Potrivit Sfântului Simeon Noul Cuvântător-de-Dumnezeu, smerenia este singura jertfă pe care Dumnezeu nu o respinge, „cunoscând că omul nimica al său are, ca jertfă să aducă”.
Citește în continuare ‘Smerenia, singura jertfă pe care Dumnezeu nu o respinge’
Hrana care întreține viața duhovnicească sunt faptele săvârșite în numele lui Dumnezeu, cu adâncă smerenie, nu pentru a fi văzuți. Hrana sufletului este chiar smerenia. Ea înlocuiește și faptele, după învățătura Sfinților Părinți, cea ridicată pe cuvântul lui Dumnezeu. Spre zidirea noastră, Mântuitorul ne-a istorisit pilda plină de înaltă învățătură a Vameșului și a Fariseului, care ne învață smerenia. Vameșul nu avea fapte bune, dar se căia sincer înaintea lui Dumnezeu pentru multele sale păcate și a plinit lipsa de fapte bune cu smerenia. Astfel, el s-a mântuit (Luca 18, 10-14).
Temelia urcuşului duhovnicesc este virtutea smereniei, însoțită de pocăință. Smerenia e cel mai mare dar dat omului de Dumnezeu. Ea este sănătatea vieţii după cuvântul Sfântului Porfirie Kafsokalivitul. Iar Sfântul Ioan Scărarul spune că „smerenia este un har fără nume al sufletului”.
Citește în continuare ‘Smerenia, pricina tuturor celor bune’
Duminica Vameşului şi a Fariseului, prima din perioada Triodului, ne învaţă că temelia urcuşului duhovnicesc este virtutea smereniei însoțită de pocăință: „Uşile pocăinţei deschide-mi mie, Dătătorule de viaţă; că mânecă duhul meu la Biserica Ta cea sfântă, purtând locaş al trupului, cu totul întinat. Ci ca un îndurat, curăţeşte-l cu mila milostivirii Tale”.
Citește în continuare ‘Smerenia, începutul urcuşului duhovnicesc’
Ce e smerenia? Eu am ajuns la înţelegerea smereniei în felul următor. Odată mi‑a venit un gând foarte limpede: Ce sunt toate faptele noastre, toate rugăciunile noastre, toate ale noastre? Trebuie să strigăm ca vameşul: Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului! Ei, şi atunci inima mea a priceput, a priceput, că esenţialul este mila lui Dumnezeu. Am înţeles asta nu cu mintea, ci cu inima.
Multe fete încearcă să facă impresie asupra bărbatului doar prin aspectul exterior: cosmetică, bluzițe cât mai frumoase, fustițe cât mai scurte. Ele cred că la ele nu se vor uita nimeni dacă nu se vor găti cât mai strident.În societate precumpănește părerea potrivit căreia idealul feminin este „fata de pe coperta revistei”, care le place tuturor de la prima vedere – și toate fetele se străduie să se conformeze acestui ideal, acestei forme lipsite de conținut, fiindcă aproape nimeni nu se străduie să-și cultive lumea lăuntrică. Toate eforturile sunt orientate doar spre aspectul exterior, puțini se îngrijesc de frumusețea lăuntrică. Aceasta este miopie, e o falsificare a valorilor și a idealurilor.
De fapt, toate acestea se nasc tot mai mult din repulsie, fiindcă arată lipsa integrității lăuntrice, a castității. În ultimă instanță, ceea ce fac fetele din ziua de astăzi nu place nimănui. În mod serios atrag cu adevărat atenția bărbaților blândețea feminină, smerenia, castitatea, așadar idealurile acestea impuse le împiedică pe fete să-și găsească un soț cum trebuie.
Din Dmitrii Semenik, Dragostea adevărată: taina dragostei înainte și după căsătorie, Editura Sophia, București, 2012, p. 77-78
♱ Oastea Creștin-Ortodoxă 
Comentarii recente