Opera socială a Bisericii, model pentru societăţile europene

Încă de la începuturile sale, Biserica, numită de Sfântul Ignatie Teoforul (†107) katholike Ekklisia, a avut şi un caracter instituţional. În cadrul acesteia funcţionau episcopi, preoţi/ presbiteri şi diaconi, iar după mutarea la Domnul a Sfinţilor Apostoli, episcopii erau aleşi de cler şi de popor. În timpul împăratului Constantin cel Mare, deci la începutul secolului al IV-lea, obstacolul principal căruia Biserica trebuia să-i facă faţă era păgânismul, în care aceasta vedea o minciună, atât la adresa omului, cât şi la adresa lui Dumnezeu. Biserica îşi va concentra puterile în această direcţie, pentru că era vorba despre o luptă purtată pentru sufletul omului. După Sfântul Împărat Constantin cel Mare, cel mai important ctitor al imperiului creştin a fost împăratul Teodosie I cel Mare, deoarece el a desăvârşit opera începută de Sfântul Constantin. El va transpune în legi principiile moralei creştine, o atenţie aparte fiind acordată femeii, care în acea epocă era considerată a fi inferioară bărbatului. Totodată, împăratul Teodosie I va lua hotărâri pentru a combate adulterul şi homosexualitatea (pr. prof. dr. Vasile Muntean, Istoria creştină generală [ab initio – 1054], p. 141).