Ce spune Biblia despre adopție ? – Părintele Calistrat 25.06.2020

Copilul trebuie „antrenat” să ia decizii singur

Când altcineva ia mereu decizii pentru tine, te absolvă de orice libertate, dar şi de orice responsabilitate. Devii un olog ale cărui picioare, de nefolosire, se atrofiază. În biologie se spune că funcţia creează organul.

De ce sunt frații atât de diferiți ?

De ce sunt atât de diferiţi? Desigur, pentru că au primit diverse combinaţii ale genelor dumneavoastră, pentru că v-au „găsit” în diverse stadii ale vieţii dumneavoastră, pentru că sunt, poate, de sex diferit… Dar nu numai atât. Formarea caracterului copilului depinde în mare măsură şi de al câtelea născut este el. (…) Iată câteva trăsături de ordin general care sunt de obicei inerente unor anumite combinaţii de sex şi vârstă dintre fraţi şi surori.

Dificultățile copilului singur la părinți

Mulţi copii unici joacă puţin sau nu joacă deloc jocuri pe roluri. Ei nu au de la cine să le înveţe, nu au cu cine să se joace. Lipsa acestor jocuri se reflectă dezastruos asupra întregii dezvoltări a copilului, inclusiv a celei intelectuale, fiindcă tocmai acest loc îi oferă micului omuleţ o concepţie tridimensională despre lume. Nu degeaba la copiii cu devieri psihice serioase (de exemplu, autism) nu există un joc pe roluri normal. (…)

Să acordăm o atenție deosebită dezvoltării calităților bărbătești la băieți

Educarea bărbăţiei se face diferit la vârste diferite. La un copil mic, de 2 ani, se permite şi trebuie apreciată rezistenţa. Dar nu în modul în care o fac unii adulţi, certând copilaşul care a căzut: „De ce plângi? Pe tine doar nu te doare! Fii bărbat!”. O astfel de „educaţie” duce ca la 5-6 ani piciul, sătul de înjosire, să anunţe: „Dar eu nu sunt bărbat! Lăsaţi-mă în pace!”

Rezultatele educației separate a fetelor și băieților

Modificarea rolurilor şi modelelor tradiţionale ale comportamentului este întotdeauna în stare să genereze consecinţe negative, însă de multe ori acest lucru nu este imediat evident.

Eroismul și bărbăția în educația băieților

Discutând despre educarea bărbăţiei, nu putem să trecem cu vederea întrebarea despre eroism. Ce-i de făcut? Educaţia băieţilor a fost dintotdeauna nu pur şi simplu bărbătească, ci cu adevărat eroică. Aceasta şi din cauză că a trebuit adeseori să luptăm.

Cum îi învățăm pe copii să fie demni și curajoși

Lumea îi învaţă pe copii cu eroii de tip nou, idolii fără teamă, cărora nu le e frică de nimic – nici de durere, nici de Dumnezeu, dar cărora nu le e frică, totodată, să le provoace durere altora, să ucidă şi să nimicească mulţimi de oameni în numele propriei lor „dreptăţi”. Eroul nu iartă, el se răzbună întotdeauna, şi aceasta este „dreptatea” lui.

Când unul dintre soți devine credincios, iar celălalt nu

Când, pe parcursul căsniciei, unul dintre soţi devine credincios, de obicei, el îşi schimbă brusc modul de viaţă. Începe să aducă la disperare pe cei din casă, uitând că nu demult fusese şi el ca ei. Se va acorda timp şi celor din jur, ca să poată ajunge pe această cale.

Când bărbatul nu trăieşte duhovniceşte, femeia ce trebuie să facă ?

Părinte, atunci când bărbatul nu trăieşte duhovniceşte, femeia ce trebuie să facă?

Postul – sănătatea tinerilor

Vasile cel Mare zice: „Postul este cel mai bun strejer al sufletului, cel mai sigur tovarăş al corpului, arma vitejilor, întărirea atleţilor. El alungă spiritele, îndeamnă la pietate, face a iubi înfrînarea, inspiră modestie, dă curaj în război şi te învaţă a iubi pacea. Postul dă aripi rugăciunii, pentru a se înălţa şi a pătrunde în ceruri. Postul este sprijinul caselor, părintele sănătăţii, povăţuitorul tinerimii, podoaba bătrînilor, plăcutul tovarăş al călătorilor, amicul sigur al soţilor”.

Soții credinicioși unul altuia și lui Dumnezeu ‒ mucenici ai Bisericii

Cununia se încheie cu „dănţuirea Isaiei”. Mirii, conduşi de  preot, fac primii paşi ca soţ şi soţie, dând ocol de trei  ori  mesei pe care sunt aşezate Evanghelia şi Crucea. Masa se aseamănă mesei altarului şi aceleaşi trei tropare ce se cântă acum se cântă şi la hirotonia diaconului sau preotului, când acesta este purtat de trei ori împrejurul Sfintei Mese. Această „dănţuire” simbolizează făgăduinţa perechii de a fi totdeauna condusă de Hristos şi de a se aşeza învăţăturile Lui, vestite în Evanghelie, în centrul vieţii lor.

Să păstrăm inocența copiilor !

Pentru orice făptură ra­țio­nală este absolut evident faptul că introducerea în școală a unei discipline pre­cum „educația sexuală” este nu doar deplasată și nocivă, ci pro­fund inumană, întrucât o astfel de „educa­ție” va distruge definitiv inocența copilului. Iar de păstrarea inocenței se leagă toată fru­mu­sețea, toată savoarea, toată atmosfera negrăită de poveste a copilăriei, pe care nu o poate nimic înlocui, oricâte plăceri artificiale ar născoci mintea omului care a gustat deja din fructul oprit.

Copilăria în era digitală. Internetul, o lume a fericirii ?

Un studiu ce viza un grup de studenți a constatat că, pe măsură ce aceștia petreceau mai mult timp pe Facebook, deveneau tot mai nefericiți, pe moment, și mai nemulțumiți de viața lor, în general, iar o altă analiză, desfășurată la Universitatea din Utah (SUA), a arătat că acei studenți care au folosit mai puțin Facebookul considerau că viața lor era mai bună și că erau mai fericiți și mai încrezători în viitorul lor, pe care acționau să și-l creeze și să îl împlinească, prin eforturi proprii susținute și nu la recomandările rețelei sociale.

