Archive for the 'Diverse' Category

01
dec.
19

Ziua noastră națională și unirea românilor

Acum un secol România exista demult. Înaintașii noștri, bine conduși de elită, au reușit însă atunci un act major: s-au adunat cu toții în același edificiu național, așa cum au făcut mulți europeni. Ceea ce nu este puțin lucru! Prin urmare, când celebrăm Ziua Națională de 1 Decembrie 2019, triumfalismul nostru trebuie să fie ponderat, pentru că Marea Unire nu am făcut-o noi, ci acei mari oameni de stat de la 1918, pe de o parte, iar pe de alta, nu am reușit încă să le pregătim nepoților și străne­poților o Românie bună pentru următorul secol. Sărbătoarea noastră trebuie să ne dea de gândit și să ne îndemne la mai puține discursuri și la mai multă acțiune.

Citește în continuare ‘Ziua noastră națională și unirea românilor’

01
dec.
19

Ziua Învierii Neamului Românesc

1 Decembrie este de aproape trei decenii Ziua Naţională a României. În această zi ne amintim cu recunoștință de sacrificiul și înțelepciunea înaintașilor noștri care au făcut posibilă România Mare şi mai ales de jertfa ostaşilor români pe care s-a edificat Marea Unire din 1918. De aceea putem spune că Ziua Naţională a României este ziua în care sărbătorim Unirea tuturor Românilor. 

Citește în continuare ‘Ziua Învierii Neamului Românesc’

15
iun.
17

Capcanele eliminării tarifelor de roaming. Cum poţi fi suprataxat

Eliminarea tarifelor de roaming de la 15 iunie aduce cu sine mai multe capcane, care le pot oferi surprize în facturile la telefonie celor care călătoresc.

Citește în continuare ‘Capcanele eliminării tarifelor de roaming. Cum poţi fi suprataxat’

20
iul.
14

Enigma centurii de castitate

Oare cavalerii care plecau în cruciade chiar aveau obiceiul de a-și înfiera partenerele cu centura de castitate? Istoricii sunt de părere că această legendă nu ar fi de fapt decât un produs al imaginației din budoarele barocului.

Cavalerii Evului Mediu își petreceau foarte mult timp plecați de acasă. Îi atrăgea mai ales calea Orientului, unde se ocupau cu alungarea musulmanilor din Ierusalim. Și nu ar fi vrut să își părăsească locurile de baștină cu inima grea, împovărați de gândul că soțiile lor, singure atâtea luni și chiar ani, și-ar putea găsi pe altcineva care să le umple singurătatea.

Mai degrabă le-ar fi obligat să poarte o centură de castitate, care le-ar fi pecetluit corpul în zona abdominală și genitală. Cavalerul însuși ar fi fost cel care ar fi încuiat “podoaba”, luând cheia cu sine în Tara Sfântă. Odată revenit acasă, peste un an-doi, ar fi descuiat ustensila și totul ar fi revenit la normal. O chestiune simplă, sigură și cu totul fantasmagorică.

Multă vreme s-a crezut că acest mijloc de încorsetare ar fi fost una dintre creațiile adiacente ale fenomenului războaielor religioase, prezentat ca o realitate în cărțile de istorie. Asta până când cercetătorii au început să pună serios la îndoială instrumentul, pentru că până la urmă nu există dovezi contemporane perioadei căreia îi este atribuit care să ne confirme existența unei astfel de centuri – nicio ilustrație, nicio descriere în izvoare sau alte surse (scrisori, etc.).

Ea mai veche mențiune se pare că ar data din anul 1405 și s-ar afla într-o carte numită “Bellifortis”, redactată de un anume Konrad Kyeser von Eichstätt. De fapt este vorba despre un compendiu al armelor contemporane, unde autorul, nu se știe de ce, introduce și reprezentarea grafică a unei astfel de centuri, alături de o scurtă descriere: un fel de pantalonași de fier pe care i-ar fi purtat doamnele florentine și care s-ar fi putut închide în față cu o cheie.

