Iasomia este o plantă aromată, care are potențialul de a gestiona diferite boli. Toate părțile plantei, frunzele, florile, rădăcinile, sunt benefice, de aceea și sunt utilizate în fitoterapie. Iasomia ajută la scăderea nivelului de colesterol din sânge și la menținerea funcțiilor sănătoase ale inimii datorită prezenței antioxidanților care protejează celulele corpului de problemele cauzate de radicalii liberi.
Citește în continuare ‘Iasomia, un excelent antioxidant natural’
Orzul verde este o plantă cerealieră cu valoare nutrițională mare, cultivată din cele mai vechi timpuri. Consumul său medicinal și alimentar datează din anul 7000 î.Hr. Așadar, orzul a fost prima plantă cerealieră cultivată pe pământ, iar în Egiptul Antic era hrana de bază. Orzul are o arie mare de cultivare datorită gradului înalt de adaptabilitate. România se numără printre cele peste 100 de țări în care se cultivă orzul.
Citește în continuare ‘Orzul verde, bogat în nutrienți, vitamine și minerale’
În medicina tradițională sunt folosite atât frunzele, cât și fructele de măslin. Extractul din frunze are proprietăți antioxidante, antibacteriene, antimicrobiene, antiinflamatorii și de stimulare a imunității. A fost utilizat pentru prevenirea sau tratamentul inflamațiilor, infecțiilor (de exemplu, răceala comună, gripa, candidoza, infecții ale tractului urinar, zona zoster), diaree, alergii, Alzheimer, sindromul de oboseală cronică, osteoartrită și osteoporoză.
Citește în continuare ‘Măslinele, cel mai bogat rezervor de vitamina E’
Menționată în lucrarea „Căpitanul Mihail“ a scriitorului grec Nikos Kazantzakis, devenit celebru cu romanul „Zorba grecul“, arbaroriza este o plantă din familia mușcatelor, originară din sudul Africii și răspândită în țările din zona mediteraneană. Este cultivată ca plantă ornamentală, dar mai ales pentru virtuțile ei medicale, farmaceutice și culinare/gastronomice. Denumirea provine din cuvintele erba și rosa, care în italiană înseamnă iarbă de culoarea roz.
Citește în continuare ‘Arbaroriza și proprietățile sale terapeutice’
Conținutul de grăsime ridicat situează laptele de bivoliță pe primul loc între celelalte tipuri de lapte. Culoare este albă, are un gust plăcut de lapte gras și o compoziție asemănătoare cu cea a laptelui de oaie. Este alimentul care conține toate substanțele necesare dezvoltării proceselor metabolice din organism, de aceea consumul lui este necesar într-o alimentație rațională. Laptele, în general, acoperă în mare parte nevoile organismului de alimente de origine animală. Datorită armoniei compoziției sale, este indispensabil în hrana copiilor, dar și a adulților. Valoarea nutritivă a unui litru de lapte este echivalentă cu cea a 400 g carne de porc, 750 g carne de vițel, 500 g de pește sau 8-9 ouă.
Citește în continuare ‘Laptele de bivoliță, mai sărac în colesterol decât cel de vacă’
Una dintre cele mai populare plante de grădină din regiunile temperate, cu 40 de specii distincte, este bujorul. Pe lângă caracteristicile sale estetice, bujorul ascunde o serie de beneficii pentru sănătatea organismului uman. Principalul efect benefic este capacitatea de a ajuta la vindecarea inflamațiilor.
Frunzele mirtului conțin uleiuri esențiale valoroase, apreciate atât pentru uz medicinal, cât și pentru uz culinar, fiind folosite ocazional ca substitut pentru frunzele de dafin. Cel mai frecvent mod de utilizare este uleiul esențial, care poate fi aplicat în aromaterapie, cu efecte impresionante asupra sănătății dumneavoastră. Uleiul esențial de mirt miroase similar cu eucaliptul și este obținut prin distilarea cu abur a frunzelor.
Citește în continuare ‘Uleiul esențial de mirt, remediu util în bolile respiratorii’
Plantele sunt uzine de nutrienți. Folosite cu pricepere și în mod constant, ele pot înlocui cu succes medicamentele și suplimentele costisitoare. Iarba grasă (Portulaca oleracea) sau grasița este o plantă spontană, care apare frecvent printre culturile agricole. Considerată la un moment dat hrana omului sărac, pentru unii fiind doar o buruiană nedorită și greu de eliminat, în ultimii ani beneficiile acestei plante au fost redescoperite și tot mai mulți oameni rămân surprinși de cât de hrănitoare poate fi.
Citește în continuare ‘Iarba grasă, benefică în diete de detoxifiere’
Tămâia a fost folosită în practicile spirituale și pentru vindecare încă de acum 5000 de ani, valoarea ei depășind cu mult aurul. Unele dintre beneficiile pentru sănătate ale acestei rășini parfumate sunt efectele antidepresive, antiseptice și antiinflamatoare. De asemenea, este capabilă să stimuleze sistemul imunitar, să vindece rănile și să atenueze durerea.
Acest procent variabil este influențat într-o măsură covârșitoare de acțiunea mediului în care creștem și persoanele de referință pentru noi. Factorii stresori, modalitățile de adaptare, reziliența, climatul familial în care am crescut și ne-am format, aptitudinile, statutul socio-economic, hrana, localizarea geografică, accesul la experiențe, toate aceste componente contribuie la alcătuirea unei conduite stabile a persoanei, sau ceea ce numim generic „personalitate”.
Citește în continuare ‘Tulburările de personalitate și efectele lor negative’
Plantă erbacee de origine asiatică, înrudită cu ghimbirul, turmericul este cultivat în India, sudul Chinei, Taiwan, Japonia, Indonezia. Este cunoscut și sub numele de șofran indian, fiind un condiment extras din rădăcina plantei de curcuma longa. Beneficiile acestei plante sunt date de substanța activă, curcumin, care ajută la tratarea inflamațiilor, la îmbunătățirea memoriei, protejează creierul împotriva bolilor degenerative, astfel că poate preveni apariția bolii Alzheimer, protejează inima, previne bolile de piele, calmează durerile reumatice, are rol antiinflamator și antioxidant, reglează nivelul de zahăr din sânge, are proprietăți anticancerigene, previne formarea cheagurilor de sânge, reduce colesterolul rău, îmbunătățește procesul de detoxifiere, protejează ficatul, previne anemia, tratează problemele digestive, ameliorează simptomele gripei și răcelii, combate depresia, încetinește procesul de îmbătrânire, ameliorează durerea cauzată de artrită.
Folosit de azteci ca delicatesă, fructul avocado a devenit foarte popular la sfârșitul secolului 20, azi fiind considerat un superaliment. Avocado ajută la scăderea colesterolului rău și conține 20 de vitamine și minerale esențiale, toate într-un „pachet” de 160 de calorii per porția de 100 de grame. De asemenea, conține o cantitate notabilă de proteine, neobișnuită pentru un fruct, cu două grame la 100 de grame de porție.
