Rugăciunea părinților este dialogul direct cu sufletul copiilor

Toate se fac prin rugăciune, tăcere şi iubire. V-aţi dat seama de roadele rugăciunii? Iubire în rugăciune, iubire în Hristos. Aceasta foloseşte într-adevăr. Cu cât veţi iubi pe copii cu iubire omenească – şi aceasta este deseori patologică – cu atât se vor încurca mai mult, cu atât purtarea lor va fi mai rea.

Încredinţaţi-vă copiii lui Dumnezeu, iar El va avea grijă de ei

Un părinte a spus: 

Când părinţii îşi încredinţează copiii lui Dumnezeu, atunci El este obligat să-i ajute

În perioada adolescenţei, care este vârsta cea mai grea, grija părinţilor pentru copiii lor este mai mare, până ce îi vor ţine la şcoală şi îi vor căsători. Atunci părinţii să facă tot ceea ce pot pentru a-i ajuta, iar ceea ce nu pot face, pentru că întrece puterile lor, să o încredinţeze Atotputernicului Dumnezeu. Când părinţii îşi încredinţează copiii lor lui Dumnezeu, atunci El este obligat să-i ajute în lucrurile care nu se pot face omeneşte.

Fumatul în timpul sarcinii – otravă administrată cu inconștiență copilului

Există dovezi convingătoare cu privire la influenţa negativă a fumatului asupra dezvoltării copilului. Nu degeaba Biserica echivalează fumatul cu o sinucidere lentă sau, cel puţin, cu o tentativă de sinucidere lentă. Faţă de cei din jur, fumătorul devine un ucigaş involuntar. Când femeia gravidă se află într-o încăpere plină cu fum de ţigară, chiar fară să fumeze ea însăşi, prin aerul inspirat chinuie copilul.

Ce dărâmă temelia unei familii fericite ?

Prima patimă, mândria, sau mai bine zis egoismul, este izvorul și rădăcina tuturor patimilor. Mândria orbește mintea și izgonește luminarea lui Dumnezeu, având ca rezultat aruncarea omului în cumplite patimi, deoarece lucrează înăuntrul nostru ca o beție aducătoare de moarte ce împinge pe om în prăpastia eșecului. Mândria nu știe și nu poate să conceapă realitatea, ci trăiește în lumi false, mincinoase, construite cu închipuirea bolnavă a egoismului.

Soția ta este o binecuvântare, soțul tău este un dar

Spiritualitatea răsăriteană consideră că femeia reprezintă pentru soţul creştin cea mai mare binecuvântare care i-a fost dăruită de către Dumnezeu pentru a se împărtăşi, alături de aceasta şi spre folos comun, de calităţile ei trupeşti şi sufleteşti, legate mai ales de constituţia ei fizică şi afectivă, de bunătatea şi delicateţea, suavitatea şi gingăşia fiinţei sale.

Familia – loc de odihnă și bucurie sau de amărăciune ?

Expresia „familia este celula de bază a societăţii”, mult utilizată în discursurile din trecut, are conotaţii rigide evidente, iar rădăcinile sale au rezonanţe în anii comunismului. Pe lângă caracterul său demagogic, ea a făcut obiectul a numeroase glume şi ironii, aruncându-se astfel, mai mult sau mai puţin conştient, o lumină defavorabilă, bagatelizată asupra familiei.

Cum împăcăm logica feminină cu logica masculină

Bărbaţilor nu le plac subînţelesurile şi „misivele” ascunse. Lor le place să „pună fiecare lucru pe raftul lui”. Femeia vede rezultatul final, pe care ea îl consideră important pentru ea, sau pentru familie, sau mai ştiu eu pentru ce: ea vede, s-ar putea spune, problema în ansamblul ei.

Intuiția feminină – luminița de la capătul tunelului

Soţul trebuie să se sfătuiască cu soţia sa în privinţa treburilor sale, a planurilor sale, să aibă încredere în ea. Poate că ea nu se pricepe atât de bine ca el la aceste treburi, însă poate că va propune multe lucruri de valoare, întrucât intuiţia feminină funcţionează adeseori mai repede decât logica masculină.

Apărarea valorilor familiei creștine – păstrare a ființei neamului

Profesorul John Gottman, la Universitatea din Washington, Seattle, este considerat a fi unul dintre cei mai importanţi zece psihologi contemporani şi, indubitabil, cel mai mare specialist, în probleme legate de familia contemporană, de problemele şi de psihoterapia ei.

Pentru căsătorie să nu căutăm un „partener”, ci un prieten pentru viață

Căsătoria este năzuinţa spre o relaţie sufletească reciprocă. Este ca şi cum unul dintre soţi îl împlineşte pe celălalt. Căsătoria este o căldură emoţională, care încălzeşte sufletele oamenilor. Doar credinţa creştinească şi viaţa bisericească pot reanima, pot renaşte sufletul omenesc, pot insufla în el dragoste.

10 întrebări pe care trebuie să ți le pui înainte de căsătorie

Specialiştii în problemele legate de cuplu şi familie, pe baza cercetărilor desfăşurate pe o durată de zeci de ani, recomandă ca, înainte de a porni pe drumul familiei şi al căsniciei cu o persoană, să ne punem următoarele 10 întrebări.

Când vorbim cu copiii ar trebui să-i ascultăm cu mare atenţie

Când vorbim cu copiii ar trebui să-i ascultăm cu mare atenţie. Câteodată adulţii ascultă numai pe jumătate ceea ce le spun copiii, afară poate de cazul când vorbesc despre Dumnezeu. Trebuie să-i ascultăm pe copii mai cu atenţie şi în rugăciune, în toate aspectele vieţii lor, astfel încât Dumnezeu să-i binecuvânteze şi să le lumineze viaţa în toate aspectele ei.

Taina Baptismală în teologia Părinţilor sirieni

Mergând dincolo de înţelesul material al termenului, îmbrăcarea cu Hristos a celui nou botezat devine totodată „haină a Duhului Sfânt”. Această logică se datorează faptului că, de cele mai multe ori, Părinţii sirieni din primele patru secole aşază contextul baptismal atât sub incidenţa Mântuitorului Hristos, cât şi a Sfântului Duh.

