Întrebare (Iolanda): Părinte, sunt gravidă şi mă aflu într-o stare confuză. Nu ştiu ce să fac. Parcă aş şti eu că e păcat să-l avortez, dar ştiţi, soţul meu, rudele mele şi viaţa asta pe care o trăim e aşa de grea că, pur şi simplu, nu ştiu ce să fac!Răspuns: Te rog să asculţi aceste cuvinte ca venind din inima ta, chiar de ţi se vor părea puţintel cam aspre, însă multe dintre doctorii sunt aspre şi amare la gust, dar la urmă vindecă boli foarte grave. Îţi vor fi de folos chiar şi ţie acum!
Mama este ca un candelabru cu multe braţe. Cu fiecare copil născut de ea, mama sporeşte în lumină cu încă o candelă aprinsă de iubire. Dacă nu eşti încă mamă şi ai refuza să ai copii, înseamnă că refuzi să iubeşti. Vrei să fii candelabru fără lumină sau stâlp cufundat în întuneric? Dar nu eşti făcută ca să urăşti, ci ca să te aprinzi de iubire şi să naşti din iubire.
Refuzul tău de a accepta să prindă în tine rădăcină sămânţa vieţii ar fi primul gest criminal. Acesta se numeşte păcat prin omisiune, dar nu-l simţi foarte greu pe conştiinţă şi ai vrea să spui: „N-am făcut nimic, n-am ucis”.Te amăgeşti în ochii tăi şi cauţi să-i prosteşti pe alţii, dar pe Dumnezeu n-ai cum să-l minţi sau să-l duci de nas. Acest fel de păcat al ferelii de a rămâne însărcinată e urâciune înaintea lui Dumnezeu. Planing-ul familial bazat pe contracepţie este plan satanic. Uită-te şi citeşte în Sfânta Scriptură despre unul care se numea Onan (Fac. 38, 8-10). Acela vărsa jos sămânţa ca să nu procreeze şi l-a omorât Dumnezeu pentru păcatul lui, căci se ferea să conceapă copii.
Copilul este un mare dar de la Dumnezeu. Noi toţi suntem slugi ale lui Dumnezeu. Dacă Dumnezeu vrea să-ţi dea un dar preţios, de ce să-l refuzi, nu ţi-e frică să-l refuzi pe El, căci şi tu eşti slugă a lui Dumnezeu? Refuzul tău de-a primi sămânţa vieţii ca să concepi copilul, ca dar al lui Dumnezeu, face din tine o slugă rea şi vicleană. Tot universul ascultă de Dumnezeu. Cum poţi tu îndrăzni să zici: „Refuz, Doamne, nu-mi trebuie mie copii, nu vreau să fiu binecuvântată”. Dar să-l auzi pe proorocul Isaia când zice: „ Vai celui ce zice părintelui: de ce ai adus copil pe lume?” şi către femeie: „De ce ai ajuns mamă?” (Isaia 45, 10).
De ce nu-l auzi pe Dumnezeu când zice: „ Cel ce primeşte pe un prunc în numele meu, pe Mine mă primeşte”. Nu te cutremuri să-L refuzi pe Hristos personal, chiar nu ţi-e frică de judecata lui?
Dacă refuzi în continuare să nu faci copii, ai să mori ucisă de mâna lui Dumnezeu ca Onan, dar până atunci, gândurile rele nu-ţi vor da pace.
Tu vrei să-L înşeli pe Dumnezeu, care te-a făcut aşa cum eşti acum şi cauţi îmbrăţişându-ţi bărbatul să furi plăcerea fără să primeşti sămânţa sa să rodeşti darul lui Dumnezeu. Ştii cum se numeşte asta? „Fraudă conjugală”. înşelăciune contra lui Dumnezeu, a soţului tău, a omenirii întregi şi pagubă pentru tine însăţi. Ce ar fi pe pământ dacă toate femeile ar refuza să facă ceea ce Dumnezeu le-a dat să facă?
La conceperea unui copil contribuie tot universul şi naşterea copilului răsună în veşnicie. Este singura cale ca să te asemeni cu Creatorul. Şi tu ai vrea să refuzi, cumpăneşti! Cum poţi să rupi lumea asta în două şi să devorezi cu simţurile tale numai ce-ţi convine? Cum poţi tu, dintr-o mamă binecuvântată, să devii o asasină, un monstru de egoism întunecat, candelă fără lumină, piatră seacă, mormânt fără de fund? Asta vrei?
Cauţi plăcerea, te lăcomeşti la spasmul trupului, dai frâu liber instinctului tău animalic şi atât. Bine, dar de ce refuzi să ocroteşti viaţa? Ştii cum se numeşte păcatul ăsta? Onanie conjugală, pact cu diavolul, acceptarea idolului plăcerii, sabotarea naturii, distrugerea planului lui Dumnezeu cu tine. Gândeşte-te: în ziua în care se naşte un copil va fi sărbătoare în toată lumea asta, căci s-a născut un fiu al lui Dumnezeu. Tu preferi să faci dintr-o zi frumoasă un prohod?