Ceea ce nu ne explică autorul, expert într-ale războiului, este cu ce ocazie și cu ce scop ar fi acceptat sau ar fi fost obligate damele din Florența să se înfiereze astfel. Istoricii sunt însă de părere că von Eichstätt ar fi folosit de fapt o doză mare de ironie atunci când a pomenit despre pantalonii de fier. Din sursele mai târzii nu izbutim să scoatem niciun fel de indiciu referitor la autenticitatea accesoriului.

În schimb, prin muzee tot au început să fie expuse exemplare din enigmaticele ustensile și multă vreme au contat ca dovezi pentru realitatea fenomenului în Evul Mediu. Chiar și instituții de prestigiu cum ar fi Musee de Cluny din Paris sau Muzeul Național German din Nürnberg s-au aliniat tendinței, stimulând decisiv imaginația vizitatorilor. Dar după ce a început vâlva legată de veridicitatea exponatelor și după ce s-a adus în vedere faptul că era vorba despre niște creații și produse mult mai târzii, și anume din secolul al XIX-lea, acestea au dispărut din majoritatea muzeelor.

Dar de ce oare să fi fost folosite în secolul Biedermeier și al lui Bismarck? Nici asta nu are o explicație clară. Ipotezele multiple merg de la utilizarea centurilor drept ustensile în jocuri sado-masochiste până la folosirea lor ca “armură” de către servitoarele care voiau sa se apere de avansurile stăpânilor casei.

O monografie cuprinzătoare despre centurile odinioară expuse în muzee nu există, la fel cum există puține dovezi care să confirme interpretarea lor drept pedepse instituționalizate pentru prostituatele care nu își puteau achita taxele și impozitele.

Mare senzație a făcut în anul 1889 anticarul și etnograful Anton Pachinger, în vârstă de numai 25 de ani, care a făcut o descoperire cel puțin controversată. Acesta a afirmat că ar fi scos la iveală în apropiere de orașul austriac Linz un mormânt al unui personaj feminin, decedat prin secolul al XVI-lea. Bazinul scheletului ar fi fost prevăzut cu o centură de castitate.

S-ar fi dorit poate păstrarea neprihănirii și dincolo de moarte? Era dovada realei folosiri a unui astfel de instrument în epocile mai vechi? Din păcate, piesa pe care se presupune că ar fi descoperit-o Pachinger a dispărut. Totodată nu se știe exact cum a ajuns tocmai la acest mormânt.

O teorie ceva mai plauzibilă ar fi aceea cum că mitul centurii de castitate ar fi început să circule în perioada barocului timpuriu, atunci când reprezentanții săi au pictat Evul Mediu în culori foarte sumbre. Cu precădere cei care se ocupă de istoria medicinii se îndoiesc serios că femeile, în condițiile igienei precare a Evului Mediu și chiar și a epocii moderne ar fi putut supraviețui purtând atâta timp, fără întrerupere, un corset de fier. În niciun caz pe durata unei cruciade întregi. Centura de castitate nu pare a fi așadar, la fel ca mult alte așa-zise realități istorice, mai mult decât un produs al imaginației secolelor următoare.

sursa: Die Welt

22
iun.
14

Sigur te-ai întrebat: De ce ţânţarii îi pişcă pe unii oameni, iar pe alţii nu? Iată şi răspunsul!

