Naşterea lui Hristos, împlinirea aşteptării mesianice

Venirea în lume a Mântuitorului Iisus Hristos s-a petrecut în lumea iudaică aflată sub stăpânire romană şi care aştepta cu nerăbdare nașterea ­­lui Mesia. Datorită profeţiilor din Vechiul Testament, poporul iudeu era într-o stare de aşteptare mesia­nică. Însă această aşteptare nu era doar a poporului iudeu, ci o întâlnim la tot neamul omenesc care prin revelaţia naturală avea conştiinţa necesităţii unui Mântuitor, întipărită în fiinţa umană după căderea pro­to­părinţilor Adam şi Eva, din cauza păcatului neascultării de Dumnezeu. Omul a fost creat pentru Rai, pentru cunoașterea lui Dumnezeu și pentru comuniunea harică cu El. Păcatul ­omului l-a lipsit pe acesta de acea viață binecuvântată, iar existența lui pe pământ s-a transformat într-un exil. Promisiunea unui Mântuitor care să-l scoată pe om de sub povara păcatului strămoşesc şi să-l aducă în Rai a fost făcută de Dumnezeu încă de la căderea protopărinţilor Adam şi Eva.