Citește în continuare ‘Avocado, superalimentul bogat în proteine’
Granadilla – Passiflora ligularis crește în America de Sud, Paraguay, Columbia, în zona munților Anzi. Adeseori este confundată cu fructul pasiunii. De culoare galben- portocalie, coaja fructului granadilla este tare și alunecoasă. Semințele au culoare neagră și sunt protejate de o pulpă transparentă și gelatinoasă. Aceasta este partea comestibilă a fructului, care are un gust dulce.
Foarte populară ca plantă ornamentală, tuia mai este cunoscută și sub denumirea de arborele vieții, denumire care derivă din numeroasele sale proprietăți medicinale. Astăzi, este folosită în cea mai mare parte împotriva negilor și a polipilor, dar și ca remediu pentru bronșita acută și alte afecțiuni respiratorii, datorită proprietăților expectorante ale plantei.
Originar din Filipine, cultivat și în estul şi sudul Asiei, America Latină și Caraibe, carambola sau fructul stea are dimensiunea de 5-10 cm și crește în copacul numit Averrohoa carambola, care ajunge la o înălțime maximă de 6 metri. Are culoarea galbenă, un gust dulce-acrișor și o consistență asemănătoare cu cea a strugurilor. Fructul stea conține un număr extrem de redus de calorii și este bogat în fibre, vitamina A, C și B, fosfor, zinc, calciu, magneziu, potasiu, precum și antioxidanți și compuși polifenolici, cum ar fi qercitin și acid galic.
Citește în continuare ‘Carambola, un antiinflamator natural’
Cu numeroase utilizări în fitoterapie și gastronomie, florile de liliac pot fi cristalizate și utilizate ca obiect decorativ în prăjituri, plăcinte, mâncăruri cu orez și salate verzi proaspete. Amestecul florilor de liliac cu miere și iaurt poate fi un desert gustos. Liliacul este valoros și pentru sănătate, astfel că uleiul aromatic de liliac combate depresia și anxietatea, iar parfumul său liniștitor relaxează corpul și mintea.
Provenit din zona Asiei de Sud și a regiunii Pacificului, denumirea fructului kumquat derivă din cuvintele cantoneze kam kwat și care înseamnă „portocală de aur”. Multă vreme fructele kumquat au fost cultivate în India, Japonia, Filipine, Taiwan. În anul 1846 au fost aduse în Europa, iar la sfârșitul secolului 19 au fost introduse în America de Sud.
Citește în continuare ‘Fructele de kumquat întăresc sistemul imunitar’
Toporașul este o mică plantă cu flori violete sau albe, originară din Europa, Asia și Africa de Nord. Este ușor de îngrijit, chiar și la ghivece sau în cutii mici de grădină, pentru că are rădăcini foarte scurte. Ca plantă medicinală, este recomandată în caz de crize de febră și simptome de gripă. Folosit în inhalații, toporașul calmează, scade stresul și insomnia. De asemenea, planta este eficientă în caz de indigestie sau intoxicații alimentare.
Citește în continuare ‘Toporașul, un remediu din grădină pentru răcelile de sezon’
Tefful aparține familiei germinaceelor și i se mai spune iarba dragostei. Se cultivă de 4.000 de ani în Etiopia, iar astăzi, şi în Australia și India. Meiul etiopian sau teff este o pseudocereală cu beneficii multiple pentru sănătate. Are o textură asemănătoare cu cea a amarantului, o dimensiune comparabilă cu cea a seminței de mac și un iz fin de nucă. Semințele de teff sunt considerate vitale de către atleții etiopieni pentru performanțele lor sportive.
Citește în continuare ‘Semințele de teff sau meiul etiopian în gastronomie’
Rostopasca susține sănătatea digestivă, stimulează fluxul biliar, tratează bolile pulmonare și hepatice, reduce inflamațiile și reacțiile alergice, combate infecțiile și stimulează imunitatea, are proprietăți anticanceroase, îndepărtează negii și ulcerațiile pielii, stimulează circulația, combate crampele, ajută în tratamentul icterului.
Citește în continuare ‘Rostopasca, o plantă utilă în afecțiunile vezicii biliare’
Cunoscută și sub denumirea de „mierea călugărului”, mierea de castan este colectată mai des în Muntele Athos decât în orice altă parte a Greciei. Este un tip de miere ușor de digerat, astfel că întregul organism se bucură de beneficiile sale. Mierea de castan conține enzime, oligoelemente și săruri minerale. Gustul său este unul particular, ușor amar și, în același timp, moderat dulce. Are un conținut ridicat de fructoză, zaharoză și conține fier, magneziu, cupru, săruri, mangan, vitamine din grupul B, vitamina C, iod, atsetofen, aminotsetofenon.
Citește în continuare ‘Mierea de castan, o sursă de substanțe nutritive necesare organismului’
Este cunoscută și sub alte denumiri comune, cum ar fi floarea de primăvară, iarba Sfântului Petru, iarba de paralizie, primula, ostrica și verbosa. Ciuboțica-cucului este utilizată pe scară largă în scop terapeutic, dar și în scopuri decorative, datorită frumuseții florilor sale.
Citește în continuare ‘Ciuboțica-cucului, un detoxifiant de sezon’
Ciocolata neagră sau amăruie ocupă locul întâi pe lista celor mai sănătoase alimente, fiind și cel mai popular aliment din lume. Ciocolata neagră cu 70% și 80% cacao, consumată în cantități moderate, previne bolile cardiovasculare, diabetul, colesterolul mărit și are multe efecte pozitive asupra sănătății generale. De asemenea, îmbunătățește circulația sângelui în întregul organism și, implicit, asupra inimii, previne închegarea sângelui și reduce riscul de atac de cord, stimulează serotonina (hormonul fericirii), combate starea de oboseală, de amețeală, îmbunătățește funcția cerebrală, ajută la pierderea kilogramelor în plus, îmbunătățește performanțele fizice, reduce riscul unor complicații în sarcină, inhibă poftele alimentare nesănătoase, ameliorează depresia.
Citește în continuare ‘Ciocolata neagră, în topul celor mai benefice alimente’
În stare uscată, fasolea are valoare nutritivă, energetică, acțiune reparatorie asupra sistemului nervos. În stare proaspătă, are acțiune diuretică, depurativă, antiinfecțioasă, acționând ca tonic hepatic, tonic pancreatic, reconstituent al sistemului nervos. În gastronomie se folosește sub formă de boabe sau păstăi verzi, în stare proaspătă sau conservată.
Citește în continuare ‘Fasolea, utilizări în gastronomie și în medicina naturistă’
În fitoterapie și gastronomie sunt utilizate fructele de coriandru ajunse la maturitate completă, când au gust și miros aromat. Însă toate părțile plantei de coriandru sunt comestibile, dar cel mai adesea sunt folosite frunzele proaspete și fructele uscate.
