Mântuirea, calea cerească

Omul pentru a ajunge la mântuire are nevoie de Sfintele Taine, rugă­ciu­ne, post şi fapte bune. Acestea toate sunt necesare şi de folos credinciosului pentru că „mântuirea reprezintă cu adevărat o artă care te scoate din banalitate, din starea de îndestulare, din comoditatea traiului bun, te elibe­rează de greutatea de prisos, te face să zbori, să te înalți spre cer cu inimă curată”, după cum afirma ieromonahul Macarie Maroudas.

Mântuirea, o veșnică împreună viețuire cu Duhul Sfânt

Viața întregii existențe și a fiecăruia dintre noi în parte este dorită, îngăduită și susținută de Acela care ne-a și dat-o, de Dumnezeu, prin Duhul Sfânt. Acesta din urmă, deși numit îndeobște „a treia Persoană a Preasfintei Treimi”, nu este deloc mai puțin cinstit decât Tatăl și Fiul în Biserica dreptmăritoare, căci mai toate manifestările liturgice ale ei încep cu o rugăciune către Cel care de secole este cunoscut de cei ce cred ca „Domnul de viață făcătorul, care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, care a grăit prin proroci”.

Taina credinței, mântuirea

„Fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut!” Acestea sunt cuvintele Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos îndreptate către Toma şi ceilalţi Apostoli în Duminica de după Slăvita Sa Înviere şi se adresează tuturor creştinilor care în cei două mii de ani de istorie a credinţei în Iisus Hristos ca Mântuitor al lumii au crezut şi L-au mărturisit ca Domn şi Dumnezeu. Consemnarea din Evanghelia după Ioan a cazului necredinţei şi încredinţării lui Toma prin arătarea Domnului după Învierea Sa este o taină a credinţei pe care nu o desluşim decât în fericirea adresată nouă de către Hristos celor care nu am văzut şi am crezut. Integrarea noastră în această fericire rostită de Domnul nostru Iisus Hristos se face prin credinţa noastră înmănuncheată atât cognitiv, cât şi spiritual în realitatea de nezdruncinat a Învierii Domnului. Fericiţi cei ce cred fără să fi văzut se referă la credinţa în adevărul absolut al Învierii care coboară în sufletul omului. Acesta o primeşte prin credinţă, fără a fi nevoie să se încredinţeze ca şi Toma prin atingerea stigmatelor Domnului. Fundamentul credinței noastre creștine este Învierea lui Hristos, este cheia de boltă a mărturisirii de credință ortodoxe.

Mântuirea, o veșnică împreună viețuire cu Duhul Sfânt

Viața întregii existențe și a fiecăruia dintre noi în parte este dorită, îngăduită și susținută de Acela care ne-a și dat-o, de Dumnezeu, prin Duhul Sfânt. Acesta din urmă, deși numit îndeobște „a treia Persoană a Preasfintei Treimi”, nu este deloc mai puțin cinstit decât Tatăl și Fiul în Biserica dreptmăritoare, căci mai toate manifestările liturgice ale ei încep cu o rugăciune către Cel care de secole este cunoscut de cei ce cred ca „Domnul de viață făcătorul, care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, care a grăit prin proroci”.

Mântuirea, scopul vieţii noastre

Hristos S-a întrupat, S-a născut, ne-a vestit Evanghelia, S-a răstignit, a murit, a înviat şi S-a înălţat la cer pentru ca noi să ne mântuim.

Mântuirea, lucrarea lui Dumnezeu și a noastră

Şi plecând Iisus de acolo, a văzut un om care şedea la vamă, cu numele Matei, şi i-a zis acestuia: Vino după Mine. Şi sculându-se, a mers după El. Şi pe când şedea El la masă, în casă, iată mulţi vameşi şi păcătoşi au venit şi au şezut la masă împreună cu Iisus şi cu ucenicii Lui. Şi văzând fariseii, au zis ucenicilor: Pentru ce mănâncă Învăţătorul vostru cu vameşii şi cu păcătoşii? Şi auzind El, a zis: Nu cei sănătoşi au nevoie de doctor, ci cei bolnavi. Dar mergând, învăţaţi ce înseamnă: Milă voiesc, iar nu jertfă; că n-am venit să chem pe drepţi, ci pe păcătoşi la pocăinţă. Matei 9, 9-13