La psiholog sau la duhovnic ?

O criză financiar-economică mondială cum nu mai fusese de 70 de ani. O pandemie fără precedent de un secol încoace. Un război la granița României, care durează de peste un an, cu multe urmări negative, inclusiv o nouă criză și o inflație sufocantă. Renașterea amenin­țărilor nucleare, după trei decenii de liniște consecutive încheierii Războiului Rece. Câteva grade peste zero, noaptea, la jumătatea lunii mai.

Ce este şi unde găsim fericirea

Să fii fericit, împlinit este un deziderat, un scop al vieții. Dacă aș întreba 100 de oameni ce își doresc în viață, mai mult de 70 dintre ei mi-ar spune că vor să fie fericiți. Asta aș spune și eu, asta au spus și cei pe care i-am întrebat. E râvnită fericirea, dar nu văd multe date în jurul meu care să ne arate cum să o obținem, menține și perpetua. Psihologia pozitivă, care se ocupă de studiul fericirii, propune câteva intervenții punctuale.

Depresia și anxietatea la copii și adolescenți

Tot mai mulți copii și adolescenți au probleme de anxietate și depresie dezvoltate fie în perioada pandemiei, din cauza izolării prelungite, fie pe fondul unui climat social vulnerabil, arată o analiză dată publicității de organizația Salvați Copiii România. Este important ca părinții să ştie să interpreteze comportamentul copilului sau al adolescentului, în funcție de nivelul său de dezvoltare, şi să recunoască modificările de comportament care pot indica stări de depresie sau anxietate, susţine psihologul Mihaela Dinu. 

Arta pașilor mici

Sunt copleșită de neputință, furie, frustrare, durere, întrebări, mai mult decât am fost vreodată. Mă zbat într-un punct jos al vieții mele, dar oricât aş rătăci ştiu că nu sunt la un maraton pe care îl am de finalizat, ci trebuie să iau emoțiile în ritmul meu, să le integrez cu răbdare, până se așază în mine. Ştiu că în fiecare sfârșit există sămânța unui nou început. Diferența dintre ceea ce putem fi și ceea ce suntem poate fi făcută, uneori, doar de un om care vede valoare în sufletul nostru când alții nu văd decât ruină.

Ordine sistemică și echilibru interior

Sănătatea la nivel psihic înseamnă că fiecare își cunoaște rolul pe care îl ocupă în sistemul în care se află: copil, fiică, soră, prietenă, colegă. Când devin părintele unui părinte, de exemplu, deja ordinea sistemului este încălcată, prin urmare, se instalează dezechilibrul. Prima dată când mă uit la mine în oglindă observ că sunt femeie, prin urmare, acesta este primul rol pe care îl am în raportarea mea la existență. Ce înseamnă să simt, să acționez, să mă port ca o femeie este o altă discuție.

Cunoașterea de sine se construiește în fiecare zi

Odată ce oamenii au început să gândească rațional, întrebările au devenit parte din firescul existen­ței. S-a făcut saltul de la convingerea că tunetul și fulgerul sunt indicii ale mâniei zeilor la faptul că sunt fenomene ale naturii care se declanșează atunci când electricitatea acumulată în nori se descarcă. Faptul că am început să ne punem întrebări, lăsând la o parte explicațiile puerile și mitice, a reprezentat motorul evolu­ției. Din aproape în aproape, din întrebare în întrebare, am ajuns la nivelul de cunoaștere și trai la care suntem astăzi.

Calea spre inima femeii

Masculinitatea corect înțeleasă înseamnă responsabilitate față de cei mai slabi. Femeia este un vas mai fragil, sensibil prin structura fizică și sufletească, iar ca să ajungi la inima ei este necesar să o înțelegi. Să îi iei fiecare frică în palme și cu răbdare să o ajuți să le conștientizeze, să le accepte și să le depășească.

Puternic este cel care poate să piardă totul, dar nu se pierde pe sine

Ceea ce ţi se întâmplă în viaţă este întotdeauna cel mai potrivit pentru tine, în orice timp. Cunosc bine capcana de a crede că împlinirea nu constă în ceea ce faci la un moment dat şi că dacă ai face altceva ai fi cu adevărat împlinit. Împlinirea nu semnifică ceea ce trăiești acum, în prezent. Dacă ai schimba puţin datele realității, ai descoperi că împlinirea este bucuria pentru tot ceea ce trăiești.

