Rugaţi-vă, fraţilor, Maicii lui Dumnezeu

Rugaţi-vă, fraţilor, Maicii lui Dumnezeu, ori de câte ori vi se iscă în casă furtuna vrajbei şi răutăţii. Ea este atotbună şi în toate ajutătoare şi poate aduce cum nu se poate mai bine pace în inimile oamenilor. Pacea şi dragostea vin de la Unul Dumnezeu, de la unicul Izvor al său, iar Stăpâna noastră este în Dumnezeu una cu Dumnezeu şi, ca Maică a lui Hristos, Domnul Păcii se sârguieşte şi se roagă pentru pacea a toată lumea şi, mai vârtos, pentru pacea tuturor creştinilor.

Știți, fraților, cât poate rugăciunea ?

Rugăciunea este păzitoarea întregii înţelepciuni, pedepsitoare a mâniei, împilare a îngâmfării, curăţire a pomenirilor de rău, surpare a pizmei şi îndreptarea păgânătăţii la vieţuirea creştinească pe calea vieţii. Rugăciunea este virtutea trupurilor, ocârmuire a casei, bună aşezare a cetăţii, tăria împărăţiei, biruinţă în războaie asupra vrăjmaşilor, întemeiere a păcii.

Să nu socotiţi, fraţilor, că este puţin păcat, să nu mergeţi la biserică…

Şi pentru Sfânta Liturghie, să ştii lămurit că nu-i destul să stai la biserică numai cu trupul, ci şi cu mintea și cu tot sufletul și cu evlavie multă. Să nu grăieşti cu nimeni, ci să iei aminte cu frică şi cu cutremur mult, având mintea pironită pururea la prea curatele și Dumnezeieștile Taine care se săvârșesc la Sfinţitul Altar.

Fraţilor, vorbirea şi glumele în biserică se aseamănă cu râs la mormânt!

– Vorbirea, glumele şi râsul în biserică sunt păcate contra Sfântului Duh, adică contra puterii dumnezeieşti, căci prin acestea se dispreţuieşte sfinţenia bisericii şi se dă prilej de sminteală publicului. Ba, ceva mai mult, aceste urâciuni au devenit astăzi un obicei nedespărţit de biserică şi de credincioşii săi.

Fraților, strigați la Dumnezeu prin fapte bune …

Fiecare dintre noi să împlinească acel cuvânt din Pateric al unui Sfânt Părinte care zice: „Fraților, strigați la Dumnezeu prin fapte bune!” Numai așa, doar făcând fapte bune, fie că ești în mănăsire, fie că ești în lumea cea învolburată, Duhul Sfânt va aprinde în inima ta dragostea de Dumnezeu și, numai astfel, multă bucurie vei avea și vei simți. Toți acei care au inima plină de dorul de Dumnezeu, trebuie să știe că în ei sălășluiește Duhul Sfânt Însuși, iar dorul de Dumnezeu îl vei căpăta dacă-ți vei aminti de cuvintele: „Strigați la Dumnezeu prin fapte bune!”

Nu va grăiți de rău unul pe altul, fraților!

Clevetirea înseamnă învinovățire, vorbire de rău. Clevetitorul îl vorbește de rău și-l învinovățește pe aproapele său. Sfântul Vasile cel Mare zice:

„Clevetirea este a vorbi în lipsa fratelui, cu scopul de a-l defăima, chiar dacă ceea ce se spune este adevărat.“

Iacov, ruda Domnului, povățuieste, zicând:

„Nu vă graiți de rău unul pe altul, fraților. Cel ce grăiește de rău pe frate, ori judecă pe fratele său, grăiește de rău legea și judecă legea; iar dacă judeci legea nu ești împlinitor al legii, ci judecător. Unul este Dătătorul legii și Judecătorul: Cel ce poate să mântuiască și să piardă. Iar tu cine ești, care judeci pe aproapele?“

„Cel care clevetește se hrănește din însăși carnea fratelui său“ (Pateric).

Sfântul Vasile cel Mare îi socotește vrednici de blestem atât pe cel care clevetește, cât și pe cel care pleacă urechea, zicând: „Dacă cineva s-a aflat clevetind pe un altul și dacă cel care îl ascultă pe cel care clevetește nu-l ceartă, să fie afurisiți împreună.”

Clevetitorul ia cinstea omului, așa cum ucigașul îi ia viața; ambii sunt în aceeași măsură ucigași de oameni.

(din: Sfântul Nectarie din Eghina, “Cunoaște-te pe tine însuți sau Despre virtute“, Editura Sophia, 2012, p.245-246