Unii oameni sunt atacaţi de ţânţari şi dacă ies la o plimbare la lăsarea serii. Alţii pot merge prin nori de insecte şi nu sunt pişcaţi deloc. Care e diferenţa? Sunt mai multe. Oamenii de ştiinţă au descoperit multe motive pentru care ţânţarii par să nu reziste tentaţiei de a-i pişca pe unii oameni, dar nici nu se apropie de alţii.
Ţânţarii sunt sursă de infecţii grave în multe părţi ale lumii, aşa că s-au făcut multe cercetări pentru a afla de ce îi pişcă pe unii oameni, iar pe alţii nu.
 În primul rând este vorba despre persoanele care-i atrag pe ţânţari. Deşi ţânţarii pot mirosi sângele de la kilometri distanţă, ei îi localizează cu precădere pe cei care expiră mai mult dioxid de carbon. Este vorba despre persoanele cu greutate mai mare şi femeile gravide. Există, de asemenea, dovezi că ţânţarii preferă femeile pentru că pielea lor este mai subţire, permiţându-le o pişcătură mai uşoară.
 Ţânţarii confirmă de asemenea vechea glumă despre vampirii care-şi caută parteneri din aceeaşi „grupă“. Diferitele grupe de sânge atrag sau îi descurajează pe ţânţari. Dacă ai văzut că eşti singura persoană dintr-un grup, într-un camping, care a fost pişcată, probabil ai grupa de sânge 0. Un grup de oameni de ştiinţă din Japonia au expus oamenii la ţânţari, cărora apoi li s-au îndepărtat părţile cu care pişcă şi sug sângele. Ţânţarii au aterizat iar şi iar pe cei cu grupa de sânge 0 şi i-au ignorat pe cei cu grupele A şi B.
 De asemenea, ţânţarilor le place gustul dulce, aşa că îi preferă pe cei care secretă zaharide pe pielea lor. Pe de altă parte, zaharidele ar putea avea de fapt rolul de a hrăni microrganisme care trăiesc pe pielea noastră. Bacteriile care trăiesc pe pielea noastră dau acestor zaharide un miros urât. Cercetătorii olandezi au descoperit că abundenţa unor anumite tipuri de bacterii îi atrage pe ţânţari. O varietate prea mare sau prea mică de bacterii care trăiesc pe piele îi descurajează însă pe ţânţari.
 Unii cercetători şi companii încearcă să analizeze şi să combine mirosurile acestor elemente pentru a fabrica un spray care să-i îndepărteze eficient pe ţânţari. Oricum, lucrurile înaintează încet, iar ţânţarii sunt vicleni. Deocamdată, persoanele cu grupa de sânge 0 şi pielea dulce trebuie să stea departe de locurile din natură unde sunt ţânţari.
20
mai
14

Cât costă să muţi volanul de pe partea dreaptă pe stânga la maşinile aduse din Anglia

Din ce în ce mai multe persoane aleg să-şi cumpere maşini cu volan pe dreapta. Principalul motiv este acela al preţului, sunt foarte convenabile. Însă aceste autoturisme sunt periculoase şi pot provoca adevărate tragedii, fiind mai greu de condus, iar vizibilitatea, cu mult redusă.

Mutarea volanului de pe partea dreaptă pe partea stângă costă în jur de 2000 de euro Foto: autolatest.ro

Mulţi dintre şoferi aleg maşinile cu volan pe dreapta, aduse din Marea Britanie, pentru că sunt extrem de accesibile: 2.000 euro pentru o maşină de lux, scrie cugetliber.ro. Însă aceşti conducători auto nu se gândesc şi la pericolele la care sunt expuşi şi la care îi expun pe ceilalţi participanţi la trafic. Dacă te afli singur într-o astfel de maşină, depăşirea este aproape imposibilă, pentru că vizibilitatea este aproape de zero. Poliţiştii rutieri constănţeni afirmă faptul că din cauza maşinilor cu volanul poziţionat englezeşte s-au produs, de-a lungul timpului, evenimente rutiere grave, chiar şi mortale. Legislaţia în vigoare nu prevede nicio interzicere a circulaţiei maşinilor din Marea Britanie. Însă aceste tipuri de autoturisme sunt mult mai greu de condus şi nu te poţi asigura cum trebuie.

Cât costă mutarea volanului pe partea stângă

Vânzătorii de maşini tradiţionale se tem de concurenţa celor care aduc autoturisme cu volan pe dreapta, pentru că acestea se vând la jumătate de preţ, iar proprietarul e dispus în continuare să negocieze. Aceste maşini pot fi înmatriculate în România fără probleme, singura modificare pe care proprietarul trebuie să o facă fiind reglarea farurilor. „Singurul motiv pentru care şi-ar dori cineva o astfel de maşină este faptul că sunt foarte ieftine. Însă mulţi fac prostia de a cumpăra o maşină de lux cu volan pe dreapta, fără să ţină cont cât costă întreţinerea. Astfel, imediat ajung să o vândă, pentru că nu-şi permit să bage bani în ea. Tot ce trebuie să faceţi e să schimbaţi farurile, pentru că ele sunt proiectate să bată într-o parte (în exteriorul carosabilului), astfel încât să nu orbească pe cei care vin din faţă. Deci farurile lor pe drumurile noastre bat fix pe dos, şi nu se pot regla. Dacă până la urmă nu vă puteţi acomoda, vă este frică în curbe sau când vă angajaţi într-o depăşire, atunci puteţi schimba volanul de pe dreapta pe stânga. O să plătiţi însă pentru asta cam 2.000 de euro”, explică mecanicii auto.

