Singura variantă de comportament care duce la armonie în relațiile conjugale este aceea ca, dându-ți seama de dificultățile existente, să te înarmezi nu cu ultimatumuri, ci cu adaptarea răbdătoare și prudentă la felul de a gândi, de a trăi și de a se purta al soțului (soției), pentru ca mai apoi, fără ca acesta să bage de seamă, să-l faci să se lupte singur cu neajunsurile sale.
Citește în continuare ‘Neînțelegerile dintre soți – cum le depășim ?’
Studiile arată, potrivit articoulului mai sus menționat, că două treimi din cuplurile căsătorite au mărturisit o scădere a calității relației cu partenerul pe durata primilor 3 ani de la nașterea copilului. Principala cauză, susțin ei, este apariția noilor obligații și îndatoriri într-o relație, care pot ocupa mult timp din viața noastră. Aceste noi responsabilități trebuie acum să fie împărțite; astfel pot apărea foarte ușor conflicte, ce pot afecta iremediabil o relație.
Citește în continuare ‘Vrei să ai un copil? E timpul pentru câteva schimbări’
Indiferent cât de ocupată ai fi ca proaspătă mămică, pentru a-ţi păstra o stare de sănătate emoţională şi duhovnicească ai nevoie să investeşti în continuare în toate relaţiile. Cum ai putea face asta?
Citește în continuare ‘Totul se schimbă când femeia devine mamă’
Când este în casă un nou-născut, căsătoria parcă s-ar naşte iarăşi. Copilul îi apropie pe soţi ca niciodată. În inimi prind viaţă corzile care înainte erau mute. În faţa tinerilor părinţi apar scopuri şi dorinţe noi. Viaţa dobândeşte dintr-o dată un sens nou, mai profund. În braţele lor a fost pusă o povară sfântă, o viaţă nemuritoare, pe care li s-a dat s-o păzească – şi aceasta sădeşte în părinţi simţul răspunderii, îi face să mediteze.
Citește în continuare ‘Ce se întâmplă când într-o familie s-a născut primul copil’
Naşterea primului copil este o verificare sui generis a pregătirii soţilor pentru viaţa de familie şi a sprijinului reciproc pe care şi-l acordă. În pofida faptului că este un eveniment aducător de mare bucurie, în viaţa familiei naşterea primului copil este şi o mare tensiune, un mare stres.
Citește în continuare ‘Nașterea primului copil aduce mari schimbări în viața de familie’
Femeia are foarte multe ispite odată cu naşterea copilului. Acesta necesită foarte multă atenţie şi toate puterile se irosesc cu creşterea lui. Ce să faci ca într-un anume moment să nu te descarci nervos pe soţ? Cum să înveţi să rezolvi în linişte problemele care apar în viaţa de zi cu zi?
Citește în continuare ‘Cum să rezolvi problemele care apar după nașterea copilului’
După naşterea unui copil, în relaţia dintre soţi se schimbă foarte multe lucruri. Care dintre probleme şi din ce cauză este cea mai importantă?
Citește în continuare ‘Cum se schimbă relația soților după nașterea copilului’
Fiecare familie funcționează după un algoritm propriu: reguli, ritualuri și rutine specifice. Acestea sunt deosebit de importante, mai ales dacă există copii în cadrul familiei. Dincolo de clasica definiție care spune că familia este „celula de bază a societății”, familia este un organism viu, care formează oameni, produce experiențe, emoții și răspunde celor mai profunde nevoi și dorințe ale ființei umane.
Citește în continuare ‘Rutinele, ritualurile și regulile în familie’
Am cununat odată pe cineva, şi când am ajuns la rugăciunea aceea unde preotul spune: „iar femeia să asculte de bărbat”, toată lumea s-a uitat la mireasă şi mireasa a plecat capul.
Floarea stă în glastră, băiatul trebuie să umble să şi-o aleagă.
Pe când femeia, şezând în casă, ca într-o şcoală de filozofie, şi adunându-şi mintea în sine va putea să ia aminte la rugăciuni şi la citiri şi la cealaltă filosofie. Şi precum cei ce locuiesc în pustietăţi nu au nimic care să-i îngreuieze, aşa şi ea, fiind pururea înlăuntrul casei, poate necontenit să se bucure de linişte.
Se ştie că bărbaţilor nu le plac aşa-numitele isterice şi damele care cad frecvent în melancolie sau în depresie. Chemarea femeii este cea de a-l inspira pe bărbat la fapte mari, de a-l susţine, de a-i insufla optimism şi perseverenţă. Lucrul acesta este util în primul rând femeii, fiindcă bărbatul face pentru ea lucruri bune.
Citește în continuare ‘Femeia are darul de a influența dispoziția soțului’
Familia este un organism viu, şi în acest organism au loc mereu schimbări. Acesta este un proces inevitabil: ne maturizăm, îmbătrânim; se nasc, cresc şi devin adulţi copiii noştri, se petrec cu noi alte evenimente importante. Viaţa familială constă din anumite stadii, etape şi fiecare dintre aceste trepte forţează viaţa noastră să se schimbe nu numai exterior, ci şi lăuntric.
Citește în continuare ‘Viața de familie cere o mare capacitate de adaptare la schimbare’
Părinţii şi educatorii nu trebuie să-şi mintă copiii în nicio împrejurare importantă, semnificativă a vieţii. Orice minciună, orice înşelăciune, orice simulare sau disimulare este remarcată de copil cu o extraordinară agerime şi repeziciune şi, odată ce acesta o remarcă, el se tulbură, se scandalizează şi devine suspicios.
Dintr-o familie „îmbibată” de minciună nu va ieşi niciodată un om sincer, credincios şi viteaz – poate numai dacă se va dezgusta de familia sa şi îşi va birui duhovniceşte ereditatea. Pentru că minciuna îl strică pe om pe neobservate, pătrunzând din nimicurile nevinovate până în adâncul conţinuturilor sacre – şi a nu lăsa lucrarea ei să treacă de suprafaţa mărunţişurilor de zi cu zi pot numai oamenii cu un caracter duhovnicesc deja închegat, oamenii care s-au întărit deja în Dumnezeu.
