Nesăbuința și efectele ei

Sfântul Vasile cel Mare, Comentariu la cartea Profetului Isaia, 88, Părinți și Scriitori Bisericești (2009), vol. 2, pp. 105-106

„Căci ziua Domnului este peste orice nesăbuit și semeț (Isaia 2, 12). Poate că primele păcate au fost nesăbuința și semeția, dacă diavolul, răzvrătindu-se din belșugul bunurilor din jurul său, L-a părăsit pe Dumnezeu și le-a făcut și pe puterile potrivnice să-L părăsească împreună cu sine, spunând: Mai presus de stele voi pune tronul meu și voi ședea în muntele cel înalt peste munții cei înalți, dinspre nord. Mă voi sui deasupra norilor, voi fi asemenea Celui Preaînalt (Isaia 14, 13-14). De aceea a început de aici și pedepsirea. Și dacă totuși cineva, pierzându-și mințile, a căzut în judecata diavolului, va fi condamnat împreună cu începătorul și făcătorul semeției. Căci Domnul le stă împotrivă celor semeți (I Petru 5, 5).