„Există o limită a suferinței, dar nu și o limită a fricii”, spune un dicton latin. În fața calamităților naturale, a războaielor și dificultăților economice, putem pune, în mod paradoxal, o limită, atunci când acestea se încheie. În fața fricii, însă, ne dovedim arbitrari în gândire, lipsiți de spirit practic, detașați de orice gândire rațională, pradă propriilor noastre emoții, chiar și după ce orice necaz a trecut. De aceea, dincolo de toate necazurile care ne înconjoară, trebuie să învățăm să ne ferim de marele pericol al fricii.
Citește în continuare „Sfântul Ioan Damaschin, despre fricile bune și cele rele”
♱ Oastea Creștin-Ortodoxă 