Să învățăm copiii să fie oameni cinstiți și responsabili

Să învățăm copiii să fie oameni cinstiți și responsabili

– Părinte, pentru educaţia copiilor sunt răspunzători numai părinţii?

– Cea mai mare răspundere o au părinţii, pentru că, potrivit cu educaţia ce o vor da copiilor lor, aceştia vor deveni clerici buni, dascăli buni etc. şi vor ajuta şi ei la rândul lor atât pe copiii lor, cât şi pe ceilalţi. Iar dintre părinți, mama are răspunderea cea mai mare pentru educaţia copiilor. Dacă părinţii, în perioada în care copilul este încă în pântecele mamei lui, se roagă, trăiesc duhovniceşte, copilul se va naşte sfinţit. Iar în continuare, dacă îl vor ajuta duhovniceşte, va deveni un om sfinţit şi va ajuta societatea, fie că va sluji în Biserică, fie că va ajunge într-un post de răspundere etc. Cu toţii trebuie să-i ajutăm pe copii să devină oameni cinstiţi, ca astfel să rămână puţin aluat pentru generaţiile viitoare. Pentru că acum, aşa cum merg lucrurile, este pe cale să dispară şi aluatul. Şi dacă va dispărea aluatul, ce se va întâmpla după aceea?

Citește în continuare „Să învățăm copiii să fie oameni cinstiți și responsabili”

Ce să le spunem copiilor despre relațiile intime dintre soți ?

Timpul petrecut alături de copil - Telefonul Copilului

Ce ştie copilul despre a „face sex”? Chiar dacă imită gesturile celor mari, de ştiut ştie că aceasta se întâmplă între părinţi şi că aşa se nasc pruncii… E destul. Nu trebuie nici să le dăm explicaţii, nici să le spunem că e ruşine. Aici aş vrea să vă spun un lucru şi mulţumesc lui Dumnezeu că nu l-am uitat: să le spuneţi copiilor şi să vă spuneţi dumneavoastră, ca şi copii, că ce se întâmplă între mami şi tati e lucru sfânt, e nuntă, e lucru binecuvântat. Şi că nu e acelaşi lucru cu ce se întâmplă între tanti şi nenea sau între Ionel şi Ionica, în boscheţi. Aia e altceva. Sunt două lucruri diferite.

Citește în continuare „Ce să le spunem copiilor despre relațiile intime dintre soți ?”

Copiii au nevoie de rugăciuni scurte și ușoare

Multe familii încearcă astăzi să impună rugăciunea lungă şi deasă copiilor lor, dar, din păcate, se întâmplă ca aceştia să o urască mai târziu. La un moment dat, am citit cartea unui mare duhovnic contemporan, care îi scria unui copil destul de mare: „Nu trebuie să înveţi atâtea rugăciuni, rosteşte doar Tatăl nostru şi Născătoare de Dumnezeu!” Toate cele legate de sfinţenie, de măreţie şi Biserică un copil trebuie să le primească în măsura în care e capabil să le asimileze.

Citește în continuare „Copiii au nevoie de rugăciuni scurte și ușoare”

Spovedania – Taina iertării spre însănătoșirea noastră

Iertarea este reală și cei care o caută cu sinceritate simt acest lucru. Un suflet încărcat de păcate, îngreunat de sarcina greșelilor, este un suflet care bolește. Boala lui nu se oprește acolo, ci se extinde și asupra trupului. Omul, fiind o ființă alcătuită din trup și suflet, orice stare a sufletului se răsfrânge și asupra trupului și invers. Un suflet sănătos va determina, de cele mai multe ori, ca și trupul să aibă aceeași stare. Dar un suflet bolnav, mai devreme sau mai târziu, va îmbolnăvi și trupul. Boala sufletului nu poate fi decât păcatul. Dacă trupul se poate îmbolnăvi de nenumărate boli, sufletul poate avea o singură boală: păcatul. Dacă trupul are nevoie de nenumărate terapii, sufletul are nevoie de o singură terapie: iertarea. Ca exercițiu duhovnicesc permanent, ce ar trebui să ajungă la apogeu prin iertarea vrăjmașilor (cf. Luca 6, 35), iertarea devine lucrătoare în Taina Sfintei Spovedanii.