Citește în continuare ‘Coriandrul, remediu în afecțiunile gastro‑intestinale’
Făina de migdale este compusă din migdale 100% blandate și măcinate. În ultima vreme se optează tot mai des pentru folosirea ei, deoarece migdalele sunt o sursă atât de bogată de nutrienți care face ca această făină să fie mai bună pentru sănătate decât cea obișnuită.
Citește în continuare ‘Făina de migdale, sursă bogată de nutrienți’
Deși pare o boală banală, cu o durată normală de șase-șapte zile, gripa trebuie să fie tratată cu mare grijă pentru evitarea unei suprainfecții. Atât la copii, adulți, persoane în vârstă, tratamentele naturiste, mai puțin agresive comparativ cu medicamentele contra gripelor și a oricăror viroze respiratorii, dau rezultate bune.
Citește în continuare ‘Ceaiurile și tincturile, remedii prietenoase în caz de gripă’
Secara este originară din Asia Centrală și este consumată în special de cei care apreciază gustul său intens. Secara este o cereală cu aromă unică, puternică, foarte asemănătoare cu grâul. Este disponibilă sub mai multe forme, de la făină la fulgi. Făina de secară este mai bună decât cea de grâu, deoarece conține mai mulți nutrienți, iar pâinea obținută din acest tip de făină este mai densă și mai sățioasă. Spre deosebire de alte tipuri de cereale, secara a fost privită ca un aliment secundar, de o calitate inferioară, dar în zilele noastre, ea este o cereală din ce în ce mai valorificată, fiind o alternativă mult mai sănătoasă la grâu.
Citește în continuare ‘Făina de secară fortifică organismul uman’
Anghinarea este o plantă ierboasă de origine mediteraneană, cunoscută încă din timpuri străvechi pentru beneficiile sale. La noi se cultivă în regiunile din sudul țării. Anghinarea este considerată o legumă, dar de fapt este un soi de ciulin. În scop terapeutic se utilizează frunzele, care au gust amar, și se recoltează de 3‑4 ori pe an. Anghinarea este consumată pentru proprietățile sale nutritive, dar și pentru beneficiile sale împotriva unor forme de cancer, pentru sistemul imunitar, colesterol, bilă, ficat, mahmureală. Protejează organismul de diabet, arteroscleroză, previne și tratează anemia, halena (respirația urât mirositoare), previne infarctul, protejează sistemul osos, detoxifică organismul, ajută digestia, combate constipația și sindromul de colon iritabil.
Citește în continuare ‘Anghinarea ajută la apariția de noi celule care repară ficatul afectat’
Multă vreme ginseng, care înseamnă „esență umană”, a fost considerat un remediu eficient în tratarea tuturor bolilor, opinie care încă mai stăruie și în zilele noastre. Proprietățile sale medicinale sunt excepționale, iar potențialul terapeutic este greu de egalat de oricare altă plantă medicinală. Ginseng contribuie la sporirea randamentului fizic și mental, întărește memoria, fortifică sistemul nervos central și periferic, celulele nervoase, dezvoltă imunitatea organismului, facilitează circulația sângelui. Este, de asemenea, planta cu cel mai puternic efect de reîntinerire.
Citește în continuare ‘Ginsengul, un ajutor al sistemului imunitar’
Orzul este o cereală folosită în prepararea pâinii, băuturilor, tocănițelor și a altor feluri de mâncare, oferind fibre, vitamine și minerale, cu diverse beneficii pentru sănătate. În magazine găsim orz în două forme: cojit și perlat. Orzul cojit este supus unei prelucrări minime, pentru a îndepărta doar coaja exterioară, necomestibilă, lăsând tărâțele și germenii intacți.
Citește în continuare ‘Orzul, un complex de vitamine și fibre’
Răchitanul (Lythrum salicaria) este o plantă erbacee răspândită în locuri mlăștinoase din zona de câmpie până la cea montană, abundentă până în Lunca și Delta Dunării. Denumit popular iarba zânei sau floarea zânei, răchitanul iubește apa. Are tulpina înaltă de până la un metru și flori roșcat violacee de forma spicului. Cercetările din ultimii ani au arătat că această plantă, prea puțin cunoscută la noi, este de fapt un medicament deloc de neglijat în combaterea unor maladii cronice, precum bolile canceroase sau infecțiile virale, netratabile încă de către medicina modernă.
Citește în continuare ‘Răchitanul împiedică vascularizarea tumorilor’
Microalgă de culoare verde‑albăstrui, spirulina este una din cele mai vechi forme de viață de pe Pământ, care a ajutat la producerea oxigenului timp de milioane de ani. Considerată „superaliment”, spirulina este atât de bogată în nutrienți încât o dietă pe bază de apă și această algă poate să susțină buna funcționare a organismului. Are în componența sa o cantitate mare de proteine, lipide, glucide, vitamine (B, B1, B2, B3, B6, B12, D, E, K), acid pantotenic, biotină, acid folic, minerale (mangan, cupru, fier, zinc, seleniu, fosfor, calciu), de 26 de ori mai mult decât laptele, acizi grași esențiali Omega 3 și Omega 6, antioxidanți, clorofilă, care contribuie la detoxifierea organismului și întărirea sistemului imunitar, și cei 8 aminoacizi esențiali pentru organism (izoleucina, leucina, lizina, metionina, triptofanul și valina). Spirulina mai conține și o enzimă cu rol principal în apărarea organismului de boli degenerative, afecțiuni maligne și contribuie la menținerea sănătății și tinereții organismului.
Citește în continuare ‘Spirulina, folositoare în tratarea unei multitudini de afecțiuni’
Indicele glicemic scăzut din mei încetinește procesul de digestie și menține nivelul de zahăr din sânge la un raport constant. Meiul crește sensibilitatea la insulină pentru persoanele care suferă de diabet și ajută, de asemenea, la controlul nivelului de zahăr pentru diabetici, în special diabetul de tip 2.
Citește în continuare ‘Meiul, alimentul perfect în intoleranța la gluten’
Sumacul (Rhus coriaria) este un arbust decorativ care crește în sălbăticie în Orientul Mijlociu, dar și în unele zone din Italia și Grecia. Mai este cunoscut și sub denumirea de oțetar mirositor. Fructele de culoare roșu-închis se comercializează uscate sau măcinate și au un gust fructat, acrișor. Sumacul era folosit de către romani în alimentație, înainte de introducerea lămâilor, fiind un ingredient esențial în mâncăruri, pentru gustul său acid-acrișor. Sumacul este un condiment foarte des folosit în bucătăriile tradiționale orientale pentru prepararea marinatelor uscate, a preparatelor din carne, cartofi, ciuperci, sfeclă, fasole, salate etc.
Hiperactivitate, exces de impulsivitate sunt termeni subiectivi, care necesită operaționalizare pentru a ști cu exactitate la ce ne referim atunci când vorbim despre un posibil diagnostic cu ADHD pus unui copil, adică tulburare cu deficit de atenție și hiperactivitate. Mulți oameni cred că aceste comportamente sunt rezultatul răsfățului părinților sau al lipsei regulilor de acasă, ceea ce nu este deloc așa.
