Duminica a IV-a din Post [a Sfântului Ioan Scărarul] – Părintele Calistrat 26.03.2023

Medicamentul trândăviei

Diadoh al Foticeii, Cuvânt ascetic despre viața morală, în Filocalia (2008), vol. 1, pp. 330-331

„Când sufletul nostru începe să nu mai poftească lucrurile frumoase ale pământului, se furișează de cele mai multe ori în el un gând de trândăvie care nu-i îngăduie să stea cu plăcere nici în slujba cuvântului și nu-i lasă nici dorința hotărâtă după bunurile viitoare; ba îi înfățișează și viața aceasta trecătoare ca neavând nici un rost și fiind cu totul incapabilă de vreo faptă vrednică de-a fi numită virtute; și însăși cunoștința o dis­prețuiește ca pe una ce a fost dată și altor mulți oameni sau ca pe una ce nu ne făgăduiește nimic desăvârșit. De această patimă moleșitoare și aducătoare de toropeală vom scăpa de ne vom ține cu tărie cugetul nostru între hotare foarte înguste, căutând numai la pomenirea lui Dumnezeu. Căci numai întorcându-ne astfel mintea la căldura ei va putea să se izbă­veas­că fără durere de acea îm­prăș­ti­ere nesocotită.

Când cerem cu credinţă, primim ajutorul lui Dumnezeu

În vremea aceea a venit un om la Iisus, zicându-I: Învăţătorule, am adus la Tine pe fiul meu, care are duh mut. Şi, oriunde-l apucă, îl aruncă la pământ şi face spume la gură şi scrâşneşte din dinţi şi înţepeneşte. Şi am zis ucenicilor Tăi să-l alunge, dar ei n-au putut. Atunci Iisus, răspunzând lor, a zis: O, neam necredincios, până când voi fi cu voi? Până când vă voi răbda pe voi? Aduceţi-l la Mine. Şi l-au adus la El. Dar duhul, văzându-L pe Iisus, îndată l-a zguduit pe copil, iar acesta, căzând la pământ, se tăvălea spumegând. Şi l-a întrebat pe tatăl copilului: Câtă vreme este de când i-a venit aceasta? Iar el a răspuns: Din pruncie. Şi de multe ori l-a aruncat şi în foc şi în apă ca să-l piardă. Dar, dacă poţi să faci ceva, ajută-ne, fiindu-Ţi milă de noi. Iar Iisus i-a zis: Dacă poţi crede, toate sunt cu putinţă celui ce crede. Şi îndată, strigând, tatăl copilului a zis cu lacrimi: Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele! Iar Iisus, văzând că mulţimea dă năvală, a certat duhul cel necurat, zicându-i: Duh mut şi surd, Eu îţi poruncesc: Ieşi din el şi să nu mai intri în el! Şi, răcnind şi zguduindu-l cu putere, duhul a ieşit; iar copilul a rămas ca mort, încât mulţi ziceau că a murit. Dar Iisus, apucându-l de mână, l-a ridicat, iar el s-a sculat în picioare. După ce a intrat Iisus în casă, ucenicii Lui L-au întrebat, de o parte: Pentru ce noi n-am putut să-l izgonim? El le-a zis: Acest neam de diavoli cu nimic nu poate ieşi decât numai cu rugăciune şi cu post. Şi, ieşind ei de acolo, străbăteau Galileea, dar El nu voia să ştie cineva. Căci învăţa pe ucenicii Săi şi le spunea că Fiul Omului va fi dat în mâinile oamenilor şi-L vor omorî, iar după ce-L vor omorî, a treia zi va învia. Ei însă nu înţelegeau cuvântul şi se temeau să-L întrebe. Marcu 9, 17-32 Duminica a IV-a din Postul Mare (a Sfântului Cuvios Ioan Scărarul)

26 martie – Soborul Sfântului Arhanghel Gavriil [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2023-03-26

DUMINICA A PATRA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST Evanghelia de la Marcu (IX, 17-32)

n vremea aceea, a venit un om la Iisus şi îngenunchind înaintea Lui, I-a zis: „Învăţătorule, am adus la Tine pe fiul meu, care are duh mut. Şi oriunde îl apucă, îl aruncă la pământ şi face spume la gură şi scrâşneşte din dinţi şi înţepeneşte. Şi le-am spus ucenicilor Tăi să-l scoată, dar ei n’au fost în stare“. Iar El, răspunzându-le, a zis: „O, neam necredincios, până când voi fi cu voi? până când vă voi răbda? Aduceţi-l la Mine!“ Şi l-au adus la El. Şi, văzându-L, duhul îndată l-a zguduit pe copil; şi căzând la pământ, se zvârcolea spumegând. Şi l-a întrebat pe tatăl lui: „Câtă vreme este de când i-a venit aceasta?“ Iar el a răspuns: „Din pruncie. Şi de multe ori l-a aruncat şi în foc şi în apă, ca să-l piardă. Dar dacă Tu poţi ceva, ajută-ne, fie-ți milă de noi!“ Iar Iisus i-a zis: „Dacă Tu poţi crede, toate-i sunt cu putinţă celui ce crede“. Şi îndată strigând tatăl copilului, a zis cu lacrimi: „Cred, Doamne!, ajută necredinţei mele!“ Iar Iisus, văzând că năvăleşte mulţimea, a certat duhul cel necurat, zicându-i: „Duh mut şi surd, Eu îţi poruncesc: Ieşi din el, şi’n el să nu mai intri!“ Şi răcnind şi zguduindu-l cu putere, duhul a ieşit; iar copilul s’a făcut ca mort, încât mulţi ziceau că a murit. Iar Iisus l-a apucat de mână şi l-a ridicat; şi el s’a sculat în picioare. Şi după ce El a intrat în casă, ucenicii L-au întrebat ei între ei: „De ce noi n’am fost în stare să-l scoatem?“ Iar El le-a zis: „Soiul acesta de demoni prin nimic nu poate ieşi decât numai prin rugăciune şi prin post“. Şi ieşind ei de acolo, străbăteau Galileea; iar El nu voia să ştie cineva. Că-i învăţa pe ucenicii Săi şi le spunea că Fiul Omului Se va da în mâinile oamenilor şi-L vor ucide, iar după ce-L vor ucide, a treia zi va învia. Ei însă nu înţelegeau cuvântul şi se temeau să-L întrebe. În aceiaşi zi se citeşte şi Evanghelia Cuviosului de la Matei (IV, 25; V, 1-12) n vremea aceea mulţimi numeroase mergeau după Iisus, din Galileea, din Decapole, din Ierusalim, din Iudeea şi de dincolo de Iordan. Văzând Iisus mulţimile, S’a suit în munte: şi şezând El, au venit la Dânsul ucenicii SăI Şi, deschizându-Şi gura, îi învăţa, zicând: „Fericiţi cei săraci cu duhul, că a lor este împărăţia cerurilor. Fericiţi cei ce plâng, că aceia se vor mângâia. Fericiţi cei blânzi, că aceia vor moşteni pământul. Fericiţi cei ce flămânzesc şi însetează de dreptate, că aceia se vor sătura. Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui. Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu. Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema. Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, că a lor este împărăţia cerurilor. Fericiţi veţi fi când din pricina Mea vă vor ocărî şi vă vor prigoni şi, minţind, vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră. Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, că plata voastră multă este în ceruri, că aşa i-au prigonit pe profeţii de dinaintea voastră.“