O relaţie de iubire necesită educație, formare, dezvoltare

Antoine de Saint-Exupéry, în cartea „Micul prinț”, prezintă edificator conceptul de iubire: „Floarea mea e mai de preț decât voi toate laolaltă! Fiindcă pe ea am adăpostit-o sub clopotul de sticlă. Fiindcă pe ea am ocrotit-o cu paravanul. Fiindcă pentru ea am ucis omizile, în afară doar de câteva, pentru fluturi. Fiindcă pe ea am ascultat-o cum plângea. Ori cum se lăuda. Ori, uneori, chiar și cum tăcea. Fiindcă ea e floarea mea!” Așa se simte iubirea între doi oameni, ceea ce împarți cu celălalt este cel mai special sentiment posibil dintre toate, omul acela nu poate fi egalat de nimeni, conexiunea dintre voi e unică.

Cum ne schimbă iubirea

Nu cunosc o lucrare mai profundă în noi precum cea a iubirii. Dincolo de orice costuri, lucrarea iubirii în noi ne conduce spre desă­vâr­șire. E atât de multă umbră în noi, dar și multă lumină pe care iubirea o potențează și e capabilă să o am­plifice. „În toate poveștile de dragoste există întotdeauna ceva care ne apropie de eternitate și de esența vieții, pentru că poveș­tile de dragoste conțin toate tainele lumii”, scrie Paulo Coelho.

Ieşirea din comoditate înseamnă iubire

Observ, mai ales la unii tineri, rigiditatea în gândire și indisponibilitatea de a accepta că lumea are infinite nuanțe. Pentru a înțelege viața, este necesar să renunțăm la numeroasele reguli proprii şi să fim deschiși spre experiență. Oricâte cărți ai citi, oricâte cursuri ai face și școli ai absolvi, experiența directă te învață mult mai multe despre tine însuţi și despre lumea înconjurătoare. 

Despre lecții de zbor

După câteva întâlniri de psihoterapie cu o clientă, aflu cu surprindere că a publicat cărți, printre care și un volum de poezii. O rog să-mi citească poezia preferată și într-un moment uman și cald, dintre acelea care-ți rămân în suflet, îmi citește o poezie despre lecții de zbor. Atunci m-am gândit că încrederea în oameni este o lecție de zbor. Să oferi încredere în avans și, astfel, să-i insufli omului încredere în tot ce este și tot ce poate fi, să vezi lumina din el. 

Rezilienţă, comunicare, înţelepciune

Vă vine să credeți sau nu, am intrat în ultima lună a anului. Unde au zburat zilele, lunile, anotimpurile? Când stau de vorbă cu oameni în vârstă, aceștia accentuează cât de repede a trecut viața, „ca un vis”, și mereu cred că e o figură de stil… până când mă uit la ultimii ani ai vieții mele și realizez că exact așa au trecut, ca un vis, pe alocuri frumos, pe alocuri monoton, pe alocuri greu.

Moștenirea din familie în relația de cuplu

Pe măsură ce am acumulat tot mai multe experiențe, am realizat că modelele teoretice sunt derivate din trăirea empirică. Astfel, am descoperit că în relație recreezi mediul de referință, adică familia de origine. De regulă, vedem problema în exteriorul nostru: am intrat în relație într-un moment de vulnerabilitate, a fost o chestiune de circumstanță, o decizie rapidă, aveam o vârstă… Acestea sunt mai degrabă invenţii pentru a ne justifica decizia mai mult sau mai puţin potrivită.

Cine ești când nu te vede nimeni

La țară avem o modestă casă de vacanță în care mergeam vara predominat, în copilărie, acolo erau stupi de albine de care tata se ocupa în timpul liber. Eram fascinată de stupină, locul în care sunt amplasați stupii, și de fiecare dată când intram acolo eram pe un teritoriu nou, mă simțeam gata de explorare, deschideam sertarele cu ustensile, le analizam, îmi imaginam la ce se folosesc și alcătuiam povești în capul meu despre acest tărâm fermecat, rupt de oraș.

Iubirea, această comoară pe care o purtăm în niște vase de lut

Până acum am văzut relațiile de dragoste ca pe un domeniu separat al vieții: tu și persoana iubită, trăirile voastre, momentele petrecute împreună, voi doi separați de ce înseamnă contextul vieții. În ultimul timp am înțeles că reușita în relația de cuplu înseamnă o conduită corectă și echilibrată a vieții în toate domeniile ei, în afara momentelor când ești împreună cu partenerul. Practic, o relație de dragoste împlinită este consecința a ceea ce am construit până atunci la nivel uman și relațional. 