Citește în continuare ‘Deficitul de atenție și hiperactivitatea la copii’
Valeriana (Valeriana officinalis) este o plantă ierboasă, mirositoare, cu tulpină înaltă de până la 2 metri. Frunzele sunt adânc divizate, iar florile sunt mici, de culoare roz-liliachie și sunt grupate pe partea superioară a ramificațiilor tulpinii. Planta crește spontan pe soluri umede, în stufărișuri, păduri, la marginea apelor, în lunci și zăvoaie, în zonele de deal și munte, fiind foarte răspândită în toată Europa, America de Nord și Asia. De la această plantă se recoltează tulpinile și rizomii.
Citește în continuare ‘Beneficiile valerianei pentru organism’
Sparanghelul este o legumă suculentă și savuroasă, conține un amestec stimulent de nutrienți care ajută la creșterea energiei, curățarea tractului urinar și neutralizarea excesului de amoniac. Cu un conținut ridicat de vitamina K și folat (vitamina B9), sparanghelul este extrem de bine echilibrat.
Citește în continuare ‘Sparanghelul, un adevărat „medicament“ antiinflamator’
Plăcintă cu răvașe
Ingrediente: Pentru aluat: 100 ml lapte călduț, 200 g făină, un pic de sare. Se frământă și se lasă aluatul la odihnit timp de 30 de minute. Pentru umplutură: se amestecă 1 kg de brânză de vaci cu 4-5 ouă, 8 linguri de zahăr, coajă rasă de lămâie, de portocale, vanilie, un praf de sare. Se amestecă totul. Se pregătesc și câteva monede, se spală și se dezinfectează.
Mod de preparare: Se tapetează o tavă de cuptor cu hârtie de copt, apoi se împarte aluatul în patru; se fac foi care se umplu cu compoziția de brânză și, pe alocuri, se pune câte un bănuț. Așa se procedează cu fiecare foaie, apoi se pun în tavă, se ung pe deasupra cu ou bătut și se dau la cuptor, la 150 de grade.
Hameiul (humulus lupulus) este o plantă perenă, cățărătoare ca o liană, cu tulpina groasă și aspră, din cauza perișorilor în formă de cârlige care se dezvoltă spontan pe terenurile umede, însorite sau semiumbrite. Primele culturi de hamei au apărut prin secolele XIV-XV, odată cu dezvoltarea industriei berii în Bavaria, Boemia și Belgia. În țara noastră, cele mai întinse culturi de hamei pentru fabricarea berii sunt în Orăștie, Sighișoara și Cluj. Conurile conțin substanțe amare și rășini, taninuri, glucide, proteine, celuloză și uleiuri eterice.
Citește în continuare ‘Hameiul, planta supranumită „inima berii”’
Cu proprietăți de detoxifiere a ficatului, ridichea neagră stimulează activitatea biliară și, astfel, ajută la eliminarea diferitelor toxine și resturi acumulate în urma digestiei. De aceea, este recomandată persoanelor care suferă de insuficiență hepatică și persoanelor cu afecțiuni hepatice. Dar este la fel de eficientă și pentru ținerea sub control a imunității.
Citește în continuare ‘Ridichea neagră, un stimulent al imunității’
Chefalul este o denumire generică din care fac parte mai multe subspecii de pește. De exemplu, din familia Mugiglidae, care trăiește în Marea Neagră, fac parte: labanul, singhilul, ostreinosul și palarinul. De câțiva ani a apărut „chefalul roșu” venit din nordul Mării Negre, pește foarte mare, care ajunge la 12-14 kg și care are carnea roz-pal. Greutatea medie a chefalilor este în jur de 400 gr. Din păcate, media este în scădere, în ultimii ani, principala cauză fiind poluarea, cu toate că se adaptează chiar și în medii puternic afectate.
Citește în continuare ‘Chefalul și elementele sale nutritive’
Lintea conține un nivel ridicat de proteine de bună calitate și fibre și este recomandată în consumul curent. În articolul de azi ne-am propus să analizăm beneficiile consumului de linte asupra sănătății, investigând conținutul nutritiv al acestei legume și modalitățile de a o încorpora într-o dietă echilibrată.
Cartofii dulci sunt legume rădăcinoase nutritive și delicioase, numărându‑se printre cele mai bune surse de vitamina A. Conțin, de asemenea, vitamina B5, riboflavină, niacină, tiamină și carotenoizi, datorită culorii lor portocalii naturale. Prin conținutul de nutrienți au și multe beneficii medicinale, proprietăți antiinflamatorii, antidiabetice și anticancerigene.
Citește în continuare ‘Cartoful dulce, cea mai bună sursă de vitamina A’
Midiile sunt unele dintre cele mai sănătoase fructe de mare. Alături de languste, homari, crabi, sepii, caracatițe și alte fructe de mare, acestea sunt considerate delicatese, fiind consumate mai ales datorită unor calități medicinale de excepție.
Citește în continuare ‘Midiile și calitățile lor medicinale de excepție’
Sfecla este folosită în tratamentul bolilor hepatice și al ficatului gras. De asemenea, este utilizată pentru a ajuta la scăderea nivelului de trigliceride din sânge, a tensiunii arteriale și pentru a îmbunătăți performanța atletică.
Citește în continuare ‘Sucul de sfeclă roșie, un adaos de vitamine’
Ovăzul (Avena Sativa) este consumat în întreaga lume de peste 4.000 de ani. În Antichitate era considerat un aliment pentru clasele sociale inferioare, însă acum percepția este schimbată datorită proprietăților benefice pentru organism pe care le posedă, de aceea și este supranumit „regele cerealelor”. Ovăzul este bogat în vitamine și minerale, precum: mangan, fosfor, magneziu, cupru, fier, zinc, acid folic, vitaminele din complexul B (B1, B3, B5, B6), vitaminele A, E, D, proteine, calciu, potasiu, seleniu, fibre etc. Ovăzul conține 25% proteine, o concentrație mai mare decât la alte cereale, și are o concentrație de proteine la fel de mare ca laptele, carnea sau ouăle.
Citește în continuare ‘Fulgii de ovăz, un festin pentru sistemul digestiv’
Originar din zona Mării Mediterane și a Asiei Centrale, prazul a constituit, de secole, o bază pentru multe diete europene și se găsește și astăzi în multe rețete pe întreg globul. Prazul este o sursă excelentă de vitamine A, K și C, precum și folat și fibre, dar este important mai ales pentru proprietățile sale anticancerigene.
Citește în continuare ‘Prazul, un „medicament“ antiinfecțios’
Gulanul (Gynostemma pentaphyllum) este o plantă foarte populară în China și Japonia datorită calităților adaptogene și de regenerare a ficatului. El crește în sălbăticie și este utilizat de secole în medicina tradițională. Sunt mărturii legate de capacitățile lui vindecătoare care datează încă din timpul dinastiei Ming. Mai este cunoscută ca „iarba nemuririi” sau „iarba miracol” datorită efectelor sale antiîmbătrânire și a capacității de îmbunătățire a sănătății. Principalii compuși activi sunt gipenozidele. Planta mai conține și ginsenozide, carotenoizi, acid cafeic, qercetină, kaempferol, rutină, seleniu, vitamine, minerale, proteine, polizaharide și calciu.