Apostolul Zilei: 2023-03-26

DUMINICA A PATRA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST Ap. Evrei (VI, 13-20)

raților, Dumnezeu, când a dat făgăduință lui Avraam, de vreme ce n-avea pe nimeni mai mare, pe care să Se jure, S-a jurat pe Sine Însuși, zicând: «Cu adevărat, binecuvântând te voi binecuvânta, și înmulțind te voi înmulți». Și așa, având Avraam îndelungă-răbdare, a dobândit făgăduința. Pentru că oamenii se jură pe cel mai mare și jurământul ca chezășie este sfârșitul oricărei neînțelegeri. În aceasta, Dumnezeu voind să arate și mai mult, moștenitorilor făgăduinței, nestrămutarea hotărârii Sale, a pus la mijloc jurământul ca, prin două fapte nestrămutate – făgăduința și jurământul – în care e cu neputință ca Dumnezeu să fi mințit, noi, cei ce căutăm scăpare, să avem puternic îndemn ca să ținem nădejdea pusă înainte, pe care o avem ca o ancoră a sufletului, neclintită și tare, intrând dincolo de catapeteasmă, unde Iisus a intrat pentru noi ca înaintemergător, fiind făcut Arhiereu în veac, după rânduiala lui Melchisedec. În aceiaşi zi se citeşte şi Ap. Efeseni (V, 8-19) raților, altădată erați întuneric, iar acum sunteți lumină întru Domnul; umblați ca fii ai luminii: Pentru că roada luminii e în orice bunătate, dreptate și adevăr, încercând ce este bineplăcut Domnului. Și nu fiți părtași la faptele cele fără roadă ale întunericului, ci mai degrabă osândiți-le pe față. Pentru că, cele ce se fac întru ascuns de ei, rușine este a le și grăi. Iar tot ce este pe față se descoperă prin lumină, căci tot ceea ce este descoperit lumină este. Pentru aceea, zice: «Deșteaptă-te cel ce dormi și te scoală din morți și te va lumina Hristos». Deci, luați seama cu grijă, cum umblați, nu ca niște neînțelepți, ci ca cei înțelepți, răscumpărând vremea, că zilele sunt rele. Drept aceea, nu fiți fără de minte, ci înțelegeți care este voia Domnului. Și nu vă îmbătați de vin, în care este pierzare, ci vă umpleți de Duhul. Vorbiți între voi în psalmi și în laude și în cântări duhovnicești, lăudând și cântând Domnului, în inimile voastre.

Buna Vestire – Părintele Calistrat 25.03.2023

Imnografia praznicului Bunei Vestiri

Praznicul Bunei Vestiri este izvorul tuturor praznicelor. A fost numit praznicul zămislirii Domnului. Praznic împărătesc, pentru că acum se petrece taina întrupării lui Hristos, dar și al Maicii Domnului, căci din momentul întrupării, precedat de accept: fie mie după cuvântul tău (Luca 1, 38), ea devine Maică și Născătoare de Dumnezeu. Toate praznicele Maicii Domnului sunt legate de scopul întrupării Fiului. Ea a fost sfințită printr-o pregătire specială în templu, iar templul îl prefigura pe Hristos. S-a pregătit prin post, rugăciune și muncă în templul din Ierusalim pentru a deveni „templu viu pentru Hristos”. Din momentul întrupării, ea devine prima ființă restaurată, noua Evă, maica duhovnicească a omenirii recreate, cerul în care petrece Dumnezeu, raiul cel cuvântător.

Buna Vestire (Dezlegare la peşte)

Astăzi, Biserica Ortodoxă prăznuieşte Buna Vestire a Preasfintei Stăpânei noastre de Dumnezeu Născătoarea şi pururea Fecioara Maria.

Vedeniile divine și înșelătoriile diavolului

Sfântul Atanasie cel Mare, Viața Cuviosului Părintelui nostru Antonie, XXXV-XXXVI, în Părinți și Scriitori Bisericești (1988), vol. 16, pp. 214, 215

„Prezența celor buni și răi poate fi cunoscută ușor cu ajutorul lui Dumnezeu. Fiindcă vederea sfin­ților nu are nimic tulbure în ea. Acela nu se va sfădi, nu va striga, nici nu va auzi cineva glasul din ea (Isaia 42, 2). Ci e așa de liniștită și de blândă, că îndată aduce în suflet bucuria noastră și puterea lui Dumnezeu Tatăl. Căci gândurile produse de el rămân netulburate și neînviforate și sufletul luminându-se privește prin sine însuși pe cele care se arată și e cuprins de dorul de cele dumnezeiești și de cele viitoare, și de voința de a se uni cu ei. Și chiar dacă unii, ca oameni, se tem de vederea celor bune, cei ce se arată depărtează de la ei temerea prin însăși iubirea lor, cum a făcut Gavriil cu Zaharia (Luca 1, 12) și îngerul ce s-a arătat femeilor la mormânt (Matei 28, 5) și cel ce a spus păstorilor în Evanghelie: Nu vă temeți (Luca 2, 10). De aceea temerea lor nu e din frica sufletului, ci din recunoașterea prezenței celor înalte. Așa este vederea de care se împărtășesc sfin­ții. Iar năvala și nălucirea pricinuită de cei răi e cu bătăi, cu sunete și cu strigăte, ca mișcarea tinerilor fără minte și a tâlharilor. Din acestea îndată se nasc frica sufletului, tulburarea și neorânduiala gândurilor, tristețea, ura față de cei ce se nevoiesc, plictiseala, supărarea…”

25 martie – Buna Vestire [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2023-03-25

Bunavestire a Preasfintei de Dumnezeu Născătoarei şi Pururea Fecioarei MARIA Evanghelia de la Luca (I, 24-38)

n zilele acelea, Elisabeta, femeia lui Zaharia, a zămislit; şi vreme de cinci luni s’a tăinuit, zicându-şi: „Că aşa mi-a făcut mie Domnul în zilele în care a socotit să-mi ridice ocara de printre oameni“. Iar în a şasea lună, trimis a fost de la Dumnezeu îngerul Gavriil într’o cetate din Galileea, al cărei nume era Nazaret, la o fecioară logodită cu un bărbat care se chema Iosif, din casa lui David; iar numele fecioarei era Maria. Şi intrând îngerul la dânsa, i-a zis: „Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei!“ Iar ea, văzându-l, s’a tulburat de cuvântul lui şi cugeta: „Ce fel de închinare poate fi aceasta?…“. Şi îngerul i-a zis: „Nu te teme, Marie, fiindcă ai aflat har la Dumnezeu. Şi iată’n pântecele tău vei zămisli şi vei naşte Fiu şi numele Lui îl vei chema Iisus. Acesta mare va fi şi Fiul Celui-Preaînalt Se va chema şi Domnul Dumnezeu Îi va da tronul lui David, părintele Său, şi va împărăţi peste casa lui Iacob în veci şi împărăţia Lui nu va avea sfârşit“. Şi a zis Maria către înger: „Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu ştiu de bărbat?“ Şi răspunzând îngerul, i-a zis: „Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine şi puterea Celui-Preaînalt te va umbri; pentru aceea şi Sfântul Care Se va naşte din tine Fiul lui Dumnezeu Se va chema. Şi iată, Elisabeta, rudenia ta, a zămislit şi ea fiu la bătrâneţea ei, şi aceasta este a şasea lună pentru ea, cea numită stearpă. Că la Dumnezeu nimic nu este cu neputinţă“. Iar Maria a zis: „Iată, roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău!“ Şi îngerul a plecat de la dânsa.

Apostolul Zilei: 2023-03-25

Bunavestire a Preasfintei de Dumnezeu Născătoarei şi Pururea Fecioarei MARIA Ap. Evrei (II, 11-18)

raților, Cel ce sfințește și cei ce se sfințesc dintr-Unul sunt toți; de aceea, nu se rușinează să-i numească pe ei frați, zicând: «Spune-voi fraților mei numele Tău. În mijlocul Bisericii Te voi lăuda». Și iarăși: «Eu voi fi încrezător în El»; și iarăși: «Iată Eu și pruncii pe care Mi i-a dat Dumnezeu». Deci, de vreme ce pruncii s-au făcut părtași sângelui și trupului, în același fel și El S-a împărtășit de acestea, ca să surpe prin moartea Sa pe cel ce are stăpânirea morții, adică pe diavolul, și să izbăvească pe acei pe care frica morții îi ținea în robie toată viața. Pentru că, într-adevăr, nu a luat firea îngerilor, ci sămânța lui Avraam a luat. Drept aceea, dator era întru toate să Se asemene fraților, ca să fie milostiv și credincios arhiereu în cele către Dumnezeu, pentru curățirea păcatelor poporului. Că, prin ceea ce a pătimit, fiind El însuși ispitit, poate și celor ce se ispitesc să le ajute.