Pecetea darului Sfântului Duh

Taina Mirungerii este lucrarea sfântă instituită de Mântuitorul Iisus Hristos prin care celui nou botezat, fiind uns cu luare aminte cu Sfântul Mir, în semnul crucii la ochi, nări, gură, urechi, piept, spate, mâini şi picioare, rostindu-se cuvintele rânduite: „Pecetea darului Sfântului Duh. Amin”, i se împărtăşeşte harul întăririi şi creşterii vieţii duhovniceşti începute prin Taina Sfântului Botez. În această Sfântă Taină, Duhul Sfânt coboară peste noi, împărtăşind peste întreaga noastră fiinţă mulţime de daruri, virtuţi şi harisme duhovniceşti.

Întrebări pe care este bine să vi le puneți înainte de căsătorie

L-ai aflat, l-ai descoperit pe tovarăşul alături de care vei trăi toată viaţa. Însă există o problemă nerezolvată: încheierea „contractului”. Adică, va trebui să discutaţi condiţiile convieţuirii. Caracteristici: nu sunt înger, ci om cu neputinţe. Deci, accepţi să trăim toată viaţa împreună? Mă vei suporta în momentele grele? Eşti pentru familie, pentru o familie cu mulţi copii? Vom trăi o viaţă creştinească? Ne vom ruga? Vom merge la biserică în fiecare duminică? Vom ţine posturile? Ne vom mărturisi, dacă este cu putinţă, la un duhovnic comun?

Este nevoie de mult discernamânt în relația părinte-copil

Un bătrân în pustie avea un ucenic care, într-o bună zi, a fost ispitit de gândul de a lăsa viaţa monahală. Atunci bătrânul l-a sfătuit: „Mănâncă ce vrei, bea ce vrei, dormi cât pofteşti, dar nu-ţi părăsi chilia”. Desigur, bătrânul a dat un asemenea sfat în cazul specific al luptei lăuntrice în care se zbătea ucenicul său, şi nu putem copia formula lui ca pe o reţetă. Cu toate acestea putem învăţa din iscusinţa bătrânului de a intra în miezul problemei pentru a-şi salva ucenicul, lăsând pentru mai târziu problema postului şi a privegherii pe care le-ar fi recomandat probabil ca esenţiale altora.

Ruperea căsătoriei este o trădare faţă de omul care ți-a fost încredinţat de Dumnezeu

Trebuie să amintim şi că ruperea sau denaturarea căsătoriei este o trădare faţă de omul care ți-a fost încredinţat de Dumnezeu. Taina Cununiei cuprinde o foarte mare răspunde­re. La înfricoşătoarea Judecată a Domnului, cel care s-a preocupat doar de sine sau de lucrurile exterioare, nesocotind sufletul omului celui mai apropiat, va auzi întrebarea pe care i-a adresat-o cândva Dumnezeu ucigaşului de frate Cain: „Un­de este fratele tău? Unde e sora ta?” (v. Facere 4, 9).

Fiecare copil este oglinda familiei în care trăieşte

Tu, adultul, părintele, eşti cel care creează atmosfera din casă, eşti cel care face să răsune casa de râsete sau de plânsete. Tu eşti cel care impune starea de spirit. De exemplu, dacă pe covorul proaspăt curăţat tocmai ţi-a spart copilul un pahar plin cu suc, şi cioburile s-au răspândit în toată casa, iar sucul… probabil că nu va mai ieşi la spălat, ce faci? Începi să ţipi la copil, să-l faci cu ou şi cu oţet… sau îi spui „nu-i nimic, lasă că o să strâng eu cioburile şi o să curăţ covorul; nu-i nimic, se mai întâmplă..”?

Pregătiți-vă sufletește pentru schimbările pe care căsătoria le aduce în viața voastră

Nunta se face astăzi destul de cum nu trebuie, se face cu mult scandal, cu muzică zgomotoasă, nu creează o ambianţă duhovnicească, din păcate. Foarte multă oboseală, mirii după nuntă sunt antrenaţi în lichidarea a ceea ce s-a întâmplat, cară mese, duc scaune, împart sarmale, etc, în special mirele nu mai are timp să gândească la mireasă, noi, preoţii, suntem aşa de ocupaţi şi nu ne ocupăm nici noi de ei (nu vreau să laud pe catolici, dar preotul catolic are la dispoziţie şi impune trei săptămâni de discuţie cu viitori miri, trei săptămâni, când dimineaţa, când seara, când la ora 12, după cum au serviciu sau ocupaţie, de obicei seara, îi invită la el şi preotul catolic stă de vorbă mult cu mirii).

Pecetea darului Sfântului Duh

Taina Mirungerii este lucrarea sfântă instituită de Mântuitorul Iisus Histos prin care cel nou botezat, fiind uns cu luare aminte cu Sfântul Mir, în semnul crucii la ochi, nări, gură, urechi, piept, spate, mâini şi picioare, rostindu‑se cuvintele rânduite: „Pecetea darului Sfântului Duh. Amin”, i se împărtăşeşte harul întăririi şi creşterii vieţii duhovniceşti începute prin Taina Sfântului Botez. În această Sfântă Taină, Duhul Sfânt coboară peste noi, împărtăşind peste întreaga noastră fiinţă mulţime de daruri, virtuţi şi harisme duhovniceşti.

Soțul are nevoie de apreciere din partea soției

Dacă soţia vrea ca soţul să facă fapte bărbăteşti, ea trebuie să acţioneze nu prin constrângere, ci prin stimulare, să nu-i submineze respectul de sine, ci, dimpotrivă, să-l întărească: „Ştiu că poţi, cred în tine” şi aşa mai departe. Şi, bineînţeles, soţia trebuie să primească cu recunoştinţă tot ce face soţul pentru familie şi pentru ea personal (chiar dacă face foarte puţin).

Bărbații vor să fie iubiți și apreciați pentru ceea ce sunt

Fiecare soţie trebuie să ţină minte neapărat că nu numai activitatea socială a soţului are nevoie de susţinere şi de stimulare, cu toate că este un lucru foarte important şi acesta. Nu degeaba se spune că succesul bărbatului este determinat adesea de femeia aflată alături de el.

