Predică la Taina Sfântului Maslu – Părintele Calistrat 21.01.2026

Predică la Taina Sfântului Maslu – Părintele Elefterie 21.01.2026

„Iubirea nu face rău aproapelui​”

Însuși dreptul Judecător spune: „Cel ce are poruncile Mele și le păzește pe ele, acela este care Mă iubește pe Mine. Cel ce nu Mă iubește pe Mine, cuvintele Mele nu le păzește” (Ioan 14, 21; 24).

Fără pravilă, focul râvnei se stinge ușor, ușor

Pravila este îngrădirea cea mai neprimejdioasă a vieţii trăite întru mântuire.

Fără pravile nu putem păstra continuitatea râvnei, a tăriei hotărârii, nici să dobândim fermitatea voinţei. Duhul râvnitor, ca o stihie, se ţine şi se întăreşte prin exerciţiu; dacă exerciţiul este insuficient, atunci, inevitabil, duhul slăbeşte şi se vlăguieşte.

Ascultarea – o cale spre sfințenie

Ştiţi foarte bine că stareţul nostru Iosif a fost un mare isihast şi lucrător al rugăciunii minţii. Însă nu ne-a predanisit ca lucru de căpetenie liniştirea sau rugăciunea minţii, ci ascultarea şi viaţa de obşte. Dacă citiţi cărţile Sfinţilor Părinţi, veţi vedea că mulţi s-au sfinţit cu uşurinţă, fără să-şi facă prea multe griji, şi-au sfinţit sufletele fără să facă osteneli, fără să facă jertfe, fără să ducă lupte ascetice. Dar cum s-au sfinţit? Au ales ascultarea.

Sensul omului din perspectivă patristică

În ultima vreme, discuțiile legate de ceea ce se numește „sensul existenței omului” au devenit extrem de prezente în cadrul preocupărilor diverșilor specialiști în încercarea lor de a soluționa problemele cu care se confruntă omul modern. Și trebuie să recunoaștem că, pe bună dreptate, dobândirea unui sens al vieții în calitate a fost identificată drept factor stabilizator și ordonator al existenței umane. De asemenea, este binevenită și observația că pricina profundă a apariției adicțiilor o constituie lipsa de sens, pe care persoanele încearcă s-o suplinească printr-o oarecare formă de dependență, spre pildă, ca să folosesc exemplul cel mai la îndemână, cea de smartphone și de tehnologie digitală, în general. Prin urmare, orientarea spre realizarea unui sens în viață poate aduce rezultate nebănuite în rezolvarea fericită a acestor adicții. Totuși, aici se ridică o întrebare: de ce natură se cuvine să fie acest sens, astfel încât să aibă forța necesară de a-l elibera pe om de dependențele sale? Este suficientă urmărirea unui simplu scop legat de existența lumească a omului sau este nevoie de ceva mai mult, ca de pildă un sens care să transcendă cadrele lumii acesteia?

Calitatea rugăciunii

Sfântul Ioan Casian, Convorbiri duhov­nicești, Partea I, Întâia convorbire cu părintele Isaac, Cap. XII-XV, în Părinți și Scriitori Bisericești (1990), vol. 57, pp. 461-462

„Ne rugăm când renunțând la această lume, facem legământ că vom sluji Domnului cu tot sufletul nostru, după ce am nimicit în noi tot ceea ce este lumesc. Ne rugăm când promitem că, disprețuind onorurile lumești și bunurile pământești, ne vom alipi de Domnul cu inima strânsă și săraci cu duhul. Ne rugăm când făgăduim că vom respecta veșnic cea mai curată neprihană a trupului, cu o neclintită răbdare, sau când făgăduim că vom smulge fără urmă din inima noastră rădăcinile mâniei și ale tristeții aducătoare de moarte. Iar dacă hotărârile noastre slăbesc și, căzând din nou în viciile vechi, nu îndeplinim cele făgăduite, vom fi vinovați pentru rugăciunile și legămintele noastre și se va zice despre noi: Este mai bine să nu făgăduiești decât să făgăduiești și să nu te ții de cuvânt. Aceasta, după grecește, se poate spune: Este mai bine să nu te rogi decât să te rogi și să nu mulțumești pentru cele primite.

21 ianuarie – Sfântul Cuvios Maxim Mărturisitorul [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2026-01-21

MIERCURI ÎN SĂPTĂMÂNA TREIZECI ŞI DOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Marcu (XI, 22-26)

is-a Domnul către ucenicii Săi: „Aveţi credinţă în Dumnezeu. Adevăr vă spun că cel ce i-ar zice muntelui acestuia: Ridică-te şi te aruncă în mare!, şi nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ceea ce spune se va face, fi-va lui orice va zice. De aceea vă spun: Pe toate câte le cereţi rugându-vă, să credeţi că le-aţi şi primit, şi le veţi avea. Iar când staţi de vă rugaţi, iertaţi orice aveţi împotriva cuiva, pentru ca şi Tatăl vostru Cel din ceruri să vă ierte vouă greşalele voastre. Iar dacă voi nu iertaţi, nici Tatăl vostru Cel din ceruri nu vă va ierta vouă greşalele“.

Apostolul Zilei: 2026-01-21

MIERCURI ÎN SĂPTĂMÂNA TREIZECI ŞI DOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. Iacov (III, 11-18; IV, 1-6)

raților, oare izvorul aruncă, din aceeași vână, și apa dulce și pe cea amară? Nu cumva se poate schimba smochinul, fraților, să facă măsline, sau vița de vie să facă smochine? Tot așa, izvorul sărat nu poate să dea apă dulce. Cine este, între voi, înțelept și priceput? Să arate, din buna-i purtare, faptele lui, în blândețea înțelepciunii. Iar dacă aveți râvnire amară și zavistie în inimile voastre, nu vă lăudați, nici nu mințiți împotriva adevărului. Înțelepciunea aceasta nu vine de sus, ci este pământească, trupească, demonică. Deci, unde este pizmă și zavistie, acolo este neorânduială și orice lucru rău. Iar înțelepciunea cea de sus întâi este curată, apoi pașnică, îngăduitoare, ascultătoare, plină de milă și de roade bune, neîndoielnică și nefățarnică. Și roada dreptății se seamănă întru pace de cei ce lucrează pacea. De unde vin războaiele și de unde certurile dintre voi? Oare, nu de aici: din poftele voastre care se luptă în mădularele voastre? Poftiți și nu aveți; ucideți și pizmuiți, și nu puteți să dobândiți ce doriți; vă sfădiți și vă războiți, și nu aveți, pentru că nu cereți. Cereți și nu primiți, pentru că cereți rău, ca voi să risipiți în plăceri. Preadesfrânaților! Nu știți, oare, că prietenia lumii este dușmănie față de Dumnezeu? Cine, deci, va voi să fie prieten cu lumea se face vrăjmaș lui Dumnezeu. Sau vi se pare că Scriptura grăiește în deșert? Duhul, Care sălășluiește în noi, ne poftește spre zavistie? Nu, ci dă mai mare har. Pentru aceea, zice: «Dumnezeu celor mândri le stă împotrivă, iar celor smeriți le dă har».