Buna Vestire, ziua Întrupării Domnului

Ziua de 25 martie, când sărbătorim Buna Vestire, este momentul din an când prăznuim Întruparea Domnului nostru Iisus Hristos, „de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara”, pentru mântuirea noastră (după cum mărturisim în Simbolul credinţei).

Buna Vestire, moştenirea teologică şi imnografică a Părinţilor sirieni

Tema biblică a Bunei Vestiri a inspirat profund teologia siriacă a primelor veacuri. Între cei mai importanţi autori patristici care s-au aplecat asupra acestui moment-cheie al mântuirii noastre îi putem aminti pe Afraate, Sfântul Efrem, Narsai sau pe Iacob de Sarug. Părinţii sirieni au fost inspiraţi să interpreteze textul Bunei Vestiri a Maicii Domnului de către Arhanghelul Gavriil în lumina prologului ioaneic. Acest lucru reiese foarte clar din numirea Pruncului Sfânt cu apelativul de „Cuvânt dumnezeiesc”, după cum reiese din erminiile patristice siriace la textul lucanic. O altă specificitate, familiară Sfântului Efrem Sirul, era vorbirea simbolică despre „ureche ca uşă prin care Fiul a intrat în pântecele Mariei”. Această imagine a fost preluată şi particularizată ulterior şi de ceilalţi părinţi în însemnările pe care ni le-au lăsat ca moştenire.

De unde începe călătoria omului spre Cer

Toată fapta bună începe de la frica lui Dumnezeu și se termină în dragostea de Dumnezeu, care este legătura desăvârșirii și treapta cea mai de sus a tuturor faptelor bune, căci mai mare decât toate este dragostea. Dar, ca să ajungă cineva la dragostea de Dumnezeu, negreșit trebuie să aibă mai întâi frică de Dumnezeu. Că de aici pornește toată fapta bună: din a se teme omul de Domnul.

Să ne curățim inimile prin rugăciune !

Dacă acul ceasornicului este în neregulă, atunci toate piesele lui umblă în neorânduială sau chiar stau pe loc. Tot astfel și inima omului, fiindcă mădularul cel mai gingaș și care are legătură cu toate organele dinăuntru ale omului, de va fi tulburată și răzvrătită, va tulbura și va îmbolnăvi toate organele dinăuntru prin neorânduiala ei.

Când suntem pe calea Maicii Domnului ?

Maica Domnului a fost smerită până la așa măsură, încât ea nu a vorbit despre cele ale ei, despre mărețiile ei, despre nașterea ei mai presus de fire. Acest cuvânt „Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău” arată smerenia Maicii Domnului în fața voinței lui Dumnezeu, supunerea. Și asta îmi amintește de un cuvânt al Părintelui Arsenie Boca, Dumnezeu să-l odihnească, cuvântul că: „Noi avem mintea care discută cu Dumnezeu în loc să se supună fără discuție”. Apoi Maica Domnului a avut mintea care s-a supus lui Dumnezeu fără discuție: „Fie mie după cuvântul tău”.

Treptele răbdării

Sfântul Ioan Scărarul, Scara, Cuvântul al VIII-lea, 76-77, Editura Cuvântul Vieții, București, 2020, pp. 186-188

„De socotești să scoți gunoiul din ochiul altuia, ferește-te să nu întrebuințezi bârna în loc de cleștișor sau să-l zdrobești. Bârna e cuvântul aspru, apucătură necuviincioasă, iar cleștișorul este dăscălia blajină și dojana cu îndelungă-răbdare. Mustră – zice -, ceartă întotdeauna, dar nu și bate (II Timotei 4, 2), iar dacă ar fi nevoie și de aceasta, să fie rar folosită, însă nu cu mâna proprie. Să luăm aminte bine, că vom vedea pe mulți din<tre> cei porniți spre mânie săvârșind cu râvnă și privegherea, și postirea, și isihia. Că scopul diavolului este să-i momească, sub cuvânt de pocăință și plâns, cu acel material care să le sporească patima. Dacă un lup poate (după cum am spus mai ­înainte) să tulbure turma (având ajutor un diavol), de bună seamă un frate preaînțelept va putea (având un înger ajutor) să potolească valul, ca un foarte bun vas plin cu untdelemn, și corabia să se liniștească; și așa, făcându-se tuturor ajutor, primește răsplata de la Dumnezeu, pe când celălalt va lua simbrie după mărimea osândei lui.

24 martie – Sfântul Ierarh Artemon, Episcopul Seleuciei [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2023-03-24

VINERI ÎN SĂPTĂMÂNA A PATRA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST

În această zi nu se săvârşeşte Sfânta Liturghie (zi aliturgică).

Apostolul Zilei: 2023-03-24

VINERI ÎN SĂPTĂMÂNA A PATRA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST

În această zi nu se săvârşeşte Sfânta Liturghie (zi aliturgică).

Să nu aștepți nimic de la oameni, totul vine de la Dumnezeu

Cuvântul „umilință” vine de la cuvântul latin „humus”, care înseamnă pământ roditor. Pentru mine, umilința nu este câtuși de puțin ceea ce credem cel mai adesea că este: modul bleg prin care încercăm să ne închipuim că suntem cei mai mari ticăloși și prin care încercăm să-i convingem pe ceilalți că felul nostru artificial de a ne purta dovedește că suntem conștienți de asta.

Gândul cel rău să îl înlături cu un gând bun !

În Pateric se spune că la avva Pimen s-a dus un frate și a zis: „Ce să fac, părinte, că-mi vin tot felul de gânduri rele în minte?”.

Numai Dumnezeu cunoaște inima omului

Domnul Hristos a spus cuvântul pe care-l scrie Marcu, anume: „Nu oricine care zice Doamne, Doamne, va intra în Împărăția Cerurilor, ci acela care face voia Celui Care M-a trimis”.

Ce este omul ?

Sfântul Vasile cel Mare, Omilii la Psalmi, Omilie la Psalmul XLVIII, VIII, în Părinți și Scriitori Bisericești (2011), vol. 4, pp. 548-549

„Fă-ți o idee despre demnitatea ta din prețul care a fost plătit pentru tine! Uită-te la schimbul care s-a făcut și cunoaște-ți demnitatea! Ai fost cumpărat cu Preacinstitul Sânge al lui Hristos! Nu ajunge (iar) rob păcatului! Înțelege ce cinste ai, ca să nu te asemeni cu dobitoacele cele lipsite de minte!”

23 martie – Sfântul Cuvios Mucenic Nicon și cei 199 de ucenici ai lui [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2023-03-23

JOI ÎN SĂPTĂMÂNA A PATRA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST

În această zi nu se săvârşeşte Sfânta Liturghie (zi aliturgică).

Apostolul Zilei: 2023-03-23

JOI ÎN SĂPTĂMÂNA A PATRA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST

În această zi nu se săvârşeşte Sfânta Liturghie (zi aliturgică).

Predică la Taina Sfântului Maslu – Părintele Calistrat 22.03.2023

Iisus a postit cele 40 de zile cu firea Sa omenească

Ați auzit de unii care se numesc vegetarieni. Ei nu sunt postitori, ei își îngrijesc în felul acesta sănătatea. Ar fi bine să mâncăm toți numai verdețuri, dar Dumnezeu nu a spus asta. Dumnezeu a spus să ne abținem într-un anumit scop, căci măsura tuturor lucrurilor este Iisus Hristos.