Copiii mici în faţa dispozitivelor digitale

Lumea de astăzi nu mai seamănă cu lumea de acum un an și nici cu ­lumea de ieri. În încercarea de adaptare, actul educației a suferit și ­suferă și el numeroase mutații. Educația tradițională, cu tabliță și cretă sau cu creionul și stiloul, a lăsat locul educației digitale și ­principiilor noi și novatoare ale acesteia. Părinți și copii, fiecare ­încearcă să se adapteze cu cât mai multă eficiență și succes. În timp ce copiii sunt ­nativi digitali, iKids, ­eGeneration, părinții sunt intruși și migranți ­într-o lume pe care nu o cunosc deplin și, în consecință, nu o ­stăpânesc. Ceea ce pentru copii este o ­pasiune, pentru părinți este o nevoință.

De la dominare la respect și acceptare în relația de cuplu

De multe ori, deşi la nivel declarativ spunem că îi lăsăm toată libertatea persoanei iubite, ne dorim tare mult ca în anumite situaţii să facă aşa cum vrem noi. Să renunţe la punctele sale de vedere şi să le adopte pe ale noastre, să înceteze să facă activităţile care îi plac, pentru a ne fi alături în cele care ne plac nouă (să nu mai urmărească meciul de fotbal de la TV, ci să meargă cu noi la cumpărături).

Consecințele comportamentului poruncitor al femeii

Aşa e şi în viaţa de familie. Femeia poate fi şi puternică, şi cu studii, şi inteligentă, dar niciodată nu trebuie să-şi strivească soţul, să primeze asupra lui. O soţie cu adevărat inteligentă, înţeleaptă, nu-şi va domina niciodată soţul. Ea înţelege că de aici nu va ieşi nici un folos pentru familia, pentru soţul ei şi nici măcar pentru ea însăşi.

Neînțelegerile dintre soți – cum le depășim ?

Singura variantă de comportament care duce la armonie în relațiile conjugale este aceea ca, dându-ți seama de dificultățile existente, să te înarmezi nu cu ultimatumuri, ci cu adaptarea răbdătoare și prudentă la felul de a gândi, de a trăi și de a se purta al soțului (soției), pentru ca mai apoi, fără ca acesta să bage de seamă, să-l faci să se lupte singur cu neajunsurile sale.

17 sfaturi prețioase de la copilul tău

1.Nu vă temeți să fiți fermi cu mine. Aceasta mă face să simt o mai mare siguranță.

Învățați tinerii să aibă „capul pe umeri” și să facă alegerile potrivite

Să oprim pornirile copiilor noștri și să le punem acestora frâul care vine din frică și din mustrare. Și să ne străduim pentru înțelepțirea lor și să facem și să lucrăm toate, încât vârsta tinereții să poată ocoli poftele necuviincioase.

Căsătoria câştigată cu trudă este durabilă

Văd ziua fericită în care doi tineri, curaţi şi nepângăriţi, se prezintă în faţa sfântului altar pentru a se uni pe veşnicie. Vor fi mulţumiţi că prin curăţia lor şi prin atitudinea categorică împotriva ispitelor murdare se pot face fericiţi unul pe celălalt. De acum încolo începe o călătorie în doi. Ceea ce s-a câştigat cu trudă este durabil. Fericirea care urmează e profundă şi tot mai sfântă, până când într-o zi se va contopi în marea nesfârşită a iubirii lui Dumnezeu.

Soții, uniți în necaz și în bucurie

Omul care iubeşte nu se va simţi niciodată singur. Dragostea îi va încălzi sufletul. El face bine, iubeşte, şi dragostea lui îl leagă de cei pe care îi iubeşte, chiar dacă n-are o familie proprie. Se înţelege, însă, că în familie eşti mai apropiat de cei pe care îi iubeşti, poţi să-ţi manifeşti dragostea faţă de ei zi de zi, aproape ceas de ceas.

Soții să se sprijine și să se odihnească unul pe celălalt

Dacă unul dintre soţi trăieşte duhovniceşte şi are dreptate, totuşi nu trebuie să ceară dreptate, deoarece, ca un om duhovnicesc ce este, trebuie să înfrunte în chip duhovnicesc nedreptatea. Adică să le înfrunte pe toate potrivit dreptăţii dumnezeieşti, căutând să-l odihnească pe celălalt.

Dragostea – ingredient de bază în educația ortodoxă a copilului

De ce apar asemenea probleme în educaţie? Noi ne străduim să creăm un sistem ortodox, iar sistemul acesta se destramă, fiindcă Ortodoxia nu este un sistem, ci este viaţă în dragoste. Când începem să facem educaţia în dragoste, atunci ea este ortodoxă.

„Nunta creștinească se săvârșește în veșnicie”

În Taina Cununiei, iubirea nu mai este doar un sentiment, ci este și un act de credință și credincioșie, un semn al asumării Crucii, deci un act de asceză, care biruie și puterea morții: „Darul iubirii, care este dat prin Taina Cununiei de binecuvântarea lui Dumnezeu, este un dar veșnic și iubirea nu poate fi desființată, nu poate înceta odată cu moartea. Aceasta reprezintă garanția faptului că nunta creștinească se săvârșește în veșnicie” (Pr. Prof. dr. Dumitru Staniloae).

Un secret excelent pentru o relație bună cu soacra

Am auzit de curând un proverb, sau mai degrabă o variantă un pic modificată a unui proverb celebru: „În spatele oricărui bărbat celebru este o soacră căreia nu-i vine să creadă!”.

Nu mă înțeleg cu socrii. Ce să fac ?

Primul lucru pe care trebuie să-l facă generaţia tânără este să se pună în locul celei mai în vârstă, să se străduiască s-o înţeleagă, fiindcă toate conflictele provin din lipsa înţelegerii poziţiei celuilalt.

După căsătorie, cum trebuie să fie relația cu părinții ?

Ce relaţie trebuie să fie între tânăra familie şi socri? Tinerii s-au mutat separat. Însă soacra continuă să vină des la ei şi să facă tot felul de treburi.

