Cred că vă mai amintiţi ‒ cel puţin unii ‒ că îmi plac îndeosebi Psalmii 22 şi 102. Şi-n Psalmul 102 se afirmă în legătură cu Dumnezeu: „Pe cât este de sus cerul de pământ, atât este de mare mila Lui spre cei ce se tem de El. Cât de departe e răsăritul de apus, atât a depărtat El de la noi fărădelegile noastre. Cum miluieşte un tată pe fiii săi, aşa a miluit Domnul pe cei ce se tem de Dânsul”.
Citește în continuare „Iubește din toată inima și vei ști ce-i bucuria adevărată !”
Cei deprinși să viețuiască neîncetat cu cugetul la Dumnezeu văd singuri ce urmări mântuitoare apar în sufletele lor din aceasta. Desigur, pomenirea lui Dumnezeu se cade a fi însoțită de frica lui Dumnezeu și de simțământul cucerniciei. Numai astfel se nasc stări mântuitoare care suie către Dumnezeu.
Citește în continuare „Cum dobândim obiceiul de a cugeta la Dumnezeu ?”
Astăzi, prin farisei, ne-a fost dat un avertisment cu privire la un vrăjmaș cumplit al dezvoltării morale și al întregii vieți duhovnicești a omului; vrăjmașul acesta este părerea de sine. Cu cât aceasta este mai sinceră, ca să zic așa, altfel spus cu cât crede omul mai mult în calitățile și în meritele sale, cu atât este mai primejdioasă și pierzătoare. Pentru tinerii vremii noastre, care suferă tocmai de părere de sine și mărire de sine, care se consideră sarea pământului, floarea intelectualității, înnoitori și îndrumători ai vieții, și pe care părerea de sine îi face intoleranți față de toți cei ce nu-s de acord cu ei, este foarte folositor să se gândească adânc la această cumplită boală a duhului. Pentru că în trup cea mai primejdioasă boală este cea de care omul nu-și dă seama și pe care n-o observă, și de aceea nu ia niciun fel de măsuri împotriva ei…
Triodul este o perioadă de desăvârşire spirituală a anului bisericesc, dar, mai presus de toate, o adevărată școală a inimii. În acest răstimp al trăirii contemplative, Biserica ne poartă cu blândețe prin cele mai frumoase lecturi ale Sfintei Scripturi, prin rugăciuni adânci și cântări pline de simțăminte, prin rânduieli de pocăință care nu apasă, ci luminează.
Citește în continuare „Triodul – timp al trezviei, al privegherii și al nădejdii”
Arhimandrit Ioanichie Bălan, Patericul Românesc, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2011, pp. 449-450
„Eu smerit arhiereu Calinic, Episcopul Râmnicului-Noului Severin, auzind glasul Domnului ce zice în Sfânta Evanghelie: Fiți gata că în ceasul în care nu gândiți,Fiul Omului va veni. Seara, sau la miezul nopții, sau la cântatul cocoșilor, sau dimineața.
| JOI ÎN SĂPTĂMÂNA VAMEŞULUI ŞI A FARISEULUI Evanghelia de la Marcu |
 is-a Domnul către ucenicii Săi: „Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece. Iar despre ziua aceea şi despre ceasul acela nimeni nu ştie, nici îngerii din cer, nici Fiul, ci numai Tatăl. Luaţi aminte, privegheaţi şi vă rugaţi, că nu ştiţi când va fi vremea aceea. E ca un om care a plecat departe, şi-a lăsat casa, a dat puterea pe mâna slugilor, fiecăruia lucrarea lui, iar portarului i-a poruncit să vegheze. Aşadar, privegheaţi, că nu ştiţi când va veni stăpânul casei: seara, ori la miezul nopţii, ori la cântatul cocoşilor, ori dimineaţa; ca nu cumva, venind fără veste, să vă găsească dormind. Iar ceea ce vă spun vouă le spun tuturor: Privegheaţi!“ Şi peste două zile erau Paştile şi Azimele. Şi arhiereii şi cărturarii căutau cum să-L prindă cu vicleşug, ca să-L omoare. Dar ziceau: „Nu în ziua praznicului, ca să nu fie tulburare în popor“. |
| JOI ÎN SĂPTĂMÂNA VAMEŞULUI ŞI A FARISEULUI Ap. I Ioan |
 raților, dacă zicem că păcat nu avem, ne amăgim pe noi înșine și adevărul nu este întru noi. Dacă mărturisim păcatele noastre, El este credincios și drept ca să ne ierte păcatele și să ne curățească pe noi de toată nedreptatea. Dacă zicem că n-am păcătuit, Îl facem mincinos, și cuvântul Lui nu este întru noi. Copiii mei, acestea vi le scriu, ca să nu păcătuiți; iar, dacă va păcătui cineva, avem Mângâietor către Tatăl, pe Iisus Hristos, Cel drept. El este jertfa de ispășire pentru păcatele noastre, dar nu numai pentru ale noastre, ci și pentru ale lumii întregi. Și întru aceasta știm că L-am cunoscut, dacă păzim poruncile Lui. Cel ce zice: L-am cunoscut, dar poruncile Lui nu le păzește, mincinos este și întru el adevărul nu se află. Iar cine păzește cuvântul Lui, întru acela cu adevărat dragostea lui Dumnezeu este desăvârșită. Prin aceasta cunoaștem că suntem întru El. Cine zice că rămâne întru El, dator este, precum Acela a umblat, și el așa să umble. |
♱ Oastea Creștin-Ortodoxă 