Citește în continuare ‘Minciuna faţă de copii este otrăvitoare’
După ce ieri am sărbătorit Nașterea Sfintei Fecioare Maria, Maica Domnului nostru Iisus Hristos, astăzi, Biserica Ortodoxă Română ne îndeamnă să-i prăznuim cu evlavie pe părinții săi, Sfinții și Drepții dumnezeiești Ioachim și Ana, mai ales în acest an omagial al pastorației părinților și copiilor. Alături de Sfinții Părinți Ioachim și Ana, Biserica a binevoit să ne învrednicească şi de rugăciunile Sfinților Părinți de la Sinodul al III-lea Ecumenic, precum și de mijlocirile a doi mari sfinți care s-au nevoit pe pământ românesc: Cuviosul Chiriac de la Tazlău și Cuviosul Onufrie de la Vorona.
Citește în continuare ‘Familia – altarul neprihănit al iubirii’
Nu există soluţii simple pentru această problemă; totuşi, este important să ne amintim că unele conflicte pot juca un rol pozitiv, cu condiţia să nu ajungă prea departe. Stresul şi conflictele au loc ca urmare a faptului că tocmai în acest fel se realizează trecerea la un nivel nou, mai stabil, al relaţiilor. Copiii fac însă lucrul acesta cu stângăcie, drept pentru care au nevoie de ajutorul părinţilor.
Citește în continuare ‘Cum gestionăm certurile dintre frați ?’
Citește în continuare ‘Gelozia dintre frați – cauze și remedii’
Cu copiii îngăduitori, situaţia este mult mai simplă. Ei nu au nevoie de o slugă credincioasă, ci de un prieten de joacă. De obicei, fără nicio pregătire prealabilă, au grijă cu plăcere de micuţi. Este important ca ei să nu mizeze să primească imediat prietenul mult aşteptat.
Citește în continuare ‘Cum pregătim copilul de 4-6 ani pentru venirea pe lume a unui frățior ?’
Stilul parental înglobează o serie de strategii specifice pe care părinţii le folosesc pentru creşterea copiilor. Acestea sunt influenţate de temperamentul părintelui, dar și al copilului. Ca părinte, ne identificăm predominant cu unul dintre stiluri, însă în anumite momente ale vieții și etape ale dezvoltării copilului putem „împrumuta” caracteristicile altui stil parental.
Citește în continuare ‘Stiluri parentale în creșterea copiilor’
De la început voia lui Dumnezeu a fost ca unirea dintre bărbat şi femeie în vederea procreaţiei (Facerea 1, 28: „Şi Dumnezeu i-a binecuvântat, zicând: «Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l supuneţi; şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului, peste toate animalele, peste toate vietăţile ce se mişcă pe pământ şi peste tot pământul!»“) să fie exclusiv în cadrul căsătoriei monogame. În această idee, relatarea creării primei familii (Facerea 2, 21-24: „Atunci a adus Domnul Dumnezeu asupra lui Adam somn greu; şi, dacă a adormit, a luat una din coastele lui şi a plinit locul ei cu carne. Iar coasta luată din Adam a făcut-o Domnul Dumnezeu femeie şi a adus-o la Adam. Şi a zis Adam: «Iată aceasta-i os din oasele mele şi carne din carnea mea; ea se va numi femeie, pentru că este luată din bărbatul său. De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va uni cu femeia sa şi vor fi amândoi un trup»”) propune căsătoria monogamă ca fiind singura ce corespunde voii lui Dumnezeu.
Mila lui Dumnezeu fie cu dumneavoastră! Daţi-vă osteneala să faceţi astfel: dimineaţa, la pravila de rugăciune, faceţi aşa încât să vă opriţi cu luare-aminte înaintea lui Dumnezeu. Astfel veţi fi tot restul zilei înaintea Lui, orice s-ar întâmpla să faceţi. De vă veţi rândui aşa şi veţi începe, împreună cu proorocul, să-L aveţi pururea pe Domnul înaintea dumneavoastră (având, fireşte, simţăminte pe măsură), vă veţi ruga neîncetat, şi atunci nu vă veţi plictisi.
Iertarea în căsnicie înseamnă să ştim să nu dăm importanţă la „cine a făcut” sau „de ce a făcut” sau „cum a putut să facă”, ci la „care este cea mai scurtă modalitate de a remedia situaţia”.
Citește în continuare ‘„Iartă-mă, dragostea mea !” sau cum păstrăm pacea în căsnicie’
Scopul căsătoriei este conlucrarea soţilor cu Dumnezeu, aşa încât să nască fii şi fiice lui Dumnezeu. Este nevoie de rugăciune în vremea alegerii. Pentru a face o alegere bună este nevoie de multă rugăciune, pentru a găsi persoana potrivită acestui scop.
Citește în continuare ‘Scopul căsătoriei este conlucrarea soţilor cu Dumnezeu’
A fi părinte este o bucurie și o provocare deopotrivă. Această experiență îți schimbă viața, modul de a gândi și de a te raporta la lume. Noutatea și provocările care vin la pachet odată cu statutul de părinte sunt justificate, deoarece nimeni nu te învață „meseria” de părinte, însă aceasta nu este o scuză pentru a nu te informa și a nu-ți însuși noi abilități de relaționare specifice segmentului de parenting, pentru a-i asigura copilului o dezvoltare optimă emoțională și psihologică.
Citește în continuare ‘Relația părinte-copil, între joacă și provocare’
Citește în continuare ‘Cine e fata de care vrei să-ți bați joc ?’
Dacă înveţi toate câte ţi-a poruncit să le păzeşti, prin aceasta îi vei avea pe mulţi care să-ţi urmeze cu sârg. Căci după cum lumânarea, când este luminoasă, poate să aprindă mii de alte lumânări, dar fiind stinsă nici sieşi nu-şi va da lumină, nici pe alte lumânări nu va putea să le aprindă, aşa este şi cu viaţa curată: dacă lumina din noi este strălucitoare, vom face mii de ucenici şi de învăţători, punându-ne înaintea lor ca un model. Căci nu vor putea atât să folosească vorbele noastre, cât viaţa noastră.
