
Sunt unii credincioşi care solicită să se cunune numai religios, iar la Primărie nu, invocând diferite motive. Este bine să se facă acest lucru?
Citește în continuare „Căsătoria civilă – un garant al cununiei religioase”

Sunt unii credincioşi care solicită să se cunune numai religios, iar la Primărie nu, invocând diferite motive. Este bine să se facă acest lucru?
Citește în continuare „Căsătoria civilă – un garant al cununiei religioase”

De ce trebuie să îşi înregistreze relaţia la Stat doi tineri care se iubesc? Oare poate o ştampilă să influenţeze sentimentele? (Tatiana D.)
Sigur că influenţează şi aceasta s-a verificat prin experienţa multor generaţii. Atâta timp cât nu există acea ştampilă, voi nu sunteţi soţ şi soţie; nu aveţi obligaţii şi nicio responsabilitate unul faţă de celălalt. Relaţia pluteşte în aer şi nu vreau să amintesc aici despre responsabilitatea faţă de Dumnezeu, ci doar de responsabilitatea față de societate. Astăzi vă iubiţi, iar mâine nu şi atunci vă veţi despărţi.
Citește în continuare „Oare poate o ștampilă să influențeze sentimentele ? …”
Omul, fără să înţeleagă, poate fi victima forţelor oarbe interioare nevăzute, poate fi legat de un ecran, iar acesta să fie o amăgire. În realitate nu este legat de ecran, ci ecranul devine pretextul proiectării animei (propria imagine), care se află constant într-o stare de refulare. Dar omul nu are curajul să o vadă. Aceasta este, de fapt, problema. Dacă ar privi-o, ar cunoaşte-o, ar conştientiza-o, ar cerceta-o, dar se teme, din cine ştie ce motive. Nu îndrăzneşte să privească anima, care rămâne într-o stare inconştientă, dar care, atunci când apare „ecranul” potrivit ‒ şi când cineva este legat şi robit de „ecran” ‒, se proiectează. În realitate, aşa cum am spus, este robit de propria imagine, pe care o proiectează pe ecran.
Citește în continuare „Cel care se găsește sub jurământul căsătoriei, acolo să și rămână !”
![]()
În viața de familie, supărarea apare adesea acolo unde există apropiere, așteptări și dorința profundă de a fi înțeles și iubit. Ea nu este doar o emoție trecătoare, ci un semnal interior care indică nevoi afective, limite personale și fragilități sufletești, purtând uneori ecouri ale experiențelor din trecut. În plan psihologic, supărarea dezvăluie mecanismele atașamentului, ale comunicării și ale interpretării relațiilor. Din perspectivă teologică, ea devine un prilej de conștientizare, iertare și maturizare duhovnicească. Familia, spațiu al siguranței și al vulnerabilității deopotrivă, poate transforma această stare dintr-o ruptură tăcută într-o cale de apropiere, în care dialogul, răbdarea și iubirea lucrează împreună pentru restabilirea comuniunii dintre oameni.
Citește în continuare „Supărarea în familie, de la reacție afectivă la lucrare lăuntrică”

Protosinghel Ioanichie Bălan, Pateric Românesc, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2011, pp. 313-314
„Sosind Platon în Muntele Athos, a mers prin toate mănăstirile și sihăstriile să-și găsească un iscusit povățuitor. Dar, negăsind un duhovnic după dorința lui, s-a retras în pustie, nevoindu-se singur patru ani de zile în multă lipsă și osteneală, în rugăciune și citirea Sfinților Părinți, în lacrimi și priveghere ziua și noaptea.
| SÂMBĂTĂ ÎN SĂPTĂMÂNA VAMEŞULUI ŞI A FARISEULUI Evanghelia de la Luca |
is-a Domnul către ucenicii Săi: „Păziţi-vă de cărturari, cărora le place să se plimbe’n haine lungi, care iubesc salutările’n pieţe şi scaunele cele dintâi în sinagogi şi locurile cele dintâi la ospeţe, ei, care mănâncă de istov casele văduvelor şi cu făţărnicie se roagă’ndelung; aceştia mai mare osândă-şi vor lua“. Şi privind cu luare-aminte, a văzut pe cei bogaţi aruncându-şi darurile în cutia milelor. Şi a văzut-o şi pe o văduvă săracă aruncând acolo doi bănuţi; şi a zis: „Adevăr vă spun că această văduvă săracă a aruncat mai mult decât toţi. Fiindcă toţi aceştia, din prisosul lor au aruncat la daruri; aceasta însă, din sărăcia ei, a aruncat tot ce avea, totul de la gura ei“. |
| SÂMBĂTĂ ÎN SĂPTĂMÂNA VAMEŞULUI ŞI A FARISEULUI Ap. II Timotei |
iule Timotei, aceasta să știi că, în zilele din urmă, vor veni vremuri grele; că vor fi oameni iubitori de sine, iubitori de arginți, lăudăroși, trufași, hulitori, neascultători de părinți, nemulțumitori, fără cucernicie, lipsiți de dragoste, neînduplecați, clevetitori, neînfrânați, cruzi, neiubitori de bine, trădători, necuviincioși, îngâmfați, iubitori de desfătări mai mult decât iubitori de Dumnezeu, având înfățișarea adevăratei credințe, dar tăgăduind puterea ei. Depărtează-te și de aceștia. Dintre ei sunt cei ce se vâră prin case și robesc femeiuști împovărate de păcate și purtate de multe feluri de pofte, mereu învățând și neputând niciodată să ajungă la cunoașterea adevărului. După cum Ianes și Iamvres s-au împotrivit lui Moise, așa și aceștia stau împotrivă adevărului, oameni stricați la minte și netrebnici pentru credință. Dar nu vor merge mai departe, pentru că nebunia lor va fi vădită tuturor, precum a fost și a acelora. |