Povestea „prăjiturilor” din Postul Mare

Era primul Post Mare din viața mea. Totul pentru mine era o noutate și trăiam niște emoții puternice. Slujbele lungi de mănăstire îmi copleșeau sufletul de bucurie, în schimb mâncarea simplă de post era pentru mine o adevărată pedeapsă. Într-o zi, mergând spre trapeza mănăstirii, mă gândeam cu scârbă: „Din nou cașă, și iar cașă!” (n.r. pilaf din arpacaș sau mei). Iar eu nu o suport din copilărie.