Pentru soţul care începe să se plângă de soţie nu simt nici un fel de compasiune.
În primul rând, a fost alegerea lui. Nimeni nu l-a tras cu arcanul la altar.
În al doilea rând, ce fel de bărbat eşti tu dacă te plângi că te asupreşte o femeie slabă?
Societatea de consum a educat generația în care persoana se poate eschiva de la responsabilitate și poate comite orice faptă dacă are pentru aceasta o hârtie: un contract, un regulament al firmei sau al companiei, un vinovat pe care să dea vina.
Este adevărat că ce-i al tău e pus deoparte?
Este treaba lui Dumnezeu! Eu nu-mi pun niciodată o asemenea întrebare, ci Îi las Domnului toată inițiativa! Ți-aș sugera să te întrebi: „Cum să fiu atât de aproape de Dumnezeu încât să simt că mă conduce?” Adică, cum să fac să zic cu-adevărat: „Facă-se voia Ta!” și să am curajul să risc să pierd cioara de pe gard? Nu? E un risc, dar merită! Și, ca să nu suferiți degeaba, e bine să învățați și din experiența celorlalți! Iar dacă am fost atât de lipsiți de înțelepciune încât am ales ceea ce numim „neșansă” sau „ghinion” (dar să nu uitați că noi am ales asta!), degrabă să învățăm din propria suferință, să nu suferim de două ori în același loc, în același fel. Dumnezeu este Dumnezeu adevărat. Dumnezeu are un contact real cu mine – omul – și relația dintre om și Dumnezeu este ceva care poate fi experimentat. Cea mai experimentabilă situație este relația dintre om și Dumnezeu. Puneți-L la încercare, vorbiți cu El, întrebați-L pe El: „Cum să ajung? Du-mă, Doamne!”. Dar, nu-L forțați și nu-L „manipulați” ca să vă facă voia, nu spuneți: „Facă-se voia Ta, dar Îți spun eu ce anume să faci!”. Știți, nu? Aici pierdem foarte multă energie…
Citește în continuare ‘Cum mă conduce Dumnezeu la cel pe care mi l-a pus deoparte ca soț ?’
Postul ne învaţă cum să ne stăpânim simţurile şi trupul, el ne învaţă cum să ne înfrânăm de la relaţiile intime. Este important să se respecte zilele şi perioadele de post (Postul Mare, al Crăciunului, al Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, şi postul Adormirii Maicii Domnului), când Biserica nu săvârşeşte Taina Cununiei. Soţii trebuie să se înfrâneze şi în zilele în care se pregătesc să primească Sfânta Împărtăşanie. De asemenea, în ajunul sărbătorilor împărăteşti, în Săptămâna Luminată şi în zilele Crăciunului. În aceste perioade, creştinul trebuie să se umple de sentimentul de „bucurie pentru Dumnezeu”, care este cea mai mare bucurie.
Citește în continuare ‘Mai ales în post, să ne stăpânim simţurile şi trupul’
Astfel, deşi societatea pare să facă presiuni la nivel subtil, prin opinii, judecăţi de valoare, modificarea ierarhiei valorilor, modele oferite, pentru a alege aşa-zisa soluţie a divorţului, persoana care trăieşte o astfel de experienţă este puternic afectată şi are nevoie de o perioadă de timp pentru a se vindeca şi a putea să îşi continue viaţa. Deşi înaintea deciziei finale, sub impactul stărilor puternice de mânie, frustrare, revoltă sau chiar frică, separarea în cuplu poate părea eliberatoare, senzaţia de după este departe de a fi resimţită drept eliberare. În această situaţie, oamenii se pot confrunta pentru perioade îndelungate de timp cu stări de depresie, sentimente de vinovăţie, lipsa încrederii în viitor şi mai ales în posibilitatea de a găsi din nou un partener/parteneră alături de care să îşi continue drumul în viaţă, dificultatea de a-şi relua vechile obiceiuri sau de a-şi contura un stil de viaţă independent.
Citește în continuare ‘Cum gestionăm divorțul și recăsătorirea’
În lume există o ierarhie. Soţul se poate mântui prin soţie, dacă ea îşi ştie locul. Ea trebuie să fie mai smerită decât cel mai smerit bărbat. Numai aşa se mântuieşte. Soţul se mântuieşte prin simplul fapt că soţia îl impune drept cap al familiei, chiar dacă el refuză. O familie va rezista atât timp cât bărbatul va fi capul ei, iar femeia trebuie “să se teamă de bărbat” (Efeseni 5, 33). În zilele noastre, există foarte multe femei energice, care întreţin familia şi încearcă să o conducă. Observăm că, în majoritatea cazurilor, asemenea familii au un sfârşit tragic: bărbatul cade în ispite, devine beţiv sau părăseşte familia.
Care este scopul principal al familiei pe Pământ?
Citește în continuare ‘Care sunt scopurile principale ale familiei ?’
:format(jpg)/https://www.avantaje.ro/wp-content/uploads/2019/06/Cum-s%C4%83-%C8%9Bi-aperi-c%C4%83snicia.jpg)
Ce-i de făcut dacă nora (ginerele) nu se poate înţelege bine cu socrii, cu care este nevoită să convieţuiască?
Citește în continuare ‘Ce putem face dacă nu ne înțelegem bine cu socrii ?’
Oaltă mişcare corectă de ieşire spre afară, care merită discutată, este deschiderea spre rude.
Copiii trebuie să deprindă abnegaţia. Ei nu vor putea avea tot ce vor. Trebuie să înveţe să renunţe la propriile dorinţe pentru binele celorlalţi.
Adeseori, părinţii dezvoltă independenţa copilului aproape silindu-l să adoarmă singur, dar totodată se tem să-l trimită chiar şi până alături după pâine.
