Prietenia – poezia de iubire a cuplului

Preludiul sentimental al căsătoriei îl constituie prietenia, perioada cea mai frumoasă dintr-o relație, în care fiecare dintre cele două persoane se descoperă una pe alta, își cunosc bogația și frumusetea sufletească. Iubirea împodobește totul. Iubirea înfrumusețează nu doar chipul, ci și viața persoanei iubite, făcând din ea un ideal. Acum este momentul cel mai potrivit ca tinerii să își propună idealul de viață, să își împărtășească unul altuia ceea ce au mai frumos și înalt în viață, să încerce să se întreacă unul pe altul în cuvinte, gesturi și fapte de iubire și prețuire. Când iubește, omul nu vede cu ochii, ci cu inima, cu ochiul lăuntric și de aceea le vede pe toate purtând alte caractere, împodobite cu lumină și dragoste. Când iubim pe cineva, îl vedem a fi mai frumos și mai bun decât ar putea chiar fi în realitate. Și aceasta, pentru că iubirea idealizează persoana îndrăgită.

Transformați-vă relația de prietenie în căsătorie

De multe ori, chiar persoanele mature din jurul lor le spun: „mai bine nu vă grăbiţi, aveţi toată viaţa înainte; bucuraţi-vă acum, că după aceea apar greutăţile”. Deşi de multe ori sunt mesaje bine intenţionate, au totuşi efectul de a descuraja. Tinerii ajung să cântărească mai mult, fără a pune de multe ori în balanţă aspectele cele mai importante, precum sentimentele unul faţă de celălalt şi voia lui Dumnezeu. Cu toate acestea, nu trecerea anilor este importantă în întemeierea unei familii, ci gradul de maturitate al celor doi. Din acest punct de vedere, unii, chiar foarte tineri, ar putea fi pregătiţi pentru căsătorie, iar amânarea acestui pas ar însemna doar pierderea unei părţi din viaţa de familie pe care Dumnezeu le-a pregătit-o. Sfântul Ioan Gură de Aur spune foarte tranşant, adresându-se părinţilor care gândesc astfel: „Va spune cineva: «Dar e tânăr!». Sigur, ştiu şi eu asta. Dar, dacă Isaac s-a căsătorit când avea 40 de ani şi era fecior şi-şi trăise viaţa în curăţie deplină, cu atât mai mult ar trebui să gândească la fel şi tinerii noştri care au primit un har mai mare de la Duhul. Dar, ce pot să fac? Voi nu suportaţi să se îngrijească cineva de cuminţenia lor şi, deşi îi vedeţi cum se necinstesc ei înşişi, vă faceţi că nu vedeţi şi nu vă pasă. Îi lăsaţi să se spurce şi să se umple de toată mizeria şi scârba, neştiind că cel mai mare câştig în căsătorie este pentru tineri acela de a-şi păstra trupul curat. Dacă nu se întâmplă aşa, atunci căsătoria nu slujeşte la nimic.”

Biruința lui Hristos în viața adolescentului

Dumnezeu a dat pe Fiul Său cel Unul Născut ca să distrugă stăpânirea păcatului și a morții, a desfrâului și a uciderii, și să întoarcă la Sine făptura Sa furată de la El de diavol și să mântuiască lumea. În acest fel, prin descoperirea Împărăției iubirii și a frumuseții ei serafice, Hristos se îndreaptă spre Cruce. Căci prin Cruce, iubirea curată, intră cu o nouă frumusețe în lumea aceasta și prin această intrare se transformă în luptă și biruință. (…)

Familia tradiţională şi familia modernă ?

