Înțelepciunea chiliei

Pentru mulți dintre părinții deșertului, tema stabilității în interiorul chiliei este una deosebit de importantă. Am putea vorbi chiar de o înțelepciune a chiliei, care se dobândește prin răbdare și perseverență. În șirul apoftegmelor de la avva Pafnutie, ni se vorbește despre un frate, care, fiind în deșertul Tebaidei, a avut un gând: „De ce să stai aici fără nici un rod? Scoală-te, mergi la chinovie și acolo rodește”. A mărturisit acest gând avvei Pafnutie, care a răspuns: „Du-te, stai în chilia ta și fă o rugăciune dimineața, una seara și una noaptea. Când ți-e foame, mănâncă, când ți-e sete, bea, când ți-e somn, dormi, dar rămâi în loc pustiu și nu te lăsa convins de gândurile tale”. Mai apoi fratele mărturisește aceleași gânduri și avvei Ioan, care este mult mai lapidar: „Nu te ruga deloc, dar stai în chilie”. La rândul său, avva Arsenie nu face decât să confirme ce au zis cei de dinainte, iar în felul acesta fratele a fost pe deplin convins de adevărul cuvintelor primite.