Despre divorţ şi recăsătorire – Părintele Calistrat 18.06.2020

Importanța realizării profesionale în viața bărbaților

În mod tradiţional, bărbaţii îşi ascund sentimentele; a-şi da în vileag trăirile reprezintă pentru ei un semn de slăbiciune. Femeile trebuie să cunoască toate acestea, ca să ştie când să le vină în ajutor bărbaţilor. Bărbaţilor nu le place să-şi manifeste sentimentele, căci îi face să se simtă vulnerabili, dar asta nu înseamnă că sunt neapărat grosolani şi insensibili.

Bărbatul este o ființă vulnerabilă

Am amintit ceea ce a zis Domnul atunci când a făcut-o pe Eva, prima femeie: „Nu este bine să fie omul singur; să-i facem ajutor potrivit pentru el” (Facere 2,18). Ce înseamnă ajutor potrivit pentru el? Bineînţeles, nu vreun secretar care să-l ajute pe Adam să pună nume animalelor.

Soțul – trup și suflet pentru soția și copiii lui

„Bărbaţilor, trăiţi înţelepţeşte cu femeile voastre, ca fiind făpturi mai slabe, şi faceţi-le parte de cinste, ca unora care împreună cu voi sunt moştenitoare ale harului vieţii veşnice” (I Petru 3, 7). „Aşadar bărbaţii sunt datori să-şi iubească femeile ca pe însuşi trupurile lor. Cel ce-şi iubeşte femeia, pe sine se iubeşte” (Efeseni 5, 28).

Dorința de libertate a adolescentului nu înseamnă să fie lăsat să facă orice

Aconstrânge nişte copii când sunt deja aproape adulţi e o soluţie ieftină – e mai uşoară, dar mai puţin eficientă decât înţelegerea şi rugăciunea pentru ei. Dacă un copil a fost crescut în duhul lui Hristos, nu va avea nevoie niciodată de vreo constrângere.

„În primul rând, rugați-vă pentru copilul pe care aveți să-l aduceți pe lume”

Eu nu sunt părinte de copii, dar vă pot vorbi din experiența mea de fost copil. În primul rând, aș zice, rugați-vă pentru copilul pe care aveți să-l aduceți pe lume. Înainte să vă împreunați încă rugați-vă. Fiți cu cea mai mare luare aminte ca în clipa împreunării să nu se necinstească acel moment din care se poate zămisli încă un chip al lui Dumnezeu.

„Porția” de internet a copiilor noștri – sfaturi pentru părinți

1.Rezervați-vă timp pentru a vă iniția sau a învăța mai multe despre internet, este o investiție în siguranța și sănătatea copiilor voștri.

Cu cât un copil are mai multe bariere psihologice în viaţa reală, cu atât mai adânc se afundă în cea virtuală

Medicii pediatri au atras atenţia asupra faptului că jocul de luminiţe pe ecranul calculatorului impune ritmurile sale scoarţei cerebrale. În consecinţă, la copiii care sunt pasionaţi de jocurile pe calculator pot apărea spasme şi chiar accese de epilepsie. Cu ceva timp în urmă, în Japonia s-a iscat un scandal legat de faptul că grafica unui desen animat a generat micilor japonezi accese epileptice în masă!

Cum ajutăm soțul dependent de calculator

Soţul meu, care are 39 de ani, este pasionat de jocurile pe calculator, aceasta este singura sa mângâiere, tot timpul său liber îl petrece la jocuri, se raportează la joc ca la realitate. Este foarte irascibil, are accese de răutate, în relaţie cu mine a început să arate o anume bădărănie pe care nu şi-o permitea înainte. Avem doi copii mici şi eu depind total de el, deoarece nu lucrez şi nu am părinţi. El ştie asta şi se poartă cum găseşte de cuviinţă. Rabd toate, dar relaţiile noastre au ajuns la impas, nu divorţăm, dar practic nu vorbim, avem permanent scandaluri. La rândul meu, m-am purtat incorect cu el, iar copilul este mic, apoi a apărut al doilea, am obosit, am devenit irascibilă, toată atenţia o acord doar copiilor, mă supăr din motive nesemnificative. Spuneţi-mi, cum se rezolvă dependenţa soţului de calculator? Se poate, oare, îndrepta ceva în familie şi cum să recâştig respectul soţului faţă de mine?

Dificultățile trebuie să apropie soții și mai mult

Ţinând seama de datele istorice ale căsătoriilor pe care le-am studiat în profunzime, am constatat că există un alt factor care se arată a fi foarte important. Va fi un lucru foarte folositor să luaţi împreună hotărârea de a exploata dificultăţile ca un element de legătură, şi nu ca unul care erodează legătura voastră.

Viața de familie și rugăciunea

Puterea rugăciunii nu trebuie să fie subapreciată. Adesea ne gândim la rugăciune ca la o activitate individuală. Dar pentru creştinii ortodocşi rugăciunea implică întreaga comunitate. Acest lucru ar trebui să se aplice şi în viaţa de familie. O familie trebuie să se roage împreună. Dacă aveţi o familie de două persoane este uşor să vă rugaţi împreună. Asta e situaţia mea şi a soţiei mele, care ne rugăm împreună atât dimineaţa, cât şi seara. Dar când ai o familie de patru persoane cu vârste diferite este un pic mai greu să vă rugaţi împreună.

Ce este logodna canonică ?

Logodna canonică este învoirea legitimă, o înţelegere de bună voie, între doi tineri ortodocşi de a se căsători. Pentru ca logodna să fie canonică şi după voia lui Dumnezeu, la aceasta trebuie să fie de acord atât părinţii tinerilor, cât şi rudele apropiate, şi să aibă binecuvântarea şi garanţia preotului din parohie că nu sunt rude apropiate, că sunt sănătoşi, că au vârsta canonică legală de căsătorie, că sunt ortodocşi şi nu au alte impedimente canonice şi legale, care îi pot opri de la căsătorie; că doresc să se unească între ei pe viaţă, pentru naştere de copii; că vor răbda toate necazurile vieţii de familie şi că vor asculta în toate de Biserică şi de duhovnicul lor.