Maica Domnului face minuni pentru nașterea de prunci

Suntem căsătoriți de 16 ani. La începutul căsătoriei noastre, soția mea a rămas însărcinată de trei ori, dar a pierdut sarcina. Apoi, vreme de zece ani, în ciuda intervenției medicale și a ultimelor metode științifice, n-a fost posibil să rămână gravidă. În vară, mai precis în luna august (a anului 2005), am venit ca pelerin la Mănăstirea Vatoped.

Iubirea bărbatului – cum o faci pe soția ta să se simtă iubită

Vom nota câteva din sfaturile Sfântului Ioan Gură de Aur:

Pe femeia ta s-o iubești ca pe soția ta, nu ca pe Dumnezeu !

Odată, a venit la Colibă cineva care mi-a spus că are probleme cu femeia lui. Ajunseseră la divorţ, nu voiau să se vadă unul cu altul. Amândoi erau învăţători şi aveau doi copii. Nu mâncau niciodată acasă. După ce terminau serviciul, unul mânca la un restaurant, celălalt la altul, apoi luau câteva sandvișuri pentru copii, iar sărmanii copii, atunci când se întorceau părinţii lor acasă, se duceau şi căutau prin buzunare şi prin genţi să vadă ce le-au adus să mănânce. Sufereau o mare dramă. Bărbatul ei era şi cântăreţ la o biserică. La o biserică mergea femeia lui, la alta cânta el. Până acolo ajunseseră.

Maternitate și familie

În faimoasa sa lucrare „Sex and culture” (1934), antropologul britanic J.D. Unwin, de la Universitatea Oxford, a studiat 80 de triburi și 6 mari civilizații, de‑a lungul a 5.000 de ani de istorie. Cartea urmărește dacă există o corelație pozitivă între normele care reglementează comportamentul sexual și căsătoria și realizările culturale ale acestor triburi sau civilizații. Concluziile sale au stârnit dezbateri aprinse în comunitatea științifică a epocii.

Sfaturi la început de drum pentru tinerii căsătoriți

Vrednicul de pomenire părintele Dimitrios Gagastathis spunea fiecărei familii nou întemeiate:

Rețetă de fericire în căsnicie – începe fiecare zi ca şi cum ar fi prima după nuntă

Mila lui Dumnezeu fie cu tine! Mă bucur foarte mult de fericirea ta. Dumnezeu ţi-a trimis această căsătorie. Binecuvântez mâna Lui cea darnică. Tu îngrijeşte-te să nu pierzi ceea ce ţi s-a dat. Cred că nunta ta a avut de-acum loc şi trăieşti deja cu soţia. Domnul să vă binecuvânteze şi să vă facă parte de toate bucuriile. O primesc şi pe soţia ta ca rudenie duhovnicească.

Dacă ai dragoste adevărată, iubești până la sfârșit

Femeia care este într-o astfel de situaţie ar fi bine să se întrebe: ce înseamnă că nu-mi mai iubesc soţul? Faptul că nu-i mai sare inima din piept atunci când el se apropie de uşa apartamentului? Sau atunci când îl vede nu o ia cu călduri? Ori poate, dimpotrivă, atunci când el o mângâie pe cap, ea este iritată de acest gest?

Armonia dintre bărbat și femeie – cheia armoniei întregii lumi

Nimic să nu fie mai de cinste pentru o femeie decât bărbatul ei, iar de bărbat nimic să nu fie iubit mai cu aprindere decât femeia lui. Armonia dintre femeie şi bărbat păzeşte împreună viaţa noastră a tuturor şi face să se susţină întreaga lume. Căci după cum atunci când femeia se clatină, se prăbuşeşte întregul cămin, la fel şi când soţii trăiesc în neînţelegere se răstoarnă întreaga noastră viaţă.

Încrederea absolută este temelia iubirii credincioase

Cea dintâi cerinţă în ce o priveşte pe femeie este fidelitatea – fidelitatea în sensul cel mai cuprinzător al cuvântului. Inima soţului trebuie să se poată încrede în ea fără nici o temere, încrederea absolută este temelia iubirii credincioase. Orice umbră de îndoială distruge armonia vieţii de familie. 

Cum poți depăși depresia postnatală ?

Dacă femeia are depresie postnatală ?

Ca să ai parte de binecuvântarea lui Dumnezeu, cinstește-ți părinţii

Părinte, părinţii mei sunt divorţaţi; mama m-a adus la credinţă, tata e împotriva lui Dumnezeu. De cine să ascult?

Supune-te cu bucurie binecuvântării mamei şi duhovnicului, ca voii lui Dumnezeu

Copilă, tu nu ai devenit studentă fără binecuvântarea lui Dumnezeu!

Cele două inimi să împartă şi bucuria, şi suferinţa

Încă un element important în viaţa de familie este unitatea de interese. Nici una dintre grijile femeii nu trebuie să pară prea măruntă – nici măcar pentru intelectul gigantic al celui mai mare dintre bărbaţi. Pe de altă parte, orice soţie înţeleaptă şi credincioasă se va interesa cu dragă inimă de treburile soţului său. Ea va dori să afle despre toate planurile lui noi, despre toate greutăţile lui, despre toate îndoielile lui. Va dori să afle care dintre întreprinderile lui a avut succes şi care nu, şi să fie la curent cu toate treburile lui de zi cu zi.

Mai știm să apreciem delicatețea și finețea femeii ?

Noi trăim în legea harului. Să nu uităm, Eva cea veche a murit. Ea, care nu a greşit mai mult decât Adam. Dumnezeu a rânduit pe Eva cea nouă, Maica Domnului. Eva cea nouă este modelul vieţii creştine pentru tot ceea ce este femeie, de la fetiţa nou-născută până la bătrâna care peste câteva ceasuri îşi dă duhul.

