Icoana Nașterii Domnului

Despre icoana ortodoxă se spune că este o „Biblie în imagini”, „fereastră spre Cer”, „purtătoare de har”, pentru că prin intermediul ei Biserica mărturisește pe cale vizuală adevărul de credință revelat.

Hristos Se naște în peștera sufletelor noastre

Ceea ce s-a întamplat atunci la Nașterea Domnului Hristos, se întâmplă și acum, dar nu în peștera din Betleem, ci în peștera existenței: nașterea în sufletul nostru, în peștera inimii, în palatul Treimii.

Duioșia colindelor dezmiardă pe Cel născut în Betleem, ca și cum ar fi un prunc omenesc

În ce priveşte Biserica poporului român, este nu se poate mai semnificativă duioşia colindelor care dezmiardă pe Cel născut în Betleem, ca şi cum ar fi un prunc omenesc, „mititel şi-nfăşăţel”, parcă s-ar fi născut într-un sat de păstori români, din Carpaţi, „la poalele codrului, sub aripa cerului”. Chipul lui Iisus culcat în staul, aşa cum l-a văzut imaginaţia poporului, luminează tot întunericul nopţii de Crăciun. Stâlpii colibei ciobanilor se prefac în făclii, nuielile gardului de la iesle lucesc ca nişte lumânări, iar paiele ca nişte lumini mărunţele: „În iesle pe flori de fân,/ Unde Dumnezeu năştea,/ Pajişte verde creştea,/ Din plociuni (pari), făclii ardea,/ Din grădele, luminele,/ Din păiţe luminiţe…”.

Care este scopul nașterii lui Iisus Hristos ?

Prima pereche de oameni, strămoșul nostru Adam și femeia sa, Eva, prin căderea lor, ne-au scos din Rai. Hristos și Preacurata Sa Maică, „noul Adam și noua Evă”, ne cheamă să reintrăm acolo, să ne reîntoarcem la slava și la fericirea care nu sunt supuse pierzării și morții, să devenim „dumnezei după har”, nemuritori. Acesta este scopul întrupării dumnezeiești, a nașterii lui Iisus, și vom împlini acest scop dacă ne hotărâm să renaștem prin Duhul Sfânt.

Viața și pericolele ei

Sfântul Vasile cel Mare, Epistole, Epistola 293 – Către Iulian, în Părinți și Scriitori Bisericești (2010), vol. 3, p. 462

„La cei care-și schimbă ușor gândurile, e cu totul firesc ca viața să fie ea însăși lipsită de ordine, dar cei ale căror planuri sunt hotărâte, statornice și mereu aceleași e de așteptat să ducă o viață conformă principiilor lor.

24 decembrie – Sfânta Cuvioasă Muceniță Eugenia [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2025-12-24

MIERCURI ÎN SĂPTĂMÂNA DOUĂZECI ŞI NOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Luca (XXI, 5-8; 10-11; 20-24)

n vremea aceea, pe când unii vorbeau cu Iisus despre templu că este împodobit cu pietre frumoase şi cu odoare, El a zis: „Veni-vor zile când din ceea ce vedeţi nu va rămâne piatră pe piatră care să nu se risipească“. Şi ei L-au întrebat, zicând: „Învăţătorule, dar când vor fi acestea? Şi care este semnul când ele au să fie?“ Iar El a zis: „Luaţi aminte să nu fiţi amăgiţi; că mulţi vor veni în numele Meu, zicând: Eu sunt!, şi: Vremea s’a apropiat!… Nu mergeţi după ei! Atunci le-a zis: „Neam peste neam se va ridica şi’mpărăţie peste’mpărăţie; şi cutremure mari vor fi, şi pe-alocuri foamete şi ciumă; şi spaime vor fi şi semne mari din cer. Iar când veţi vedea Ierusalimul înconjurat de oşti, atunci să ştiţi că s’a apropiat pustiirea lui. Atunci cei din Iudeea să fugă’n munţi şi cei din mijlocul lui să plece şi cei de prin ţarini să nu intre în el. Căci acestea sunt zilele răzbunării, ca să se plinească toate cele scrise. Dar vai de cele ce vor fi însărcinate şi de cele ce vor alăpta în zilele acelea! Că necaz mare va fi pe pământ şi mânie asupra acestui popor. Şi vor cădea sub ascuţişul săbiei şi vor fi duşi robi la toate neamurile, şi Ierusalimul va fi călcat în picioare de neamuri, până ce vremile neamurilor se vor plini.

Apostolul Zilei: 2025-12-24

MIERCURI ÎN SĂPTĂMÂNA DOUĂZECI ŞI NOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. Evrei (V, 11-14; VI, 1-8)

raților, despre Melchisedec avem mult de vorbit, și lucruri grele de tâlcuit, de vreme ce v-ați făcut greoi la auzit. Căci voi, care de multă vreme s-ar fi cuvenit să fiți învățători, aveți iarăși trebuință ca cineva să vă învețe cele dintâi începuturi ale cuvintelor lui Dumnezeu și ați ajuns să aveți nevoie de lapte, nu de hrană tare. Pentru că oricine se hrănește cu lapte este nepriceput în cuvântul dreptății, de vreme ce este prunc. Iar hrana tare este pentru cei desăvârșiți, care au prin obișnuință simțurile învățate să deosebească binele și răul. De aceea, lăsând cuvântul de început despre Hristos, să ne ridicăm spre ceea ce este desăvârșit, fără să mai punem din nou temelia învățăturii despre pocăința de faptele moarte și despre credința în Dumnezeu, a învățăturii despre botezuri, despre punerea mâinilor, despre învierea morților și despre judecata veșnică. Și aceasta vom face-o cu voia lui Dumnezeu. Căci este cu neputință pentru cei ce s-au luminat odată și au gustat darul cel ceresc și părtași s-au făcut Duhului Sfânt, și au gustat cuvântul cel bun al lui Dumnezeu și puterile veacului viitor, cu neputință este pentru ei, dacă au căzut, să se înnoiască iarăși spre pocăință, fiindcă ei răstignesc lor, a doua oară, pe Fiul lui Dumnezeu și-L fac de batjocură. Țarina, când absoarbe ploaia ce se coboară adeseori asupra ei și rodește iarba folositoare celor pentru care a fost muncită, primește binecuvântarea de la Dumnezeu; dar dacă aduce spini și ciulini, se face netrebnică și blestemul îi stă aproape, iar la urmă focul o așteaptă.