Citește în continuare ‘Cum dezvoltăm în mod corect independența copilului’
Studiile arată, potrivit articoulului mai sus menționat, că două treimi din cuplurile căsătorite au mărturisit o scădere a calității relației cu partenerul pe durata primilor 3 ani de la nașterea copilului. Principala cauză, susțin ei, este apariția noilor obligații și îndatoriri într-o relație, care pot ocupa mult timp din viața noastră. Aceste noi responsabilități trebuie acum să fie împărțite; astfel pot apărea foarte ușor conflicte, ce pot afecta iremediabil o relație.
Citește în continuare ‘Vrei să ai un copil ? E timpul pentru câteva schimbări’
Indiferent cât de ocupată ai fi ca proaspătă mămică, pentru a-ţi păstra o stare de sănătate emoţională şi duhovnicească ai nevoie să investeşti în continuare în toate relaţiile. Cum ai putea face asta?
Citește în continuare ‘Totul se schimbă când femeia devine mamă’
Când altcineva ia mereu decizii pentru tine, te absolvă de orice libertate, dar şi de orice responsabilitate. Devii un olog ale cărui picioare, de nefolosire, se atrofiază. În biologie se spune că funcţia creează organul.
Citește în continuare ‘Copilul trebuie „antrenat” să ia decizii singur’
De ce sunt atât de diferiţi? Desigur, pentru că au primit diverse combinaţii ale genelor dumneavoastră, pentru că v-au „găsit” în diverse stadii ale vieţii dumneavoastră, pentru că sunt, poate, de sex diferit… Dar nu numai atât. Formarea caracterului copilului depinde în mare măsură şi de al câtelea născut este el. (…) Iată câteva trăsături de ordin general care sunt de obicei inerente unor anumite combinaţii de sex şi vârstă dintre fraţi şi surori.
Citește în continuare ‘De ce sunt frații atât de diferiți ?’
Mulţi copii unici joacă puţin sau nu joacă deloc jocuri pe roluri. Ei nu au de la cine să le înveţe, nu au cu cine să se joace. Lipsa acestor jocuri se reflectă dezastruos asupra întregii dezvoltări a copilului, inclusiv a celei intelectuale, fiindcă tocmai acest loc îi oferă micului omuleţ o concepţie tridimensională despre lume. Nu degeaba la copiii cu devieri psihice serioase (de exemplu, autism) nu există un joc pe roluri normal. (…)
Citește în continuare ‘Dificultățile copilului singur la părinți’
Educarea bărbăţiei se face diferit la vârste diferite. La un copil mic, de 2 ani, se permite şi trebuie apreciată rezistenţa. Dar nu în modul în care o fac unii adulţi, certând copilaşul care a căzut: „De ce plângi? Pe tine doar nu te doare! Fii bărbat!”. O astfel de „educaţie” duce ca la 5-6 ani piciul, sătul de înjosire, să anunţe: „Dar eu nu sunt bărbat! Lăsaţi-mă în pace!”
Citește în continuare ‘Să acordăm o atenție deosebită dezvoltării calităților bărbătești la băieți’
Modificarea rolurilor şi modelelor tradiţionale ale comportamentului este întotdeauna în stare să genereze consecinţe negative, însă de multe ori acest lucru nu este imediat evident.
Citește în continuare ‘Rezultatele educației separate a fetelor și băieților’
Discutând despre educarea bărbăţiei, nu putem să trecem cu vederea întrebarea despre eroism. Ce-i de făcut? Educaţia băieţilor a fost dintotdeauna nu pur şi simplu bărbătească, ci cu adevărat eroică. Aceasta şi din cauză că a trebuit adeseori să luptăm.
Citește în continuare ‘Eroismul și bărbăția în educația băieților’
Lumea îi învaţă pe copii cu eroii de tip nou, idolii fără teamă, cărora nu le e frică de nimic – nici de durere, nici de Dumnezeu, dar cărora nu le e frică, totodată, să le provoace durere altora, să ucidă şi să nimicească mulţimi de oameni în numele propriei lor „dreptăţi”. Eroul nu iartă, el se răzbună întotdeauna, şi aceasta este „dreptatea” lui.
Citește în continuare ‘Cum îi învățăm pe copii să fie demni și curajoși’
Când, pe parcursul căsniciei, unul dintre soţi devine credincios, de obicei, el îşi schimbă brusc modul de viaţă. Începe să aducă la disperare pe cei din casă, uitând că nu demult fusese şi el ca ei. Se va acorda timp şi celor din jur, ca să poată ajunge pe această cale.
Citește în continuare ‘Când unul dintre soți devine credincios, iar celălalt nu’
Părinte, atunci când bărbatul nu trăieşte duhovniceşte, femeia ce trebuie să facă?
Citește în continuare ‘Când bărbatul nu trăieşte duhovniceşte, femeia ce trebuie să facă ?’
Vasile cel Mare zice: „Postul este cel mai bun strejer al sufletului, cel mai sigur tovarăş al corpului, arma vitejilor, întărirea atleţilor. El alungă spiritele, îndeamnă la pietate, face a iubi înfrînarea, inspiră modestie, dă curaj în război şi te învaţă a iubi pacea. Postul dă aripi rugăciunii, pentru a se înălţa şi a pătrunde în ceruri. Postul este sprijinul caselor, părintele sănătăţii, povăţuitorul tinerimii, podoaba bătrînilor, plăcutul tovarăş al călătorilor, amicul sigur al soţilor”.
Cununia se încheie cu „dănţuirea Isaiei”. Mirii, conduşi de preot, fac primii paşi ca soţ şi soţie, dând ocol de trei ori mesei pe care sunt aşezate Evanghelia şi Crucea. Masa se aseamănă mesei altarului şi aceleaşi trei tropare ce se cântă acum se cântă şi la hirotonia diaconului sau preotului, când acesta este purtat de trei ori împrejurul Sfintei Mese. Această „dănţuire” simbolizează făgăduinţa perechii de a fi totdeauna condusă de Hristos şi de a se aşeza învăţăturile Lui, vestite în Evanghelie, în centrul vieţii lor.