Botezul pruncilor în Biserică

Înainte de Înălţarea Sa la cer, Mântuitorul nostru Iisus Hristos i-a trimis pe Apostolii Săi să propovăduiască Evanghelia la toate neamurile, iar pe cei care vor crede să-i boteze: „Mergeţi în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la toată făptura. Cel ce va crede şi se va boteza se va mântui” (Marcu 16, 15-16). După exemplul apostolic pot fi botezaţi toţi cei care nu au primit această sfântă taină indiferent de neam şi vârstă. Tot neamul omenesc este chemat la mântuire, care a fost adusă lumii prin Jertfa şi Învierea lui Hristos. Prin Botez primim iertarea de păcatul strămoşesc, iar fără Botez nu putem ajunge în Rai. De aceea, Apostolii au botezat pe cei care au crezut în Hristos şi pe toţi cei din casa lor, aici fiind incluşi şi copiii: „Şi o femeie, cu numele Lidia, vânzătoare de porfiră, din cetatea Tiatirelor, temătoare de Dumnezeu, asculta. Acesteia Dumnezeu i-a deschis inima ca să ia aminte la cele grăite de Pavel. Iar după ce s-a botezat şi ea şi casa ei, ne-a rugat, zicând: De m-aţi socotit că sunt credincioasă Domnului, intrând în casa mea, rămâneţi. Şi ne-a făcut să rămânem” (Faptele Apostolilor 16, 14-15).

Creșterea copiilor cu un comportament mai dificil

Bătrânul ne spunea că părinţii sunt datori să dezrădăcineze, uşor-uşor, din mintea copiilor ideea că interesul părinţilor trebuie să se îndrepte exclusiv spre ei. Copiii trebuie să se adapteze şi altor oameni în toate împrejurările vieţii, ca să nu fie puşi în încurcătură mai târziu, când vor intra în viaţă şi se vor confrunta cu mii de caractere umane diferite, şi ca să nu-şi facă duşmani din pricina egoismului şi autosuficienţei lor.

Reacțiile pe care le avem când copiii greșesc reflectă dragostea pe care le-o poartă Hristos ?

Părinţii cred adesea că se poartă iubitor faţă de copiii lor când reacţionează instinctiv la un comportament urât. Mulţi părinţi au intenţii bune, dar au tendinţe şi obiceiuri greşite în felul în care reacţionează faţă de copiii lor.

Povestea mașinuței de tuns iarba sau cum putem învăța copiii să asculte

Când Markos avea patru ani, a primit în dar o maşinuţă de tuns iarba. O adora. A doua zi, Markos ne-a rugat să-şi ia cu el această maşinuţă la plimbarea noastră cu familia. Cum am pornit, Markos s-a şi îndreptat spre stradă. „Markos, maşina de tuns iarba trebuie să rămână pe trotuar”, i-am spus şi mi-am văzut de mers.

Arta de a stabili reguli

Astăzi trăim într-o cultură mult mai relaţională. Cei mai mulţi părinţi de azi au o relaţie mai bună cu proprii copii decât o aveau cu părinţii, atunci când au crescut. Dar, deşi este un lucru foarte bun acesta, există şi o cealaltă faţă a monedei. Dacă adolescenţii nu se supun regulilor, acest tip de abordare ne poate duce la grave probleme morale şi de atitudine.

Botezul creştin şi botezul Sfântului Ioan Botezătorul

Din păcate, mulţi creştini confundă Botezul primit de ei cu cel practicat la râul Iordan de Înaintemergătorul Domnului, Sfântul Proroc Ioan Botezătorul. Botezul pe care îl săvârşea Sfântul Ioan nu era o Taină, ci reprezenta doar curăţirea de păcate prin credinţă şi pocăinţă. De fapt, era un îndemn la pocăinţă adresat evreilor de Sfântul Proroc Ioan Botezătorul, care astfel pregătea venirea lui Mesia, adică a Mântui­torului nostru Iisus Hristos: „Eu botez cu apă; dar în mijlocul vostru Se află Acela pe Care voi nu-L ştiţi, Cel care vine după mine, Care înainte de mine a fost şi Căruia eu nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua încălţămintei. Şi eu nu-L ştiam; dar ca să fie arătat lui Israel, de aceea am venit eu, botezând cu apă” (Ioan 1, 26-27 și 31). Scopul pentru care boteza Ioan era de a-i pregăti pe israeliţi şi de a li-L arăta pe Mesia care este Iisus Hristos. Putem spune că botezul lui reprezenta o pregătire şi un semn pentru botezul ce va veni după Pogorârea Duhului Sfânt la Cincizecime, după cum mărturiseşte el: „Eu unul vă botez cu apă spre pocăinţă, dar Cel care vine după mine este mai puternic decât mine; Lui nu sunt vrednic să-I duc încălţămintea; Acesta vă va boteza cu Duh Sfânt şi cu foc” (Matei 3, 11).

„De aceea, va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa …”

Cel mai important lucru în relaţia dintre copii şi părinţi este desprinderea de părinţi la căsătorie. E un lu­cru pentru care multe familii sunt în necazuri. Iarăşi, po­runca este poruncă: Bărbatul îşi va lăsa tatăl şi mama şi va face un singur trup cu femeia lui.

Este nevoie să vă cunoașteți cât mai bine unul pe celălalt înainte de căsătorie

Se poate spune că perioada dinaintea căsă­toriei este şcoala premergătoare intrării la facultatea vieţii de familie.

În căsătorie e nevoie să tragă amândoi soții în aceeași direcție !

Doi tineri soți, când au vizitat pentru prima oară Mănăstirea Maicii Domnului Gavriotissa din Dadiou, au avut următoarea experiență cu starețul Ambrozie, deși acesta nu știa de mai înainte nimic despre aceștia.

Botezul, uşă către Rai

Prin Botez creştinul devine membru al Bisericii. Cel care se botează prin întreita afundare în numele Persoanelor Preasfintei Treimi se îngroapă cu Hristos şi învie cu El, devenind fiu al Împărăţiei lui Dumnezeu. Ne îngropăm cu El, deoarece cristelniţa semnifică mormântul lui Hristos, şi când suntem scoşi din apa botezului, înviem cu El, Care prin Jertfa şi Învierea Sa ne-a izbăvit de păcat. 

Care este diferenţa dintre dragoste şi pasiune ?

Care este diferenţa dintre iubire şi pasiune?

Diferența dintre pasiune și dragoste

Care este diferenţa dintre îndrăgostire şi dragoste, dintre dragoste şi pasiune?

