Copiii şi restanţele părinţilor

Este evident că părinţii îşi trăiesc prin copiii lor nu doar propria tinereţe sufletească deschisă spre generozitate şi sacrificii, dar mai ales şansa de a-şi împlini propriile restanţe. Fiecare om are o proiecţie asupra propriului viitor de multe ori supradimensionată şi pe care nu o poate împlini din cauza lipsei capacităţilor şi a dispoziţiei. La aceasta se adaugă şi experienţa acumulată odată cu trecerea anilor, care înseamnă şi puterea de a face alegeri şi de a şti ce ne-ar folosi cel mai bine la un anumit moment al vieţii. Din acest moment, prezenţa ­copiilor înseamnă pentru părinţi o nesperată şansă de a explora universuri noi şi de a stabili drumuri şi priorităţi în viaţa lor.