Archive for the 'Editorial' Category

08
apr.
20

Lupta cu patimile

Sfântul Macarie Egipteanul, Cele cincizeci de omilii duhov­ni­ceşti, omilia XXI, 4-5, în Părinți și Scriitori Bisericești (1992), vol. 34, p. 195

„Câtă vreme cineva este reținut de lucrurile cele văzute ale acestei lumi, este încurcat cu diferite legături pământeşti şi este antrenat în patimile cele rele, nici măcar nu ştie că înlăuntrul său mai există o luptă, o bătălie şi un război. Abia atunci când un om se ridică la luptă şi se liberează de legăturile văzute ale acestei lumi, de lucrurile cele materiale şi lumeşti şi de plăcerile trupeşti, când începe să stăruiască (în poruncile) Domnului, lepădân­du-se de lumea aceasta, abia ­atunci poate să cunoască lupta cea lăuntrică a patimilor, care se ridică în el, războiul cel lăuntric şi cu­getele cele viclene. Dacă nu se ri­dică la luptă după cum am spus mai înainte, dacă nu se leapădă de lume, dacă nu se dezbară din toată inima de poftele cele pă­mânteşti, şi dacă nu vrea cu totul să se lipească de Domnul, nu cunoaşte vicleniile ascunse ale duhurilor răutății, nici patimile cele ascunse în el, ci este străin de el însuşi, neştiind că poartă în sine răni şi patimi ascunse. (Un astfel de om) este încă legat de cele văzute şi reținut de bunăvoie de lucrurile (acestei) lumi. Acela care se leapădă cu adevărat de lume se nevoieşte, aruncă de la sine povara pământului, (se ridică cu toată inima) deasupra poftelor deşarte, a plăcerilor carnale, (deasupra) slavei, a (poftei) de a stăpâni, a onorurilor de la oameni; (trebuie, însă, spus că), în acest timp şi în această luptă văzută, Domnul îl ajută în taină, pe măsura în care se leapădă de lume; stând şi stăruind întru totul, adică cu trupul şi cu sufletul, în slujba Domnului, un astfel de om află (înlăuntrul lui) împotrivire, patimi ascunse, lanțuri nevăzute, un război, o luptă şi o bătălie ascunse. Dar, rugându-se Domnului şi luând armele cele din cer ale Duhului precum a zis Apostolul: Platoşa dreptății, coiful mântuirii, pavăza credinței şi sabia Duhului (Efeseni 6, 14-17), înarmându-se, deci, cu acestea, va putea să stea împotriva uneltirilor ascunse ale diavolului, în răutățile prezente. Procurându-şi aceste arme prin stăruință, cereri, rugăciuni şi post şi îndeosebi prin rugăciune, va putea să ducă lupta.”

Citește în continuare ‘Lupta cu patimile’

07
apr.
20

Creștinii prin ochii lui Tertulian

Tertulian, Apologeticul, XXXVII, 4-10, în Părinți și Scriitori Biseri­cești (1981), vol. 3, pp. 90-91

„Suntem de ieri (noi, creştinii – n.n.) şi totuşi am ajuns să umplem pământul şi toate ale voastre: oraşele, insulele, fortărețele, municipiile, locurile de întâlnire, taberele militare chiar, triburile, adunările electorale, palatul, senatul, forul. Numai templele vi le-am lăsat vouă. Am putea să numărăm pe degete armatele voastre: creştinii unei singure provincii şi ar fi mai numeroşi! La ce război n-am fi putut noi fi destoinici, gata de luptă, chiar de am fi fost neegali în forță, noi care ne lăsăm a fi ucişi cu atâta voie bună, dacă în legea noastră n-ar sta scris să îndurăm mai bine moartea decât să omorâm pe alții? Dar şi fără a mai pune mâna pe arme şi fără să ne răsculăm, am putea totuşi lupta împotriva voastră separându-ne de voi, prin ura despărțirii de voi. Pentru că dacă o aşa de mare mulțime de oameni ne-am rupe de voi, retrăgându-ne într-o parte oarecare de pe întinsul pământului, prin pierderea unor cetățeni aşa de numeroşi, stăpânirea voastră s-ar zdruncina, ba mai mult, însăşi despărțirea noastră v-ar fi pedeapsă. De bună seamă, ați fi fost cuprinşi de spaimă față de singurătatea voastră, în această tăcere a lumii şi-n acest soi de amorțeală, ca şi cum lumea ar fi rămas neînsuflețită. V-ați întreba atunci cui o să mai porunciți; v-ar rămâne mai mulți duşmani decât cetățeni. Acum, însă, aveți mai puțini duşmani față de mulțimea creştinilor, deoarece având pe creştini, aveți cu voi aproape toți locuitorii, aproape ai tuturor oraşelor. Dar ați preferat să-i numiți duşmani ai neamului omenesc mai degrabă decât ai rătăcirii omeneşti. Şi cine v-ar scăpa de stăpânirea acelor duşmani ascunşi, care vă tulbură întruna mințile şi sănătatea, vreau să zic de atacurile demonilor, pe care noi îi alungăm de la voi fără răsplată, fără nici un fel de simbrie? Pentru răzbunarea noastră ne-ar fi fost de ajuns şi numai acest lucru: să vă lăsăm în ghearele duhurilor necurate, ca o posesiune rămasă fără stăpân. Aşadar, negândindu-vă măcar să răsplătiți un ajutor aşa de prețios, ați crezut că e mai bine să socotiți duşman un neam care nu numai că întru nimic nu vatămă, dar vă aduce chiar foloase, fiindcă suntem cu adevărat duşmani nu ai neamului omenesc, ci mai degrabă ai rătăcirii lui.”