Citește în continuare ‘Soții credinicioși unul altuia și lui Dumnezeu ‒ mucenici ai Bisericii’
Pentru orice făptură rațională este absolut evident faptul că introducerea în școală a unei discipline precum „educația sexuală” este nu doar deplasată și nocivă, ci profund inumană, întrucât o astfel de „educație” va distruge definitiv inocența copilului. Iar de păstrarea inocenței se leagă toată frumusețea, toată savoarea, toată atmosfera negrăită de poveste a copilăriei, pe care nu o poate nimic înlocui, oricâte plăceri artificiale ar născoci mintea omului care a gustat deja din fructul oprit.
Un studiu ce viza un grup de studenți a constatat că, pe măsură ce aceștia petreceau mai mult timp pe Facebook, deveneau tot mai nefericiți, pe moment, și mai nemulțumiți de viața lor, în general, iar o altă analiză, desfășurată la Universitatea din Utah (SUA), a arătat că acei studenți care au folosit mai puțin Facebookul considerau că viața lor era mai bună și că erau mai fericiți și mai încrezători în viitorul lor, pe care acționau să și-l creeze și să îl împlinească, prin eforturi proprii susținute și nu la recomandările rețelei sociale.
Citește în continuare ‘Copilăria în era digitală. Internetul, o lume a fericirii ?’
Citește în continuare ‘Importanța realizării profesionale în viața bărbaților’
Am amintit ceea ce a zis Domnul atunci când a făcut-o pe Eva, prima femeie: „Nu este bine să fie omul singur; să-i facem ajutor potrivit pentru el” (Facere 2,18). Ce înseamnă ajutor potrivit pentru el? Bineînţeles, nu vreun secretar care să-l ajute pe Adam să pună nume animalelor.
Citește în continuare ‘Soțul – trup și suflet pentru soția și copiii lui’
Aconstrânge nişte copii când sunt deja aproape adulţi e o soluţie ieftină – e mai uşoară, dar mai puţin eficientă decât înţelegerea şi rugăciunea pentru ei. Dacă un copil a fost crescut în duhul lui Hristos, nu va avea nevoie niciodată de vreo constrângere.
Citește în continuare ‘Dorința de libertate a adolescentului nu înseamnă să fie lăsat să facă orice’
Eu nu sunt părinte de copii, dar vă pot vorbi din experiența mea de fost copil. În primul rând, aș zice, rugați-vă pentru copilul pe care aveți să-l aduceți pe lume. Înainte să vă împreunați încă rugați-vă. Fiți cu cea mai mare luare aminte ca în clipa împreunării să nu se necinstească acel moment din care se poate zămisli încă un chip al lui Dumnezeu.
Citește în continuare ‘„Porția” de internet a copiilor noștri – sfaturi pentru părinți’
Medicii pediatri au atras atenţia asupra faptului că jocul de luminiţe pe ecranul calculatorului impune ritmurile sale scoarţei cerebrale. În consecinţă, la copiii care sunt pasionaţi de jocurile pe calculator pot apărea spasme şi chiar accese de epilepsie. Cu ceva timp în urmă, în Japonia s-a iscat un scandal legat de faptul că grafica unui desen animat a generat micilor japonezi accese epileptice în masă!
Soţul meu, care are 39 de ani, este pasionat de jocurile pe calculator, aceasta este singura sa mângâiere, tot timpul său liber îl petrece la jocuri, se raportează la joc ca la realitate. Este foarte irascibil, are accese de răutate, în relaţie cu mine a început să arate o anume bădărănie pe care nu şi-o permitea înainte. Avem doi copii mici şi eu depind total de el, deoarece nu lucrez şi nu am părinţi. El ştie asta şi se poartă cum găseşte de cuviinţă. Rabd toate, dar relaţiile noastre au ajuns la impas, nu divorţăm, dar practic nu vorbim, avem permanent scandaluri. La rândul meu, m-am purtat incorect cu el, iar copilul este mic, apoi a apărut al doilea, am obosit, am devenit irascibilă, toată atenţia o acord doar copiilor, mă supăr din motive nesemnificative. Spuneţi-mi, cum se rezolvă dependenţa soţului de calculator? Se poate, oare, îndrepta ceva în familie şi cum să recâştig respectul soţului faţă de mine?
Citește în continuare ‘Cum ajutăm soțul dependent de calculator’
Ţinând seama de datele istorice ale căsătoriilor pe care le-am studiat în profunzime, am constatat că există un alt factor care se arată a fi foarte important. Va fi un lucru foarte folositor să luaţi împreună hotărârea de a exploata dificultăţile ca un element de legătură, şi nu ca unul care erodează legătura voastră.
Citește în continuare ‘Dificultățile trebuie să apropie soții și mai mult’
Puterea rugăciunii nu trebuie să fie subapreciată. Adesea ne gândim la rugăciune ca la o activitate individuală. Dar pentru creştinii ortodocşi rugăciunea implică întreaga comunitate. Acest lucru ar trebui să se aplice şi în viaţa de familie. O familie trebuie să se roage împreună. Dacă aveţi o familie de două persoane este uşor să vă rugaţi împreună. Asta e situaţia mea şi a soţiei mele, care ne rugăm împreună atât dimineaţa, cât şi seara. Dar când ai o familie de patru persoane cu vârste diferite este un pic mai greu să vă rugaţi împreună.
Logodna canonică este învoirea legitimă, o înţelegere de bună voie, între doi tineri ortodocşi de a se căsători. Pentru ca logodna să fie canonică şi după voia lui Dumnezeu, la aceasta trebuie să fie de acord atât părinţii tinerilor, cât şi rudele apropiate, şi să aibă binecuvântarea şi garanţia preotului din parohie că nu sunt rude apropiate, că sunt sănătoşi, că au vârsta canonică legală de căsătorie, că sunt ortodocşi şi nu au alte impedimente canonice şi legale, care îi pot opri de la căsătorie; că doresc să se unească între ei pe viaţă, pentru naştere de copii; că vor răbda toate necazurile vieţii de familie şi că vor asculta în toate de Biserică şi de duhovnicul lor.
