Monahismul – viaţă pe Tabor cu Dumnezeu

În a doua jumătate a secolului al III-lea şi începutul secolului al IV-lea, Creștinismul intră într-o nouă etapă a existenței sale, dezvoltându-se de-a lungul Nilului extraordinara epopee a monahismului creștin. Monahismul, de la grecescul μοναχος – acea persoană care trăiește în singurătate -, reprezintă o practică fundamentală a vieții creștine. Scopul monahismului este îndumnezeirea omului şi pentru că se caută împlinirea voii lui Dumnezeu mai presus de orice în lumea aceasta, monahul se angajează într-o necontenită luptă duhovnicească.