Lupi in Romania
Ultimii lupi europeni traiesc in Carpati Doresc sa nu am dreptate. Sa nu fie adevarat ca specia umana are tendinta sa urasca natura. Singura specie de pe Terra, care isi aroga dreptul sa judece si sa dea verdicte, o face prea frecvent cu patima si subiectivism. Sa fie carenta de educatie? Sa fie un mod de a se absolvi de propriile pacate, aruncand o vina inexistenta pe seama altor vietuitoare, randuite cu drepturi egale in lume, de Dumnezeu? Citisem intr-unul dintre recentele numere ale revistei randurile unei doamne despre un frumos pui de caprioara. Ganduri gingase, sentimente delicate, interpretari osciland intre dragoste materna si manie nedisimulata. Un articol care se incheia cu un post-scriptum vehement, indignat si neiertator, care incrimina existenta lupului. Totul pornise de la un scenariu in care o haita ucisese caprioara mama, lasand doi ieduti orfani. O acuzatie grea ca un blestem pe capul unei specii a carei singura vina este ca exista. Ca specialist, am sesizat usor ca acest scenariu nu poate fi real. In perioada in care ciutele si caprioarele odraslesc, lupii nu vaneaza in haite. Nu! Natura isi are legile ei, adesea dure, adesea de neinteles pentru noi, oamenii, dar de fiecare data cu mult mai drepte si mai simple decat legile omenesti. Natura se conduce dupa niste principii ferme, foarte exacte, cum ar fi autoreglarea, autoconservarea, echilibrul dinamic. Doar acestea au facut ca speciile de animale si plante sa coexiste ere in sir, fara sa se distruga intre ele, fara sa se extermine. Singurii care au putut sa le infranga, sa le destabilizeze, am fost noi, oamenii. De coltii lupului nu s-a prapadit nici o specie. Din cauza cruzimii noastre, au disparut foarte multe. Unii urasc lupul pentru ca ucide. Acesta i-a fost destinul harazit de Dumnezeu: sa se hraneasca si cu carne. Lupul ucide pentru ca ii este foame lui si puilor sai. Omul ucide pentru ca se amuza, spectacolul mortii il distreaza, ii satisface orgoliul de asa-zis erou. Lupul supravietuieste exclusiv calitatilor pe care le are: instinct, dibacie, forta fizica, inteligenta. Omul – doar nascocirilor sale, care il fac atotputernic. Lupul vaneaza cinstit, rapunandu-si prada cu forta maxilarelor. Vanatorul se foloseste de autoturism, glonte, luneta, capcana sau de perfidia latului care chinuieste infiorator prada. Lupul vaneaza, de regula, ce este mai usor: animale bolnave, imbatranite, slabe, sau se multumeste cu cadavre. Omul omoara ca sa se faleasca. O executie organizata, perfida, fara urma de risc. Faptul ca exista legi care protejeaza unele salbaticiuni este meritoriu. Prin ele, omenirea isi recunoaste vina de a fi intervenit prea brutal si adesea cu nepricepere in fragilul echilibru al naturii. Din pacate, multe dintre aceste legi raman insa litere moarte. Tot omul este cel care le incalca sau nu le aplica, din ignoranta sau din egoism. Motivul real poate ca nici nu mai prezinta vreo importanta, de vreme ce acolo, in salbaticiile tot mai agresate de poftele si fantasmele speciei supreme, fiinte nevinovate privesc cu teama si neincredere cum habitatele lor devin tot mai restranse. Animalele, care candva stapaneau teritorii vaste, convietuind intr-o armonie sobra, si-au pierdut cu timpul terenurile de hrana, locurile de crestere a puilor si uneori chiar viata. Pentru cine are rabdare sa afle un adevar prea putin cunoscut, afirm cu toata raspunderea ca si lupul poate manifesta afectiune, ca de altfel oricare alt animal tratat de mic cu blandete, rabdare si intelegere. Se pune doar problema daca are cineva disponibilitatea pentru a i le oferi. In ciuda aparentelor, lupul este un animal sfios, temator, neincrezator, dar tandru si deosebit de inteligent, fapt care a facut ca numeroase popoare din vechime sa-l considere stramosul lor. Un asemenea popor a fost poporul dac. In natura nu exista buni si rai. Lucrul acesta trebuie sa-l intelegem bine si sa acceptam Creatia asa cum ne-a fost incredintata spre buna gospodarire. Cand Mantuitorul ne-a sfatuit sa ne iubim aproapele ca pe noi insine, a lasat deschisa calea intelegerii ca aproapele la care facea referire nu este neaparat specia din care facem parte, ci natura in genere. Iata un simplu motiv pentru care avem dreptul si indatorirea sa judecam, dar trebuie sa fim deosebit de prudenti cand ne hotaram sa condamnam. Si, mai ales, sa ucidem. Lupi in Romania Personaj negativ in povestile si legendele mai tuturor popoarelor, lupul a fost mereu nedreptatit de literatura si istorie. Povesti binecunoscute, ca Scufita rosie sau Cei trei purcelusi, au strecurat in sufletele copiilor de pretutindeni teama ca lupul cel rau poate sa manince oi, vite si chiar si o bunica, pe ici pe colo, daca nu esti cuminte. Aceasta perceptie a dus la exterminarea lupului in cele mai multe tari din Europa. Prejudecatile pe care europenii le au fata de lupi si alte carnivore mari, ca ursii sau risii, i-au determinat pe cei de la WWF (World Wide Fund for Nature – Fondul Mondial pentru Natura), organizatie care incearca sa protejeze speciile pe cale de disparitie, sa lanseze Campania pentru carnivorele mari din Europa. Campania incearca sa spulbere mitul care inconjoara aceste animale in speranta de a le reconcilia cu omul. „E