De ce ne (mai) rugăm? Cum, când şi unde trebuie să ne rugăm? Este rugăciunea o necesitate sau a căzut în desuetudine? La aceste întrebări esenţiale ar trebui să ne răspundem cu sinceritate atunci când ne referim la rugăciune. Spuneam într-un articol anterior că rugăciunea este respiraţia spirituală a sufletului, că este o activitate continuă şi un mod de viaţă altruist. Mulţi însă consideră rugăciunea de prisos, chiar nepotrivită omului liber şi emancipat al timpurilor noi. Căci, se întreabă unii, ce poate aduce rugăciunea în viaţa mea? Sau cum mă mai pot simţi liber şi demn, de vreme ce recurg la rugăciune? Or, consider că întrebările acestea ar trebui puse exact invers: Cum poate trăi cineva fără a se ruga? Cum se poate simţi cineva cu adevărat liber şi demn dacă sufletul său nu se hrăneşte cu rugăciunea?
Citește în continuare ‘Rugăciunea, necesitate ontologică a firii omeneşti’
Comentarii recente