Forța și vulnerabilitatea împart aceeași inimă

În psihologie numim tendința de a nu deranja pe nimeni și a mulțumi pe toată lumea indice crescut de dezirabilitate socială, adică ești omul care nu produci valuri, stai cuminte în banca ta și nu epatezi. Trăsăturile pe care le-am primit încă de la naștere și asupra cărora nu putem interveni (deocamdată) au o influență de aproximativ 50% în modul în care gândim și acționăm.

Pledoarie pentru sănătatea feminină

În general scriu despre sănătatea emoțio­nală, relații, psihoeducație și prevenție a ­tulburărilor psihice, dar scrisul este și un mix de expe­riențe proprii și doze de vulnera­bilitate, care deseori mă fac să îmi concentrez atenţia și pe alte aspecte, cum ar fi impor­tanța sănă­tă­ții fizice feminine.

Bunătatea, acceptarea și dragostea, cele mai puternice leacuri

Dragostea este un foc care te poate încălzi sau te poate arde. Probabil e necesar să experimentăm ambele dimensiuni ale iubirii ca să ajungem la un echilibru, să ne cunoaștem mai bine pe noi înșine și ce ne dorim. Iubirea ne pune față în față cu noi înşine; cu urâtul, negrul, dar și cu scânteia de divinitate, mai puternică decât tot răul la un loc.

Dinamica vieții și a relațiilor

Caut și disec componentele sau caracteristicile care determină succesul, eșecul, fericirea, durerea psihologică, împlinirea în relații, starea de bine, tot ce alcătuiește ființa umană la nivel profund: gânduri, convingeri, emoții, comportamente. Pentru toate conceptele acestea există studii transversale și longitudinale, multă informație popularizată în cărți bune și foarte bune care ne arată și ne învață cum să avem relații mai bune, cum să menținem ce avem, ce să evităm, pe ce să punem accentul.

Dependențe acceptate social și convingeri despre sine

„Uneori, dependența ia forme care pot induce în eroare. Pot fi sportul, călătoriile, munca, mâncarea sănătoasă, meditația, lecturile de dezvoltare personală sau timpul petrecut pe YouTube ascultând diverși autori care vorbesc despre reinventare, cum să scapi din relații toxice sau cum să devii un om mai fericit. În realitate, însă, experiențele schimbă. Prezența în relații schimbă. Conversațiile inconfortabile asumate schimbă. Alegerile noi schimbă”. Acestea sunt câteva rânduri dintr-un e-mail al Școlii pentru cuplu, care-mi intră în Inbox în fiecare zi de joi, mesaje scrise de fondatoarea Școlii pentru cuplu, psihoterapeutul Domnica Petrovai.

Durerea ta e și durerea mea

Nu există un subiect care să-mi suscite interesul mai mult decât ce se întâmplă în gândurile, emo­țiile și corpul nostru în diferite etape ale vieții și circumstanțe la care suntem expuși. Sunt fascinată de vindecare interioară, de evoluție și dezvoltare umană. Am intrat pe acest drum fără să-mi doresc sau să conștientizez neapărat începutul propriului proces de vindecare, ci obligată de eșec și suferință.

Războiul din sufletul nostru

În ultimele săptămâni, am devenit familia­rizați cu un cuvânt pe care obișnuiam să-l auzim doar în lecțiile de istorie sau în conversațiile cu bunicii noștri – război. Am ales să iau acest cuvânt ca pe o metaforă a vieții, a experiențelor diverse prin care trecem, prin urmare voi descrie ce înseamnă războiul cognitiv şi cel emoţional. 

Cum învățăm grija față de noi înşine

„De o mie de ori murim într-o singură viață. Ne prăbușim, ne rupem și ne sfărâmăm până când straturile iluziei sunt arse și tot ce a mai rămas este adevărul despre cine și ce suntem cu adevărat”, scrie Teal Swan. Viața este o continuă provocare, iar a învăța să avem grijă de noi este esențial pentru o stare de bine, care să ne însoțească toată viața.

