Îmbărbătați-vă, aducându-vă aminte de răbdarea mucenicilor !

Pentru toate mulțumiți Domnului – și pentru boală mulțumiți. Mie, din afa­ră, îmi e ușor să vorbesc astfel; dum­neavoastră, poate că în fapt nu vă este ușor să simțiți așa. Oricum, vorbind de­spre răbdare mă și rog să vă dea Dom­nul a îndura cu seninătate boala, și, de asemenea, să trageți oarecare învățături din ea. Cine știe pentru ce v-a țintuit la pat Domnul? Neîndoielnic este însă că și lucrul acesta a fost îngăduit de El pentru ajutorarea felului de viață pe care vi l-ați ales și pe care vă străduiți să îl păstrați cumva. Din această latură, nici nu mai trebuie iscodită boala dumnea­voastră. Pentru a răbda cu seninătate în clipa întețirii suferințelor, căutați-vă băr­băție și în aducerea-aminte de răbdarea tuturor sfinților, și mai ales a muce­nicilor. Cât și cum au răbdat ei? Ne este greu și să ne închipuim. De altfel, tutu­ror „prin multe necazuri li se cuvine a intra întru Împărăția Cerurilor” (Fapte 14, 22).