Suntem ademeniți în capcana de a asuma alter­nativa: „familia tradițională” versus „familia modernă”, într-o perspectivă în care „tradițional” înseamnă anacronic și inadecvat. De ce să acceptăm singuri această etichetare și, odată cu ea, cantonarea într-o realitate perimată și tolerată… încă? Există familie creștină! De ce tocmai noi, în calitate de creștini, să socotim că tradiția este un eșec, o povară și chiar o sursă a răului, astăzi? Ar merita mai degrabă să ne reamintim și să spunem și altora că principiul ancorării în tradiție și cultivarea ei au reprezentat dintotdeauna șansa unei îmbogățiri și sigu­ranța unor repere autentice. Iată mărturia marelui teolog Gheorghe Florovsky: „Adeseori mă trezesc cu un sentiment ciudat. Atunci când citesc pe clasicii antici ai teologiei creștine, Părinții Bisericii, îi găsesc mai aproape de problemele și necazurile timpurilor mele […] Părinții se luptau cu problemele existențiale, cu acele revelații ale subiectelor eterne care au fost descrise și înregistrate de Sfintele Scripturi”. Căutând să înțelegem care este voia Domnului (Efeseni 5, 17), Cel care ne vorbeşte şi ne arată drumul, gustăm – din îndemnul psalmistului – mierea cunoaşterii lui Dumnezeu (Psalmi 118, 103), cea descoperită prin Scripturi, şi respirăm aerul tare al teologiei Sfinţilor Părinţi. De aceea nu putem uita că suntem o verigă în lanţul Predaniei Bisericii lui Hristos, ca unii care se împărtăşesc de tainele Bisericii, dar le şi transmit generaţiei care vine.

Definirea fericirii

Boethius, Mângâierile filozofiei, Cartea II, II, Proza IV, în Părinți și Scriitori Bisericești (1992), vol. 72, p. 87

„Cine este acela atât de fericit încât să nu dorească a-și schimba starea în care se găsește, când și-a pierdut stăpânirea?

17 ianuarie – Sfântul Cuvios Antonie cel Mare [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2026-01-17

SÂMBĂTĂ ÎN SĂPTĂMÂNA TREIZECI ŞI UNA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Luca (XVI, 10-15)

is-a Domnul: „Cel ce este credincios în foarte puţin, şi în mult e credincios; şi cel ce este nedrept în foarte puţin, şi în mult e nedrept. Deci dacă n’aţi fost credincioşi în bogăţia cea nedreaptă, cine vă va încredinţa-o pe cea adevărată? Şi dacă în ceea ce vă este străin n’aţi fost credincioşi, cine vă va da ce este al vostru? Nici o slugă nu poate sluji la doi domni; că ori pe unul îl va urî şi pe celălalt îl va iubi, ori de unul se va ţine şi pe celălalt îl va dispreţui. Nu puteţi să slujiţi lui Dumnezeu şi lui Mamona“. Şi pe toate acestea le auzeau şi fariseii, care erau iubitori de argint, şi-L luau în bătaie de joc. Şi el le-a zis: „Voi sunteţi cei ce vă faceţi pe voi înşivă drepţi înaintea oamenilor, dar Dumnezeu vă cunoaşte inimile; căci ceea ce la oameni este înalt, urâciune este înaintea lui Dumnezeu.“

Apostolul Zilei: 2026-01-17

SÂMBĂTĂ ÎN SĂPTĂMÂNA TREIZECI ŞI UNA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. Coloseni (I, 1-6)

avel, apostol al lui Hristos Iisus prin voința lui Dumnezeu, și Timotei, fratele nostru, sfinților și credincioșilor frați întru Hristos, care sunt în Colose: Har vouă și pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, și de la Domnul nostru Iisus Hristos. Mulțumim lui Dumnezeu și Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos, rugându-ne totdeauna pentru voi, că am auzit despre credința voastră în Hristos Iisus și despre dragostea pe care o aveți către toți sfinții, pentru nădejdea cea pregătită vouă în ceruri, de care ați auzit mai înainte în cuvântul adevărului Evangheliei, care, ajungând la voi, precum și în toată lumea, aduce roadă și sporește întocmai ca la voi, din ziua în care ați auzit și ați cunoscut întru adevăr harul lui Dumnezeu.