Ancore emoționale în vremuri tulburi

Cartea „Războiul nu are chip de femeie”, scrisă de Svetlana Alexievici, începe cu relatarea unui bărbat care asistă la nașterea propriului copil și iese din sala de nașteri plângând, șocat de cât de greu începe viața, cu câtă durere, lacrimi, sânge și cât de ușor poate fi curmată şi aceasta după ce luptase în mai multe zone de conflict. În mintea oricărui om se produce o fractură de logică imposibil de depășit încercând să înțeleagă cum este posibil să moară copii, tineri, femei și bărbați într-un teatru al absurdului, justificat de ideologii legate de teritorii și convenții. 

Puterea pașilor mărunți în ecuația schimbării

Mă intimidează rezoluțiile mărețe, mai ales cele formulate pentru începutul de an. Nu spun că sunt nefolositoare, doar că am ajuns la concluzia că este nesustenabil să cred într-o schimbare radicală de obiceiuri, gândire sau de viață doar pentru că am decis eu că este nevoie de îmbunătățiri semnificative odată cu trecerea într-un alt an. Am ajuns la concluzia că e mai realist să continui şi lucrurile bune începute deja și să încerc să părăsesc, rând pe rând, tot ce-mi face rău sau îmi dăunează. Nu trebuie să subestimăm puterea pașilor mici și a schimbărilor mărunte, dar de impact.

Speranță și transformare prin reziliență

Cuvântul-cheie pentru anul 2022 este reziliență. Reziliența este capacitatea de a fi adaptabil și flexibil, fără să te frângi în momente de tensiune maximă sau de stres constant. Ultimii doi ani au reprezentat pentru majoritatea dintre noi un tur de forță psihologică și o continuă cursă de adaptare, care, după toate previziunile, va mai continua, cel puțin o perioadă.

Drumul către înţelepciune trece prin durere

Trăim durerea pentru că astfel scoatem la iveală părți îndurerate din noi, adânc ascunse în subconștient, dar care își găsesc o cale să iasă la suprafață. În primă fază durerea ne răvășește, ne împrăștie precum cioburile unei căni, ca apoi conștiința noastră să se expandeze și nivelul de înțelegere al lumii să crească. Pentru a ajunge la înțelepciune, durerea este inevitabilă. Și, da, aș vrea să-ți spun că schimbarea vine fără durere, dar aș minți.

Tipare feminine de gândire și acțiune

Fiecare om are o parte pozitivă și o umbră reprezentată din multele fețe ale egoului. Egoul are rolul de a ne ajuta să ținem frica și durerea emoțională la distanță. Psihologul Tsabary Shefali, în volumul „Cartea femeilor care merită mai mult”, descrie câteva tipuri feminine și implicațiile lor. A cunoaște caracteristicile tipologiei feminine în care te regăseşti constituie un pas spre conștien­tizarea tiparelor care te pun des în situații similare, dar și spre înţelegerea modului cum poți evita suferința.

Vindecarea proprie, fundamentală în construirea relaţiilor sănătoase

Viața reală nu se măsoară (doar) în funcțio­nalitate, ci în multe alte elemente care ne fac să simțim că trăim, nu că supraviețuim, cum ar fi: creativitate, bună dispoziție, umor, zâmbet, energie, atitudine proactivă în fața oricăror provocări, pasiuni, scopuri pentru care trăiești, relații împlinite, relaxare, stare de bine, încredere, optimism, bucurie, mulțumire, conexiune cu corpul tău și semnalele pe care acesta ni le transmite, intuiție și spiritualitate. Pe o scală de la 1 la 10, cât de mult regăsești din aceste componente în propria persoană?

Cum ne trăim singurătatea

Multe persoane resimt acut efectele pandemiei de COVID-19, care a venit la pachet cu o serie de anxietăți. Se vorbește mai puțin, însă, despre singurătatea născută în izolare și modalitățile în care oamenii au gestionat-o, mai bine sau mai puțin bine.

Abordarea vindecării traumei

Încep prin a afirma că potențialul vindecării interioare se află în fiecare dintre noi. Oricât de grea este durerea pe care ai traversat-o, la fel cum o rană fizică se închide și se acoperă de la zi la zi, la fel și o rană emoțională se vindecă, dacă este înțeleasă și tratată adecvat. 