Citește în continuare ‘Gulanul și capacitățile sale vindecătoare’
Chimenul negru sau negrilica este o sămânță mică, dar cu proprietăți remarcabile de vindecare. Semințele de Nigella sativa au fost folosite din cele mai vechi timpuri ca remediu activ în maladii grave, atât în medicina Egiptului și Greciei antice, cât și în medicina tradițională. În țara noastră, această plantă este cunoscută sub denumirea de chimen negru, coriandru românesc sau susan negru.
Citește în continuare ‘Negrilica, benefică în peste 40 de afecțiuni’
Cunoscută sub denumirea de cimbru comun, cimbru francez sau cimbru de grădină, planta își are originea în Europa de Sud și Asia de Vest. De la cimbru se folosesc frunzele și vârfurile de înflorire. Administrat pe cale orală, ajută în afecțiuni respiratorii (bronșită, tuse convulsivă, dureri în gât), afecțiuni digestive (colici, stomac iritat, gastrită), în afecțiuni neurologice și ale pielii. De asemenea, este utilizat ca diuretic și ca stimulent al apetitului.
Citește în continuare ‘Cimbrul, un „medicament“ util în sezonul rece’
Camu-camu (Myrciaria dubia) este un arbust din Amazonia care, de obicei, crește în apropierea apei, iar fructul său este considerat cel mai bogat în vitamina C de pe planetă. 100 g de pulpă de camu-camu conține 1.800-2.700 mg de vitamina C. În comparație cu portocalele, camu-camu conține de 50 de ori mai multă vitamina C, de 10 ori mai mult fier, de 3 ori mai multă vitamina B3, de 2 ori mai multă vitamina B2 și cu 50% mai mult fosfor. Camu-camu mai conține și valină – importantă pentru sistemul nervos și extenuare musculară, leucină – un aminoacid care ajută la dezvoltarea oaselor și musculaturii, serină – ajută la digestie, flavonoide – cu rol în neutralizarea radicalilor liberi, acid galic – cu rol antiviral, acid elagic – cu rol antioxidant, anticancerigen, antidiabet, potasiu – ajută la buna funcționare a inimii și a rinichilor.
Citește în continuare ‘Beneficiile pudrei de camu-camu, folosită în diverse preparate’
Consumul de fructe și legume de toate tipurile a fost asociat mereu cu o stare bună de sănătate. Există însă şi numeroase condimente ce oferă beneficii, un exemplu în acest sens fiind ghimbirul.
Menta este o plantă medicinală foarte cunoscută, care poate fi folosită în stare proaspătă sau uscată, atât în gastronomie, cât și în industria farmaceutică și în cosmetică. Uleiul de mentă este adesea utilizat în pastele de dinți, gumă, bomboane și produse de înfrumusețare. Planta are una dintre cele mai mari capacități antioxidante și numeroase beneficii pentru sănătate.
Printre fructele cu cea mai mare concentrație de vitamina C se numără și acerola, cunoscută și sub denumirea de vișină de Barbados, vișină tropicală sau cireașă portoricană. Aceasta aparține unor arbuști subtropicali din familia Malpighiaceae, de proveniență din America Centrală și Brazilia. Fructele sunt rotunde, de culoare roșu aprins, au pulpă zemoasă și un gust dulce-acrișor.
Citește în continuare ‘Acerola, o plantă cu proprietăți antioxidante și detoxifiante’
Porumbarul (Prunus spinosa) este un arbust sălbatic din familia rozaceelor, care crește la câmpie, dar și în zonele montane, și uneori ajunge la 3 m înălțime. Dintre toate fructele de pădure, porumbele sunt cele mai bogate în tanin. Taninul este un antioxidant foarte puternic, care acționează asupra imunității organismului și le conferă acestor fructe de pădure calitatea de dezinfectant puternic. Taninul acționează începând cu cavitatea bucală, unde îndepărtează tartrul de pe dinți, apoi în esofag, unde se comportă ca un ulei asupra amigdalelor bolnave, și în stomac, unde devine pansament gastric.
Conținutul de fibre, potasiu, vitamina C, vitamina B6 și fitonutrienți din vinete contribuie la menținerea sănătății inimii, persoanele care le consumă fiind supuse unui risc mai mic de mortalitate din cauza bolilor cardiace. Vinetele sunt sărace în calorii, însă oferă o gamă largă de nutrienți, de aceea sunt foarte întâlnite în dieta mediteraneeană. Antocianinele din vinete pot proteja sănătatea inimii, iar nasunina poate ajuta la îmbunătățirea fluxului de sânge către creier.
Cunoscut și consumat crud sau în diverse preparate din bucătăria românească, dovlecelul are un conținut scăzut de calorii, dar este bogat din punct de vedere nutritiv, cu un conținut complex de carbohidrați, fibre, proteine, vitamina C, potasiu și mangan. Alte vitamine prezente în cantități mai mici sunt vitamina A, vitamina E, tiamina, niacina și acidul pantotenic.
Castravetele african kiwano, sau pepenele cu coarne, este originar din Africa Sub-Sahariană, unde crește sălbatic. Este folosit de populația autohtonă mai ales în perioadele de secetă pentru îmbunătățirea nutriției, având un aport crescut de apă, 90%.
Citește în continuare ‘Kiwano, fructul care conține mai mult potasiu decât banana’
La nivel mondial, ardeiul iute este frecvent folosit în alimentație, având o valoare nutrițională ridicată, beneficii pentru sănătate și proprietăți medicinale. Este o legumă la îndemână, bogată în vitamine și minerale, cu proprietăți antimicrobiene și anticancerigene. În fitoterapie, ardeiul iute poate fi utilizat în prevenirea diferitelor tipuri de cancer, a reumatismului, a articulațiilor rigide, bronșitei și răcelilor toracice, cu tuse și dureri de cap, a artritei și aritmiilor cardiace.
Citește în continuare ‘Ardeiul iute, o valoroasă sursă de antioxidanți’
Mangosteenul-Garcinia mangostana este un copac tropical, originar din Insulele Sunda și din Moluccasul Indoneziei. Crește de la 6 la 25 de metri înălțime, iar fructele sunt dulci, picante și suculente, cu vezicule pline de lichid. Cercetările științifice au arătat că fructul mangostan conține o clasă de compuși naturali polifenolici cunoscuți sub numele de xantone. Xantonele și derivații acestora au multiple proprietăți, inclusiv antiinflamatoare, sunt un remediu eficient împotriva diferitelor boli cardiovasculare, au proprietatea de a vindeca celulele afectate de radicalii liberi, încetinesc îmbătrânirea și alungă bolile degenerative și deteriorarea fizică și mentală. Există 200 de xantone și derivați ai acestora în lume, iar mangostanul conține 46. Este considerat a fi fructul cu cel mai mare efect antiinflamator din lume.
