Sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci ne îndeamnă la cinstirea deosebită faţă de Cel care ne-a răscumpărat din blestemul Legii cu scump Sângele Lui, pe cruce fiind Răstignit și cu sulița împuns, nemurire izvorând oamenilor, Mântuitorul nostru, Iisus Hristos.
Citește în continuare ‘Sfânta Cruce, semnul Stăpânului, comoară şi nădejde a mântuirii noastre’
Zis-a Domnul: Oricine voiește să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie. Căci cine va voi să-şi scape viaţa şi-o va pierde, iar cine își va pierde viaţa sa pentru Mine şi pentru Evanghelie, acela şi-o va mântui. Căci ce-i folosește omului să câștige lumea întreagă, dacă-şi pierde sufletul? Sau ce ar putea să dea omul în schimb pentru sufletul său? Căci de cel ce se va rușina de Mine şi de cuvintele Mele în neamul acesta desfrânat şi păcătos, şi Fiul Omului Se va rușina de el când va veni întru slava Tatălui Său, cu sfinții îngeri. Şi le zicea lor: Adevărat grăiesc vouă că sunt unii din cei ce stau aici care nu vor gusta moartea până ce nu vor vedea Împărăția lui Dumnezeu venind întru putere. Marcu 8, 34-38; 9, 1 (a Sfintei Cruci)
Citește în continuare ‘Sfânta Cruce, semn şi stare a jertfei şi a biruinţei’
Sfânta şi cinstita Cruce pe care o sărbătorim în 14 septembrie este de fapt lemnul Crucii pe care Domnul Hristos a fost răstignit pentru mântuirea noastră. Precum se ştie, cinstirea Sfintei Cruci a început din timpul Apostolilor. Crucea, instrument de tortură şi semn de ocară din cauza răufăcătorilor care erau răstigniţi pe ea, se sfinţeşte prin Sângele Mântuitorului Hristos vărsat pe ea pentru mântuirea noastră, devenind nu numai un semn al biruinţei, ci şi o forţă purtătoare de viaţă adevărată, pavăza creştinilor.
Părinții Bisericii aseamănă Crucea de-viață-dătătoare cu pomul vieții și o sădesc în mijlocul călătoriei duhovniceşti a Postului Mare. După cum în mijlocul raiului era sădit Pomul Vieţii, tot aşa în mijlocul Postului Mare este cinstită Sfânta Cruce, cea de viaţă făcătoare, deoarece Cruce se numeşte şi este pomul vieţii. Sfinţii Părinţi au sădit Sfânta Cruce în mijlocul Postului Mare ca să ne amintească şi de lăcomia lui Adam, dar în acelaşi timp să ne arate, prin pomul acesta, şi înlăturarea osândei lui.
Cine ascultă cuvântul lui Hristos, care spune că El este Calea, Adevărul şi Viaţa, şi-l împlineşte prin obiectivarea lui în dragostea faţă de aproapele, se bucură de darurile Împărăţiei cerurilor, de care ne-a făcut părtaşi Mântuitorul prin jertfa Sa pe Cruce şi slăvita Sa Înviere.
Citește în continuare ‘Sfânta Cruce, semnul dragostei nemărginite a lui Dumnezeu’
Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, din iubirea Sa de oameni, ne-a răscumpărat din blestemul legii, cu scump sângele Său, jertfindu-Se pentru mântuirea noastră pe lemnul Crucii. Hristos răstignit vede dincolo de tristeţea Crucii bucuria Învierii, care este cel mai important lucru petrecut în istoria umanităţii.
Citește în continuare ‘Sfânta Cruce, altarul mântuirii noastre’
Sfântul Apostol Pavel spune: „Cuvântul crucii pentru cei ce pier este nebunie, iar pentru noi, cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu” (I Corinteni 1, 18).
Lumea noastră este într-o continuă schimbare a paradigmelor axiologice. Societatea este bulversată de convulsii în care reperele şi simbolurile se pierd în masa desuetă a lumii autosuficiente.
Citește în continuare ‘Sfânta Cruce, simbolul identităţii creştine’
În India, unii din misionarii noștri creștini predică Evanghelia cu râvnă, mai ales cei catolici. Un biet misionar a reușit într-o comună să convertească la credința creștinească vreo câteva familii din hindușii aceia, credincioși ai lui Brahma Krisna. Și aceia convertindu-se la creștinism, misionarul a ridicat în satul lor o troiță, o cruce a lui Hristos sculptată în lemn, cu Mântuitorul, în mărime naturală, și a împodobit-o frumos.
Comentarii recente