Citește în continuare ‘Creștinii prin ochii lui Tertulian’

06
apr.
20

Euharistia – Pâinea cea vie Care S-a pogorât din cer

Sfântul Ambrozie al Milanului, Despre Sfintele Taine, Capitolul VIII, 44-49, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 53, pp. 20-22

„(…) Atunci i-a ieşit în întâmpinare Melchisedec şi i-a adus darurile pe care Avraam, simțindu-se cinstit prin ele, le-a primit (Facerea 14, 14 ș.u.).

Citește în continuare ‘Euharistia – Pâinea cea vie Care S-a pogorât din cer’

05
apr.
20

Cine vrea slavă de la Dumnezeu să fie slujitorul tuturor

În vremea aceea Iisus a luat la Sine iarăşi pe cei doisprezece şi a început să le spună cele ce aveau să I se întâmple: Iată, ne suim la Ierusalim şi Fiul Omului va fi predat arhiereilor şi cărturarilor; Îl vor osândi la moarte şi-L vor da în mâna păgânilor; Îl vor batjocori, şi-L vor scuipa, şi-L vor biciui, şi-L vor omorî, dar după trei zile va învia. Şi au venit la El Iacov şi Ioan, fiii lui Zevedeu, zicându-I: Învăţătorule, voim să ne faci ceea ce vom cere de la Tine. Iar El le-a zis: Ce voiţi să vă fac? Iar ei I-au zis: Dă-ne nouă să şedem unul de-a dreapta Ta şi altul de-a stânga Ta, întru slava Ta. Dar Iisus le-a răspuns: Nu ştiţi ce cereţi! Puteţi să beţi paharul pe care îl beau Eu sau să vă botezaţi cu botezul cu care Mă botez Eu? Iar ei I-au zis: Putem. Şi Iisus le-a zis: Paharul pe care Eu îl beau îl veţi bea şi cu botezul cu care Mă botez vă veţi boteza, dar a şedea de-a dreapta Mea sau de-a stânga Mea nu este al Meu a da, ci celor pentru care s-a pregătit. Şi, auzind, cei zece au început a se mânia pe Iacov şi pe Ioan. Atunci Iisus, chemându-i la Sine, le-a zis: Ştiţi că cei ce se socotesc cârmuitori ai neamurilor domnesc peste ele şi cei mai mari ai lor le stăpânesc. Dar între voi nu trebuie să fie aşa, ci care va vrea să fie mare între voi, să fie slujitor al vostru; şi care va vrea să fie întâi între voi, să fie slugă tuturor. Că şi Fiul Omului n-a venit ca să I se slujească, ci ca El să slujească şi să-Şi dea sufletul răscumpărare pentru mulţi. Marcu 10, 32-45

Citește în continuare ‘Cine vrea slavă de la Dumnezeu să fie slujitorul tuturor’

04
apr.
20

Tu ești Hristos

„În vremea aceea au ieșit Iisus și ucenicii Lui prin satele Cezareei lui Filip. Și, pe drum, i-a întrebat Iisus pe ucenicii Săi, zicându-le: Cine zic oamenii că sunt Eu? Iar ei au răspuns Lui, zicând: Unii spun că ești Ioan Botezătorul, alții că ești Ilie, iar alții că ești unul dintre proroci. Și El i-a întrebat: Dar voi cine ziceți că sunt Eu? Răspunzând, Petru a zis Lui: Tu ești Hristos. Și El le-a dat poruncă să nu spună nimănui despre El. Și a început să-i învețe că Fiul Omului trebuie să pătimească multe și să fie defăimat de bătrâni, de arhierei și de cărturari și să fie omorât, iar după trei zile să învieze.” Marcu 8, 27–31

Citește în continuare ‘Tu ești Hristos’

03
apr.
20

Ce înseamnă să fii creștin

Sfântul Grigorie de Nyssa, Scrieri, Partea a doua, Despre înțelesul numelui de creștin, către Armoniu, în Părinți și Scriitori Bisericești (1998), vol. 30, pp. 438-439

„Să examinăm, așadar, ce înțeles are ­cuvântul creștinism. Poate că oameni mai înțelepți decât mine vor găsi imagini mai ­înalte și mai nobile, care să se potrivească deplin vredniciei acestui cuvânt. După câte pricep eu, despre acest termen ar trebui spuse următoarele:

Citește în continuare ‘Ce înseamnă să fii creștin’

02
apr.
20

Cercetarea Bibliei ne descoperă adevărul mântuitor

Sfântul Vasile cel Mare, Epistole, epistola 2, III-IV, în Părinți și Scriitori Bisericești (2010), vol. 3, pp. 33-34

„Calea de căpetenie pentru descoperirea adevărului mântuitor este cercetarea Sfintelor Scripturi inspirate de Dumnezeu, pentru că în ele ni s-au transmis atât poruncile privitoare la faptele noastre, cât și viețile fericiților bărbați care stau în fața noastră, vrednice de a fi imitate ca niște icoane vii ale viețuirii în Dumnezeu. Și astfel, în orice parte simte fiecare creștin că-i lipsește ceva, aici își află, ca într-o farmacie de obște, leacul potrivit pentru boala lui, bineînțeles, dacă va fi hotărât să-și urmeze modelul.

Citește în continuare ‘Cercetarea Bibliei ne descoperă adevărul mântuitor’




Blog Stats

  • 311.217 hits
aprilie 2020
L M M J V S D
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
27282930  

Arhive

Top click-uri

  • Niciunul