Botezul în Ortodoxie

Prima taină în Biserica Ortodoxă este Botezul, fără de care nu sunt posibile celelalte Sfinte Taine. Prin Botez devenim membri ai Bisericii. Acest lucru nu-l facem doar „prin acceptarea unor principii sau axiome teoretice sau a unor angajamente morale, ci, înainte de toate, prin­tr-un act trupesc: afundarea și scoaterea de trei ori din apa Botezului – o legătură faptică și sensibilă cu moartea și cu Învierea lui Hristos” (Christos Yannaras, Abecedar al cre­dinței).

Teologia bomboanei și Părintele Sofronie Saharov

În formarea copilului, trebuie să am grijă ca nu cumva să-l rănesc cu ceva. Părintele Sofronie Saharov le mai dădea bomboane sau ciocolată copiilor, și mai mult: îi plăcea să ridice bomboana în sus și să-l facă pe copil să sară după ea. Apoi, când copilul se învăța, îl întreba „Cum vrei să-ți dau bomboana, pe jos sau pe sus?”, iar copilul se entuziasma: „Pe sus! Pe sus!”.

Cum să-ţi dai seama dacă e sau nu „omul tău”

Toate acestea nu sunt deloc lucruri simple, ci foarte im­portante şi de mare răspundere. Trebuie să fim şi noi înşine pregătiţi pentru ele, şi cu privire la omul iubit să apreciem în mod lucid dacă ni se potriveşte sau nu, dacă este, în ge­neral, suficient de matur pentru a fi soţ (soţie) sau încă nu. Raţiunea trebuie să ia parte neapărat atunci când ne ale­gem tovarăşul de viaţă. Nu trebuie să respingem argumen­tele ei, chiar dacă acestea nu sunt în concordanță cu sentimentele pe care le nutrim, altfel vom regreta amar. (…)

Înțelegerea greșită a dragostei duce la suferință

În momentul de față, este greu ca tinerii să întâlnească un model de dragoste autentică. Ei cred în miturile despre dragoste pe care le văd pe paginile revistelor, ziarelor, pe ecranele televizoarelor. În mass-media este cultivat un model de dragoste care este mai mult patimă decât dragoste. Scopul acestei „dragoste” este cel de a primi plăcere. Viața de familie este imaginată ca relație între doi parteneri de sex opus, în care fiecare trebuie să trăiască o atracție pătimașă față de celălalt.

Înainte de a intra într-o relație, analizează bine intențiile celuilalt

La ora actuală, totul se poate studia, chiar şi comportamentul celui care ne place. Este el cel cu care eu pot să-mi duc zilele? Pentru că în niciun caz nu doresc să întemeiez o prietenie cu un om care, după doi ani, doreşte să rupă relaţia noastră, căci şi-a planificat aşa. Îşi termină studiile şi apoi pleacă de aici, pentru că dă la master altundeva, sau pentru că merge cu o bursă în străinătate. Asta are în plan.

Comunicarea dintre soți – un ingredient esențial pentru o căsnicie trainică

Femeia trebuie să înţeleagă că perspectiva bărbatului şi cea a femeii cu privire la o problemă dată pot fi absolut diferite şi să nu aştepte de la bărbat o înţelegere absolută a sentimentelor ei. Pentru că femeia vrea foarte mult ca bărbatul să reprezinte un reazim trainic şi de nădejde al întregii familii, un om care rezolvă problemele şi îşi asumă răspunderea, şi totodată un interlocutor atent, care simte şi înţelege cu fineţe sufletul feminin – or, asemenea bărbaţi sunt păsări extrem de rare.

Ascultarea bărbatului – altă perspectivă

Ascultarea de bărbat nu anulează libertatea femeii? Cum implică ascultarea libertatea persoanei?

Glasul meu dintâi a fost plânsul meu

lement Alexandrinul a scris că Dumnezeu l-a făcut pe om bărbat şi femeie; bărbatul Îl reprezintă pe Hristos, femeia reprezintă Biserica. Ce înfricoşător obligo cuprinde această zicere! Cine gândeşte mai profund, cine reflectează cu seriozitate asupra conţinutului acestor rânduri se va cutremura. Să fii om şi să-L reprezinţi pe Dumnezeu! Să fii femeie şi să reprezinţi nu o instituţie, ci un dar făcut de Dumnezeu oamenilor, pentru ca să se regăsească unii pe alţii, fiecare pe sine şi cu toţii în Iisus Hristos Domnul.

Sufletul e același la bărbat, ca și la femeie

Măicuța D. a venit la Părintele Lavrentie și i-a povestit cu frică acestuia că a visat că s-a lepădat de dreapta credință. Părintele i-a spus că așa ceva se întâmplă atunci când greșești cu ceva, te-ai certat cu cineva, ai supărat pe cineva sau n-ai primit pe cineva când era în necaz să doarmă la tine. La care ea i-a răspuns:

Soţul şi soţia trebuie să aparţină doar unul altuia

Cel ce intră în căsnicie curat, cast, pentru prima dată pătrunde taina unirii trupeşti, şi în urma acestui fapt în suflet se naşte pentru prima dată o atitudine nouă, evlavioasă, faţă de trupul celuilalt, care devine sacru. După cum arată viaţa, tocmai în urma apropierii trupeşti (în condiţii normale) din căsătorie înfloreşte în suflet sentimentul profund, luminos şi aducător de bucurie al dragostei reciproce, respectul tandru şi sentimentul profund al legăturii indisolubile dintre cei doi. Tocmai aici, în acest punct, se cunoaşte din experienţă dreptatea monogamiei şi toată nedreptatea divorţurilor.

Ce faci dacă te îndrăgosteşti de cineva care e deja căsătorit ?

Se spune că iubirea e un dar dumnezeiesc, dar ce faci dacă te îndrăgosteşti de cineva care e deja căsătorit?

Curaj! Copiii aceștia, pe care vă gândiți să-i avortați, vor deveni cei mai importanți membri ai familiei

Am doi copii. Mi-e frică să am un al treilea. Nu știu ce aș face, dar am început să caut, să văd ce e avortul.