Citește în continuare ‘Mangostanul are cel mai puternic efect antiinflamator’
Graviola (Annona Muricata) este un fruct verde cu țepi care crește în pădurile tropicale ale Americii de Sud. Fructele graviolei sunt o sursă bogată de vitamine B1, B2, C și minerale indispensabile organismului, precum calciu, zinc, magneziu, potasiu, fosfor.
Citește în continuare ‘Graviola, un suport puternic în chimioterapie’
Busuiocul dulce reduce riscul pierderii de memorie, depresia legată de stresul cronic, tensiunea arterială, împiedică riscul de accident vascular cerebral, relaxează vasele de sânge și subțiază sângele, așa cum face și aspirina, şi previne anumite tipuri de cancer (sân, colon și pancreas). Folosit în aromaterapie, crește vigilența mentală, inhibă creșterea numărului de bacterii în cariile dentare, ajută la păstrarea alimentelor pe o perioadă mai lungă, fiind alternativa naturală la antibiotice, în boli infecțioase.
Citește în continuare ‘Busuiocul, regele plantelor tămăduitoare’
Din punct de vedere nutrițional, varza este o sursă foarte bună de fibre dietetice, calciu, magneziu și potasiu. Aceste trei minerale esențiale sunt integrate în protejarea oaselor împotriva degradării și apariția unor afecțiuni precum osteoporoza și slăbirea generală a oaselor. O porție de 100 de grame de varză, care conține doar aproximativ 25 de calorii, poate ocupa un loc sănătos în dieta dumneavoastră. De asemenea, este bogată în antioxidanți, incluzând flavonoide, luteină, colină și beta-caroten.
Citește în continuare ‘Varza, un „depozit” natural de minerale’
Laptele de capră este mai puțin consumat față de cel de vacă, deși reprezintă o alegere mult mai sănătoasă. Laptele de capră este considerat un adevărat elixir, deoarece are capacitatea de a preveni cancerul și reușește să trateze numeroase boli. Este bogat în vitaminele A, B2, C și D, dar și în minerale, precum magneziu, calciu, zinc, fosfor etc.
Citește în continuare ‘Beneficiile laptelui de capră pentru organismul uman’
Acest tip de ulei conține steroli, carotenoizi (pro-vitamina A, dar numai uleiul presat la rece), vitaminele K și E, pentru reducerea colesterolului și o cardioprotecție crescută, reglarea circulației, având efecte asupra profilului lipidelor din sânge şi a metabolismului.
Citește în continuare ‘Uleiul de rapiță, un plus de sănătate’
Smântâna se formează în mod natural la suprafața laptelui nefiert prin acțiunea bacteriilor lactice. Artificial, smântâna poate fi obținută cu ajutorul unei centrifuge speciale. Smântâna are o compoziție bogată de vitamine și minerale. Conține: acid lactic, retinol (vitamina A), acid ascorbic, vitaminele D, E, K, biotonă (vitamina H), vitamine din grupa B – colină, tiamină, riboflavină, acid folic, niacină, piridoxină, cianocobalamină. Dintre macronutrienții din smântână, cea mai mare parte sunt calciu și potasiu și există, de asemenea, magneziu, fosfor, sulf, fluor, seleniu, cupru, sodiu și clor.
Citește în continuare ‘Smântâna, recomandată în ulcere, gastrită și colită intestinală’
Ovăzul este o specie de cereale cultivată pentru semințele sale, care se folosesc în consumul uman sub formă de făină, fulgi, germeni sau ovăz expandat. Semințele sunt foarte hrănitoare, având un conținut ridicat de vitamine, minerale și antioxidanți importanți. În plus, sunt bogate în fibre și proteine, într-un procent mult mai mare în comparație cu alte cereale.
Treptat, făina din nucă de cocos a devenit substitutul favorit al făinii de grâu, nu doar pentru că nu conține gluten în mod natural, ci și pentru faptul că este bogată în fibre și săracă în carbohidrați. Este o sursă importantă de mangan, care ajută la asimilarea mai rapidă a unor nutrienți. Manganul ajută și la păstrarea sănătății oaselor, la funcționarea sistemului nervos sau a glandei tiroide.
Citește în continuare ‘Făina de cocos are proprietăți antivirale, antimicrobiene și antifungice’
Macul de grădină este sursa mai multor alcaloizi farmaceutici, cei mai cunoscuți fiind morfina și codeina. Compușii prezenți în această plantă au efecte antioxidante, antimutagene și anticarcinogene, proprietăți antimicrobiene și antiparazitare, au activitate antiinflamatoare și efect asupra sistemului nervos.
Făina de mălai (mălaiul sau mămăliga) este un aliment tradițional consumat încă din cele mai vechi timpuri. Porumbul este o materie primă foarte versatilă pentru industria alimentară, obținându-se din el: amidon, fructoză, sirop de fructoză, furaje etc.
Citește în continuare ‘Mălaiul, un bun înlocuitor al orezului, grâului și altor cereale cu gluten’
Alunul – Corylus avellana este un arbust din familia Betulaceelor, care se găsește și la noi în țară. Asemenea celorlalte nuci, alunele sunt o sursă excelentă de fibre alimentare, care au rol de „măturători” ai tractului digestiv, în sensul că ajută la expulzarea reziduurilor din organism.
Citește în continuare ‘Alunele de pădure protejează sistemul cardiovascular’
Hreanul provine din sudul Europei și din Asia de Vest, unde a fost menționat în întreaga istorie. Puterea și importanța acestei rădăcini au fost cunoscute de mii de ani, fiind folosită, până în zilele noastre, atât în bucătăriile diverselor popoare, cât și în medicină.
Citește în continuare ‘Hreanul, antioxidantul din bucătărie’
Obținută din zerul rămas după procesarea cașului de oaie sau de vacă, urda este un tip de brânză granulată, mai uscată, cu un gust ușor și proaspăt. Este bogată în săruri minerale și proteine de calitate și conține puțină grăsime, 100 g de urdă conține 8 g grăsimi saturate, 31 g colesterol, 11 g proteine și 5 g carbohidrați, mai puțin chiar decât brânza de vaci.
Citește în continuare ‘Urda mărește rezistența organismului la stres și efort’
Grâul este cultivat mai ales ca aliment, dar şi în scop medicinal. La fel ca majoritatea plantelor, grâul conține clorofilă, aminoacizi, minerale, vitamine și enzime, având calităţi mineralizante, tonice, diuretice şi antiinflamatorii. Sub formă de grâu încolţit, tărâţe de grâu sau grâu fiert, se recomandă consumul în cazul bolilor hepatice, renale, a bolilor gastrointestinale, în caz de hipovitaminoze, stări febrile, afecțiuni cronice degenerative, dispepsie, acnee, tuse, afecțiuni cardiace, obezitate, sterilitate şi afecţiuni endocrine.