Dacă nu laşi să se întâmple o aşa mare bucurie, înseamnă că trăieşti într-o formă legalizată de prostituţie. Ai coborât iubirea la treapta de patimă, ai făcut din căminul tău casă de toleranţă şi abator omenesc. Cum mai poţi să te rogi lui Dumnezeu ca unui Tată, dacă tu refuzi să fii mamă? Cum ai să-ţi sfinţeşti viaţa, dacă tu petreci zilele şi nopţile fără să legeni un copilaş? Sau tu ai ajuns un obiect de tarabă şi te vinzi în patul familial soţului tău? Vă înşelaţi unul pe altul cu ştiinţă sau din inconştienţă. Treziţi-vă! Dacă din ştiinţă evitaţi să aveţi copii, înseamnă că pentru voi căsătoria este un paravan şi nu mai este căsătorie binecuvântată de Dumnezeu, ci prin prostituţie este casă a diavolului. Şi dacă nu simţiţi amândoi aşa, nu cumva numai tu? Atunci, care este deosebirea între o concubină şi o soţie adevărată?
Uită-te în jurul tău! Viaţa e trăită din belşug. Păsările ciripesc şi-şi hrănesc odraslele, mii de insecte zbârnâie încoace şi încolo, mieii aleargă după mamele lor. Unde vrei să duci puişorii tăi, mamă a oamenilor?
Eşti gravidă, dar poate n-ai fi vrut şi te-ai gândit să avortezi copilul. Atunci ascultă cu mai mare atenţie în continuare.
Într-un desiş de pădure se aude un ciripit de jale. Un şarpe s-a strecurat în cuibul unei vrăbii şi i-a înghiţit puişorii. Plânge şi plânge, dar nu are lacrimi ca tine să-i mai aline dorul, iar până la primăvară mai e mult ca să-şi umple iar cuibul de puişori. Ea plânge că nu mai poate da viaţă ca tine, în orice lună, în orice anotimp, căci aşa a lăsat-o Dumnezeu, ca numai la anumită vreme să aibă puişori. Iar tu, priveşte pătuţul gol! Ce şarpe a trecut pe-acolo şi ţi-a furat copilul? Cine ţi l-a ucis mai înainte de a ajunge în leagăn?
De ce nu se odihneşte acum copilul pe braţele tale? Până şi copacii leagănă puişori de pasăre pe crengile lor. Dar dacă tu eşti acel şarpe răpitor, tremură şi plângi! Plângi, că altfel te mustră plânsul turturelei. Aceleaşi mâini fine pe care ţi le-a dat Dumnezeu ca să mîngâi fruntea copilului tău, tu le-ai întinde ca să dai bani criminalului de doctor ca să-ţi ucidă pruncul?
Nu te înspăimânţi? În loc să fie pântecele tău rai pentru copilul tău, tu vrei să-i fie sicriu? Dacă zici că n-ai vrea să fie aşa, să nu te duci la cabinetul de ginecologie ca să-ţi înmormântezi copilul care palpită viu şi nevinovat în tine!
Natura urmează pe om, căci pentru noi a făcut Dumnezeu lumea asta. Şi dacă nu se mai nasc oameni, lumea devine pustie. Pustiul începe în sânul mamelor. Apoi, sânii tăi sunt ca două fîntâni, pe cine o să adape dacă tu nu vrei să naşti? Ce-ai spune tu dacă ţăranul nu mai vrea să semene cereale, ci aruncă seminţele aşa, pe şosele, sau le dă la pasările cerului. Ce ai spune tu dacă el ţi-ar zice: „Nu vreau să mai semăn, că e greu seceratul, legatul snopilor, treieratul, o să-mi dea nopţi nedormite pe la moară, pe urmă sudoare la frământat şi câtă oboseală până se coace aluatul în cuptor.” N-ai zice de el că e tâlhar, i-ai lua sămânţa şi poate chiar l-ai pedepsi? Mămico dragă, pântecele tău e ca un ogor ce aşteaptă sămânţa.
Intoarce-te la Dumnezeu cât mai ai vreme şi primeşte ce ţi-a dăruit. Să nu primeşti să fii un pustiu, ci ogor binecuvântat cu sămânţă vie.
Copilul tău are dreptul la viaţă din clipa în care l-ai conceput. Cine eşti tu să iei acest drept pe care i l-a dat Dumnezeu?