Atotbunule Doamne! Ştiu că fericirea mea cea mare stă în a Te iubi cu tot sufletul meu şi cu toată inima mea şi în a împlini întru totul sfântă voia Ta. Aşadar, Tu Însuţi îndrumă, Dumnezeule, sufletul meu şi umple inima mea: vreau să Îţi plac doar Ţie, fiindcă Tu eşti Ziditorul meu şi Dumnezeul meu. Păzeşte-mă de trufie şi de iubirea de sine: să mă împodobească priceperea, smerenia şi curăţia. Lenevirea îţi e urâtă şi naşte patimi: Tu dă-mi hărnicie şi binecuvântează ostenelile mele. Iar întrucât legea Ta porunceşte ca oamenii să trăiască în căsnicie cinstită, adu-mă, Părinte Sfinte, la această chemare sfinţită de către Tine, fiindcă Tu ai zis: „Nu este bine ca omul să fie singur” şi făcându-i lui femeia ca să-i fie ajutor le-ai dat binecuvântare să crească, să se înmulţească şi să umple pământul. Auzi smerita mea rugăciune, care se înalţă către Tine din adâncul inimii de fecioară: dă-mi soţ cinstit şi binecredincios, ca să Te preaslăvesc în dragoste şi înţelegere împreună cu el pe Tine, Dumnezeul Cel Milostiv, pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Citește în continuare ‘Rugăciune pentru căsătorie, către Dumnezeu-Tatăl’
Rabinii înţelepţi sfătuiau: „Să ezitaţi mult înainte să vă alegeţi soţia! Să nu vă gândiţi la frumuseţe, căci aceasta trece. Gândiţi-vă la familie!”
Citește în continuare ‘Cheia fericirii în viață este un tovarăş bun’
Întâi de toate, recunoscând sincer calităţile lui, îţi creezi posibilitatea să-i arăţi cândva şi greşelile.
Citește în continuare ‘Cum și în ce context pot face o observaţie soţului meu ?’
Nişte părinţi şi-au adus fiul îndrăcit la Sfântul Partenie al Lampsacului. De obicei, Sfântul, cu harul lui Dumnezeu, le ajuta celor nefericiţi fară să se lase rugat. De data aceasta însă, el s-a arătat nemulţumit. Căzând la picioarele omului lui Dumnezeu, părinţii îl rugau cu lacrimi să le scape fiul de boală.
Citește în continuare ‘Părinți, aveți grijă cum vă rugați pentru copiii voștri !’
Preamilostivă Doamnă, Împărăteasă de Dumnezeu Născătoare! Primeşte smerita noastră rugăciune şi nu ne lepăda pe noi, ocrotirea şi scăparea noastră, şi nu te îngreţoşa de noi, nevrednicii, ci ca o milostivă nu înceta a te ruga Celui născut din tine să ne dăruiască iertarea multelor noastre greșeli şi să ne mântuiască cu judecăţile pe care le ştie.
Nu trebuie să confundăm cu dragostea sentimentul de atracţie care însoţeşte adeseori prima întâlnire dintre un bărbat şi o femeie – aici nu este vorba nici măcar de îndrăgostire. Deşi, bineînţeles, există şi cazuri când această atracţie reciprocă se transformă cu timpul în dragoste.
Citește în continuare ‘Să nu confundăm dragostea cu sentimentul de atracție’
Deși firea lucrează, nu lucrează prin propria ei putere, ci ascultând de porunca Creatorului. Și niciodată să nu se necăjească femeile când nu nasc, ci să alerge la Creatorul firii, arătând dispoziție bună și să ceară de la El, Care este Stăpânul firii, și să nu pună nașterea de copii nici pe seama împreunării cu soții, nici pe seama altui lucru, ci s-o atribuie Creatorului tuturor, Care din nimic a adus la viață neamul omenesc și poate să-l îndrepte iarăși când se arată vreo neputință.
Citește în continuare ‘Dacă în familie nu apar copiii mult așteptați’
„Dar şi în ceea ce vă priveşte, fiecare dintre voi să-şi iubească femeia ca pe sine însuşi, iar femeia spre bărbat să se-nfioare” (Efeseni 5, 33). Nu se arată aici doar dragoste, ci şi respect. (…) Nu există lucru mai bun precum căsnicia şi conlucrarea de acest fel: respect din partea femeii, iubire din partea bărbatului. Desigur, femeia care-l respectă pe bărbat îl şi iubeşte. Îl respectă ca pe capul ei şi-l iubeşte ca pe un mădular, de vreme ce şi capul este tot un mădular al trupului. Aşadar, în felul acesta Dumnezeu a stabilit ca femeia să i se supună bărbatului, ca să existe pace şi înţelegere între ei.
Când si cum trebuie să înceapă copiii citirea Noului și a Vechiului Testament?
Citește în continuare ‘Când și cum să înceapă copiii citirea Bibliei ?’
În legătură cu cărţile, e foarte important să le insuflăm copiilor dragostea pentru lectură, pentru literatura de calitate. Acest lucru ar trebui să se facă de timpuriu, fără să ne lenevim a le citi copiilor cu voce tare. Dacă micuţul se obişnuieşte cu frumuseţea acestor cărţi, el nu va dori să le citească pe cele rele.
Citește în continuare ‘Să le insuflăm copiilor dragostea pentru lectură’
Parafrazând o expresie foarte cunoscută, putem spune: „Arată-mi ce citeşti, şi eu îţi voi spune cine eşti”. Lectura este cel mai puternic instrument care se foloseşte la formarea interesului şi a gusturilor unui copil. Literatura artistică îl familiarizează cu psihologia, cu viaţa şi caracterul oamenilor, îl ajută să se descurce în viaţă.
