Părinte Vasile, dacă aveţi bunăvoinţa de a ne spune, de vreme ce am văzut că este nevoie ca părinţii să îi informeze primii pe copii în privinţa sexualităţii, care dintre cei doi părinţi trebuie să-şi asume această răspundere? Şi de la ce vârstă este copilul pregătit să primească o asemenea informare?
Aş dori să ne oprim puţin asupra a ceea ce aţi spus, că facem multe greşeli ca şi creştini în educaţia sexuală pe care o oferim acasă. Ar trebui să vedem că Biserica Ortodoxă, chiar şi în rugăciunile de la cununie, este foarte „deschisă”, nu se teme să vorbească despre „înţelegerea sufletească şi trupească”. Aşa am putea vorbi şi noi copiilor noştri, cu cuvinte simple şi cu sinceritate. Ne-aţi dat multe idei cu care am putea începe o educaţie sexuală corectă, dar cred că părinţii care cred în Dumnezeu, care au duhovnic se pot sfătui cu acesta şi pot realiza multe cu copiii lor, ca să nu-i lase să se informeze greşit şi urât de la televizor, de la prieteni la şcoală. Când copiii cer adevărul de acasă, să nu tăiem dialogul – de multe ori facem asta cu o simplă privire sau cu schimbarea subiectului, în timp ce, dacă ne-am informa şi noi corect, dacă am ţine minte cele ce ne-aţi spus şi am cere ajutorul lui Dumnezeu, cred că am reuşi destul de bine.
Citește în continuare „Educația sexuală cere o raportare corectă la sexualitate”
Am remarcat că în numeroase situaţii, în special în cele de conflict, tendinţa este de a atribui o cauză externă stării noastre, sentimentelor noastre negative. Astfel, afirmăm cu uşurinţă că un anumit gest al celuilalt ne-a enervat, ne-a iritat, uitând că, în primul rând, noi suntem responsabili de propriile stări.
Sfântul Vasile cel Mare, Omilii și cuvântări, Omilia a IX-a, IX-X, în Părinți și Scriitori Bisericești (2009), vol. 1, pp. 172-174
„Se numește Satan pentru că se împotrivește binelui. Acest sens îl are în limba ebraică, după cum cunoaștem din Cărțile Regilor: Și a ridicat Domnul satan (potrivnic) lui Solomon pe Hadad, regele sirienilor (III Regi, 11, 14). Se numește diavol pentru că este în același timp și colaborator al păcatului nostru, și acuzator; se bucură de pierderea noastră, dar și denunță faptele noastre. Firea lui este necorporală, potrivit cuvintelor apostolului: Lupta noastră nu este împotriva sângelui și trupului, ci împotriva (…) duhurilor răutății (Efeseni 6, 12). Dregătoria lui este de conducător, tot potrivit cuvintelor apostolului: Lupta noastră este împotriva începătoriilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestuia (Efeseni 6, 12). Locul în care-și are sediul conducerea lui este văzduhul, după cum spune același apostol: Potrivit stăpânitorului puterii văzduhului, a duhului care lucrează acum în fiii neascultării (Efeseni 2, 2). De aceea se numește și conducător al lumii, deoarece conducerea lui se exercită în jurul pământului. Așa spune Domnul: Acum este judecata lumii acesteia; acum conducătorul lumii acesteia se va izgoni afară (Ioan 12, 31); și iarăși: Vine conducătorul lumii acesteia, și în Mine nu va găsi nimic (Ioan 14, 30). Dar pentru că s-a spus despre oastea diavolului că sunt duhuri ale răutății întru cele cerești (Efeseni 6, 12), trebuie să se știe că Scriptura numește de obicei văzduhul cer, ca în următoarele texte: Păsările cerului (Matei 6, 26) și: Se suie până la ceruri (Psalmi 106, 26), adică se suie până în ținuturile cele mai înalte ale văzduhului. Pentru aceea și Domnul a văzut pe Satan ca un fulger căzând din cer (Luca 10, 18), adică a căzut din propria sa conducere și a ajuns jos, ca să fie călcat în picioare de cei care nădăjduiesc în Hristos.”
| SÂMBĂTĂ ÎN SĂPTĂMÂNA DOUĂZECI ŞI ŞAPTEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Luca |
 is-a Domnul către ucenicii Săi: „Iată, v’am dat putere să călcaţi peste şerpi şi peste scorpii şi peste toată puterea vrăjmaşului, şi nimic nu vă va vătăma. Dar nu de aceasta să vă bucuraţi, că duhurile vi se pleacă, ci bucuraţi-vă că numele voastre sunt scrise în ceruri“. În ceasul acesta El S’a bucurat cu Duhul şi a zis: „Mulţumescu-Ţi, Părinte, Doamne al cerului şi al pământului, că ai ascuns acestea de cei înţelepţi şi de cei pricepuţi şi le-ai descoperit pruncilor. Da, Părinte, că aşa a fost înainte-Ţi bunăvoinţa Ta“. |
| SÂMBĂTĂ ÎN SĂPTĂMÂNA DOUĂZECI ŞI ŞAPTEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. Galateni |
 raților, roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelunga-răbdare, bunătatea, facerea de bine, credința, blândețea, înfrânarea, curăția; împotriva unora ca acestea nu este lege. Iar cei ce sunt ai lui Hristos Iisus și-au răstignit trupul împreună cu patimile și cu poftele. Dacă trăim în Duhul, în Duhul să și umblăm. Să nu fim iubitori de mărire deșartă, supărându-ne unii pe alții și pizmuindu-ne unii pe alții. Fraților, chiar de va cădea un om în vreo greșeală, voi, cei duhovnicești îndreptați-l pe unul ca acesta cu duhul blândeții, luând seama la tine însuți, ca să nu cazi și tu în ispită. Purtați-vă sarcinile unii altora și așa veți plini legea lui Hristos. |
♱ Oastea Creștin-Ortodoxă 