Ce este sfântul şi marele Mir ?

Sfântul şi marele Mir este alcătuit din ulei de măsline şi alte 39 de mirodenii, amestecate şi fierte continuu mai multe zile, în Săptămâna patimilor, într-un ritual special. Mirul va fi sfinţit într-o solemnitate deosebită în joia din Săptămâna patimilor, de către Sfântul Sinod al fiecărei Biserici autocefale. Acest mir, care simbolizează bogăţia darurilor Sfântului Duh, nu este folosit decât în trei împrejurări: la sfinţirea bisericilor, la taina confirmării (numită din acest motiv şi mirungere) şi la ungerea căpeteniilor ţării (voievozi şi regi).

Postul înseamnă comuniune cu oamenii și cu Dumnezeu

Dumneavoastră știți că la Botez ne botezăm în apă. Dar mai știți că ne ungem cu Sfântul Mir, și ne ungem în unire cu toții. Mai e, însă, încă o unire, încă o rânduială. Acum, când noi ținem post, cu noi mai țin post sute de mii, milioane, zeci de milioane.

Teologie hristologică în Liturghia Sfântului Vasile cel Mare

În primele cinci duminici din Postul Mare, în Biserica Ortodoxă se oficiază Liturghia Sfântului Vasile cel Mare. Această Dumnezeiască Liturghie are rugăciuni cu un profund caracter dogmatic în care Sfântul Vasile cel Mare face adevărate sinteze teologice. Una dintre acestea este şi cea din rugăciunea ce precede cuvintele Mântuitorului de la Cina cea de Taină prin care a fost instituită Sfânta Euharistie.

Aproapele și mântuirea noastră

Herma, Păstorul, Pilda X, 114 (4), în Părinți și Scriitori Bise­ricești (1979), vol. 1, pp. 315-316

„Arată-i fiecărui om mărețiile Domnului și vei avea har în această slujire. Așadar, cel ce va umbla în aceste porunci (ale Domnului – n.n.) va trăi și va fi fericit în viața sa. Cine nu se va îngriji de ele nu va trăi și va fi nefericit în viața sa. Spune tuturor celor ce pot face binele să nu înceteze de a-l face; le este de folos a săvârși fapte bune. Spun, însă, că orice om trebuie scos din nevoi, că cel care duce lipsă și îndură greutăți în viața cea de toate zilele este în mare chin și strâmtorare. Așadar, cel care scoate din nevoi sufletul unuia ca acesta dobândește mare bucurie; cel care este chinuit de necazuri de acest fel suferă aceleași chinuri ca și cel pus în lanțuri. Mulți, din pricina unor chinuri ca acestea, se omoară, pentru că nu le pot suferi. Așadar, cel care știe de chinul unui om ca acesta și nu-l ajută săvârșește mare păcat și ­este vinovat de sângele acestuia. Faceți, dar, fapte bune voi, care ați primit porunca aceasta de la Domnul.”

22 martie – Sfântul Sfințit Mucenic Vasile, preotul din Ancira [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2023-03-22

MIERCURI ÎN SĂPTĂMÂNA A PATRA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST

În această zi nu se săvârşeşte Sfânta Liturghie (zi aliturgică).

Apostolul Zilei: 2023-03-22

MIERCURI ÎN SĂPTĂMÂNA A PATRA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST

În această zi nu se săvârşeşte Sfânta Liturghie (zi aliturgică).

Postul înseamnă înfrânarea de la răutăți

Postul este acela care se face după învăţătura Sfintei Scripturi, adică să fie însoţit de smerenie, de milostenie, de curăţenie, de pocăinţă, şi unit cu postul cel duhovnicesc, înfrânarea simţurilor şi a gândurilor.

Postul și milostenia, aripi ale rugăciunii

Unul dintre Sfinții Părinți a zis: „Dacă vrei ca rugăciunea ta să urce direct la Dumnezeu, dă-i cele două aripi, postirea și milostenia”. Prin aceste două virtuți practice se realizează devotamentul de zi cu zi. Postirea, în general, pentru fiecare om înseamnă înfrânare și drămuirea aspră în folosirea hranei. Scopul postirii este să se smerească și să se ușureze trupul, făcându-l astfel mai ascultător față de suflet, pentru că un trup sătul și îngrășat cere dezlegări și pogorăminte, ne face leneși și nu ne lasă să ne gândim la Dumnezeu. Trupul îngreunat încătușează sufletul, îl sufocă, face din el ceea ce voiește. Dar postind cu trupul, trebuie să postești în același timp și cu sufletul: să-ți păzești limba de orice cuvânt rău și nefolositor, să-ți stăpânești poftele, să-ți smulgi patimile.

Milostenia care nu ne costă absolut nimic

Există şi alte feluri de milostenie duhovnicească. De exemplu, îl ajut trupeşte pe un om când nu poate să lucreze sau să se îngrijească. Există atâţia bolnavi, atâţia fraţi de-ai noştri care au nevoie de ajutor. Mă duc şi îl mângâi pe cel deznădăjduit. Toţi suferă de gânduri, de probleme sufleteşti şi toţi au nevoie de milostenia unui cuvânt bun, a unui cuvânt de mângâiere. Îi vizitez pe cei din temniţe, pe bolnavi, pe paralitici, pe păgâni. Îl aduc pe un păcătos la scaunul de mărturisire şi acolo i se iartă păcatele şi se face vrednic de viaţa cea veşnică. Aduc împăcarea unei familii, care este în primejdie să se despartă, şi n-o face. Ajut pe cineva să facă o faptă bună, de milostenie. Şi peste toate, milostenia duhovnicească este rugăciunea pe care o facem pentru toţi fraţii noştri şi, în special, pentru toţi vrăjmaşii noştri.

Postul – rânduiala ce ne aduce liniște

Noi intrăm în post cu dorința de rânduială și este bine să dorim ducerea rânduielii până la capăt. Nu întotdeauna facem așa. Sunt așa de multe momente în viața noastră din post, încât suntem aproape siguri că vom strica rânduiala. Unii, de exemplu, ne punem încă de la început în gând să postim doar prima și ultima săptămână.

Putem zbura spre Cer. Rugăciunea ne dă aripi !

Rugăciunea nu-i un lucru greu. Este o lucrare interioară, un medicament, o puternică concentrare a sufletului. Rugăciunea are nevoie, în același timp, de post și de priveghere. Postul slăbește patimile, iar privegherea le omoară.

Lipsa privegherii duce la dezbinare

Sfântul Clement Romanul, Epistola către Corinteni (I), Cap. I-III, în Părinți și Scriitori Bisericești (1979), vol. 1, pp. 46-48

„Din pricina neașteptatelor nenorociri și necazuri, care au venit unele după altele peste noi, socotim, iubiților, că ne-am întors târziu spre lucrurile asupra cărora vă certați, anume despre răscoala necurată și nelegiuită, străină și nemaiauzită între aleșii lui Dumnezeu, pe care câteva persoane o­braznice și îndrăznețe au dus-o până la atâta nebunie, încât a ajuns să fie hulit mult numele vostru cel cinstit, vestit și iubit de toți oamenii.

21 martie – Sfântul Ierarh Iacob Mărturisitorul [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2023-03-21

MARŢI ÎN SĂPTĂMÂNA A PATRA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST

În această zi nu se săvârşeşte Sfânta Liturghie (zi aliturgică).

Apostolul Zilei: 2023-03-21

MARŢI ÎN SĂPTĂMÂNA A PATRA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST

În această zi nu se săvârşeşte Sfânta Liturghie (zi aliturgică).