Dafinul (Laurus Nobilis, fam. Lauraceae) este un copac veșnic verde, cultivat în mod special pentru frunzele sale, care sunt folosite ca aromatizant în diverse rețete culinare, dar şi ca arbore de grădină pentru formarea de garduri vii. În medicina naturistă, are proprietăți digestive, expectorante, astringente și antiseptice.
Citește în continuare ‘Efectele terapeutice ale frunzelor de dafin’
Nucul este un arbore din familia Juglandaceae, răspândit în zona temperată și mediteraneană, atât ca floră spontană, cât și în culturi. A fost introdus în vestul și nordul Europei încă din vremea romanilor. Zonele mai importante ale culturii nucului cuprind astăzi Franța, Serbia, Grecia, Bulgaria și România (în Europa), China, California, Chile etc. Citește în continuare ‘Nucile verzi stimulează tiroida și ajută la detoxifierea ficatului’
Unguentele care conțin camfor ajută la ameliorarea congestiei căilor respiratorii, ca remediu pentru pneumonie acută sau cronică și bronșită. Pentru tratamente interne, este obligatorie respectarea recomandărilor unui medic. Totuşi, utilizarea excesivă poate provoca iritarea pielii şi chiar reacții alergice sau erupții cutanate la unele persoane mai sensibile.
Citește în continuare ‘Întrebuințările uleiului esențial de camfor’
Arțarul (Acer platanoides) este un arbore rezistent, foarte prețuit pentru lemnul său, dar și pentru efectele terapeutice ale frunzelor, siropului și fructelor. Arțarul formează o coroană arcuită simetric și rareori depășește înălțimea de 20 de metri. În scop fitoterapeutic sunt utilizate frunzele, scoarța, mugurii și sucul extras prin presarea scoarței de arțar. Printre cele mai cunoscute substanțe care se găsesc în compoziția chimică a arțarului sunt: taninurile, flavonoidele și principiile amare. Arțarul are proprietăți astringente, edulcorant natural, antidiareice, antioxidante, energizante, hemostatice, cicatrizante etc.
Citește în continuare ‘Beneficiile siropului de arțar pentru organismul uman’
Rambutan este un fruct exotic ce provine din Asia de Sud-Est. Numele său vine din limba malaeză, „rambut” înseamnă „păros”, termen ce descrie aspectul exterior al fructului, care este protejat de o coajă cu țepi moi. În Orientul Îndepărtat, populația locală îi atribuie calități medicinale, folosindu-l pentru a trata diverse afecțiuni cronice, după rețete moștenite din generație în generație. În zilele noastre, rădăcinile, scoarța și frunzele copacului sunt întrebuințate frecvent în industria farmaceutică.
Citește în continuare ‘Întărirea sistemului imunitar cu rambutan’
Originară din Asia Mică, brândușa de toamnă crește și în țara noastră, ca plantă perenă rustică, din zona colinară până la munte, fiind frecvent întâlnită în pajiști umede și în poienile pădurilor. În fitoterapie se folosesc bulbii și semințele plantei.
Citește în continuare ‘Tinctura de brândușă de toamnă, un antireumatismal natural’
Eliminarea limfei este cea mai sigură metodă de înlăturare a acumulărilor de lichide şi grăsimi din organism, acţionând în principal asupra lanţurilor de ganglioni limfatici. „Cu citrice şi ceai de drăgaică, se poate realiza un drenaj limfatic pe cale naturală“, aşa cum spune şi pustnica Pahomia, care se nevoieşte de doisprezece ani în Munţii Builei. De la ea am învăţat că prin eliminarea limfei se tratează şi afecţiunile digestive, dermatologice şi neurologice.
Citește în continuare ‘Drăgaica şi citricele ajută la eliminarea limfei’
Migdalul și fructele sale sunt cunoscute din cele mai străvechi timpuri. Este menționat de 11 ori în Biblie, una dintre cele mai importante referiri fiind legată de toiagul lui Aaron, care a produs la un moment dat niște fructe: „A doua zi, când a intrat Moise în cortul mărturiei, iată că toiagul lui Aaron, care era pentru casa lui Levi, înverzise, făcuse muguri, înflorise și copsese migdale” (Numeri 17:8). În prezent, migdalele sunt cultivate în multe locuri din lume: SUA, Spania, Portugalia, Tunisia, Maroc, Turcia, Iran, Italia etc.
Citește în continuare ‘Beneficiile nebănuite ale migdalelor pentru organismul uman’
Dovleacul aparține familiei Cucurbitaceae, fiind originar din America de Nord. Dincolo de gustul său delicios, dovleacul are un profil nutrițional impresionant. O ceașcă de dovleac gătit (245 grame) conține 0,2 g grăsime, 2 g proteină, 12 g carbohidrați, 3 g fibră, vitamina A, vitamina C, potasiu, cupru, mangan, vitamina B2, vitamina E și fier. Pe lângă faptul că este plin de vitamine și minerale, dovleacul este, de asemenea, relativ scăzut în calorii, deoarece conține 94% apă.
Citește în continuare ‘Uleiul de dovleac, „aurul verde” în alimentația sănătoasă’
Trăind în societate, invidiem și suntem invidiați. Invidia se naște atunci când întâlnim o ființă mult mai înzestrată decât noi înșine, mult mai bine situată în ierarhia socială sau care posedă anumite bunuri la care noi doar jinduim.
Într-o epocă a socializării tehnicizate, a comunicării şi a marketingului productiv, în care ne îngrijim foarte mult de ceea ce se vede, într-o continuă foame de apreciere, ne grăbim în a ne epuiza în gesturi superficiale, cu convingerea că astăzi putem da „update” la orice, oricând. Permanent este provocată satisfacţia imagistică. Fără a nega utilitatea instrumentelor online care pot facilita comunicarea și schimbul de informaţii, într-o scurtă analiză, semnalăm totuși riscul că fără echilibru toate acestea ne pot distrage de la lucruri esenţiale, de la rostul nostru identitar.
Vitaminele, mineralele şi nutrienţii din fructele şi legumele de sezon reprezintă „un combustibil” extrem de necesar organismului, menţinerea unei alimentaţii echilibrate, din care să nu lipsească antioxidanţii, fiind alegerea perfectă pentru finalul de primăvară şi pregătirea pentru întâmpinarea anotimpului cald, afirmă specialiştii în nutriţie, citaţi de Agerpres.
Citește în continuare ‘Antioxidanţii, necesari pentru întâmpinarea anotimpului cald’
Prima dată, fructul de guava a fost cultivat în America Centrală, de unde a fost răspândit în toată America de Sud și Africa. Guava conține cantități mari de vitamina C, un singur fruct conține de patru ori mai multă vitamina C decât o portocală, vitamina A, vitaminele B2, B3, B6, B9, K, E, PP, fibre alimentare, potasiu, magneziu, fier, calciu, fosfor, sodiu, licopen, acid folic, acizi grași omega 3, omega 6, care se găsesc în semințele fructelor.