În durere se află sămânța transformării pozitive

În cursul vieţii, durerea este inevitabilă pentru orice om, iar diferența apare după experimentarea acesteia, când unii oameni devin cinici, răi și răzbunători, în timp ce alții se lasă transformați de suferinţă într-un mod care conduce spre dezvoltare și înțelegere mai profundă a vieții. Durerea se regăseşte în spectrul emoțiilor umane, pe lângă bucurie, încântare, fericire, mulțumire, dezgust, tristețe, teamă și alte câteva nuanțe ale lor.

Autoanaliza și conștiența în viața noastră

O industrie întreagă se ocupă de producerea plăcerii și hrănirea până la saturație, dacă s-ar putea, a laturii hedonice din noi. Adesea, evaluarea vieţii noastre cu obiectivitate ne pare incomodă, inconfortabilă, deşi cunoaştem că este un proces vital în a deveni mai buni, mai conștienţi, mai asumaţi. Deseori ne sustragem să ne privim cu sinceritate în oglindă sau alegem să vedem superficial experiențele din viața noastră. Este necesar, însă, să ţinem cont de unicitatea vieții, de faptul că granițele dintre noi şi ceea ce ne înconjoară sunt iluzorii şi că obiectivul nostru final este de a crea armonie.

Anxietatea: obstacol, dar şi punte în maturizarea emoţională şi spirituală

Anxietatea este, din perspectivă spirituală, un obstacol în calea împlinirii potențialului nostru de natură divină, însă ea poate fi şi un mod de a învăţa să ne abandonăm în voia lui Dumnezeu. Anxietatea este una din „metodele” prin care ne ascundem de viaţă. În viziunea creștin-ortodoxă, am putea spune că anxietatea este „zidul” după care s-a ascuns Adam după ce a mâncat din pom, când a fost chemat de Dumnezeu. S-a speriat, s-a ruşinat, a trăit nelinişte şi frică. Anxietatea este prima „umbră” care l-a împiedicat să Îl mai vadă pe Creator.

Emoţia de inadecvare şi viaţa trăită cu bucurie

Dacă mă întorc cu gândul în adolescență, sentimentul care persistă în mintea și-n corpul meu este cel de inadecvare. Am fost adolescenta deșteaptă, cu lecturile la zi, sociabilă în limite rezonabile, dar inadecvată, într-o continuă căutare a locului și a identității proprii. Timpul a trecut, iar procesul devenirii mele s-a cristalizat, însuşindu-mi un set de reguli şi principii de viaţă care să mă definească. Acum, ca adult, mă întâlnesc des cu oameni care experimentează intens și uneori disfuncțional emoția de inadecvare.

Ordinea în viață

Când copiii noștri sunt mici, încercăm să-i convingem prin explicații și argumente raționale că regulile sunt pentru protecția lor, nu au rolul de a-i priva de plăcere, libertate sau experiențe. Protecția în fața pericolelor fizice, emoționale și psihologice este asigurată de părinți până la vârsta maturității sau cel puțin așa ar fi normal. Odată deveniţi adulţi, reacţia în faţa regulilor oscilează între drepturi și responsabilități, iar pentru ca frustrarea să fie pe cât posibil diminuată este necesar ca reacţiile să fie echilibrate. 

Cum se trăiește în mod real dragostea

Unul dintre cei mai cunoscuți cercetători la nivel internațional în relațiile de cuplu, Esther Perel, spune: „Căutăm în iubirea romantică ceea ce căutăm în religie, transcendență, sens, apartenență și extaz”. Mult timp am crezut că educația este răspunsul la provocările relaționale, până am descoperit că și oamenii foarte instruiți întâmpină numeroase dificultăți la acest capitol important al vieții. Ulterior am descoperit că hrana cu care se dezvoltă o relație o reprezintă energia pe care o pui acolo, intenția focalizată și conexiunea care derivă de aici.

O abordare onestă despre rușine și vinovăție

Rușinea vorbeşte despre inadecvare, teamă de respingere, impresia că, dacă m-ai vedea așa cum sunt, ai fugi de mine, m-ai disprețui. Este ca şi cum s-ar fi împărțit regulile după care se trăiește viața, iar tu ai fost absent. Vinovăția îmi spune că nevoile mele nu sunt importante, iar atunci când mă uit înspre ele cu dorința sau intenția de a le satisface, ceva mă sabotează. Cert este că, dacă tu nu-ți integrezi propriile emoții și trăiri, nimeni nu o va face în locul tău.