Preparate rapide cu miere de coriandru

Cu un gust dulce și parfumat şi cu aspect semifluid, vâscos sau cristalizat, mierea de coriandru are un conținut mare de zaharuri, substanțe minerale și oligoelemente. Este un foarte bun pansament gastric, datorită Ph-ului alcalin, pe lângă multe alte efecte benefice: curăță colonul și detoxifică organismul, elimină excesul de apă din organism, întărește imunitatea etc. Mierea de coriandru este foarte des folosită în bucătărie sau ca medicament, fiind extrem de apreciată în medicina populară.

Acizii grași Omega-3 se găsesc în toate alimentele acvatice

Somonul, creveții, caracatița sunt câteva alimente pe care le consumăm şi le încadrăm la categoria celor de origine marină. Dar nu mâncăm şi produse provenite din ape dulci, cum sunt păstrăvul sau crapul. Universitatea Harvard propune termenii aquatic foods sau blue foods, adică alimente acvatice (sau albastre), termeni care includ orice animal, plantă sau microorganism comestibil provenit dintr-un ochi de apă, atât din captură, cât și din cultură. Toate alimentele acvatice conţin acizi graşi Omega-3.

Vă rog să rețineți: Dumnezeu poartă Crucea

Toți își poartă crucea lor, și voi o purtați pe a voastră… Purtarea crucii este absolut necesară pentru mântuirea oricărui creștin, nu numai a monahului.

Prin Cruce se intră în împărăția lui Dumnezeu

Deosebirea, marea deosebire între noi și Iisus, e că Iisus nu avea vină, pe când noi toți avem vină. Și iarăși, cea mai mare deosebire: Cel nevinovat, Iisus, a primit crucea, n-a ocolit-o, nu s-a apărat de ea, n-a strigat nevinovăția Sa, n-a amenințat stăpânirea omenească ce-L răstignea, ci s-a purtat blând ca Mielul lui Dumnezeu cu cei ce-L răstigneau și-L huleau după ce L-au răstignit.

Semnul Sfintei Cruci, arma noastră de nădejde

Avem întotdeauna la noi o armă de nădejde și ușor de folosit împotriva diavolului și a păcatului: Sfânta Cruce și semnul crucii, cu care ne putem apăra și îngrădi față de vrăjmașii nevăzuți, răi și vicleni, ce se războiesc necontenit cu noi, ispitindu-ne, târându-ne în păcat; prin ființa lor spirituală și simplă, ei pot împinge fulgerător de repede spre păcat pe neprevăzători și necredincioși.

Urcușul duhovnicesc către Dumnezeu

Sfântul Grigorie de Nyssa, Despre viața lui Moise sau despre desăvârșirea prin virtute, în Părinți și Scriitori Bisericești (1982), vol. 29, pp. 90-91

„Așa precum corpurile ce tind în jos, dacă pornesc la vale, chiar dacă nimeni nu le împinge după prima mișcare, se avântă prin ele însele într-o mișcare și mai repezită în jos, atâta vreme cât rămân cu chipul înclinat și supus acestei porniri, neaflându-se nimic care prin împotrivire, să oprească pornirea lor, tot așa, dar dimpotrivă, sufletul eliberat de împătimirea sa pământească se avântă ușor și repede în mișcarea către cele de sus, ridicându-se de la cele de jos, spre înălțime. Și nefiind nimic care să-i oprească de sus pornirea (pentru că firea binelui este atrăgătoare pentru cele ce privesc spre el), sufletul se ridică mereu mai sus de la sine, întinzându-se împreună cu dorința după cele cerești spre cele dinainte, cum zice Apostolul (Filipeni 3,14), continuând zborul spre ceea ce e mai sus. Căci, dorind ca prin cele ajunse să nu piardă înălțimea văzută mai sus, e purtat neîncetat de pornirea spre cele de sus, reînnoind mereu prin cele dobândite tăria zborului. Fiindcă lucrarea prin virtute îți hrănește puterea prin osteneală, neslăbindu-și tăria prin lucrare, ci sporind-o.”

20 martie – Sfinții Cuvioși Mucenici din Mănăstirea Sfântul Sava cel Sfințit [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2023-03-20

LUNI ÎN SĂPTĂMÂNA A PATRA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST

În această zi nu se săvârşeşte Sfânta Liturghie (zi aliturgică).

Apostolul Zilei: 2023-03-20

LUNI ÎN SĂPTĂMÂNA A PATRA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST

În această zi nu se săvârşeşte Sfânta Liturghie (zi aliturgică).

Duminica a III-a din Post [a Sfintei Cruci] – Părintele Calistrat 19.03.2023

Apropierea de Tronul harului la vremea potrivită a Postului Mare

Zis-a Domnul: Oricine voiește să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie. Căci cine va voi să-şi scape viaţa şi-o va pierde, iar cine își va pierde viaţa sa pentru Mine şi pentru Evanghelie, acela şi-o va mântui. Căci ce-i folosește omului să câștige lumea întreagă, dacă-şi pierde sufletul? Sau ce ar putea să dea omul în schimb pentru sufletul său? Căci de cel ce se va rușina de Mine şi de cuvintele Mele în neamul acesta desfrânat şi păcătos, şi Fiul Omului Se va rușina de el când va veni întru slava Tatălui Său, cu sfinții îngeri. Şi le zicea lor: Adevărat grăiesc vouă că sunt unii din cei ce stau aici care nu vor gusta moartea până ce nu vor vedea Împărăția lui Dumnezeu venind întru putere. Duminica a 3-a din Post (a Sfintei Cruci) Marcu 8, 34-38; 9, 1

19 martie – Sfântul Mucenic Marian Diaconul [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2023-03-19

DUMINICA A TREIA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST Evanghelia de la Marcu (VIII, 34-38; IX, 1)

is-a Domnul: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie. Că tot cel ce va voi să-şi scape viaţa, O va pierde; iar cel ce-şi va pierde viaţa pentru Mine şi pentru Evanghelie, acela o va mântui. Că ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă şi să-şi păgubească sufletul? Sau ce ar putea să dea omul în schimb pentru sufletul său? Că tot cel ce se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele în neamul acesta desfrânat şi păcătos, de acela şi Fiul Omului Se va ruşina când va veni întru slava Tatălui Său, cu sfinţii îngeri“. Şi le spunea: „Adevăr vă grăiesc că sunt unii din cei ce stau aici care nu vor gusta moartea până ce nu vor vedea împărăţia lui Dumnezeu venind întru putere“.

Apostolul Zilei: 2023-03-19

DUMINICA A TREIA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST Ap. Evrei (IV, 14-16; V, 1-6)

raților, având Arhiereu mare, Care a străbătut cerurile, pe Iisus, Fiul lui Dumnezeu, să ținem cu tărie mărturisirea. Că nu avem Arhiereu care să nu poată suferi cu noi în slăbiciunile noastre, ci ispitit întru toate după asemănarea noastră, afară de păcat. Să ne apropiem, deci, cu încredere de tronul harului, ca să luăm milă și să aflăm har, spre ajutor, la vreme potrivită. Pentru că orice arhiereu, fiind luat dintre oameni, este pus pentru oameni, spre cele către Dumnezeu, ca să aducă daruri și jertfe pentru păcate; el poate să fie îngăduitor cu cei neștiutori și rătăciți, de vreme ce și el este cuprins de slăbiciune. Din această pricină dator este, precum pentru popor, așa și pentru sine să jertfească pentru păcate. Și nimeni nu-și ia singur cinstea aceasta ci, dacă este chemat de Dumnezeu, după cum și Aaron. Așa și Hristos nu S-a preaslăvit pe Sine însuși, ca să Se facă arhiereu, ci Acela Care a grăit către El: «Fiul Meu ești Tu, Eu astăzi Te-am născut», iar în alt loc se zice: «Tu ești Preot în veac, după rânduiala lui Melchisedec».

