Cum îi putem ajuta pe bătrânii care se simt singuri ?

– Cum îi putem ajuta mai bine pe bătrânii care se simt singuri?

– Îi putem ajuta dându-le sentimentul că nu sunt neajutoraţi, că suntem lângă ei, contribuind la binele lor. De exemplu, Sfântul Isaac Sirul spune: „Când dai ceva, când dai un dar, veselia feţei tale să fie mai mare decât darul pe care îl oferi”, adică să dai ceva din inimă, să te simţi implicat în viaţa omului şi omul să simtă lucrul acesta. Făcând acestea, îl scoţi pe omul acela şi din izolare, şi din neajutorare.

Când lucrurile nu merg cum zic eu

Bine-mi este mie că m-ai smerit, ca să învăț îndreptările Tale (Psalmul 118, 71)

Domnul ne ține în lucrare cu tot felul de ispite și ne face să traversăm situații care ne pun în încurcătură, pentru că nu merg după planurile noastre. Astfel, cel care este smerit nu se descurajează și nu se arată a fi înjosit, iar, peste toate, în smerenie găsește o ocazie de progres duhovnicesc.

Conștiința, în fapt, este cea care te cheamă la judecată

Să nu crezi, mai ales, că păcatul tău n-a avut martori, numai fiindcă l-ai făcut în secret, în taină, ascunzându-te privirii oamenilor! Nu poți, mai înainte de toate, să fugi de acel acuzator, care ești tu însuți, propria ta conștiință, în fapt, este cea care te cheamă la judecată.

Un strop de bun-simț …

Dacă pământul suferă cel mai mult de pe urma lipsei de apă, societatea trece prin adevărate convulsii în absența bunului-simț. Fie că vorbim de tineri sau de copii, de oameni maturi sau chiar de persoane vârstnice, întâlnim tot mai des manifestări violente, un limbaj vulgar, absența unor minime norme de conduită morală și socială. Însă cea mai tristă constatare este tocmai lipsa părerii de rău pentru comportamentul lipsit de bun-simț. Pedagogic vorbind, sunt foarte multe aspecte care lasă de dorit și conduc la crearea unei societăți indiferente, care trăiește la întâmplare, lipsită de reperele necesare pentru a-l modela pe om într-o ființă preocupată de cei din jur și care, din contră, îl determină să fie tot mai primitiv din punct de vedere emoțional și lipsit de eleganță în manifestare.

Plăcerea păcatului și bucuria virtuții

Sfântul Grigorie de Nyssa, Despre fericiri, Cuvântul IV, în Părinți și Scriitori Bisericești (1982), vol. 29, pp. 364-365

„Nimic din cele năzuite în viață din plăcere nu le aduce săturare celor ce le năzuiesc, ci precum zice undeva Înțelepciunea: Butoi spart este ocuparea cu plăcerea. Cei ce-l umplu mereu cu sârguință se ostenesc fără sfârșit și fără folos cu aceasta, vărsând mereu ceva în adâncul poftei, dar orice ar arunca în ea pentru plăcere nu le duce pofta la săturare. Cine a cunoscut hotarul iubirii de arginți prin dobândirea de către iubitorii de arginți a ceea ce năzuiesc? Cine a ajuns la sfârșitul poftei nebune de slavă prin dobândirea slavei năzuite? Iar cel ce și-a împlinit plăcerea în teatre și spectacole, sau în lăcomia furioasă și nebună a pântecului și a celor de după aceea, ce a aflat întâmplându-i-se prin plăcerea aceasta? Nu zboară tot felul de plăceri împlinite prin trup, îndată ce au fost gustate, și nu rămân foarte scurt timp cu cei ce s-au atins de ele?
Deci aceasta e învățătura înaltă pe care o învățăm de la Domnul: că singură sârguința în virtute, sădită în noi, este ceva statornic și întemeiat (subzistent). Căci cel ce a dobândit ceva din cele înalte, fie neprihănirea, fie evlavia către Dumnezeu, fie altceva din învățăturile înalte și evanghelice, nu are pentru vreuna din ele dobândite vreo bucurie trecătoare și nestatornică, ci una întemeiată și statornică ce se întinde pe tot parcursul vieții. Pentru ce? Pentru că acestea se pot lucra mereu și nu este nici o clipă în tot răstimpul vieții în care să fie cineva sătul de lucrarea binelui. Căci neprihănirea și curăția și statornicia în orice bine, și nepărtășia la rău, se lucrează mereu câtă vreme privește cineva spre virtute și are bucuria întinzându-se împreună cu lucrarea. Dar cei revăr­sați în poftele fără rost, chiar dacă sufletul lor privește mereu spre desfrânare, nu se pot îndulci mereu de ele.”

