Icoana, Evanghelia pictată

Viața creştinului ortodox se desfăşoară în atmo­sfera specifică creată de spiritualitatea ortodoxă, adânc înrădăcinată în tradiția generațiilor de asceți, gânditori și trăitori ai credinţei. Din această atmosferă specifică nu poate lipsi icoana. Ea este, după cuvântul Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, „Evanghelia pictată, cuvânt-simbol vizi­bil, care îndeamnă la rugăciune, adică la comuniune cu Dumnezeu și cu sfinții Lui”.

Icoana

Icoanele, așa cum vedem din etimologia cuvântului în limba greacă – imagine în oglindă, reprezentare vie -, sunt imagini, reprezentări ale Sfintei Treimi, ale Mântuitorului Iisus Hristos, ale Maicii Domnului, ale sfin­ților sau ale îngerilor. Prin intermediul icoanelor, oamenii contemplă Împărăția lui Dumnezeu și intră într-un dialog direct cu divinitatea, căci, așa cum afirma părintele Dumitru Stăniloae, „icoana reprezintă o veritabilă fereastră prin care omul și Dumnezeu se pot privi față în față”.

Icoana, relaţie între imagine şi prototip

Prima Duminică din Postul Mare aminteşte de eveni­men­tul petrecut în anul 843 la Constantinopol, când Patri­arhul Metodie a proclamat adevărul de credinţă despre cultul icoanelor după mai bine de un secol de dispute legate de acestea. În această duminică facem pomenirea celor care au apărat cultul icoanelor şi confirmăm importanţa imaginilor sfinte care ne duc cu mintea la lumea lui Dumnezeu. Am discutat despre importanţa acestei sărbători şi despre înţelesul icoanei cu dr. Ştefan Ionescu-Berechet, lector universitar la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” din Bucureşti.

Icoana, deosebirea intre ea si idol

Deosebirea radicala si esentiala intre idol si icoana sta in faptul ca idolul e reprezentarea confectionata a fortelor imanente ale naturii. Omul insusi e conceput ca fiind cu totul stapanit de ele sau incadrat in ele, chiar daca sta pe treapta cea mai inalta in cadrul naturii care le totalizeaza. Idolul nu e un mijloc prin care inchinatorul transcende (trece peste) natura fatala, in care este el insusi incadrat. Idolul este concluzia religioasa a conceptiei panteiste, careia Spinoza i-a dat ex­presia cea mai pregnanta in formula : Deus sive natura.

Icoana, dogmă în imagine

Sfântul Ioan Damaschin este cel mai cunoscut apărător al sfintelor icoane. Aflat departe de Constantinopol, capitala imperială unde s-au desfășurat majoritatea controverselor legate de cinstirea icoanelor, locuind în Damascul aflat sub ocupație arabă, Sfântul Ioan Damaschin și-a petrecut viața într-un lung exil. Învățătura de credință însă a reușit să o prezinte mai bine decât mulți dintre cei care rămăseseră în cadrul granițelor Imperiului Bizantin, urmând celor spuse de Sfântul Apostol Pavel: „Sufăr până și lanțuri ca un făcător de rele, dar cuvântul lui Dumnezeu nu se leagă” (2 Timotei 2, 9).