Crucea este strâns și intim legată de Hristos

„Hristos nu poate fi cugetat fără cruce.” Dar nici Crucea fără Hristos. Aflăm semnul Crucii în inițiala numelui lui Hristos în limba greacă, precum și în hrismon, ca semn care marchează numele Fiului lui Dumnezeu. Iisus a vorbit despre purtarea crucii, în sens mistic şi cu un înţeles spiritual, cu mult înainte de a fi răstignit și de a fi asociat (și) în acest fel cu crucea pe Golgota (cf. Matei 10, 38). Atunci și acolo, Hristos a fost silit să-Și poarte crucea, la deal, spre locul de supliciu. El n-a purtat o cruce simbolică, după cum nici crucea fiecărui om nu este simbolică, ci copleșitor de reală. Mai înainte, Hristos purtase crucea păcatelor oamenilor, întru tămăduire de ele. A mai fost și crucea răstignirilor Lui continue pe parcursul vieții Sale pământești, venite din lipsă de înțelegere și de iubire din partea oamenilor, care au condus în final la Crucea de pe Dealul Căpățânii.

„Crucii Tale ne închinăm …”

În centrul Postului Mare se află duminica închinată cinstirii Sfintei Cruci. Ţinta ostenelilor noastre ascetice din vremea urcuşului duhovnicesc al postului este Săptămâna Mare, când trăim plenar Jertfa lui Hristos pentru mântuirea noastră. Altarul de Jertfă este Sfânta Cruce pe care, prin Răstignirea Sa, Hristos Domnul o transformă dintr-un element de tortură în simbolul biruinţei morţii şi al triumfului vieţii dobândite prin Înviere. Crucea în Ortodoxie este strâns legată de Înviere, de aceea, când cinstim Sfânta Cruce, slăvim şi Învierea lui Hristos.

Familia are nevoie de timp și efort pentru a se desăvârși

Nou-născută, familia are un ritm de creștere care se cuvine să fie respectat și înțeles în toată complexitatea și particularitățile lui.

Prietenia stă la baza unei relații de iubire fericite

O prietenie adevărată este o constru­ire şi o auto-construire, în care fiecare dintre cei doi parteneri trebuie să se definească pe sine, însuşindu-şi de la celălalt tot ceea ce ar putea ajuta relaţia lor şi descoperindu-i, în mod similar, culmile personalităţii sale, în speranţa unei prietenii împlinite.

Pocăința, calea spre mântuire

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omlii la Matei, Omilia LXVII, III, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, pp. 777-778

„Dacă vrei să cobori la izvor, nimeni nu te împiedică. Harul nu se termină, nu se cheltuiește, este un izvor care curge necontenit. Din plinătatea lui toți ne vindecăm și la suflet și la trup (Evrei 11, 31; Iacov 2, 25). Să ne apropiem, dar, și acum. Rahav era o desfrânată și s-a mântuit! Tâlharul era un ucigaș și a ajuns cetățean al raiului (Luca 23, 43)! Iuda a fost cu învățătorul și a pierit! Tâlharul a fost pe cruce și a ajuns ucenic! Acestea-s minunile lui Dumnezeu. Așa au ajuns vestiți magii! Așa a ajuns evanghelist vameșul! Așa a ajuns apostol hulitorul!”

18 martie – Sfântul Ierarh Chiril, Arhiepiscopul Ierusalimului [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2023-03-18

SÂMBĂTĂ ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST Evanghelia de la Marcu (II, 14-17)

n vremea aceea, trecând, Iisus l-a văzut pe Levi al lui Alfeu şezând la vamă şi i-a zis: „Vino după Mine!“ Iar el, ridicându-se, a mers după Dânsul. Şi pe când şedea El la masă în casa lui Levi, mulţi vameşi şi păcătoşi şedeau la masă cu Iisus şi cu ucenicii Săi; că mulţi erau aceştia şi-I urmau. Iar cărturarii şi fariseii, văzându-L că mănâncă împreună cu păcătoşii şi cu vameşii, ziceau către ucenicii Lui: „De ce mănâncă şi bea învăţătorul vostru cu vameşii şi cu păcătoşii?“ Şi auzind Iisus, le-a zis: „Nu cei sănătoşi au nevoie de doctor, ci cei bolnavi. Nu pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi am venit să-i chem la pocăinţă“. În aceiaşi zi se citeşte şi Evanghelia pentru cei morţi de la Ioan (V, 24-30) is-a Domnul către iudeii care veniseră atunci la Dânsul: „Adevăr, adevăr vă spun: Cel ce ascultă cuvântul Meu şi crede în Cel care M’a trimis, are viaţă veşnică şi la judecată nu va veni, ci s’a mutat din moarte la viaţă. Adevăr, adevăr vă spun, că vine ceasul, şi acum este, când morţii vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu, şi cei ce vor auzi vor învia. Că precum Tatăl are viaţă întru Sine, aşa I-a dat şi Fiului să aibă viaţă întru Sine; şi putere I-a dat să facă judecată, pentru că El este Fiul Omului. Nu vă miraţi de aceasta; că vine ceasul când toţi cei din morminte Îi vor auzi glasul; şi cei ce au făcut cele bune vor ieşi spre învierea vieţii, iar cei ce au făcut cele rele, spre învierea osândei. Eu nu pot să fac de la Mine nimic; judec după cum aud, şi judecata Mea este dreaptă; pentru că nu caut voia Mea, ci voia Celui ce M’a trimis.“

Apostolul Zilei: 2023-03-18

SÂMBĂTĂ ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST Ap. Evrei (X, 32-38)

raților, aduceți-vă, dar, aminte mai întâi de zilele în care, după ce ați fost luminați, ați răbdat luptă grea de suferințe, uneori fiind defăimați cu ocările și cu necazurile îndurate, alteori suferind împreună cu cei ce treceau prin unele ca acestea, fiindcă ați avut milă de cei închiși, iar răpirea averilor voastre ați primit-o cu bucurie, bine știind că voi aveți o mai bună și statornică avere. Nu lepădați, dar, încrederea voastră, care are mare răsplată. Voi aveți nevoie de răbdare, ca, după ce ați făcut voia lui Dumnezeu, să dobândiți făgăduința. Pentru că mai este puțin timp, prea puțin, și Cel ce are să vină va veni și nu va întârzia; iar dreptul din credință va fi viu.

Predică la Taina Sfântului Maslu – Părintele Calistrat 15.03.2023

Postul – perioadă în care conștientizăm nevoia de Dumnezeu

Postul a rămas un act al dăruirii față de Dumnezeu. Alegem să ne golim de lucrurile din această lume pentru a putea să fim mai deschiși față de voința lui Dumnezeu pentru noi. De aceea, Biserica, la începutul existenței sale, a adoptat practica postului, stabilind durata, alimentele și cantitățile precise ale mâncării.

Dumnezeu luminează inima și înțelepțește mintea

Cu cât se lărgește cercul științei, cu atât se lărgește și cercul neștiinței. Cu cât se mărește numărul poftelor împlinite, cu atât mai mult se mărește și numărul poftelor neîmplinite. Numai Dumnezeu, după măsura bunătății și a curăției noastre, poate să mărginească cercul neștiinței noastre și să micșoreze numărul poftelor neîmplinite.

Paza minții – respingerea gândurilor rele și neliniștitoare

Atletul vieții duhovnicești se luptă să alunge gândurile pe care cel rău i le presară pe cale cu scopul de a-i zdruncina unitatea lăuntrică a puterilor sufletului și de a-l îmbolnăvi. Țelul Ortodoxiei, care este o știință psihoterapeutică, este acela de a vindeca sufletul bolnav, iar dintre alternativele de tratament, pe primul loc se află paza minții, respingerea gândurilor rele și neliniștitoare, precum și străduința de a le „ucide” înainte de a intra pe „poarta inimii”.