9 decembrie – Zămislirea Sfintei Fecioare Maria de către Sfânta Ana [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2025-12-09

MARŢI ÎN SĂPTĂMÂNA DOUĂZECI ŞI ŞAPTEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Luca (XVII, 26-37)

is-a Domnul: „Precum a fost în zilele lui Noe, aşa va fi şi în zilele Fiului Omului: Mâncau, beau, se însurau, se măritau, până’n ziua când a intrat Noe în corabie şi a venit potopul şi i-a pierdut pe toţi. Şi cum a fost în zilele lui Lot: Mâncau, beau, cumpărau, vindeau, sădeau şi zideau, dar în ziua când a ieşit Lot din Sodoma a plouat din cer cu foc şi pucioasă şi i-a nimicit pe toţi. La fel va fi în ziua în care Se va arăta Fiul Omului. În ziua aceea, cel ce va fi pe acoperişul casei, iar lucrurile lui în casă, să nu se coboare să le ia; de asemenea: cel ce va fi în ţarină, să nu se întoarcă înapoi. Aduceţi-vă aminte de femeia lui Lot. Cel ce va căuta să-şi câştige viaţa, O va pierde; iar cel ce şi-o va pierde, O va face vie. Vă spun: În noaptea aceea vor fi doi într’un pat; unul va fi luat, iar altul va fi lăsat. Două vor măcina împreună; una va fi luată şi alta va fi lăsată. Doi vor fi în ţarină; unul se va lua şi altul se va lăsa“. Şi, răspunzând, I-au zis: „Unde, Doamne?“ Iar El le-a zis: „Unde va fi stârvul, acolo se vor aduna şi vulturii“.

Apostolul Zilei: 2025-12-09

MARŢI ÎN SĂPTĂMÂNA DOUĂZECI ŞI ŞAPTEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. I Timotei (V, 11-21)

iule Timotei, de văduvele tinere, ferește-te. Căci, atunci când poftele le îndepărtează de Hristos, vor să se mărite. Și își agonisesc osândă, fiindcă și-au călcat credința cea dintâi. Dar, în același timp, se învață să fie leneșe, cutreierând casele, și nu numai leneșe, ci și guralive și iscoditoare, grăind cele ce nu se cuvin. Vreau, deci, ca văduvele tinere să se mărite, să aibă copii, să-și vadă de case, și să nu dea potrivnicului niciun prilej de ocară. Căci unele s-au și abătut, ca să se ducă după satana. Dacă vreun credincios sau vreo credincioasă are în casă văduve, să aibă grija lor, ca Biserica să nu fie împovărată, ci să poată ajuta pe cele cu adevărat văduve. Preoții, care își țin bine dregătoria, să se învrednicească de îndoită cinste, mai ales cei care se ostenesc cu cuvântul și cu învățătura. Pentru că Scriptura zice: «Să nu legi gura boului care treieră», și: «Vrednic este lucrătorul de plata sa». Pâră împotriva preotului să nu primești, fără numai de la doi sau trei martori. Pe cei ce păcătuiesc mustră-i de față cu toți, ca și ceilalți să aibă teamă. Te îndemn stăruitor înaintea lui Dumnezeu și a lui Iisus Hristos și a îngerilor aleși, ca să păzești acestea, fără a lua o hotărâre dinainte, nefăcând nimic cu părtinire.