„În vremea aceea s-a făcut nuntă în Cana Galileei, iar Mama lui Iisus era acolo. Și au fost chemați la nuntă și Iisus cu ucenicii Săi. Și, sfârșindu-se vinul, a zis Mama lui Iisus către Dânsul: Nu mai au vin. Iar Iisus i-a răspuns: Ce ne privește pe Mine și pe tine, femeie? Încă n-a venit ceasul Meu. Mama Sa a zis celor care slujeau: Faceți orice vă va spune. Și erau acolo șase vase de piatră, puse pentru curățirea iudeilor, care luau câte două sau trei vedre. Iisus le-a poruncit: Umpleți vasele cu apă. Și le-au umplut până sus. Apoi le-a zis: Scoateți acum și duceți nunului. Iar ei i-au dus. Și, când nunul a gustat apa care se făcuse vin și nu știa de unde este, ci numai slujitorii care scoseseră apa știau, a chemat nunul pe mire și i-a zis: Orice om pune întâi vinul cel bun și, când se amețesc, pune pe cel mai slab. Dar tu ai ținut vinul cel bun până acum. Acest început al minunilor l-a făcut Iisus în Cana Galileei și Și-a arătat slava Sa; și au crezut într-Însul ucenicii Săi.” Ioan 2, 1-11
Oricât ar părea de straniu, prigoana care a împiedicat multă lume să fie credincioasă a fost totuşi într-un fel folositoare pentru oamenii care au rămas în Biserică. Acum nu mai este aşa.
Citește în continuare ‘Câte sau ce rugăciuni ar trebui să facă copilul ?’
Cum pot fi educate la un băiat calităţile unui viitor cap de familie: bărbăţia, dârzenia, simţul răspunderii? Tatăl lui nu reprezintă în această privinţă un exemplu demn de urmat.
Citește în continuare ‘Ce exemple de urmat putem da băieților ?’
Dragostea dintre copii se naşte din dragostea dintre părinţi. Această dragoste dintre soţi trebuie împlinită prin fapte şi rugăciune, ea trebuie păstrată ca un dar preţios nu numai pentru doi, ci şi pentru întreaga familie. Ea se educă la părinţi şi prin nopţile de nesomn pe care amândoi le petrec lângă pătuţul copilului şi prin modul vieţii de familie.
Citește în continuare ‘Dragostea dintre copii se naşte din dragostea dintre părinţi’
Spiritualitatea ortodoxă dezvoltă o înaltă şi frumoasă învăţătură referitoare la vocaţia comunitară a omului. Ea învaţă că familia are o instituire divină şi se bazează pe alteritatea fiinţei umane, creată în cele două sexe: bărbat şi femeie. Familia creştină constituie leagănul iubirii, „Biserica de acasă” (Romani 16, 5), „Biserica în miniatură, loc al împlinirii şi realizării mutuale, trupeşti şi sufleteşti, şcoală a virtuţilor creştine, laborator al mântuirii şi desăvârşirii, un adevărat altar de jertfă”.[1]
Citește în continuare ‘Familia creştină – Biserica de acasă’
Prima perioadă este una de rodaj, de adaptare a soţilor unul la celălalt. Cei dintâi ani de căsnicie constituie o şcoală a relaţiei dintre ei, în care tinerii trebuie să înveţe răbdarea, smerenia, dragostea şi conlucrarea. Această perioadă e foarte importantă pentru toată viaţa de familie ulterioară, ea pune temelia pe care se clădeşte viaţa de familie. În Vechiul Testament, atunci când un tânăr se căsătorea, un an întreg nu era luat la război şi nu i se impuneau nici un fel de îndatoriri obşteşti.
Citește în continuare ‘Primii ani de căsnicie sunt cruciali pentru viața de familie ulterioară’
Cununia civilă este o învoire scrisă de căsătorie, un fel de contract social prin care se consemnează însoţirea de bunăvoie a doi tineri (sau maturi) pentru convieţuirea familială. Întrucât căsătoria civilă se face în faţa primarului comunei sau a localităţii unde locuieşte mirele, deci nu în faţa Altarului şi a slujitorilor Bisericii, acest contract sau cununie civilă, cum se mai numeşte, are numai valoare civilă, valabilă doar în faţa legilor de stat, neavînd însă valoare canonică. De aceea, cei ce trăiesc conjugal după cununia civilă, unii dintre ei născând şi copii, în faţa lui Dumnezeu se află în concubinaj și în desfrânare și nu se pot împărtăși pînă la 7 ani.
Citește în continuare ‘Ce valoare canonică şi religioasă are cununia civilă ?’
:quality(80)/https://static4.libertatea.ro/wp-content/uploads/2012/10/copil-dependenta-calculator.jpg)
S-a dovedit că, într-adevăr, calculatorul uşurează viaţa omului, dar sensul vieţii nu se reduce la el. Unora le trezeşte chiar suspiciuni serioase. Afundându-se în lumea virtuală a calculatorului, omul se înstrăinează de realitate, încetează să se mai intereseze de lumea înconjurătoare, se izolează.
Citește în continuare ‘Copiii şi calculatorul: în captivitatea „cutiei inteligente”’
Se întâmplă să nu te poţi descurca în casă fară calculator: el este necesar adulţilor pentru muncă. Nu e un secret faptul că părinţii cumpără de multe ori „cutia inteligentă” nu pentru ei, ci drept cadou copilului, adică exclusiv pentru jocuri. Iar apoi se plâng că le este greu să-i limiteze copilului utilizarea propriului obiect, că vor fi acuzaţi că îi iau înapoi cadoul bietului copil. Este mai înţelept să nu creaţi astfel de situaţii din care vă va fi greu să ieşiţi. Mai bine să puneţi de la bun început condiţiile necesare.