Mintea și lucrările ei

Sfântul Vasile cel Mare, Epistole, Epistola 233, I-II, în Părinți și Scriitori Bisericești (2010), vol. 3, pp. 372-373

„(…) Bun lucru este mintea omului și că tocmai prin ea suntem chip al Creatorului. «Să mai spunem apoi» că și lucrarea minții este un lucru tot atât de bun, dar că, aflându-se în continuă mișcare, mintea adeseori plăsmuiește și imagini fantastice despre lucruri inexistente ca și cum ele ar exista, după cum adeseori mintea reușește să ajungă direct la adevăr. După concepția noastră, care credem în Dumnezeu, în mintea omului sunt prezente două puteri, una rea și demonică, în stare să ne atragă spre cădere, iar cealaltă dumnezeiască și bună, în stare să ne ridice spre asemănare cu Dumnezeu. Când mintea rămâne acasă la ea, atunci e în stare să sesizeze până și lucrurile cele mai mici, însușindu-și-le; în schimb, dacă se dă pe mâna seducătorilor, atunci își pierde puterea de judecată și se îndeletnicește cu închipuiri nebunești. În astfel de situație ea poate crede că lemnul nu-i lemn, ci e Dumnezeu, după cum poate spune că aurul nu-i ban, ci obiect de adorație divină. Dacă însă rațiunea se îndreaptă spre lucruri dumnezeiești și primește în sine din darurile Duhului, atunci ajunge să înțeleagă adevărurile dumnezeiești în măsura în care îi îngăduie acest lucru puterile firii.

17 martie – Sfântul Cuvios Alexie, omul lui Dumnezeu [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2023-03-17

VINERI ÎN SĂPTĂMÂNA A PATRA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST

În această zi nu se săvârşeşte Sfânta Liturghie (zi aliturgică).

Apostolul Zilei: 2023-03-17

VINERI ÎN SĂPTĂMÂNA A PATRA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST

În această zi nu se săvârşeşte Sfânta Liturghie (zi aliturgică).

Cunoașterea de sine se construiește în fiecare zi

Odată ce oamenii au început să gândească rațional, întrebările au devenit parte din firescul existen­ței. S-a făcut saltul de la convingerea că tunetul și fulgerul sunt indicii ale mâniei zeilor la faptul că sunt fenomene ale naturii care se declanșează atunci când electricitatea acumulată în nori se descarcă. Faptul că am început să ne punem întrebări, lăsând la o parte explicațiile puerile și mitice, a reprezentat motorul evolu­ției. Din aproape în aproape, din întrebare în întrebare, am ajuns la nivelul de cunoaștere și trai la care suntem astăzi.

Dragostea – condiția principală a celor ce postesc

Postul, ca orice înfrânare de la cele ale lumii acesteia, de la cele ale vieții biologice, este parte dintr-o nevoință omenească prin care micșorăm puțin părtășia noastră cu materia, cu biologia. E o taină în om, unde, împuținându-se puterea acestei biologii grosolane, se poate da mai mult liber-frâu duhului să-și exprime ale sale. Dacă vreți, în expresia Sfântului Pavel, „trupul râvnește împotriva duhului și duhul râvnește împotriva trupului”. Și poate toți, sau mulți dintre noi cunoaștem și asta: sunt momente, care sunt probabil momente de har, când, dacă mâncăm, parcă „stricăm” ceva care mișcă în duhul nostru, în inimile noastre. Dacă mai avem prea multă părtășie cu ale pământului, parcă se risipește ceva mai prețios.

Postește până la capăt !

Unii postesc un timp anumit, iar apoi se dedau la mâncăruri plăcute, căci mulți încep postul și alte nevoințe grele peste puterile lor, iar apoi slăbesc din cauza necumpătării și încep să caute mâncăruri gustoase și odihnă pentru întărirea trupului.

Povestea „prăjiturilor” din Postul Mare

Era primul Post Mare din viața mea. Totul pentru mine era o noutate și trăiam niște emoții puternice. Slujbele lungi de mănăstire îmi copleșeau sufletul de bucurie, în schimb mâncarea simplă de post era pentru mine o adevărată pedeapsă. Într-o zi, mergând spre trapeza mănăstirii, mă gândeam cu scârbă: „Din nou cașă, și iar cașă!” (n.r. pilaf din arpacaș sau mei). Iar eu nu o suport din copilărie.

Cuvioasa Melania Romana sau despre aristocrația renunțării

Istoria Țării Sfinte păstrează încă vie amintirea Cuvioasei Melania, de origine nobilă, viețuitoare pentru o vreme pe Muntele Măslinilor, lângă Cetatea Ierusalimului. Deși ctitoriile ei au fost dărâmate de perși în veacul al VII-lea, pe Muntele Eleonului se păstrează și astăzi grota în care Cuvioasa Melania s-a nevoit în ultimii ani ai vieții, amintind, împreună cu locul unde a fost mănăstirea, astăzi un important cartier musulman, de trecerea ei prin această viață.

Nesăbuința și efectele ei

Sfântul Vasile cel Mare, Comentariu la cartea Profetului Isaia, 88, Părinți și Scriitori Bisericești (2009), vol. 2, pp. 105-106

„Căci ziua Domnului este peste orice nesăbuit și semeț (Isaia 2, 12). Poate că primele păcate au fost nesăbuința și semeția, dacă diavolul, răzvrătindu-se din belșugul bunurilor din jurul său, L-a părăsit pe Dumnezeu și le-a făcut și pe puterile potrivnice să-L părăsească împreună cu sine, spunând: Mai presus de stele voi pune tronul meu și voi ședea în muntele cel înalt peste munții cei înalți, dinspre nord. Mă voi sui deasupra norilor, voi fi asemenea Celui Preaînalt (Isaia 14, 13-14). De aceea a început de aici și pedepsirea. Și dacă totuși cineva, pierzându-și mințile, a căzut în judecata diavolului, va fi condamnat împreună cu începătorul și făcătorul semeției. Căci Domnul le stă împotrivă celor semeți (I Petru 5, 5).

16 martie – Sfântul Mucenic Sabin Egipteanul [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2023-03-16

JOI ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST

În această zi nu se săvârşeşte Sfânta Liturghie (zi aliturgică).

Apostolul Zilei: 2023-03-16

JOI ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST

În această zi nu se săvârşeşte Sfânta Liturghie (zi aliturgică).

Cât de mult cântărește înaintea lui Dumnezeu curățenia noastră sufletească?

Atotbunul Dumnezeu, prin acele înfricoșătoare „Vai”-iuri, nu i-a înfierat pe desfrânați, pe adulteri, pe tâlhari sau pe furi (nu că aceștia ar fi meritat laude!), ci pe oameni care erau vestiți pentru virtutea lor – pe farisei (Matei 23, 13-33): „Vai vouă, cărturarilor și fariseilor fățarnici! Că semănați cu mormintele cele văruite, care pe din afară se arată frumoase, înăuntru însă sunt pline de oase de morți și de toată necurăția. Așa și voi, pe din afară vă arătați drepți oamenilor, înăuntru însă sunteți plini de fățărnicie și de fărădelege!” (Matei 23, 27-28).

Nimic nu ne înstrăinează și nu ne murdărește mai mult decât mândria

Nimic nu ne înstrăinează atât de mult de iubirea de oameni a lui Dumnezeu și nimic nu ne dă mai mult focului iadului, cât patima tiranică a mândriei și a slavei deșarte. Când acestea există în noi, suntem pângăriți, chiar dacă am avea alte virtuți, ca neprihănirea, postul, milostenia sau rugăciunea. Căci, cum spune Scriptura, „tot cel ce are inima mândră e necurat în fața lui Dumnezeu” (Pilde 16, 5).

La ce-ți este de folos deznădejdea ?