Citește în continuare „Spovedania – Taina iertării spre însănătoșirea noastră”

Comoara cerească

untit

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, Omilia XX, V, în Părinți și Scriitori Bisericești, vol. 23, pp. 269-270

„Dacă dorești într-adevăr bogățiile, atunci mută-le acolo unde pot rămâne întregi și nevătămate. Ce faci acum nu-i fapta unui om care iubește averile, ci a unuia care iubește robia, asuprirea, paguba și necontenita suferință. Dacă un om ți-ar arăta pe pământ un loc neștiut de nimeni și ți-ar făgădui că acolo este cel mai sigur loc pentru păstrarea banilor, n-ai pregeta, n-ai șovăi, chiar dacă te-ar duce în pustie, ci te-ai încrede în cuvântul lui și ți-ai pune acolo banii. Când, însă, în locul unui om îți făgăduiește Dumnezeu același lucru, propunându-ți nu pustia, ci cerul, tu faci tocmai contrariul. Chiar dacă locul acela de pe pământ ar fi fost sigur, totuși niciodată n-ai fi lipsit de griji. Dar dacă-ți pui averile tale în cer, aceste griji nu te mai frământă. Ba, ceva mai mult, nu-ți îngropi banii, ci-i răsădești.”

Citește în continuare „Comoara cerească”

EVANGHELIA ZILEI: 2025-12-20

SÂMBĂTĂ
ÎN SĂPTĂMÂNA DOUĂZECI ŞI OPTA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

Evanghelia de la Luca
(XII, 32-40)

Zis-a Domnul: „Nu te teme, turmă mică, pentru că Tatăl vostru a binevoit să vă dea împărăţia. Vindeţi-vă averile şi daţi milostenie; faceţi-vă pungi care nu se învechesc, comoară nesfârşită în ceruri, unde fur nu se apropie, nici molie n’o strică; fiindcă unde vă este comoara, acolo va fi şi inima voastră. Să vă fie mijlocurile’ncinse şi făcliile aprinse; şi fiţi asemenea oamenilor care-şi aşteaptă stăpânul când se va întoarce de la nuntă, ca venind el şi bătând, îndată să-i deschidă. Fericiţi sunt servii aceia pe care stăpânul, când vine, îi va afla priveghind. Adevăr vă spun, că se va încinge şi-i va pune la masă şi, venind lângă ei, le va sluji. Fie că va veni la straja a doua, fie că va veni la straja a treia, fericiţi sunt ei de-i va găsi aşa. Dar s’o ştiţi pe asta, că de-ar şti stăpânul casei în care ceas vine furul, ar veghea şi n’ar lăsa să i se spargă casa. Aşadar, şi voi fiţi gata, că Fiul Omului vine în ceasul în care nu gândiţi“.

Apostolul Zilei: 2025-12-20

SÂMBĂTĂ
ÎN SĂPTĂMÂNA DOUĂZECI ŞI OPTA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

Ap. Efeseni
(I, 16-23)

Fraților, nu încetez a mulțumi pentru voi, pomenindu-vă în rugăciunile mele, ca Dumnezeul Domnului nostru Iisus Hristos, Tatăl slavei, să vă dea vouă duhul înțelepciunii și al descoperirii, spre deplina Lui cunoaștere. Și să vă lumineze ochii inimii, ca să pricepeți care este nădejdea la care v-a chemat, care este bogăția slavei moștenirii Lui în cei sfinți și cât de covârșitoare este mărimea puterii Lui față de noi, după lucrarea puterii tăriei Lui pentru noi, cei ce credem. Pe aceasta Dumnezeu a lucrat-o în Hristos, sculându-L din morți și așezându-L de-a dreapta Sa, în ceruri. Mai presus decât toată începătoria și stăpânia și puterea și domnia și decât tot numele ce se numește, nu numai în veacul acesta, ci și în cel viitor. Și toate le-a supus sub picioarele Lui și, mai presus de toate, L-a dat pe El cap Bisericii, care este trupul Lui, plinirea Celui ce plinește toate întru toți.