Importanţa includerii vegetalelor în alimentația zilnică

Singura cultură a lumii în care alimentația nu este bazată pe plante este cultura modernă. În rest, cu excepția populațiilor indigene din regiunile arctice – Alaska, nordul Canadei, Groenlanda, Siberia -, în toate timpurile și în toate locurile, plantele au constituit baza alimen­tației umane. Industrializarea la nivel global și dezvoltarea sistemelor de comunicații și transport au dus la o creştere semnificativă a consumului de alimente de origine animală. Opus acestei tendinţe, au apărut diferite modele alimentare cu denumiri specifice, precum vegan, vegetarian, flexitarian, pescatarian.

Citește în continuare „Importanţa includerii vegetalelor în alimentația zilnică”

Cel nevinovat îl iartă pe cel vinovat

Cel nevinovat îl iartă pe cel vinovat | Doxologia

Haideți să încercăm să trecem uneori peste eul nostru şi-l iertăm pe fratele nostru, care a greşit şi care e vinovat. Că cel nevinovat iartă pe cel vinovat. Înţelegeţi? Nu cel vinovat îl iartă pe cel nevinovat, pentru că pe acela nu-l mai duce capul, că e întunecat.

Citește în continuare „Cel nevinovat îl iartă pe cel vinovat”

Să afierosim Domnului puțin din timpul nostru

Azkaar is rewarding in Islam – Initiative of Youth Development

În douăzeci şi patru de ore, afierosiţi măcar o jumătate de oră pentru a spune rugăciunea fără să ţineţi metania în mână. Să faceţi aceasta la orice oră, dar mai de preferat la orele 10-11 noaptea. S-o rostiţi cu implorare, rugător, plângător: „Doamne, Iisuse Hristoase, miluieşte-mă!”.

Citește în continuare „Să afierosim Domnului puțin din timpul nostru”

Orice faptă bună poate fi un semn de iubire pentru sufletul cuiva

Programul liturgic în săptămâna 8 – 14 mai 2023 – Parohia ...

Iubirea aduce întotdeauna bucurie. De exemplu: bucuria intervenirii spre binele omului de lângă tine, adică îl ajuţi pe om şi te bucuri că l-ai ajutat şi înmulţeşti bucuria şi pentru el.

Citește în continuare „Orice faptă bună poate fi un semn de iubire pentru sufletul cuiva”

Legalizarea suferinței ?

Un parlamentar român a înaintat un proiect de lege pentru legalizarea prostituției, motivând că „…aceste activităţi există, însă astăzi se desfăşoară în «zona neagră»: fără control sanitar, fără protecţie juridică şi sub dominaţia reţelelor de trafic de persoane. Am ales reglementarea în locul ipocriziei”. Venit din partea unui deputat bărbat, și liberal pe deasupra, un atare proiect legislativ ar putea părea unora dintre cetățenii României perfect justificat. Însă oare ce părere ar putea avea femeile și creștinii acestei țări, sau mamele și copiii celor „reglementate” prin noua lege? Ce nouă sursă de suferință s-ar naște, odată cu spulberarea fricii că este o activitate ilegală? Sau poate fi interpretat ca un îndemn de orientare mai mult sau mai puțin directă către această „meserie”, adică sursă legală de venit?

Citește în continuare „Legalizarea suferinței ?”

Chemarea lui Dumnezeu

untit

Sfântul Ioan Casian, Convorbiri duhovnicești, Partea I, A doua convorbire cu părintele Isaac, Cap. X, 2-5, în Părinți și Scriitori Biseri­cești (1990), vol. 57, p. 483

„Fiecare (…) amintindu-și neîncetat de Dumnezeu și alungându-și toate preocupările străine, trebuie să mediteze, cu neobosită frământare a inimii, la acest model, pe care nu va reuși să-l păstreze, dacă nu va alunga din suflet toate grijile și ispitele trupului. (…) Așadar, pentru a vă aminti întotdeauna de Dumnezeu, vi se dă această formulă de pietate de care să nu vă despărțiți niciodată: «Doamne, vino în ajutorul meu; grăbește-Te, Doamne, să mă ajuți».

Citește în continuare „Chemarea lui Dumnezeu”

EVANGHELIA ZILEI: 2026-01-19

LUNI
ÎN SĂPTĂMÂNA TREIZECI ŞI DOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

Evanghelia de la Marcu
(X, 46-52)

n vremea aceea, ieşind Iisus din Ierihon cu ucenicii Săi şi cu mulţime mare, Bartimeu orbul, fiul lui Timeu, şedea cerşind la marginea drumului. Şi auzind că este Iisus Nazarineanul, a început să strige şi să zică: „Iisuse, Fiul lui David, miluieşte-mă!“ Şi mulţi îl certau, ca să tacă; el însă cu mult mai tare striga: „Fiule al lui David, miluieşte-mă!“ Şi Iisus, apropiindu-Se, a zis: „Chemaţi-l!“ Şi l-au chemat pe orb, zicându-i: „Îndrăzneşte, scoală-te; te cheamă…“. Iar orbul, lepădându-şi haina de pe el şi sărind în picioare, a venit la Iisus. Şi l-a întrebat Iisus, zicându-i: „Ce voieşti să-ţi fac?“ Iar orbul I-a răspuns: „Să-mi capăt vederea, Învăţătorule!“ Iar Iisus i-a zis: „Du-te, credinţa ta te-a mântuit!“ Şi îndată şi-a căpătat vederea şi-I urma lui Iisus pe cale.

Apostolul Zilei: 2026-01-19

LUNI
ÎN SĂPTĂMÂNA TREIZECI ŞI DOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

Ap. Iacov
(II, 14-26)

raţilor, ce folos dacă zice cineva că are credinţă, iar fapte nu are? Oare credinţa poate să-l mântuiască? Dacă un frate sau o soră sunt găsiţi goi şi lipsiţi de hrana cea de toate zilele, şi cineva dintre voi le-ar zice: Mergeţi în pace! Încălziţi-vă şi vă săturaţi, dar nu le daţi cele trebuincioase trupului, care ar fi folosul? Aşa şi cu credinţa: dacă nu are fapte, e moartă în ea însăşi. Dar va zice cineva: Tu ai credinţă, iar eu am fapte; arată-mi credinţa ta fără fapte şi eu îţi voi arăta, din faptele mele, credinţa mea. Tu crezi că unul este Dumnezeu? Bine faci; dar şi demonii cred şi se cutremură. Vrei însă să înţelegi, omule nesocotit, că credinţa fără de fapte moartă este? Avraam, părintele nostru, oare nu din fapte s-a îndreptat, când a pus pe Isaac, fiul său, pe jertfelnic? Vezi că credinţa lucra împreună cu faptele lui şi din fapte credinţa s-a desăvârşit? Şi s-a împlinit Scriptura care zice: «Şi a crezut Avraam lui Dumnezeu şi i s-a socotit lui ca dreptate» şi «a fost numit prieten al lui Dumnezeu». Vedeţi dar că din fapte este îndreptat omul, iar nu numai din credinţă. La fel şi Rahav, desfrânata, au nu din fapte s-a îndreptat când a primit pe cei trimişi şi i-a scos afară, pe altă cale? Căci precum trupul fără de suflet mort este, astfel şi credinţa fără de fapte moartă este.