Citește în continuare ‘Fructul de guava, excelent antibacterian’
Prin conținutul bogat de substanțe fitochimice, uleiul de ricin are utilizări farmacologice și terapeutice inclusiv în prevenirea îmbolnăvirilor de cancer, fiind considerat un bun antimicrobian, insecticid, antioxidant, dar și antidiabetic, antiinflamator, osos regenerativ, analgezic și anticonvulsivant.
Citește în continuare ‘Uleiul de ricin, un remediu puțin cunoscut’
Categoric, nu. Şi vom vedea în cele ce urmează motivele.
Cu siguranță ați auzit de Aloe vera și de proprietățile sale vindecătoare. Cristofor Columb avea planta la bordul navelor sale pentru a trata rănile. Grație multiplelor sale utilizări în medicina alternativă și în cosmetică, Aloe vera a mai fost numită „panaceul tinereții” sau, așa cum o numeau vechii egipteni, „planta nemuririi”. Frunza de Aloe conține aproximativ 220 substanțe active, cum ar fi vitamine, enzime, minerale, aminoacizi, toate cu dovedite calități curative.
Originară din sudul Europei, țelina este o plantă legumicolă și medicinală care poate atinge o înălţime maximă de un metru. Planta are un rizom gros, iar frunzele sunt mari, de culoare verde-închis. Toate părţile ţelinei (frunzele, rădăcina, seminţele) pot fi utilizate în scop medicinal, fiind preparate: infuzie, sirop, suc de frunze, decoct şi cataplasme. Ţelina acţionează în organism ca un bun agent digestiv, diuretic, antiasmatic, carminativ, expectorant. De asemenea, ţelina poate fi combinată cu alte plante medicinale pentru prepararea unor ceaiuri cu efect medicinal sporit. Astfel, pot fi tratate afecțiuni precum litiază renală, edeme, hidropizie, bronşite cronice, astm, albuminurie, impotență, nervozitate, sterilitate, hipertensiune arterială, obezitate, demineralizare, febră, ulceraţii ale pielii, degerături.
Citește în continuare ‘Țelina, un bun agent digestiv și diuretic’
În rubrica de astăzi vă prezentăm beneficiile curative ale preparatelor din fructe de măceș, un arbust foarte cunoscut în spațiul românesc, dar al cărui potențial terapeutic este neglijat. Ansamblul informaţiilor prezentate arată cât de eficace sunt fructele de măceş pentru sănătatea omului, în primul rând pentru vitaminizarea organismului, precum şi pentru prevenirea şi combaterea multor afecţiuni (cardiovasculare, renale, digestive, nervoase şi pulmonare).
Citește în continuare ‘Fructele de măceș, stimulentul imunității’
Cu un puternic miros de usturoi, leurda, supranumită usturoiul sălbatic, crește în pădurile din Europa Centrală. În țara noastră, verdele viu al frunzelor și albul luminos al florilor împodobesc pădurile din Muntenia, Dobrogea, Transilvania și sudul Moldovei. Frunzele se culeg în lunile martie-aprilie, înainte să își facă apariția tija cu flori mici și albe, moment în care frunzele își pierd mare parte din principiile active. Pentru a obține preparate cu valoare terapeutică, trebuie să alegem frunzele tinere. Bulbii se culeg la sfârșitul verii și toamna (lunile august-octombrie).
Citește în continuare ‘Leurda, leacul din pădure cu puternice proprietăți curative’
Pătrunjelul este planta legumicolă care nu lipseşte din nici o grădină gospodărească, fiind mult consumată ca specie alimentară, medicinală şi condimentară. În România se cultivă atât pătrunjelul de frunze, eventual creţe, cât şi cel de rădăcini, ambele cu gust aromat, devenind zarzavatul cel mai frecvent folosit în bucătăria tradiţională românească.
Citește în continuare ‘Pătrunjelul, „o colecție de vitamine”’
Amarantul este una dintre cele mai vechi cereale cultivate, originară din America Centrală. Are flori asemănătoare spicelor de cereale, de culoare violet aprins, care rămâne neschimbată chiar și când florile sunt uscate, de aceea planta mai poartă numele de „floarea-nemuritoare”. Este cultivată de peste 8.000 de ani pentru proprietățile sale nutritive. Are un gust delicios, asemănător nucilor, cu o aromă ușor înțepătoare și consistență gelatinoasă.
Citește în continuare ‘Amarantul, „floarea-nemuritoare” cu gust delicios’
Quinoa este cultivată în munții Anzi, la altitudini de 2.000-4.000 de metri, încă de acum 7.000 de ani. Deși este considerată o cereală, quinoa este de fapt o rudă a legumelor cu frunze verzi precum spanacul, sfecla mangold sau chardul elvețian. Cele trei tipuri de quinoa (roșie, neagră și albă) pot fi încorporate în toate mesele zilei: la micul dejun poate fi consumată ca o cereală, la prânz poate fi inclusă în salată, iar la cină poate fi consumată ca o garnitură.
Citește în continuare ‘Semințele de quinoa, mai bogate în proteine decât orice cereală’
În majoritatea nevrozelor s-au obţinut rezultate bune prin tratamente pe bază de plante medicinale, asociate cu o dietă echilibrată și suplimentări de vitamine (A, B, C, D) și de săruri minerale (Mg, Si, Co, Li). Totodată, şi produsele apicole au calități calmante și pot să intervină în liniștirea sistemului nervos, aducând un somn odihnitor.
Citește în continuare ‘Specii medicinale utile în tratamentul nevrozelor’
Am întâlnit multe persoane, unele dintre ele ocupând chiar posturi ce implicau activităţi de negociere în exercitarea atribuţiilor lor, care erau de părere că în momentul în care vinzi ceva, dacă adaugi la preţul pe care îl menţionezi – termenul „negociabil”, vei avea mai mult succes în găsirea unui client care să fie dispus să bată palma cu tine. Motivaţiile folosirii termenului „negociabil” erau: „va vedea prin asta că nu sunt absurd şi nu ţin la preţ”, „va înţelege prin asta că sunt dispus să negociez, şi să mai las din preţ”, „prin asta elimin pericolul să nu vină nimeni să încheie afacerea cu mine, la preţul pe care îl spun” şi „dacă nu spun că preţul este negociabil, voi pierde o parte din potenţialii clienţi, care nu ar veni decât dacă există această menţiune”. Se poate întâmpla oricând, oricui şi cu oricine să întâlnească formularea „preţ negociabil”.
Citește în continuare ‘Este termenul „preț negociabil” un avantaj sau un dezavantaj ?’
În această perioadă, natura ne oferă o plantă cu o mare valoare terapeutică: leurda. Frunzele au componente asemănătoare cu cele ale usturoiului, predominând substanțele sulfurate, respectiv sulfura de alil, care imprimă gustul și mirosul caracteristic tuturor speciilor din genul Allium. În plus se mai găsesc carotenoizi, vitaminele A și C, levuloză, ulei eteric complex și săruri minerale de calciu, fier, fosfor, natriu, cupru.
Comentarii recente