Citește în continuare ‘Cum învățăm copiii să folosească calculatorul cu măsură’
Părintele Ioanichie Bălan, de la Mănăstirea Sihăstria, numește desenele animate „ne-animate și ucigătoare” și le consideră distrugătoare de copii. (…)
Citește în continuare ‘Alegeți cu grijă desenele animate la care se uită copilul’
Televizorul (și orice alt dispozitiv electronic: telefon, tabletă, calculator etc., n.r.) dăunează pe termen lung dezvoltării sistemului nervos al copilului şi organelor sale de simţ. Privitul la televizor (sau la orice alt ecran, n.r.) ore în şir este singura, repet, singura circumstanţă în care ţinem muşchii oculari complet nemişcaţi. Pentru un copil, dar şi pentru un adult, poziţia nemişcată a muşchilor oculari tinde să se transfere asupra întregii musculaturi: copilul stă rigid, într-un repaus de mişcare nefiresc de lung. Tocmai acest repaus forţat al mişcării în faţa ecranului îi face pe copii să devină, după o perioadă de câteva ore, buimaci, agresivi, capricioși și provocatori, chiar dacă programele urmărite au fost adecvate vârstei! Când conţinutul lor promovează agresivitatea și violenţa, efectul nociv crește exponenţial. Nemișcându-se, copilul nu-şi consumă rezervele de energie uriașe de care dispune și devine „un pachet de nervi”, fals hiperactiv, fals suspect de ADHD. Ce fac părinţii? Aleargă cu el de la un doctor la altul și îl îndoapă cu sedative să se liniștească.
Citește în continuare ‘Copiii în fața ecranelor – între limită și exces’
Precum în oricare altă legătură umană, am observat cu toţii că în momentele de destindere comunicarea funcţionează mai bine. De exemplu, în pauza de lucru la serviciu, când există puţină destindere, oamenii comunică mai adânc, mai substanţial. Sau după o masă aniversară.
Citește în continuare ‘Momentul cel mai potrivit pentru a sta de vorbă cu copilul’
Ne este foarte greu să ne rugăm pentru persoanele care au căzut în păcatul desfrânării. Renunţarea la Hristos şi păcatul desfrânării înalță un zid între om şi Dumnezeu, prin care ne este foarte greu să înălţăm rugăciuni pentru rude şi pentru aproapele şi chiar pentru preoţi. Aşa cum renunţarea la Fiul Omului duce la părăsirea Bisericii, la fel spunem şi despre desfrânare, mai ales dacă după săvârşirea lui nu urmează căinţa şi smerenia. Aceasta duce la pierderea credinţei. Cunoaştem astfel de cazuri şi după exemplul mirenilor, dar şi după cel al preoţilor, care după ce au păcătuit erau caterisiţi (Regula 25 a Sfinţilor Apostoli şi Regula 3 a Sfântului Vasile cel Mare) şi deveneau atei. Îi recunoaştem după felul cum îi privesc pe oameni.Citește în continuare ‘De ce desfrânarea îl îndepărtează atât de mult pe om de Dumnezeu ?’
Ce ne puteţi spune despre copiii care au murit nebotezaţi?Citește în continuare ‘Ce se va întâmpla cu copiii care au murit nebotezați ?’
Cele mai recente statistici referitoare la avort aparțin Worldometers care utilizează cifre furnizate de Organizația Mondială a Sănătății (OMS).Citește în continuare ‘Avortul rămâne principala cauză a morții și în 2019’
Poate că va suna întrucâtva patetic, însă voi spune că raportul dintre forţele binelui şi cele ale răului din această lume depinde de următorul lucru: dacă în fiecare familie este pace sau domnesc păcatul şi răul. Este foarte simplu să înjuri guvernul, reformatorii, oligarhii, iar în acelaşi timp să-ţi înşeli soţia, să faci avort ori să abandonezi copiii în maternitate, sau chiar să-ţi otrăveşti propria viaţă şi viaţa celor apropiaţi prin continue certuri şi conflicte.
Citește în continuare ‘Ce să faci dacă din camera copilului se aude o muzică asurzitoare ?’
Foarte mulți părinți consideră că certatul și țipetele sunt o pedeapsă, și se miră de ce un iritant atât de puternic n-are efect asupra copilului – dar dacă aplici mereu iritanți puternici, copiii încetează să-i mai perceapă.
Să se comporte ca un frate cu sora sa. Adică, să fie în toate blând, paşnic, iertător şi înţelegător cu soţia gravidă, ca să nască un copil sănătos şi binecuvântat. Să n-o silească la împreunare în zile oprite şi în posturi, să n-o certe sau să o lovească la mânie şi beţie, iar din luna a patra şi chiar din clipa zămislirii copilului să o lase definitiv curată, pentru lauda lui Dumnezeu, pentru pruncul care se va naşte şi pentru cinstea soţiei sale.Citește în continuare ‘Cum să se comporte soțul cu soția însărcinată ?’
Ce să faci dacă cel mic este grav bolnav, iar rugăciunea mamei sau a tatălui nu ajunge la Dumnezeu?Citește în continuare ‘Ce să faci când copilul e grav bolnav, iar rugăciunea nu pare să ajute ?’
Ce trebuie să facă părinţii care au copii bolnavi?Citește în continuare ‘Ce trebuie să facă părinţii care au copii bolnavi ?’
O persoană ce are probleme psihice în realitate nu a avut parte încă din copilărie de legături de dragoste mai strânse cu cei apropiați. Ea poate a avut și are în continuare parte de un sentiment contrar, chiar dacă nu are conștiința acestui fapt, că este folosită într-un anumit fel de cei chemați să-i arate dragoste, pentru a-și satisface propria lor iubire de sine. Acest caz devine manifest în cazurile de suicid, respectivul act nefiind decât o expresie a unei mari furii, îndreptată, desigur, nu împotriva președintelui țării sau a poștașului, ci împotriva celor ce se găsesc foarte aproape de cel în cauză și care se presupune că l-ar înconjura cu dragoste. Mulți sinucigași lasă de obicei în urma lor un bilet în care descriu singurătatea și izolarea de nesuportat pe care o trăiesc, deși numărul celor ce îi înconjoară cu dragoste și le poartă de grijă poate fi mare. 
Comentarii recente