Iarăși zici: „Voi merge în iad, pen­tru mine nu există mântuire”. Gân­durile acestea înseamnă hulă, Îl „jignesc” pe Cel răstignit și iubirea Lui de oameni nemărginită. Sfântul Isaac Sirul spune: „Când arunci o mână de nisip în mare se risipește și dispa­re, nu deranjează marea câtuși de pu­țin. La fel și păcatele tale, când cad în oceanul nemărginit al milostivirii lui Dumnezeu, dispar îndată”. Prin ur­mare, de ce deznădăjduiești?

Muzica bizantină

Muzica pe care o auzim interpretată la strană în Biserica Ortodoxă poartă şi numele de muzică bizantină. Ea s-a format în spaţiul imperialităţii romane răsăritene, cunoscută în istorie ca bizantină, care a avut drept centru al civilizaţiei timp de un mileniu Constantinopolul (capitala Imperiului Bizantin).

Înțelepciunea chiliei

Pentru mulți dintre părinții deșertului, tema stabilității în interiorul chiliei este una deosebit de importantă. Am putea vorbi chiar de o înțelepciune a chiliei, care se dobândește prin răbdare și perseverență. În șirul apoftegmelor de la avva Pafnutie, ni se vorbește despre un frate, care, fiind în deșertul Tebaidei, a avut un gând: „De ce să stai aici fără nici un rod? Scoală-te, mergi la chinovie și acolo rodește”. A mărturisit acest gând avvei Pafnutie, care a răspuns: „Du-te, stai în chilia ta și fă o rugăciune dimineața, una seara și una noaptea. Când ți-e foame, mănâncă, când ți-e sete, bea, când ți-e somn, dormi, dar rămâi în loc pustiu și nu te lăsa convins de gândurile tale”. Mai apoi fratele mărturisește aceleași gânduri și avvei Ioan, care este mult mai lapidar: „Nu te ruga deloc, dar stai în chilie”. La rândul său, avva Arsenie nu face decât să confirme ce au zis cei de dinainte, iar în felul acesta fratele a fost pe deplin convins de adevărul cuvintelor primite.

Mesajul Psalmilor pentru viața creștinului

Cartea Psalmilor este, cu sigu­ranță, cea mai cunoscută dintre toate cărțile Sfintei Scripturi. Iar aceasta se datorează faptului că Psalmii sunt folosiți atât în cultul liturgic al Bisericii, cât și în pravila rugăciunii particulare a fiecăruia dintre credincioși. Observăm astfel că Psalmii se și cântă, dar sunt și citiți. Totuși, la origine, Psalmii formau o adunare de cântări, iar aceasta se vede din faptul că textul original al acestora are o anumită metrică specifică. Dar mai știm și din istoria Vechiului Testament că regele David, autorul celor mai mulți dintre Psalmi, se acompania cu instrumentul muzical numit psaltirion, atunci când psalmodia. Cu toate acestea, în practica Bisericii Ortodoxe se ține cântarea Psalmilor, dar numai cu vocea, fără vreun alt instrument muzical, pentru a evita orice alunecare spre spectacol, spre teatru, spre duhul lumesc. 

Slujirea diaconului

Sfinții Varsanufie și Ioan, Scrisori duhovnicești, Întrebarea 241, în Filocalia (2009), vol. 11, pp. 248-249

„Fiindcă Sfinția Ta mi-ai poruncit să liturghisesc, arată-mi, te rog, ce trebuie să gândesc sau să cuget stând lângă altar cu preotul și împărțind Sfânta Pâine și dând Sfântul Potir spre băutură sau ducând Sfânta Împărtășanie la cineva? Și dacă trebuie să îmbrac un veșmânt rânduit anume pentru slujba Liturghiei sau să-mi acopăr trupul cu o haină până la călcâie?
Răspunsul lui Varsanufie: Frate, toate cele ce se fac simbolic au înțelesuri duhovnicești și tu le cugeți trupește. Cel ce slujește ca diacon trebuie să fie ca heruvimii întreg ochi, întreg minte, cugetând și privind la cele de sus, slăvindu-le cu frică și cutremur. Căci poartă trupul și sângele nemuritorului Împărat. El ia și chipul serafimilor prin cântarea doxologiei și prin legănarea sfintelor lor aripi deasupra Tainelor ascunse, arătând prin aripi ușurarea de cele pământești și materiale și strigând neîncetat cu mintea, în biserica omului lăuntric, cântarea de biruință închinată slavei de mare cuviință a Dumnezeului nostru: Sfânt, sfânt, sfânt e Domnul Savaot. Pline sunt cerul și pământul de mărirea Lui. De rostirea înfricoșătoare a acestei vestiri fuge diavolul tremurând de la sufletul robit și sunt alungați demonii, lăsându-l liber de robia lor. Acesta vede acum că i-a răsărit lumina cea adevărată. Și, luând aminte, vede măreața frumusețe a Mielului nemuritor și dorește să se sature de trupul și de sângele Lui. Și atunci aude pe David strigând și grăind cu glas mare: Gustați și vedeți că e bun Domnul (Psalmi 33, 8). Și sufletul, apropiindu-se cu frică, se face părtaș al trupului și al sângelui Lui și gustul lor se face neșters în el, păzindu-l de toată patima. Acestea cugetă-le, fie că stai în fața Sfintelor, fie că le împarți și le dai de băut, fie că duci Sfânta Împărtășanie la cineva, fie că aduni Sfintele, fie că împlinești simplu toată slujirea la altar. Cât despre veșmânt, ago­ni­seș­te-ți hlamida duhovnicească, care face plăcere lui Dumnezeu. Iar haina până la călcâie înseamnă omorârea mădularelor. Căci spune-mi, frate, dacă omul poartă o porfiră întreagă de mătase și e desfrânat, îl curățește veșmântul de curvie sau de alte patimi? Deci ce vor face cei vrednici de Sfintele Taine, dar lipsiți de veșminte? O singură haină ne-a poruncit Domnul să purtăm: pe cea a virtuților. Fie ca Domnul să ne învrednicească de aceasta pe noi toți în veci. Amin.

15 martie – Sfinții Mucenici Agapie, Plisie și Timolau [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2023-03-15

MIERCURI ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST

În această zi nu se săvârşeşte Sfânta Liturghie (zi aliturgică).

Apostolul Zilei: 2023-03-15

MIERCURI ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST

În această zi nu se săvârşeşte Sfânta Liturghie (zi aliturgică).

Spovedania fără pocăință nu este spovedanie

Spovedania fără pocăință este „cu neputință”, un nonsens, nu poate fi socotită drept spovedanie. Și, dacă se întâmplă, va fi formală, doar din gură și nu din inimă.

La spovedanie să mergem hotărâți să ne schimbăm viața

Odată, povesteşte un fiu duhovnicesc al său, l-am dus pe un oarecare cunoscut de-al meu să se spovedească. Când a ieşit de la spovedanie, era deznădăjduit.

Să fim oameni ai lui Dumnezeu !

Să ne silim să fim oamenii lui Dumnezeu! Sunt îndreptare de Spovedanie, de la duhovnici mai aspri sau mai puţin aspri, sunt reguli de vieţuire, reguli monahale, reguli pentru cei căsătoriţi, pentru celibi, pentru tineri, sunt îndreptare de vieţuire creştinească. Toate sunt bune, toate pot fi urmate, după putere.

Rugăciunea înaintea lui Dumnezeu este o taină

Domnul a zis: „Orice veți cere de la Tatăl în numele Meu, vă va da vouă” (Ioan 15, 16) – iar noi nu credem. Noi nu credem nici în rugăciunea noastră, nici că Dumnezeu ne va auzi – nu credem în nimc. Iată de ce totul ne e deșert, iată de ce rugăciunea noastră parcă nici nu s-ar împlini – ea nu numai că nu poate să mute munții din loc, ci îndeobște nu poate să izbutească nimic… Rugăciunea înaintea lui Dumnezeu este o taină, și în ea nu este nicio silnicie, ci numai rugă: „Doamne, ajută, vindecă, mântuiește!”.