Ce recomandă poliţiştii

„Poziţia conducătorului trebuie să fie către centrul drumului, pentru a avea un câmp vizual cât mai bun. În plus, este un inconvenient şi faptul că schimbătorul este pe partea stângă, ceea ce îl poate încurca pe şofer”, au precizat oamenii legii. În aceste condiţii, sfatul poliţiştilor este să nu fie achiziţionate autoturisme cu volanul pe dreapta. Registrul Auto Român a încercat de cel puţin două ori de-a lungul anilor să interzică înmatricularea maşinilor cu volan pe dreapta, însă acest lucru nu este posibil conform legislaţiei europene, recunosc oficialii Registrului Auto Român.

Singura ţară europeană care a interzis înmatricularea acestor autoturisme este Polonia.

21
apr.
14

Mărturiile actorilor care l-au portretizat pe Iisus Hristos: „Pe toată durata filmărilor am simţit că o prezenţă puternică mă însoţeşte“

Mărturiile actorilor care l-au portretizat pe Iisus Hristos: „Pe toată durata filmărilor am simţit că o prezenţă puternică mă însoţeşte“

Robert Powell, în rolul lui Iisus din filmul „Iisus din Nazareth“ FOTO procinema.ro

Povestea lui Iisus fascinează omenirea de mai bine de 2000 de ani, dar şi pe regizorii şi pe actorii de la Hollywood. De la Robert Powell, unul dintre cei mai apreciaţi actori care l-a portretizat pe Mântuitor, şi până la Diogo Morgado, care a fost „acuzat“ că este mult prea sexi pentru acest rol, actorii care l-au portretizat pe Iusus au vorbit de-a lungul timpului despre cât de greu a fost să ducă la bun sfârşit o asemenea partitură.