Rugăciune pentru căsătorie, către Dumnezeu-Tatăl

Atotbunule Doamne! Ştiu că fericirea mea cea mare stă în a Te iubi cu tot sufletul meu şi cu toată inima mea şi în a împlini întru totul sfântă voia Ta. Aşadar, Tu Însuţi îndrumă, Dumnezeule, sufletul meu şi umple inima mea: vreau să Îţi plac doar Ţie, fiindcă Tu eşti Ziditorul meu şi Dumnezeul meu. Păzeşte-mă de trufie şi de iubirea de sine: să mă împodobească priceperea, smerenia şi curăţia. Lenevirea îţi e urâtă şi naşte patimi: Tu dă-mi hărnicie şi binecuvântează ostenelile mele. Iar întrucât legea Ta porunceşte ca oamenii să trăiască în căsnicie cinstită, adu-mă, Părinte Sfinte, la această chemare sfinţită de către Tine, fiindcă Tu ai zis: „Nu este bine ca omul să fie singur” şi făcându-i lui femeia ca să-i fie ajutor le-ai dat binecuvântare să crească, să se înmulţească şi să umple pământul. Auzi smerita mea rugăciune, care se înalţă către Tine din adâncul inimii de fecioară: dă-mi soţ cinstit şi binecredincios, ca să Te preaslăvesc în dragoste şi înţelegere împreună cu el pe Tine, Dumnezeul Cel Milostiv, pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Cheia fericirii în viață este un tovarăş bun

Rabinii înţelepţi sfătuiau: „Să ezitaţi mult înainte să vă alegeţi soţia! Să nu vă gândiţi la frumuseţe, căci aceasta trece. Gândiţi-vă la familie!”

Cum și în ce context pot face o observaţie soţului meu ?

Întâi de toate, recunoscând sincer calităţile lui, îţi creezi posibilitatea să-i arăţi cândva şi greşelile.

Părinți, aveți grijă cum vă rugați pentru copiii voștri !

Nişte părinţi şi-au adus fiul îndrăcit la Sfântul Partenie al Lampsacului. De obicei, Sfântul, cu harul lui Dumnezeu, le ajuta celor nefericiţi fară să se lase rugat. De data aceasta însă, el s-a arătat nemulţumit. Căzând la picioarele omului lui Dumnezeu, părinţii îl rugau cu lacrimi să le scape fiul de boală.

Rugăciune la Maica Domnului, pentru ajutor la naştere şi pentru sănătatea pruncilor care se nasc

Preamilostivă Doamnă, Împărăteasă de Dumnezeu Născătoare! Primeşte smerita noastră rugăciune şi nu ne lepăda pe noi, ocrotirea şi scăparea noastră, şi nu te îngreţoşa de noi, nevrednicii, ci ca o milostivă nu înceta a te ruga Celui născut din tine să ne dăruiască iertarea multelor noastre greșeli şi să ne mântuiască cu judecăţile pe care le ştie.

Să nu confundăm dragostea cu sentimentul de atracție

Nu trebuie să confundăm cu dragostea sentimentul de atracţie care însoţeşte adeseori prima întâlnire dintre un bărbat şi o femeie – aici nu este vorba nici măcar de îndrăgostire. Deşi, bineînţeles, există şi cazuri când această atracţie reciprocă se transformă cu timpul în dragoste.

Dacă în familie nu apar copiii mult așteptați

Deși firea lucrează, nu lucrează prin propria ei putere, ci ascultând de porunca Creatorului. Și niciodată să nu se necăjească femeile când nu nasc, ci să alerge la Creatorul firii, arătând dispoziție bună și să ceară de la El, Care este Stăpânul firii, și să nu pună nașterea de copii nici pe seama împreunării cu soții, nici pe seama altui lucru, ci s-o atribuie Creatorului tuturor, Care din nimic a adus la viață neamul omenesc și poate să-l îndrepte iarăși când se arată vreo neputință.

Cea mai fericită căsnicie din lume – cea în care soții se iubesc și se respectă

„Dar şi în ceea ce vă priveşte, fiecare dintre voi să-şi iubească femeia ca pe sine însuşi, iar femeia spre bărbat să se-nfioare” (Efeseni 5, 33). Nu se arată aici doar dragoste, ci şi respect. (…) Nu există lucru mai bun precum căsnicia şi conlucrarea de acest fel: respect din partea femeii, iubire din partea bărbatului. Desigur, femeia care-l respectă pe bărbat îl şi iubeşte. Îl respectă ca pe capul ei şi-l iubeşte ca pe un mădular, de vreme ce şi capul este tot un mădular al trupului. Aşadar, în felul acesta Dumnezeu a stabilit ca femeia să i se supună bărbatului, ca să existe pace şi înţelegere între ei.

Când și cum să înceapă copiii citirea Bibliei ?

Când si cum trebuie să înceapă copiii citirea Noului și a Vechiului Testament?

Să le insuflăm copiilor dragostea pentru lectură

În legătură cu cărţile, e foarte important să le insuflăm copiilor dragostea pentru lectură, pentru literatura de calitate. Acest lucru ar trebui să se facă de timpuriu, fără să ne lenevim a le citi copiilor cu voce tare. Dacă micuţul se obişnuieşte cu frumuseţea acestor cărţi, el nu va dori să le citească pe cele rele.

Ce face lectura din copilul tău

Parafrazând o expresie foarte cunoscută, putem spune: „Arată-mi ce citeşti, şi eu îţi voi spune cine eşti”. Lectura este cel mai puternic instrument care se foloseşte la formarea interesului şi a gusturilor unui copil. Literatura artistică îl familiarizează cu psihologia, cu viaţa şi caracterul oamenilor, îl ajută să se descurce în viaţă.

Cum să petrecem la nuntă

„În vremea aceea s-a făcut nuntă în Cana Galileei, iar Mama lui Iisus era acolo. Și au fost chemați la nuntă și Iisus cu ucenicii Săi. Și, sfârșindu-se vinul, a zis Mama lui Iisus către Dânsul: Nu mai au vin. Iar Iisus i-a răspuns: Ce ne privește pe Mine și pe tine, femeie? Încă n-a venit ceasul Meu. Mama Sa a zis celor care slujeau: Faceți orice vă va spune. Și erau acolo șase vase de piatră, puse pentru curățirea iudeilor, care luau câte două sau trei vedre. Iisus le-a poruncit: Umpleți vasele cu apă. Și le-au umplut până sus. Apoi le-a zis: Scoateți acum și duceți nunului. Iar ei i-au dus. Și, când nunul a gustat apa care se făcuse vin și nu știa de unde este, ci numai slujitorii care scoseseră apa știau, a chemat nunul pe mire și i-a zis: Orice om pune întâi vinul cel bun și, când se amețesc, pune pe cel mai slab. Dar tu ai ținut vinul cel bun până acum. Acest început al minunilor l-a făcut Iisus în Cana Galileei și Și-a arătat slava Sa; și au crezut într-Însul ucenicii Săi.” Ioan 2, 1-11

Câte sau ce rugăciuni ar trebui să facă copilul ?