„Îngerelul”

La preafrageda vârstă și per­cepție a copilului față de lumea înconjurătoare, mama îl familiarizează cu lucrurile, ființele, lumea din jur prin cuvinte pe care ea le repetă rar, cu răbdare, pentru ca să i le fixeze în memorie. Astfel, el face cunoștință cu minunatul semnal de comunicare: limba, limbajul! Și, slavă Domnului, limba română oferă o bogăție de cuvinte, cu o expresivitate sonoră, dar și semantică de excepție, pentru cine vrea s-o cunoască, s-o vorbească și s-o iubească.

Zece mari greşeli ale taţilor

1.Să petreci mai mult timp la lucru şi să laşi fărâmiturile pentru familie. Niciodată nu am auzit un bătrân reflectând la viaţa lui să spunând: „Aş dori să fi petrecut mai mult timp la serviciu”.

Rolul tatălui este deosebit de important în educația băieților

Rolul tatălui este deosebit de important în educaţia băieţilor. Felul în care vă jucaţi cu copiii fotbal, mergeţi în drumeţii, călătoriţi, confec­ţionaţi ceva împreună, va rămâne în amintirea celor mici pentru toată viaţa. Amintirile copilă­riei sunt cele mai strălucitoare şi mai luminoase, ele ne călăuzesc întreaga viaţă.

În creșterea băieților, încurajați spiritul de inițiativă și curajul

La orele noastre de psihologie, le dăm copiilor un mic test: le propunem să deseneze o scăriţă din zece trepte şi-i rugăm să scrie pe fiecare treaptă câte o calitate a omului. Sus – cea mai importantă, iar jos – cea mai puţin importantă, după părerea lor. Rezultatul este impresionant. Deseori, băieţii adolescenţi menţionează printre trăsăturile cele mai importante ale omului bun… hărnicia, perseverenţa, ordinea. Numai arta brodatului mai lipseşte să o pomenească! În schimb, curajul, dacă este prezent, se află pe una dintre ultimele trepte.

Femeia drăgăstoasă este bucuria soțului și echilibrul familiei

Femeia i-a fost dată bărbatului ca să îl ajute, ca fiind mângâiat de ea să poată îndura lesne tot ce i se întâmplă.

Ce înseamnă pentru un bărbat să fie cap al familiei

Fiecare bărbat trebuie să înţeleagă, o dată pentru totdeauna: în căsnicie nu trebuie să existe luptă pentru poziţia de lider. Casa mea trebuie să fie cetatea mea, cum se spune, nu câmp de luptă. Ca atare, chiar dacă ştii că bărbatul trebuie să fie capul familiei, nu trebuie să dovedeşti asta nimănui cu forţa, adică pe calea „bătăliilor” familiale. Ţipetele, certurile, scandalurile, capriciile sunt arma oamenilor slabi şi la ele recurg foarte frecvent tocmai femeile. Bărbaţilor nu le şade bine să facă scandal.

Să ne străduim să înțelegem diferențele dintre bărbat și femeie, pentru a evita conflictele inutile

Am spus deja că modul de a gândi şi de a se comporta al fiinţelor de sexe diferite au foarte puţine lucruri în comun. Cred că toată lumea ştie expresia „logică feminină”. Bineînţeles, această sintagmă a fost inventată de bărbaţi, şi asta s-a întâmplat fiindcă ei nu au putut pricepe că bărbaţii şi femeile gândesc şi se comportă absolut diferit în situaţii identice.

Căsnicii fericite, cu ajutorul Sfântului Serafim de Sarov

Cu harisma sa înainte-văzătoare, Sfântul Serafim ajuta mult pentru a se întemeia căsnicii şi familii fericite. Odată l-a vizitat un funcţionar. Era trecător prin Sarov şi voia să ia binecuvântarea lui pentru a se căsători. Sfântul i-a spus că soţia lui se află la Sarov, în camera de oaspeţi. Peste puţin timp, la stareţ a venit o fată. Voia să se căsătorească şi îi vorbea despre peţitorii care au curtat-o.

Experiențe trăite după Sfântul Botez

La 25 decembrie 2005 s-a botezat o familie cu patru copii. Erau foști catolici. Au primit numele de Atanasie și Maria.

Cum rezolvăm în mod constructiv conflictele apărute în familie

Încă de mici, părinții ne învață să-i iertăm pe cei care ne greșesc. Chiar și conștiința ne zice că nu trebuie să ne culcăm, până nu ne rezolvăm disputele de peste zi și cum spune și vorba bătrânească, să nu apună soarele peste supărarea voastră. Atunci când trăim în familie și ne împărțim bunurile pe care le folosim zilnic, vor apărea inevitabil și conflicte. Însă dacă ne vom angaja să rezolvăm aceste conflicte înainte de a merge la somn, chiar dacă asta implică faptul că ne vom culca mai târziu decât de obicei, vom observa că a doua zi o vom începe mai bucuroși și împăcați cu noi înșine, iar tensiunile și frustrările dintre noi vor fi eliminate.

Conflictele în cuplu – oportunitate de cunoaştere reciprocă

La nivel psihologic, conflictul între soţi este resimţit ca un puternic disconfort. În momentele de tensiune, cei doi pot simţi că sentimentele de afecţiune sunt suspendate, validitatea alegerii partenerului este pusă sub semnul îndoielii. De asemenea, lucrurile afirmate la mânie îşi pot menţine ecoul mult timp după, rănind sentimentele partenerei/partenerului. Dincolo de starea evidentă de disconfort şi riscul de a şubrezi încrederea reciprocă a celor doi, conflictele pot avea un rol important în sudarea relaţiei, în cunoaşterea reciprocă mai bună a partenerilor. Este o oportunitate bună de a cunoaşte adevăratele păreri ale partenerului cu privire la aşa-zisele subiecte tabu, pe care în general le evită, pentru a nu tulbura pacea din familie, pentru a nu trezi reacţii nedorite. Este o iluzie însă să consideri că problemele şi disensiunile dispar doar prin faptul că sunt îngropte sub tăcere. Dacă găseşti puterea de a separa conţinutul certurilor (ceea ce se afirmă) de tumultul afectiv declanşat, puteţi afla informaţii importante, care să vă ajute să vă îmbunătăţiţi relaţia.

