Răbdarea necazurilor devine astfel o scară către Cer, o expresie a nevoinței noastre ascetice; iar călăuza permanentă a vieții creștine (ascetice și mistice) este rugăciunea. Prin rugăciune omul se unește tainic (iubitor și înțelegător) cu Dumnezeu, se descoperă pe sine smerit, având nădejdea doar în Dumnezeu (și nu în puterile lumești limitate).
Citește în continuare ‘Rugăciunea și răbdarea necazurilor – cale de apropiere de Dumnezeu’
♱ Oastea Creștin-Ortodoxă 
Comentarii recente