Oricât ar părea de straniu, prigoana care a împiedicat multă lume să fie credincioasă a fost totuşi într-un fel folositoare pentru oamenii care au rămas în Biserică. Acum nu mai este aşa.

Ce exemple de urmat putem da băieților ?

Cum pot fi educate la un băiat calităţile unui viitor cap de familie: bărbăţia, dârzenia, simţul răspunderii? Tatăl lui nu reprezintă în această privinţă un exemplu demn de urmat.

Dragostea dintre copii se naşte din dragostea dintre părinţi

Dragostea dintre copii se naşte din dragostea dintre părinţi. Această dragoste dintre soţi trebuie împlinită prin fapte şi rugăciune, ea trebuie păstrată ca un dar preţios nu numai pentru doi, ci şi pentru întreaga familie. Ea se educă la părinţi şi prin nopţile de nesomn pe care amândoi le petrec lângă pătuţul copilului şi prin modul vieţii de familie.

Familia creştină – Biserica de acasă

Spiritualitatea ortodoxă dezvoltă o înaltă şi frumoasă învăţătură referitoare la vocaţia comunitară a omului. Ea învaţă că familia are o instituire divină şi se bazează pe alteritatea fiinţei umane, creată în cele două sexe: bărbat şi femeie. Familia creştină constituie leagănul iubirii, „Biserica de acasă” (Romani 16, 5), „Biserica în miniatură, loc al împlinirii şi realizării mutuale, trupeşti şi sufleteşti, şcoală a virtuţilor creştine, laborator al mântuirii şi desăvârşirii, un adevărat altar de jertfă”.[1]

Primii ani de căsnicie sunt cruciali pentru viața de familie ulterioară

Prima perioadă este una de rodaj, de adaptare a soţilor unul la celălalt. Cei dintâi ani de căsnicie constituie o şcoală a relaţiei dintre ei, în care tinerii trebuie să înveţe răbdarea, smerenia, dragostea şi conlucrarea. Această perioadă e foarte importantă pentru toată viaţa de familie ulterioară, ea pune temelia pe care se clădeşte viaţa de familie. În Vechiul Testament, atunci când un tânăr se căsătorea, un an întreg nu era luat la război şi nu i se impuneau nici un fel de îndatoriri obşteşti.

Ce valoare canonică şi religioasă are cununia civilă ?

Cununia civilă este o învoire scrisă de căsătorie, un fel de contract social prin care se consemnează însoţirea de bunăvoie a doi tineri (sau maturi) pentru convieţuirea familială. Întrucât căsătoria civilă se face în faţa primarului comunei sau a localităţii unde locuieşte mirele, deci nu în faţa Altarului şi a slujitorilor Bisericii, acest contract sau cununie civilă, cum se mai numeşte, are numai valoare civilă, valabilă doar în faţa legilor de stat, neavînd însă valoare canonică. De aceea, cei ce trăiesc conjugal după cununia civilă, unii dintre ei născând şi copii, în faţa lui Dumnezeu se află în concubinaj și în desfrânare și nu se pot împărtăși pînă la 7 ani.

Copiii şi calculatorul: în captivitatea „cutiei inteligente”

S-a dovedit că, într-adevăr, calculatorul uşurează viaţa omului, dar sensul vieţii nu se reduce la el. Unora le trezeşte chiar suspiciuni serioase. Afundându-se în lumea virtuală a calculatorului, omul se înstrăinează de realitate, încetează să se mai intereseze de lumea înconjurătoare, se izolează.

Cum învățăm copiii să folosească calculatorul cu măsură

Se întâmplă să nu te poţi descurca în casă fară calculator: el este necesar adulţilor pentru muncă. Nu e un secret faptul că părinţii cumpără de multe ori „cutia inteligentă” nu pentru ei, ci drept cadou copilului, adică exclusiv pentru jocuri. Iar apoi se plâng că le este greu să-i limiteze copilului utilizarea propriului obiect, că vor fi acuzaţi că îi iau înapoi cadoul bietului copil. Este mai înţelept să nu creaţi astfel de situaţii din care vă va fi greu să ieşiţi. Mai bine să puneţi de la bun început condiţiile necesare.

Alegeți cu grijă desenele animate la care se uită copilul

Părintele Ioanichie Bălan, de la Mănăstirea Sihăstria, numește desenele animate „ne-animate și ucigătoare” și le consideră distrugătoare de copii. (…)

Copiii în fața ecranelor – între limită și exces

Televizorul (și orice alt dispozitiv electronic: telefon, tabletă, calculator etc., n.r.) dăunează pe termen lung dezvoltării sistemului nervos al copilului şi organelor sale de simţ. Privitul la televizor (sau la orice alt ecran, n.r.) ore în şir este singura, repet, singura circumstanţă în care ţinem muşchii oculari complet nemişcaţi. Pentru un copil, dar şi pentru un adult, poziţia nemişcată a muşchilor oculari tinde să se transfere asupra întregii musculaturi: copilul stă rigid, într-un repaus de mişcare nefiresc de lung. Tocmai acest repaus forţat al mişcării în faţa ecranului îi face pe copii să devină, după o perioadă de câteva ore, buimaci, agresivi, capricioși și provocatori, chiar dacă programele urmărite au fost adecvate vârstei! Când conţinutul lor promovează agresivitatea și violenţa, efectul nociv crește exponenţial. Nemișcându-se, copilul nu-şi consumă rezervele de energie uriașe de care dispune și devine „un pachet de nervi”, fals hiperactiv, fals suspect de ADHD. Ce fac părinţii? Aleargă cu el de la un doctor la altul și îl îndoapă cu sedative să se liniștească.

Momentul cel mai potrivit pentru a sta de vorbă cu copilul

Precum în oricare altă legătură umană, am observat cu toţii că în momentele de destindere comunicarea funcţionează mai bine. De exemplu, în pauza de lucru la serviciu, când există puţină destindere, oamenii comunică mai adânc, mai substanţial. Sau după o masă aniversară.

De ce desfrânarea îl îndepărtează atât de mult pe om de Dumnezeu ?

