhovnicească ai nevoie să investeşti în continuare în toate relaţiile. Cum ai putea face asta?

Ce se întâmplă când într-o familie s-a născut primul copil

Când este în casă un nou-născut, căsătoria parcă s-ar naşte iarăşi. Copilul îi apropie pe soţi ca niciodată. În inimi prind viaţă corzile care înainte erau mute. În faţa tinerilor părinţi apar scopuri şi dorinţe noi. Viaţa dobândeşte dintr-o dată un sens nou, mai profund. În braţele lor a fost pusă o povară sfântă, o viaţă nemuritoare, pe care li s-a dat s-o păzească – şi aceasta sădeşte în părinţi simţul răspunderii, îi face să mediteze.

Nașterea primului copil aduce mari schimbări în viața de familie

Naşterea primului copil este o verificare sui generis a pregătirii soţilor pentru viaţa de familie şi a sprijinului reciproc pe care şi-l acordă. În pofida faptului că este un eveniment aducător de mare bucurie, în viaţa familiei naşterea primului copil este şi o mare tensiune, un mare stres.

Cum să rezolvi problemele care apar după nașterea copilului

Femeia are foarte multe ispite odată cu naşterea copilului. Acesta necesită foarte multă atenţie şi toate puterile se irosesc cu creşterea lui. Ce să faci ca într-un anume moment să nu te descarci nervos pe soţ? Cum să înveţi să rezolvi în linişte problemele care apar în viaţa de zi cu zi?

Cum se schimbă relația soților după nașterea copilului

După naşterea unui copil, în relaţia dintre soţi se schimbă foarte multe lucruri. Care dintre probleme şi din ce cauză este cea mai importantă?