„Epidemia” de singurătate și sfârșitul lumii

Efectele epidemiei de acum sunt amplificate de o altă „epidemie”, asupra căreia au atras atenţia mai multe studii în ultimii ani: „epidemia” de singurătate şi depresia cauzată de aceasta, care, în mod paradoxal, afectează mai ales ţările bogate şi dezvoltate. În vremurile pe care le traversăm acum, în care ni se impune izolarea unii faţă de ceilalţi, singurătatea omului contemporan este resimţită într-un mod şi mai apăsător. 

De la supravieţuire la empatie

Ne naștem tabula rasa, așa cum afirmă filozoful englez John Locke, sau suntem împovărați de moște­nirea comportamentelor dobândite de-a lungul timpului? Dacă ţinem cont de bagajul milenar pe care-l avem încrustat în genele noastre, ne putem înțelege mult mai bine comportamentul, care își are bazele formării în trecut, pornind de la strămoșii noștri care au răzbit în lupta pentru supra­viețuire.

Cititul ne îmbogățește la nivel cognitiv și emoțional

Conform statisticilor Eurostat, 6,2% din români citesc și implicit cumpără cărți, iar un calcul simplu ne arată că aproximativ 94% din români nu citesc și nu cumpără nici o carte pe an. Suntem pe ultimul loc în Europa la consumul de cultură, de cărți în special, potrivit celor mai recente studii. Cauzele sunt multiple, începând de la faptul că supraviețuirea, nevoile urgente și imediate sunt prioritare în fața culturii și terminând cu faptul că audiovizualul câștigă tot mai mult teren în fața cărților.

Întoarce-te spre tine însuți

Pe măsură ce oamenii au început să gândească rațional, întrebările au devenit parte din normalul existenței lor. Cele mai mari limitări, însă, nu sunt în exterior, ci în interior. Când acolo se produc transformări, începem să înţelegem că nu avem nici un motiv pentru a trăi altfel decât ne dorim. În fața morții rămân doar lucrurile importante, nu părerea lumii, nu fricile, orgoliul sau orice altceva care ne-ar împiedica să fim ceea ce vrem să fim.

Găsirea identității și stabilirea valorilor

Alergarea noastră de fiecare zi a devenit, în aceste vremuri, o poveste despre căutarea identității în moduri cât mai atipice. Cum nevoile urgente și imediate, precum asigurarea hranei, adăpostului, protecției fizice și sociale, pot fi îndeplinite în mare parte, ne putem concentra mai mult pe satisfacerea altor nevoi, situate mai aproape de vârful piramidei lui Maslow, cel care a vorbit despre motivație și nevoi esențiale în dezvoltarea fizică și psihică.

Costurile expunerii continue la informație

A fi prezent și conștient de ceea ce faci a ajuns să fie, astăzi, una dintre provocările majore ale vieții, deoarece suntem asaltați de o mulțime de stimuli prin intermediul analizatorilor vizuali, auditivi, olfactivi, tactili și kinestezici, iar pentru a-i procesa, creierul nu îi poate analiza și cataloga în profunzime. Astfel, ajungem să primim o mulțime de informații pentru care nu avem resursele fizice și chimice (de timp și energie) spre a le procesa.

Rutinele, ritualurile și regulile în familie

Fiecare familie funcționează după un algoritm propriu: reguli, ritualuri și rutine specifice. Acestea sunt deosebit de importante, mai ales dacă există copii în cadrul familiei. Dincolo de clasica definiție care spune că familia este „celula de bază a societății”, familia este un organism viu, care formează oameni, produce experiențe, emoții și răspunde celor mai profunde nevoi și dorințe ale ființei umane.

Un om echilibrat are obiceiuri sănătoase

Oamenii apelează la un expert în sănătate mintală atunci când întâmpină probleme, cu așteptarea eronată ca el să le ofere soluții instant pentru rezolvarea acestora. De fapt, în spatele unui om echilibrat și împăcat cu sine, se află obiceiuri sănătoase de gândire, cunoaștere de sine și introspecție. 

O lume bolnavă

Probabil că atunci când cineva își aruncă privirea peste cuvântul „boală” are deja o reprezentare mentală a unui anumit fenomen maladiv, în stare să producă disfuncțiunea unui organ sau chiar a întregului trup, de care ne lovim tot mai adesea în cotidian. Nu atingerea acestui aspect al existenței omului și nici reprezentările actualei pandemii vor fi vizate, mai jos, prin termenul „boală”. Am mai accentuat și cu alte ocazii că în lumea actuală există pericole mai mari și mai devastatoare decât coronavirusul. Există un pericol ce ar putea să pună punct final unei civilizații și chiar unei lumi întregi. Și nu o să țin ascuns numele acestei maladii perfide, ci o să-l descopăr, deși de multă vreme profitorii acesteia se sârguiesc din răsputeri să o justifice și să-i ascundă virulența prin expresii cu caracter neutru.