Ne este foarte greu să ne rugăm pentru persoanele care au căzut în păcatul desfrânării. Renunţarea la Hristos şi păcatul desfrânării înalță un zid între om şi Dumnezeu, prin care ne este foarte greu să înălţăm rugăciuni pentru rude şi pentru aproapele şi chiar pentru preoţi. Aşa cum renunţarea la Fiul Omului duce la părăsirea Bisericii, la fel spunem şi despre desfrânare, mai ales dacă după săvârşirea lui nu urmează căinţa şi smerenia. Aceasta duce la pierderea credinţei. Cunoaştem astfel de cazuri şi după exemplul mirenilor, dar şi după cel al preoţilor, care după ce au păcătuit erau caterisiţi (Regula 25 a Sfinţilor Apostoli şi Regula 3 a Sfântului Vasile cel Mare) şi deveneau atei. Îi recunoaştem după felul cum îi privesc pe oameni.

Ce se va întâmpla cu copiii care au murit nebotezați ?

Ce ne puteţi spune despre copiii care au murit nebotezaţi?

Avortul rămâne principala cauză a morții și în 2019

Cele mai recente statistici referitoare la avort aparțin Worldometers care utilizează cifre furnizate de Organizația Mondială a Sănătății (OMS).

Cum să ne fie bine, când într-o singură țară se fac șase milioane de avorturi, anual ?

Poate că va suna întrucâtva patetic, însă voi spune că raportul dintre forţele binelui şi cele ale răului din această lume depinde de următorul lucru: dacă în fiecare familie este pace sau domnesc păcatul şi răul. Este foarte simplu să înjuri guvernul, reformatorii, oligarhii, iar în acelaşi timp să-ţi înşeli soţia, să faci avort ori să abandonezi copiii în maternitate, sau chiar să-ţi otrăveşti propria viaţă şi viaţa celor apropiaţi prin continue certuri şi conflicte.

Ce să faci dacă din camera copilului se aude o muzică asurzitoare ?

Ce să faci dacă, atunci când te rogi, din camera fiului/fiicei se aude o muzică ce te înnebuneşte?

De ce nu are efect certatul copilului ?

Foarte mulți părinți consideră că certatul și țipetele sunt o pedeapsă, și se miră de ce un iritant atât de puternic n-are efect asupra copilului – dar dacă aplici mereu iritanți puternici, copiii încetează să-i mai perceapă.

Cum să se comporte soțul cu soția însărcinată ?

Să se comporte ca un frate cu sora sa. Adică, să fie în toate blând, paşnic, iertător şi înţelegător cu soţia gravidă, ca să nască un copil sănătos şi binecuvântat. Să n-o silească la împreunare în zile oprite şi în posturi, să n-o certe sau să o lovească la mânie şi beţie, iar din luna a patra şi chiar din clipa zămislirii copilului să o lase definitiv curată, pentru lauda lui Dumnezeu, pentru pruncul care se va naşte şi pentru cinstea soţiei sale.

Ce să faci când copilul e grav bolnav, iar rugăciunea nu pare să ajute ?

Ce să faci dacă cel mic este grav bolnav, iar rugăciunea mamei sau a tatălui nu ajunge la Dumnezeu?

Ce trebuie să facă părinţii care au copii bolnavi ?

Ce trebuie să facă părinţii care au copii bolnavi?

Copilul se dezvoltă firesc și armonios doar dacă are parte de dragoste adevărată

O persoană ce are probleme psihice în realitate nu a avut parte încă din copilărie de legături de dragoste mai strânse cu cei apropiați. Ea poate a avut și are în continuare parte de un sentiment contrar, chiar dacă nu are conștiința acestui fapt, că este folosită într-un anumit fel de cei chemați să-i arate dragoste, pentru a-și satisface propria lor iubire de sine. Acest caz devine manifest în cazurile de suicid, respectivul act nefiind decât o expresie a unei mari furii, îndreptată, desigur, nu împotriva președintelui țării sau a poștașului, ci împotriva celor ce se găsesc foarte aproape de cel în cauză și care se presupune că l-ar înconjura cu dragoste. Mulți sinucigași lasă de obicei în urma lor un bilet în care descriu singurătatea și izolarea de nesuportat pe care o trăiesc, deși numărul celor ce îi înconjoară cu dragoste și le poartă de grijă poate fi mare.

Mama se jertfește pentru copilul său, urmând iubirii lui Dumnezeu

Maternitatea este o formă particulară a chenozei feminine. Mama se dăruieşte copilului său, moare parţial pentru el, urmând iubirii lui Dumnezeu care se smereşte şi pogoară, repetând într-un fel cuvântul Sfântului Ioan Botezătorul: „Acela trebuie să crească, iar Eu să mă micşorez.”

Mama „se încarcă” de har prin grija faţă de copii

Mama ajunge să aibă mai multă dragoste şi jertfire de sine decât tatăl, deoarece tatălui nu i se dau multe ocazii să se jertfescă. Mama se chinuieşte, se osteneşte mai mult cu copiii, dar în acelaşi timp „se încarcă” de har prin grija faţă de ei. Dăruieşte continuu, de aceea şi primeşte mereu. Tatăl nu se chinuieşte atât de mult cu copiii, dar nici nu se „încarcă”, de aceea şi dragostea lui nu este ca aceea a mamei.

Dragostea mamei este unică

Toate amintirile noastre din copilărie ne aduc înaintea ochilor gesturile frumoase și mișcătoare, neuitate și vrednice de urmat ale iubirii mamei. Iubirea mamei este atât de mare încât nu se descrie și nu se măsoară. Este dar dumnezeiesc pe care-l primim câtă vreme trăiește mama noastră iubitoare.

Suntem mai bogați decât credem !

Acum doi ani, într-un cimitir am cântat cu câţiva copii orfani întreaga slujbă la înmormântarea nevestei unui patron care ne dăduse nişte bani şi care după înmormântare mi-a mai dat o sumă foarte mare de bani pentru mine, nu pentru pomenire. Şi am zis: „Nu este cazul în momentul acesta”. Şi mi-a răspuns: „Părinte, ia-i pe aceştia, că mai bine ţi-i dădeam pe toţi. Pentru că din cauza patimilor acum o bag în mormânt pe nevastă”. Nu ştiu sigur ce s-a mai întâmplat cu el.

Cât comunicăm cu copilul nostru ?

