Hrana care întreține viața duhovnicească sunt faptele săvârșite în numele lui Dumnezeu, cu adâncă smerenie, nu pentru a fi văzuți. Hrana sufletului este chiar smerenia. Ea înlocuiește și faptele, după învățătura Sfinților Părinți, cea ridicată pe cuvântul lui Dumnezeu. Spre zidirea noastră, Mântuitorul ne-a istorisit pilda plină de înaltă învățătură a Vameșului și a Fariseului, care ne învață smerenia. Vameșul nu avea fapte bune, dar se căia sincer înaintea lui Dumnezeu pentru multele sale păcate și a plinit lipsa de fapte bune cu smerenia. Astfel, el s-a mântuit (Luca 18, 10-14).
Posts Tagged ‘smerenia
Smerenia, hrana sufletului
Smerenia, pricina tuturor celor bune
Temelia urcuşului duhovnicesc este virtutea smereniei, însoțită de pocăință. Smerenia e cel mai mare dar dat omului de Dumnezeu. Ea este sănătatea vieţii după cuvântul Sfântului Porfirie Kafsokalivitul. Iar Sfântul Ioan Scărarul spune că „smerenia este un har fără nume al sufletului”.
Citește în continuare ‘Smerenia, pricina tuturor celor bune’
Duminica Vameşului şi a Fariseului, prima din perioada Triodului, ne învaţă că temelia urcuşului duhovnicesc este virtutea smereniei însoțită de pocăință: „Uşile pocăinţei deschide-mi mie, Dătătorule de viaţă; că mânecă duhul meu la Biserica Ta cea sfântă, purtând locaş al trupului, cu totul întinat. Ci ca un îndurat, curăţeşte-l cu mila milostivirii Tale”.
Citește în continuare ‘Smerenia, începutul urcuşului duhovnicesc’
Smerenia …
Ce e smerenia? Eu am ajuns la înţelegerea smereniei în felul următor. Odată mi‑a venit un gând foarte limpede: Ce sunt toate faptele noastre, toate rugăciunile noastre, toate ale noastre? Trebuie să strigăm ca vameşul: Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului! Ei, şi atunci inima mea a priceput, a priceput, că esenţialul este mila lui Dumnezeu. Am înţeles asta nu cu mintea, ci cu inima.
Comentarii recente