Să ținem cont de nevoile celuilalt

Să revenim, însă, la diferenţa dintre reacţia la stres a bărbatului şi cea a femeii. Eu cred că principalul – atât pentru bărbaţi, cât şi pentru femei – este să înţelegem că suntem diferiţi şi să nu luăm aceste diferenţe şi particularităţi ale noastre drept jigniri la adresa proprie, fiindcă se poate crea tocmai această impresie.

Relaţia de cuplu, de la gol interior la plinătate

Uneori, reproşurile nu sunt exprimate, ci doar gândite sau simţite, însă, chiar şi aşa, sunt percepute de către partener sub forma unor tensiuni, ascunse sub zâmbete sau sub falsă indiferenţă. De câte ori – în special femeile – nu ştiu că sub răspunsul aparent calm „nu am nimic”, la întrebarea îngrijorată a soţului „ce ai? ce s-a întâmplat?”, se ascund numeroase frustrări şi sentimente de revoltă. Este deseori mascat un adevărat monolog interior, în care sunt criticate cele mai mici scăpări ale partenerului. În acest mod, stările de nemulţumire sunt alimentate în permanenţă şi se amplifică.

Căsătoria: tu, celălalt şi Dumnezeu

Există tendinţa de a oferi cel mai mare credit propriei intuiţii, modului de a gândi şi interpreta lucrurile, propriilor convingeri. Şi toate acestea sunt parţial adevărate. De cele mai multe ori suntem creatorii propriilor vieţi, visuri şi destine. În majoritatea cazurilor, sunt extrem de importante voinţa, sentimentele şi convingerile noastre. Riscul acestei abordări individualiste este însă de a ne pune pe noi înşine în centrul universului, de a deveni proprii dumnezei, de a nu mai lăsa loc în viaţa noastră relaţiei cu Dumnezeu şi cu semenii. Şi toate acestea se pot întâmpla chiar în condiţiile în care noi continuăm să trăim printre oameni, să avem familii, să desfăşurăm activităţi diverse, să frecventăm biserica.

Cum trebuiesc tratate neînțelegerile în familie

Chiar și între soți, când se ivește scandalul? Când se iscă certurile? Când apar înjurăturile? Când un egoism se opune celuilalt. Zice unul, zice celălalt, și se face foc și pulbere, și familia e aruncată în aer. Ce trebuie să facem în această situație? Când unul din ei vede că celălalt e înfuriat, să închidă gura, să se liniștească, să se roage pentru celălalt, și astfel pacea va reveni.

V-ați certat în fața copiilor? Să vă vadă și cum vă împăcați

Eimportant pentru copii să-i vadă şi să-i simtă pe părinţi în deplină înţelegere în toate. Practic, aceasta înseamnă că atunci când există vreo neînţelegere între părinţi, aceasta trebuie să-şi găsească pe cât posibil o rezolvare paşnică. Nu trebuie să se certe sau să se contrazică, mai ales în prezenţa copiilor.

Mersul la biserică, pe înțelesul copiilor

Mai departe începe etapa de trecere, atunci când copilul face un salt mare în ce priveşte perceperea conştientă a realităţii. Acest lucru se produce la vârste diferite, în funcţie de copil. Unii ajung la această etapă la patru-cinci ani, alţii la şase sau şapte, totul depinzând de dezvoltarea psihică şi fizică a fiecăruia.

Copilul la biserică ‒ idei utile pentru slujbe liniștite

Problema principală a părinţilor ortodocşi este să înveţe copiii să se comporte evlavios în biserică. Aceasta trebuie privită în conformitate cu fiecare vârstă în parte. Prima perioadă este cea a prunciei, când copilul nu poate lua singur hotărâri, ci părinţii hotărăsc pentru el. În această perioadă trebuie lucrat atent.

Cel mai important factor educativ este atmosfera care predomină în familie

Factorul educativ principal este atmosfera care predomină în familie. Ceea ce vede şi pri­meşte copilul în familie în timpul copilăriei îi formează 80% din caracter.

Ce rol joacă ereditatea în viața noastră, cum o putem corecta? S-o acceptăm și să încercăm să o convertim ?

Da, minunat, asta să facem! Dar nu e deloc simplu pentru că crezi că noi nu vrem, și de aceea nu putem, să ne acceptăm ereditatea.

Atenţie ce moştenim şi ce transmitem !

Pe fiecare dintre noi trebuie să ne preocupe foarte serios arborele nostru genealogic. Să vedem cu ce venim pe acest pământ! Care este bagajul nostru genetic, comoara genetică moştenită?

Sacralitatea cinstirii aduse părinților noștri trupești !

Când pătimirile de pe cruce sfâșiau sufletul și trupul Mântuitorului, când El atârna atât de greu pe piroane cu mădularele străpunse, între viață și moarte, iar pe El întreaga lume atârna deasupra pierzării așteptând mântuirea, nici chinurile întregului iad, nici grija pentru întreaga lume, pentru toate vremurile și pentru veșnicie nu au înăbușit în El simțămintele legiuitei îndatoriri față de Maica Sa.

Să ne aducem aminte de dragii noștri părinți

Cea de-a cincea poruncă din Decalog prescrie următoarele îndatoriri față de părinți:

Mărturia unui avort: o greşeală şi patru copii pierduţi

Avortul lasă părinţilor semne adânci şi consecinţe dureroase pe toată durata vieţii. Uneori e vorba doar de remuşcări ocazionale, alteori sunt ani de zile de zbucium sufletesc sau depresii. În foarte multe cazuri, oricât ar încerca medicii să evite efectele secundare, urmările negative asupra fizicului mamei sunt inevitabile, iar neputinţa de a mai avea copii este una dintre cele mai chinuitoare.

Criza vârstei mijlocii și sindromul „cuibului pustiu”

Atreia perioadă de criză vine atunci când soţii au ajuns la vârsta de mijloc, copiii s-au făcut mari şi, în multe cazuri, și-au întemeiat deja o familie. Cei doi părinți rămân singuri.