Într-adevăr, este nevoie de mult timp şi de efort pentru o comunicare adevărată. Această mare investiţie e istovitoare şi chinuitoare, dar e, într-adevăr, o investiţie. Adică, tot ce dăm ca timp şi ca efort vom primi mai târziu, ca ajutor din partea copilului şi ca formare a lui, lucru care va avea consecinţe binefăcătoare asupra vieţii sale, dar de care ne vom bucura şi noi.

Stai de vorbă cu copilul tău !

Pentru a-ţi cunoaşte copilul, trebuie să-l asculţi şi să-i vorbeşti, adică să comunici cu el.

Postul copiilor – antrenamentul voinței pentru viață

Dacă un tânăr învaţă de la părinte să se abţină azi de la carne şi de la mâncăruri de dulce, mâine va învăţa să se abţină de la droguri, de la tutun, de la alcool. Lecţia abţinerii, a interdicţiilor care salvează trupul şi sufletul la un moment dat, ajută pe om să treacă peste multe ispite, peste multe necazuri.

Postul este folositor sau dăunător copiilor ?

Suntem în post. Bucurie și binecuvântare pentru viața noastră! După câteva zile de ajunare, multe mame grijulii au venit la biserică cu odraslele de mână cerând preotului să-i împărtășească deoarece nu mai pot posti. Lucru frumos și promițător.

Cum îi afectează pe copii lipsa comunicării în privința sexualității

Părinte Vasile, copilul începe să înveţe înainte de a ajunge la noi, de la şcoală, din şuşotelile copiilor, dar cel mai mult de la televizor, lucruri legate de sex. Când, de exemplu, la ore la care copiii încă nu s-au culcat, foarte devreme, televizorul prezintă atâtea lucruri, părinţii se tem, îl închid sau schimbă canalul. Poate atunci e nevoie să înceapă o discuţie? Aţi spus că nu trebuie să ne vadă copilul speriaţi sau tulburaţi de subiect. Când este la o vârstă potrivită şi începe să întrebe şi să trăiască în mod simplu lucrurile, că sexul este un lucru simplu şi firesc, poate spune atunci: „de ce să nu privim şi la televizor practici sexuale, aşa cum privim la alte lucruri?”. Ne tulburăm, ne blocăm şi nu ştim când, cum şi de unde să începem.

Întrebările copiilor despre subiectele tabu

Părinte Vasile, îmi amintesc de o replică pe care am auzit-o de la o bătrână, care atunci când îl schimba pe bebeluş şi sora lui puţin mai mare a întrebat-o: „El de ce e aşa, eu nu sunt aşa?”, i-a răspuns: „Pentru că e băiat”. Fata a fost mulţumită cu acest răspuns şi a plecat. Mama probabil s-ar fi pornit într-o explicaţie dezvoltată, despre cum sunt băieţii şi cum sunt fetele. Dar cred că este mai bine aşa cum spuneţi. Să nu continuăm mai mult decât e interesat să afle copilul. Pune o întrebare şi poate fi mulţumit cu un răspuns simplu.

Educația se face din leagăn

Părinţii să-şi educe copiii încă din leagăn, să-i înveţe frica lui Dumnezeu, să taie pornirile lor cele rele, să nu le „caute în coarne” şi să nu le satisfacă dorinţele şi gusturile rele. Ceara moale ia orice formă: şi tu poţi să faci ce vrei din copilul mic. Literele scrise pe hârtie curată rămân neşterse: şi ceea ce află copilul mic rămâne cu el, neşters din memorie, până la bătrâneţe.

Cinci mituri ale concubinajului

Mitul 1: Dacă trăim împreună, asta ne va arăta dacă ne potrivim unul cu altul

Deloc. Este cum ai compara mere cu pere. Doar pentru că un fruct are un gust bun sau rău, nu înseamnă că altele vor avea acelaşi gust. Căsătoria este o propunere total diferită decât trăirea împreună. Căsătoria este clădită pe făgăduinţa în faţa lui Dumnezeu de a rămâne fidel unul altuia. Concubinajul nu implică o asemenea făgăduinţă. Poţi să ratezi concubinajul cu cineva cu care ai fi reuşit în căsătorie. Totul depinde de felul în care oamenii se raportează la Dumnezeu pentru ajutor şi iubire. Apropos, rata divorţurilor cuplurilor care au trăit împreună înainte de căsătorie este mai mare decât a celor care nu au făcut-o.

Dacă partenerul tău nu doreşte un angajament pentru întreaga viaţă, nu te înşela să gândeşti că va dori acesta angajament mai târziu. Căsătoria este o făgăduinţă de a sta împreună. Concubinajul, pentru multe cupluri, durează aproximativ 18 luni, mai mult sau mai puţin.

Concubinajul pregăteşte oamenii să găsească raţiuni pentru a nu se căsători. Căsătoria, pe de altă parte, este bazată pe dragoste necondiţionată şi pe angajament pe întreaga viaţă. Nu există un „examen” pentru căsătorie, aşa cum este înaintea concubinajului. Toţi suntem imperfecţi şi tentaţi să cădem în timpul acestui examen. Vorbim despre dragostea condiţionată. „Te iubesc acum”, sau „te voi iubi în curând, dacă vei dovedi că eşti vrednic”.

Relațiile intime înainte de căsătorie – a începe viața de familie cu stângul

Dacă tinerii dintr-un cuplu şi-au propus să întemeieze o familie în viitor, aceştia pot întreţine relaţii intime înainte de căsătorie?

Cât de trainică poate fi temelia concubinajului pentru o viitoare familie ?

Trăim împreună fără să fim căsătoriţi civil. Astfel ne cercetăm relaţia, înainte de a o înregistra la Stat. Ce este rău în acest lucru? (Marina B.)

Pirostriile

Nu-și foloseau niciodată picioarele la mers, ci doar la statul pe loc. Însă nu oriunde, ci numai pe vatră, sub ceaunul de mămăligă sau căldarea în care se făcea săpunul. 

Dacă mama refuză să dea naştere, refuză ea însăşi să aibă viaţă veşnică

Pentru ce se căsătoresc oamenii? Pentru a îndeplini trei scopuri: să înmulţească neamul omenesc, să se ajute reciproc, să stârpească patimile desfrânării.

Cele patru „calificative” ale căsătoriei

Cele patru calificative se referă la faptul că, pentru a avea o căsătorie autentică, ambii soţi trebuie să dorească o căsătorie încheiată conform unor anumite condiţii prestabilite. Aceşti termeni cer ca mariajul să fie:

Mirele primit în dar prin rugăciune și mijlocirea Sfinților

Prietenia sinceră este cu adevărat un dar care nu poate fi preţuit. Doar cel care s-a bucurat de o prietenie adevărată cunoaşte bucuria împărtăşirii frumu­seţii şi a durerii, uşurarea întristării, bogăţia mângâierilor care vin prin sufletul prietenului, valoarea unei îmbrăţişări cu adevărat sincere.