Suprimarea unei vieţi în pântece printr-un refuz din partea ta e mai gravă decât omorul. Dacă omori un om care s-a născut deja, rămâne fără trup, dar el are sufletul prin care trăieşte şi dacă a fost botezat, merge la Dumnezeu în bucurie veşnică. Dacă tu nu vrei să se nască copilul tău, asta nu mai e doar omor, ci osândă veşnică, pentru că îl împiedici să meargă la Hristos, nu-l laşi să se boteze. Vai de capul tău ar fi! Nu te îngrozeşti? Chiar de ar trăi numai o zi copilul tău, tot e mai bine, pentru că îl poţi boteza, el poate să se nască prin botez pentru Dumnezeu, poate deveni cetăţean al cerului, adorator al lui Hristos, fiu al împăratului veşnic şi poate deveni chiar sfânt.
Poate ai să-mi spui că nu o să ai cu ce să-l creşti, mai ales în România de astăzi, sau că mai ai şi alţi copii şi ţi-e greu cu atâţia. Nu uita, însă: o dată cu zămislirea copilului în pântecele tău, Dumnezeu ţi-a pus la dispoziţie tot ce este necesar la un moment dat pentru creşterea micuţului până la vârsta maturităţii lui. Cere, numai, ajutor lui Hristos! Sau poate ai să spui că dacă naşti ai să-ţi pierzi farmecul tău feminin şi soţul tău nu are să te mai iubească. Nu fi suflet sterp! Nu cunoşti ce mult are să te iubească soţul tău când va vedea rodul iubirii voastre! Merită să încerci, hai încearcă, şi ai să vezi bucuria în ochii bărbatului tău. Dar poate ai să-mi spui că bărbatul tău nu vrea în ruptul capului copii şi dacă ai călca peste cuvântul lui, ar divorţa sau te-ar omorî.
Vai şi amar, să nu fie! Află că dacă îţi vei pune viaţa ta pentru viaţa pruncului, ai câştigat de două ori. De ce? Pentru că amândoi veţi ajunge martiri pentru Hristos, iar tu vei avea bucuria că ţi-ai născut pruncul de două ori sau că darul primit de la Hristos i l-ai dăruit tot Lui, împreună cu viaţa ta întreagă. Mămico dragă, dacă vei avea asemenea voinţă, Hristos te va întări şi va lucra aşa cum tu nu ştii, EI va putea să apere şi viaţa pruncului şi viaţa ta, numai tu să te laşi cu totul în grija Lui Dumnezeu.
Acum ai ocazia ta unică de a da rost bun vieţii tale prin naşterea copilului şi toate neputinţele tale se vor sfârşi. Vei câştiga dragostea lui Dumnezeu şi stima oamenilor adevăraţi.
Dumnezeu să te binecuvânteze cu copii frumoşi, dragă mămică!
Extras din Ierodiaconul Gamaliel Sima, “CATEHEZE – Sfanta Taina a Casatoriei
Nu de mult timp, nişte pelerine, abătându-se către altarul din Poiana liniştii, au cerut să li se citească nişte rugăciuni pentru sănătate şi sporul casei. Conformându-mă rugăminţii lor, mi-am pus epitrahilul pe grumaz apoi, deschizând Molitfelnicul, am săvârşit câteva litanii, rugându-L pe Dumnezeu să ofere cele de trebuinţă vieţii celor ce îşi plecaseră, cu nădejde, cred, genunchii, ascultând cu evlavie cuvintele inspiratelor rugăciuni. La final, după ce le-am miruit, binecuvântându-le spre plecare, am observat o mică ezitare din partea uneia, care părea un fel de lider. Ca să nu purceadă la drum cu o povară pe suflet, am întrebat respectuos: „Vă mai pot ajuta cu ceva?”. Răspunsul a venit neaşteptat de prompt: „Părinte, dacă nu eşti prea ocupat, n-ai vrea să ne deschizi Evanghelia?”.
Într-o zi, i-am mărturisit Părintelui:
Este trebuinţă de puţină frână. Mai bine este să nu mănânci mâncarea care îţi place, ca să nu-ţi faci de lucru, pentru că încet-încet se măreşte hambarul [stomacul]. Şi după aceea, acest „vameș nemilostiv”, aşa cum îl numeşte Avva Macarie, va cere mereu. În vremea mesei eşti satisfăcut, dar după aceea simţi nevoia să dormi, şi nici să lucrezi nu mai poţi. Dacă mănânci un singur fel de mâncare, acesta îţi ajută să-ţi tai pofta.
– Părinte, cum faceţi rugăciune pentru o problemă?
Părinte, atunci când bărbatul nu trăieşte duhovniceşte, femeia ce trebuie să facă?
A fost odată ca niciodată, un om. Trăia singur printre mulţi asemeni lui. Viaţa i se părea lipsită de sens şi de rost, şi asta cu toate că avea bani mulţi, casă frumoasă şi curată, mulţi servitori, etc.
O femeie, cândva, i-a spus:
Despre ucenic în căutarea părintelui duhovnicesc și despre împreună-mergerea pe Cale.
– Dar, Părinte, trebuie toți să se împărtășească?
Despre ucenic în căutarea părintelui duhovnicesc și despre împreună-mergerea pe Cale.
♱ Oastea Creștin-Ortodoxă 
Comentarii recente