A-ţi iubi aproapele aşa cum Dumnezeu ne iubeşte pe fiecare – iată modelul singurei adevărate iubiri, atât în privinţa căsătoriei, cât şi a iubirii aproapelui. Dumnezeu însuşi deosebeşte iubirea divină de sentimentele omeneşti: ,,cel ce iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine”. Acest avertisment al Domnului e de neînţeles, dacă nu ne e cunoscut faptul că în limba greacă, în care a fost scrisă Evanghelia, există mai multe cuvinte care denumesc iubirea, fiecare având o semnificaţie proprie. Aici, cu privire la sentimentele umane de prietenie şi afecţiune, Iisus foloseşte cuvântul phileo, care traduce ebraicul reitri. Astfel, Hristos ne pune în gardă împotriva unei afecţiuni sentimentale excesive, care întunecă adevărata iubire divină. În general, iubirea divină e tradusă în greceşte prin agape, ceea ce corespunde ebraicului ahîhîh. ,,Dumnezeu este iubire” , „dragostea lui Dumnezeu”, dragostea pe care Dumnezeu o are pentru noi, dar şi porunca: ,,să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău, […] iar pe aproapele tău ca pe tine însuţi” sau „poruncă nouă vă dau vouă: să vă iubiţi unii pe alţii precum Eu v-am iubit pe voi, aşa să vă iubiţi unii pe alţii” – peste tot, în aceste locuri, e folosit cuvântul agape.
Citește în continuare ‘Taina iubirii dintre soți în lumina iubirii dumnezeiești’
Comentarii recente