Rugăciune pentru fericirea în căsnicie, către Apostolul Simon Zilotul

10 Mai

După Predania bisericească, Sfântul Apostol Simon Zilotul a fost mirele de la nunta din Cana Gaileii, unde Domnul a săvârşit prima Sa minune (Ioan 2, 1-11).                

Există o rețetă a fericirii în familie ?

Profesorul John Gottman, la Universitatea din Washington, Seattle, este considerat a fi unul dintre cei mai importanţi zece psihologi contemporani şi, indubitabil, cel mai mare specialist, în probleme legate de familia contemporană, de problemele şi de psihoterapia ei.

Cine este responsabil de fericirea în familie ?

Ce tradiții trebuie păstrate în familie?

Dragostea care începe de la frumusețea sufletească nu moare niciodată

Ascultă Scriptura, care zice: „Mică între zburătoare este albina, dar împărăteasa dulceţilor este roadă ei” (Isus Sirah 11, 3). Făptură a lui Dumnezeu este femeia şi nu pe ea o batjocoreşti, ci pe Cel ce a făcut-o. Ce ţi-a făcut femeia?

Mamelor, învăţaţi-vă copiii să-şi facă semnul crucii !

Mamelor, învăţaţi-vă copiii să-şi facă semnul crucii. Înainte ca ei să fie în stare să şi-l facă singuri, pecetluiţi-le fruntea voi cu semnul acesta.

„Familia dintre un bărbat și o femeie închipuie unitatea în dragoste deplină a Sfintei Treimi”

Viața creștină în familie este o viață după chipul dumnezeirii întreit-ipostatice. Familia dintre un bărbat și o femeie, în calitatea ei de comuniune de persoane, închipuie unitatea în dragoste deplină a Sfintei Treimi, unde persoanele își păstrează ipostasurile fără să se dizolve în unitatea lor, ci ființează ca o fire nedespărțită întreit ipostatică.

Stresul primilor ani de căsnicie

Savanții au alcătuit un tabel special al factorilor de stres, aranjându-i potrivit gradului lor de influență asupra omului – și în acest tabel încheierea unei căsătorii e apreciată cu o cifră care întrece de câteva ori nivelul stresului trăit în cazul unui divorţ. Uimitor: stresul provocat de întemeierea unei familii este chiar mai mare decât cel din cazul unei tragedii cum este divorţul!

Copilul din burtică simte tot ce trăiește mama

Educaţia copiilor începe din ceasul zămislirii lor. Embrionul aude şi simte în pântecele maicii lui. Da, aude şi vede cu ochii mamei. Percepe mişcările şi simţămintele ei, deşi mintea lui încă nu s-a dezvoltat. Se întunecă chipul mamei, se întunecă şi el. Se enervează mama, se enervează şi el. Tot ceea ce simte mama – tristeţe, durere, teamă, nelinişte – trăieşte şi el. Dacă mama nu doreşte embrionul, dacă nu-l iubeşte, el simte şi se răneşte sufleţelul lui, iar aceste răni îl însoţesc toată viaţa. La fel se întâmplă cu simţămintele sfinte ale mamei: când are bucurie, pace, iubire pentru embrion, le transmite tainic şi acestuia, precum se întâmplă cu copiii născuţi.

Legătura sacră dintre copil și mamă

Știinţa contemporană confirmă treptat lucrul în care Biserica crede de la început. În momentul când se zămisleşte o fiinţă omeneasca vie, în ea este deja toată deplinătatea umanităţii. Ea este deja om. Se poate spune că întruparea s-a săvârşit în acea clipă când Arhanghelul Gavriil i-a vestit Fecioarei Maria întruparea lui Hristos, şi ea i-a răspuns: „Iată roaba Domnului, fie mie după cuvântul tău” (Luca 1, 38). Atunci a fost deja realizată toată deplinătatea întrupării Domnului.

Încă de la momentul conceperii, viața părinților influențează viața copiilor

Educaţia copiilor începe încă din clipa conceperii lor. Fătul, în pântecele mamei, înţelege şi simte totul. Da, aude şi vede cu ochii mamei lui. El percepe mişcările şi senzaţiile acesteia, chiar dacă mintea lui nu este încă bine dezvoltată. Dacă chipul mamei este umbrit, şi copilul este întunecat. Dacă mama se enervează, şi el se enervează. Tot ce simte mama – mâhniri, durere, teamă, nelinişte – copilul trăieşte şi el. Dacă mama nu vrea acest făt, dacă nu-l iubeşte, el simte aceasta, creându-se răni în sufleţelul lui, răni care îl vor însoţi toată viaţa. Și se întâmplă contrariul dacă mama are sentimente de sfinţenie. Dacă ea are sentimente de bucurie, de pace, de iubire faţă de făt, ea i le transmite pe o cale tainică, în acelaşi chip în care se petrece cu copiii deja născuţi. De aceea mama trebuie să se roage mult în timpul sarcinii.

Confuzia care permite mistificarea realităţii

Ideologia de gen susţine faptul că o persoană are dreptul, la un moment dat al vieţii sale, să aleagă după cum doreşte dacă este bărbat sau femeie, indiferent de sexul cu care s-a născut. Conform acestei ideologii, factorii biologici nu sunt necesari şi suficienţi pentru a determina sexul sau genul unei persoane. De aceea sunt adăugate interacţiunea cu factorii sociali, psihologici şi ceea ce alege să simtă şi să creadă despre ea o anumită persoană la un moment al vieţii sale.

După Dumnezeu, părinţii sunt pentru copiii lor asemenea Lui

Într-o familie, soţii constituie, unul pentru altul, binecuvântări şi daruri reciproce, cu care Dumnezeu, ca urmare a căutărilor şi rugăciunilor fiecăruia, le trimite în viaţa lor. Căci, pentru un soţ creştin, soţia sa constituie cea mai frumoasă binecuvântare pe care Dumnezeu i-o oferă, ca aceasta să îi împodobească viaţa cu trăsăturile legate de feminitatea ei, nu doar fizice, cât mai ales spirituale, pentru că adevăratele comori ale femeii nu sunt cele de la gâtul sau de pe mâinile ei, ci comorile virtuţilor sufleteşti. În acelaşi mod, pentru o femeie evlavioasă, soţul ei reprezintă darul cel mai de preţ pe care Atotdăruitorul Părinte Ceresc i-l oferă acesteia, pentru ca sufletul ei pereche să îi înnobileze viaţa cu trăsăturile legate de personalitatea, puterea, voinţa, energia şi hotărârea ce trebuie să distingă caracterul unui soţ creştin. 