Traumele din copilărie și tulburarea de somatizare

Numeroși cercetători susțin importanța studierii traumei din copilărie deoarece aceasta este asociată cu o varietate de rezultate adverse atât de ordin fizic, cât și mintal. Copilăria presupune vârsta cuprinsă între 0 și 14 ani, iar evenimentele traumatice trăite în această fereastră de timp pot aduce somatizarea (tulburarea cu simptome somatice) la vârsta adultă. 

De unde începe grija reală față de viața noastră

Una dintre provocările majore ale vieții se referă la asumarea responsabilității față de propria persoană. Când ești copil și tânăr adolescent, grija pentru sănătatea ta fizică și emoțională le revine părinților. Ei sunt în întregime responsabili de tine, până la vârsta de cel puțin 14 ani. Treptat, pe măsură ce creștem, învățăm să revendicăm tot mai multe zone ale vieții noastre, să devenim responsabili pentru noi înșine și starea în care trăim.

Șapte recomandări pentru o viață împlinită

Psihologia s-a axat de-a lungul timpului pe modalități de ameliorare a simptomelor psihopatologice ale pacienților, neglijând marea masă a oamenilor sănătoși, dar care au nevoie de strategii pentru optimizarea vieții prin aplicarea unor metode simple de ajutor în dezvoltarea comportamentelor funcționale. Nu există soluții instant pentru o viață împlinită, ci o sumă de pași urmați zi de zi, un cluster de comportamente, convingeri raționale și funcționale repetate și menținute pe termen lung. 

Relația dintre gândurile noastre și calitatea vieții

Spune-mi ce gânduri ai ca să-ți spun cât de fericit ești. Foarte probabil, noi nu realizăm pe deplin măsura în care gândurile ne afectează viața. Acestea creează tipare de comportament stabile, care determină mai apoi calitatea vieții de zi cu zi. „De obicei te simți așa cum gândești”, afirmă Albert Ellis, fondatorul psihoterapiei cognitiv-comportamentale. 

Tulburările de personalitate și efectele lor negative

Acest procent variabil este influențat într-o măsură covârșitoare de acțiunea mediului în care creștem și persoanele de referință pentru noi. Factorii stresori, modalitățile de adaptare, reziliența, climatul familial în care am crescut și ne-am format, aptitudinile, statutul socio-economic, hrana, localizarea geografică, accesul la experiențe, toate aceste componente contribuie la alcătuirea unei conduite stabile a persoanei, sau ceea ce numim generic „personalitate”.

Cum gestionăm anxietatea în timpul pandemiei

Perioada aceasta se caracterizează, pentru majoritatea oamenilor, prin îngrijorare ușoară, moderată sau excesivă. Pe lângă preocupările și grijile cotidiene, pe fondul informațiilor legate de efectele epidemiei de COVID-19, apare și incertitudinea zilei de mâine: sub aspectul economic; al duratei perioadei de izolare; al fricii de a nu ne îmbolnăvi, noi și întreaga familie; la care se alătură celelalte provocări inerente statului acasă. 

De unde începe vindecarea emoțională

Atunci când nevoile urgente și imediate, precum găsirea hranei, conservarea vieții și un acoperiș deasupra capului, sunt asigurate, energia și atenția noastră se concentrează pe nevoile de autoactualizare. Promotorul acestui concept este psihologul american Abraham Maslow, care explică, astfel, dorința de autoactualizare: „Ceea ce un om poate fi, el trebuie să fie”, adică preocuparea pentru dezvoltarea autonomiei, existența valorilor, bucuria care derivă din trăirea vieții și contribuția în lume. 

Flagelul perfecționismului

Am evoluat ca specie, dorindu-ne în perma­nență să fim mai buni, mai capabili, mai competitivi în viața personală și economică, iar acest fapt ne-a adus o serie de recompense, ca recunoaștere socială, statut social sau prosperitate. Totuși, a fi bun astăzi, indiferent că vorbim despre latura personală sau carieristică, nu mai este suficient.