Castingurile pentru rolul lui Iisus au fost întotdeauna dificile, regizorii având misiunea de a exploata abilitatatea actorului de a proiecta în egală măsură latura umană, cât şi pe cea divină a Mântuitorului. În cel mai recent film ce are la bază povestea lui Iisus, „Son of God/ Fiul lui Dumnezeu“, Iisus este jucat de actorul portughez Diogo Morgado, a cărui înfăţişare a fost comparată cu cea a lui Brad Pitt sau a lui Marlon Brando din tinereţe şi care a fost numit „Iisus cel arătos“, scrie „Huffington Post“. Diogo Morgado, „Son of God/ Fiul lui Dumnezeu“ (2014), regizor Christopher Spencer Actorul Diogo Morgado, în rolul lui Iisus din filmul „Fiul lui Dumnezeu“ FOTO cinemgia.ro Diogo Morgado, în vârstă de 32 de ani, le-a povestit jurnaliştilor de la Yahoo că în timp ce filma scena răstignirii „şi-a văzut toată viaţa trecând prin faţa ochilor“. „Pentru scena răstignirii, am trecut prin momente foarte grele. Am stat ore întregi pe cruce. Am filmat acea scenă în trei zile. A fost de-a dreptul chinuitor. La un moment dat, în timp ce mă aflam pe cruce, mă uitam în jurul meu, la toţi oamenii care lucrau, şi, pentru o secundă, mi-am văzut toată viaţa trecând prin faţa ochilor. E un sentiment foarte puternic când înţelegi ce rol joci şi ce personaj important reprezinţi. Dacă scopul unui actor este să spună cea mai frumoasă poveste, atunci niciuna nu este mai măreaţă decât cea a lui Iisus Hristos. Este cea mai frumoasă poveste de dragoste, felul în care atinge inimile întregii omeniri, este un privilegiu pentru un actor să facă un asemenea rol. A fost o călătorie personală şi spirituală şi m-a atins profund, într-o manieră pe care încă mă chinui să o înţeleg. Încă mă simt bulversat, nu am putut să depăşesc acea scenă, încă mă bântuie“, a declarat actorul, citat de procinema.ro. Robert Powell, „Jesus of Nazareth/ Iisus din Nazareth“ (1977), regizor Franco Zeffirelli
Robert Powell, în rolul lui Iisus din filmul „Iisus din Nazareth“ FOTO procinema.ro
Cu siguranţă, cea mai impresionantă şi cea mai apreciată portretizare a lui Iisus a fost cea realizată de actorul Robert Powell, în capodopera lui Franco Zeffirelli, „Jesus of Nazareth/ Iisus din Nazareth“. Powell a declarat în repetate rânduri, după turnarea peliculei, că experienţa interpretării celui mai important personaj din istoria creştinătăţii a fost una solicitantă şi chiar traumatizantă, scrie procinema.ro. După acest rol, actorul britanic a ajuns să creadă că este, cu adevărat, un trimis al lui Dumnezeu, deşi, înainte de a fi distribuit în acest rol, se considera un ateu. Şi Powell, care avea 33 de ani când a jucat rolul Mântuitorului, a fost profund marcat de scena crucificării: „Eram doar eu şi echipa de filmare, toţi erau emoţionaţi şi plângeau, iar eu îmi auzeam vocea ca un ecou printre acei munţi. Cred că acea scenă este cel mai bine scrisă din istorie“, declara artistul, citat de procinema.ro. Jim Caviezel, „The Passion of the Christ/ Patimile lui Hristos“ (2004), regizor MeGibson
 
Jim Caviezel, în rolul lui Iisus din filmul „Patimile lui Hristos“ FOTO Studio Produzent
„Patimile lui Hristos“, a cărui regie poartă semnătura lui Mel Gibson, a avut cele mai mari încasări din vânzarea biletelor la nivel mondial (441 de milioane de euro), dar a fost şi cel mai controversat film, reprezentând un punct de cotitură în cariera lui Gibson, care a fost rapid transformat într-un antisemit şi rasist. Din distribuţia peliculei, care prezintă ultimele 12 ore din viaţa lui Iisus până la Înviere, a făcut parte şi actriţa româncă Maia Morgenstern. Jim Caviezel a reuşit să ofere o interpretare fără cusur, dar nu a fost ocolit de necazuri: şi-a dislocat umărul, a fost lovit de fulger, iar la filmările pentru scena biciuirii a fost lovit din greşeală şi a avut o rană deschisă, scrie procinema.ro. Jim Caviezel era un nume nelipsit din marile proiecte cinematografice înainte de a accepta să facă parte din controversatul proiect. A fost protagonistul remak-ului din 2002 „The Count of Monte Cristo/ Contele de Monte Cristo“ şi dramei „Angel Eyes“. Cu toate acestea, Caviezel a declarat că „a fost respins de propria industrie“ după ce a decis să i se alăture lui Mel Gibson. Chiar şi aşa, artistul a mărturisit, pentru CBN, că acest film l-a forţat să se privească pe el nu în maniera în care şi-a dorit, ci în felul în care este văzut de Dumnezeu. Acesta a mărturisit că au fost momente care l-au marcat într-un asemenea mod încât nici nu poate vorbi despre ele. „Pe toată durata filmărilor am simţit că o prezenţă puternică mă însoţeşte. Din interiorul meu venea o rugă «Nu vreau ca oamenii să mă vadă pe mine. Vreau să-l vadă pe Iisus». A fost lucrul pe care mi l-am dorit mai mult decât orice, să aibă un efect asupra oamenilor pentru ca aceştia să ia în cele din urmă decizia: să-L urmeze sau nu“, a povestit Caviezel.



Blog Stats

  • 311.208 hits
aprilie 2020
L M M J V S D
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
27282930  

Arhive

Top click-uri

  • Niciunul