Copilul din burtică simte tot ce trăiește mama

Educaţia copiilor începe din ceasul zămislirii lor. Embrionul aude şi simte în pântecele maicii lui. Da, aude şi vede cu ochii mamei. Percepe mişcările şi simţămintele ei, deşi mintea lui încă nu s-a dezvoltat. Se întunecă chipul mamei, se întunecă şi el. Se enervează mama, se enervează şi el. Tot ceea ce simte mama – tristeţe, durere, teamă, nelinişte – trăieşte şi el. Dacă mama nu doreşte embrionul, dacă nu-l iubeşte, el simte şi se răneşte sufleţelul lui, iar aceste răni îl însoţesc toată viaţa. La fel se întâmplă cu simţămintele sfinte ale mamei: când are bucurie, pace, iubire pentru embrion, le transmite tainic şi acestuia, precum se întâmplă cu copiii născuţi.

Legătura sacră dintre copil și mamă

Știinţa contemporană confirmă treptat lucrul în care Biserica crede de la început. În momentul când se zămisleşte o fiinţă omeneasca vie, în ea este deja toată deplinătatea umanităţii. Ea este deja om. Se poate spune că întruparea s-a săvârşit în acea clipă când Arhanghelul Gavriil i-a vestit Fecioarei Maria întruparea lui Hristos, şi ea i-a răspuns: „Iată roaba Domnului, fie mie după cuvântul tău” (Luca 1, 38). Atunci a fost deja realizată toată deplinătatea întrupării Domnului.

Încă de la momentul conceperii, viața părinților influențează viața copiilor

Educaţia copiilor începe încă din clipa conceperii lor. Fătul, în pântecele mamei, înţelege şi simte totul. Da, aude şi vede cu ochii mamei lui. El percepe mişcările şi senzaţiile acesteia, chiar dacă mintea lui nu este încă bine dezvoltată. Dacă chipul mamei este umbrit, şi copilul este întunecat. Dacă mama se enervează, şi el se enervează. Tot ce simte mama – mâhniri, durere, teamă, nelinişte – copilul trăieşte şi el. Dacă mama nu vrea acest făt, dacă nu-l iubeşte, el simte aceasta, creându-se răni în sufleţelul lui, răni care îl vor însoţi toată viaţa. Și se întâmplă contrariul dacă mama are sentimente de sfinţenie. Dacă ea are sentimente de bucurie, de pace, de iubire faţă de făt, ea i le transmite pe o cale tainică, în acelaşi chip în care se petrece cu copiii deja născuţi. De aceea mama trebuie să se roage mult în timpul sarcinii.

Confuzia care permite mistificarea realităţii

Ideologia de gen susţine faptul că o persoană are dreptul, la un moment dat al vieţii sale, să aleagă după cum doreşte dacă este bărbat sau femeie, indiferent de sexul cu care s-a născut. Conform acestei ideologii, factorii biologici nu sunt necesari şi suficienţi pentru a determina sexul sau genul unei persoane. De aceea sunt adăugate interacţiunea cu factorii sociali, psihologici şi ceea ce alege să simtă şi să creadă despre ea o anumită persoană la un moment al vieţii sale.

După Dumnezeu, părinţii sunt pentru copiii lor asemenea Lui

Într-o familie, soţii constituie, unul pentru altul, binecuvântări şi daruri reciproce, cu care Dumnezeu, ca urmare a căutărilor şi rugăciunilor fiecăruia, le trimite în viaţa lor. Căci, pentru un soţ creştin, soţia sa constituie cea mai frumoasă binecuvântare pe care Dumnezeu i-o oferă, ca aceasta să îi împodobească viaţa cu trăsăturile legate de feminitatea ei, nu doar fizice, cât mai ales spirituale, pentru că adevăratele comori ale femeii nu sunt cele de la gâtul sau de pe mâinile ei, ci comorile virtuţilor sufleteşti. În acelaşi mod, pentru o femeie evlavioasă, soţul ei reprezintă darul cel mai de preţ pe care Atotdăruitorul Părinte Ceresc i-l oferă acesteia, pentru ca sufletul ei pereche să îi înnobileze viaţa cu trăsăturile legate de personalitatea, puterea, voinţa, energia şi hotărârea ce trebuie să distingă caracterul unui soţ creştin. 

Rânduiala înainte de Taina Sfântului Botez

Pregătirea pentru botez sau catehumenatul cuprinde iniţierea creştină şi exorcismele. Înainte de slujba Botezului se face în pridvorul bisericii rânduiala la facerea catehumenului sau a celui chemat la botez, adică se face pregătirea celui care urmează să fie botezat.

Ziua Botezului, ziua în care primim identitate creştină

Prin Botez devenim creştini şi membri ai Bisericii lui Hristos, mărturisind credinţa noastră în Preasfânta Treime. Sfântul Vasile cel Mare spune: „Credinţa şi Botezul reprezintă două căi ale mântuirii care sunt strâns legate între ele şi nedespărţite. Credinţa este consfinţită prin Botez, iar Botezul îşi are temelia în credinţă”. Una o completează şi o plineşte pe cealaltă, deoarece credem în Dumnezeu Tatăl, în Dumnezeu Fiul şi în Dumnezeu Sfântul Duh. Ne botezăm în numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh. Mai întâi are loc mărturisirea de credinţă, care este începătoarea mântuirii, după care urmează Taina Sfântului Botez, care pecetluieşte consimţământul nostru. Mai întâi, omul ascultă de Dumnezeu şi crede, iar mai apoi se botează şi se mirunge, dobândind astfel credinţa din vederea de Dumnezeu. Aceste lucruri trebuie înţelese raportându-ne la practica dintru început a Bisericii, în care Botezul nu era o ceremonie formală şi un eveniment lumesc sau social, ci o taină de introducere în Biserică, ceea ce înseamnă că era precedat de curăţirea omului.