o vreme de rascruce pentru carnivorele din Europa”, afirma Callum Rankine, Directorul sectiei Specii si Habitate al WWF. „Unele specii, cum este lupul, incearca sa revina in regiunile din care au fost indepartate, in Europa de vest. Altele, risul iberic din Spania si Portugalia, de exemplu, sint in pericol sa dispara definitiv.” Pina la sfirsitul secolului al XIX-lea, lupul a fost exterminat cu acte in regula si a disparut din toate tarile din centrul si nordul Europei. Si tocmai in Transilvania, careia Bram Stoker ii atribuie cei mai blestemati lupi, „copiii noptii”, cum ii numeste contele Dracula, vor fi protejati de WWF printr-un proiect care isi propune sa educe oamenii si sa le demonstreze ca apropierea lupilor nu este neaparat un motiv de teama si ura.Ultimul birlog al animalelor salbaticeMuntii Carpati sint ultimul loc din Europa in care oamenii mai traiesc in imediata vecinatate a unor carnivore mari. Desi Carpatii nu reprezinta decit 1,5% din suprafata Europei, aici se gasesc astazi 43% din ursii europeni, 30% din lupi si o mare parte din risi. Tot aici pasc sute de mii de oi si traiesc aproape cinci milioane de oameni. Din 1994, proiectul WWF se desfasoara in Piatra Craiului. Biologul Christoph Promberger, specialist in lupi, si echipa pe care o conduce, conlucreaza cu unitatile de administratie forestiera, cercetind si explicind comportamentul lupilor, al ursilor bruni si al risilor. Ca parte din acest proiect, cercetatorii au instalat emitatoare radio pe un numar de lupi. Atit prinderea animalelor pentru atasarea aparatelor, cit si monitorizarea lor ulterioara s-au dovedit a fi foarte dificile. Lupii sint raspinditi pe o arie foarte larga, si fiecare animal are un teritoriu de pina la 1300 kmp. Lupii sint animale inteligente si, dupa cum remarcau cercetatorii, au 2000 de ani de experienta in evitarea confruntarilor directe cu oamenii. De aceea, constituie specia cel mai greu de prins din Europa. In cele din urma, echipa a reusit sa ataseze emitatoare pe 12 animale din sapte haite diferite. Participantii la proiect isi petrec noptile in munti, adeseori sub cerul liber si, pentru a monitoriza animalele, parcurg mari distante pe jos sau calare, pe schiuri sau pe scutere in timpul iernii. Lupii pot acoperi de la 40 la 200 de kilometri zilnic, pe orice tip de teren. Pericolele cu care se confrunta animalele s-au dovedit numeroase, asa cum era de asteptat. Cinci dintre lupii monitorizati au fost omoriti in scurt timp de vinatori si ciobani.
Lupii hoinaresc prin Brasov
Cercetatorii au facut si descoperiri complet neasteptate. Localnicii povesteau de mult ca lupii fac un lucru de necrezut – coboara in Brasov sa caute mincare in lazile de gunoi. Urmarind-o pe lupoaica Timis, biologii au constatat ca animalul se indeparta intr-adevar cu mai mult de zece kilometri de padure, protejata numai de intunericul noptii. „Am vazut-o pe Timis invirtindu-se prin oras la rasaritul soarelui”, povesteste Christoph Promberger, „traversind strazile printre masini si oameni. O data s-a oprit la trei metri in fata mea, a adulmecat si m-a descoperit. A sarit intr-o parte si a plecat in drumul ei. A iesit incet din oras si a pornit spre padure.” A devenit limpede ca Timis si haita ei descoperisera o sursa sigura si comoda de hrana in gramezile de gunoi de la periferia Brasovului. Alti vizitatori nocturni ai gunoaielor, sobolanii, pisicile si ciinii vagabonzi cad usor prada lupilor. In orice caz, lupii nu s-au aratat inclinati sa atace oameni. In cadrul Proiectului pentru protectia carnivorelor mari din Carpati, specialistii WWF au incercat sa arate localnicilor ca pot chiar sa beneficieze de pe urma apropierii lupilor. Au incercat sa foloseasca animalele ca punct de atractie turistica pentru zona in cauza. Echipa a incurajat deschiderea unei pensiuni turistice in Zarnesti, in 1998, la numai cinci kilometri de sediul activitatilor de cercetare. Succesul initiativei lor este unul din motivele pentru care agroturismul este tot mai infloritor in regiune. Animalele care aduceau numai spaime si cosmaruri aduc acum bani. Echipa de cercetatori recunoaste totusi ca animalele sint responsabile pentru unele pagube in turmele de oi si vite ale taranilor din zona. Dar procentul, calculat anual, este destul de mic. Iar in acest domeniu specialistii occidentali au avut de invatat de la taranii nostri. In munti, o turma este pazita de doi pina la sase ciobani, si uneori chiar de zece ciini puternici, cu zgarzi speciale impotriva lupilor, cu cuie sau tepi ascutiti, orientati in afara. Proiectul desfasurat in Carpati a inceput sa inlocuiasca povestile de cosmar cu informatii reale, bine documentate. Pentru lupul din Romania, povestea ar putea avea un sfirsit fericit.
Curioaziatzi :LUPUL Ca rapitori recunoscuti, lupii depind de prada lor, caprioare, elani, caribou, iar in alte parti in care e raspandit chiar bizoni ce cantaresc chiar 450 kg (1000 pounds). Labele lor exercita de doua ori mai multa putere decat a unui caine domestic. Lupul este un animal social, traind in general in aceeasi haita ceea mai mare parte, daca nu chiar toata viata. Doar masculii si femelele puternice se reproduc, orice tentativa din partea celorlalti este pedepsita.
Comentarii recente