„Schimbatu-Te-ai la Faţă în munte, Hristoase, Dumnezeule…”

Cuvintele din titlul articolului de faţă sunt primele din troparul sărbătorii de astăzi, Schimbarea la Faţă a Domnului. Acest tropar este o sinteză dogmatică a sensurilor teologice ale acestui praznic împărătesc. „Schimbatu-Te-ai la Faţă în munte, Hristoase, Dumnezeule, arătând ucenicilor Tăi slava Ta, pe cât li se putea. Strălucească şi nouă, păcătoşilor, lumina Ta cea pururea fiitoare, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Dătătorule de lumină, slavă Ţie.” Din acest tropar înţelegem că pe Tabor cei trei ucenici ai Domnului au avut bucuria de a vedea slava lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu, pe cât au putut ei ca oameni în trup să înţeleagă şi să perceapă. Această vedere minunată a luminii taborice în care S-a schimbat la faţă Hristos Domnul au căutat-o toţi isihaştii din istoria Ortodoxiei şi au găsit-o prin asceză şi rugăciune. La vederea acestei lumini suntem şi noi chemaţi, mai ales că în finalul troparului acestei zile de sărbătoare ne rugăm ca lumina lui Hristos „cea pururea fiitoare” să ne „strălucească şi nouă, păcătoşilor”.

„Tămâie Îți aducem Ție, Hristoase, Dumnezeul nostru…”

Unul din gesturile liturgice care-i impresionează pe credincioșii aflați la biserică în timpul sfintelor slujbe este tămâierea sau cădirea sfântului locaș. În timpul cădirii, act săvârșit de episcop, preot sau diacon și, în anumite situații, călugării și călugărițele din mănăstiri, nu doar sfintele icoane și obiectele de cult sunt tămâiate, ci și credincioșii prezenți, astfel încât, „prin cădire, preotul răspândește mirosul de bună mireasmă între toți cei prezenți la rugăciune, întărind predispoziția lor spre rugăciune și evlavie și înlesnind astfel coborârea darului Preasfântului Duh peste ei”.¹

Naşterea Ta, Hristoase, Dumnezeul nostru, răsărit-a lumii Lumina cunoştinţei

În rugăciunile care se citesc în prima zi când se naşte un om preotul spune: „Doamne, Iisuse Hristoase, Care Te-ai născut din Tatăl mai înainte de veci fără mamă şi în zilele cele din urmă, trimis ai fost de la Tatăl şi Te-ai născut pe pământ din Maică nenuntită; Cel ce ai primit daruri de la magi, cântare de slavă de la păstori şi cântări de la îngeri, înfăşare cu scutece şi punere în ieslea vitelor, vino şi, cu luminarea Ta…” 

Hristoase, care sunt oamenii „săraci cu duhul” ?

Dacă noi L-am întâlni pe Iisus Hristos pe stradă şi L-am întreba, cum fac reporterii prin Bucureşti, ce credeţi că ar răspunde la întrebarea: Ce înseamnă „fericiţi cei săraci cu duhul”? Sigur că răspunsurile ar fi mai multe, după înţelegerea diferită a celor întrebaţi.

Cine Te-a rănit, Hristoase ?

Întâmplarea ce urmează, care ne-a povestit-o tot Părintele Iacov (Talichis), s-a întâmplat într-o Vinere Mare.

Tămâie Ţi-aducem Ţie, Hristoase, întru miros de bună mireasmă duhovnicească …

Atunci când preotul tămâiază în biserică, vine harul tămâii căruia trebuie să i te pleci, ca să te smereşti.