Rânduiala înainte de Taina Sfântului Botez

Pregătirea pentru botez sau catehumenatul cuprinde iniţierea creştină şi exorcismele. Înainte de slujba Botezului se face în pridvorul bisericii rânduiala la facerea catehumenului sau a celui chemat la botez, adică se face pregătirea celui care urmează să fie botezat.

Ziua Botezului, ziua în care primim identitate creştină

Prin Botez devenim creştini şi membri ai Bisericii lui Hristos, mărturisind credinţa noastră în Preasfânta Treime. Sfântul Vasile cel Mare spune: „Credinţa şi Botezul reprezintă două căi ale mântuirii care sunt strâns legate între ele şi nedespărţite. Credinţa este consfinţită prin Botez, iar Botezul îşi are temelia în credinţă”. Una o completează şi o plineşte pe cealaltă, deoarece credem în Dumnezeu Tatăl, în Dumnezeu Fiul şi în Dumnezeu Sfântul Duh. Ne botezăm în numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh. Mai întâi are loc mărturisirea de credinţă, care este începătoarea mântuirii, după care urmează Taina Sfântului Botez, care pecetluieşte consimţământul nostru. Mai întâi, omul ascultă de Dumnezeu şi crede, iar mai apoi se botează şi se mirunge, dobândind astfel credinţa din vederea de Dumnezeu. Aceste lucruri trebuie înţelese raportându-ne la practica dintru început a Bisericii, în care Botezul nu era o ceremonie formală şi un eveniment lumesc sau social, ci o taină de introducere în Biserică, ceea ce înseamnă că era precedat de curăţirea omului.

Familia creştină şi pericolul avortului – Părintele Calistrat 09.01.2020

Provocările familiei contemporane în creșterea copiilor

În contextul anului 2020, declarat în Patriarhia Română Anul omagial al pastorației părinților și copiilor, este important să analizăm și să aprofundăm valențele educa­țional-misionare ale formării du­hov­nicești atât a copiilor, cât și a părinților. Pe lângă abordarea religioasă și psihopedagogică, este foarte utilă analiza și pentru promovarea unei viziuni interdisciplinare și complementare.

Iubirea bărbatului ‒ cum o faci pe soția ta să se simtă iubită

Vom nota câteva din sfaturile Sfântului Ioan Gură de Aur:

Nu vă grăbiți să le oferiți copiilor totul și orice !

Părinţii nu trebuie să se grăbească să le dea copiilor lor cele pe care le au, toate odată, pentru că ei sunt fără experienţă şi se pot avânta la cheltuieli necumpătate, căci viaţa contemporană le oferă bunuri nenumărate. După aceea, le va fi milă de ei, dar nu vor mai avea cu ce să-i ajute.

Să insuflăm copiilor sentimentul responsabilității pentru greșeli

Unii duhovnici îl împărtăşesc pe copil fără spovedanie pentru ultima dată chiar în ziua când acesta împlineşte 7 ani. În acest caz, e de datoria noastră să-i explicăm că de acum încolo el nu mai este prunc şi este responsabil pentru toate faptele şi păcatele sale, că începând din această zi el a devenit matur.

Deficitul de atenție și hiperactivitatea la copii

Hiperactivitate, exces de impulsivitate sunt termeni subiectivi, care necesită operaționalizare pentru a ști cu exactitate la ce ne referim atunci când vorbim despre un posibil diagnostic cu ADHD pus unui copil, adică tulburare cu deficit de atenție și hiperactivitate. Mulți oameni cred că aceste comportamente sunt rezultatul răsfățului părinților sau al lipsei regulilor de acasă, ceea ce nu este deloc așa.

Cain şi Abel sau despre conflictele dintre frați

Una dintre problemele cu care se confruntă familiile cu mai mulți copii constă în conflictele dintre cei mici. Uneori, acestea sunt simple contraziceri reciproce, aproape inofensive, dar, alteori, se transformă în forme de violență cu accente severe, care pot crea traume. În fața tuturor acestor certuri, părinții se simt adesea depășiți de situație, iar alteori reacționează la rândul lor agresiv. Am apelat la un scurt excurs vechi-testamentar pentru a vedea cum se pot rezolva aceste contexte pentru a nu ajunge la situa­ția extremă a fraților Cain și Abel.

Rugăciune pentru buna rânduire în viaţă a copiilor, către Sfântul Nicolae, Făcătorul de minuni

Bunule păstor şi de Dumnezeu înţelepţite învăţător, Ierarhe al lui Hristos, Nicolae! Auzi-ne pe noi, păcătoşii (numele), care ne rugăm ţie şi chemăm în ajutor mijlocirea ta grabnică: vezi-ne pe noi, neputincioşii, care din toate părţile suntem vânaţi, de tot binele suntem lipsiţi şi cu mintea suntem întunecaţi din pricina puţinătăţii de suflet: grăbeşte, bineplăcutule al lui Dumnezeu, şi nu ne lăsa pe noi să rămânem în robia păcatului, ca să nu se bucure vrăjmaşii noştri şi să nu murim în lucrurile noastre cele viclene. Roagă-L pentru noi, nevrednicii, pe Făcătorul şi Stăpânul nostru, înaintea Căruia stai dimpreună cu cetele netrupeşti; milostiv fă-L către noi pe Dumnezeul nostru şi în viaţa de acum, şi în veacul ce va să fie, ca să nu ne răsplătească nouă după faptele noastre şi după necurăţia inimilor noastre, ci să ne dea nouă după bunătatea Sa.

Cum înveți copilul să-și ceară scuze în mod sincer

Dacă ați strigat la copil, l-ați jignit sau l-ați umilit, cereți-vă scuze și asigurați-vă că v-a iertat. Departe de a vă submina autoritatea și de a fi un act de slăbiciune din partea dumneavoastră, acest comportament îi va oferi copilului – la un nivel care-i este accesibil – o lecție practică de viață despre umilință, regret, căință și mărturisire a răului comis.