Cea mai mare parte din timpul fiecărei zile, în medie 10-12 ore, să-l folosească creștinii pentru existență, lucrând manual și intelectual atât în familie, cât și la locul de muncă.
Citește în continuare „Model de program zilnic al Părintelui Ioanichie Bălan”
Părinte, care e rostul studentului? Cum ar trebui el să-și planifice viața?
Citește în continuare „„Nu vei realiza mare lucru în viață dacă nu te rogi””
Mila este una dintre virtuțile cele mai adânci pe care se bazează creștinismul nostru. Nu se poate progresa fără milă. Și mi-a rămas, printre alte imagini frumoase, printre tablouri de viață sau de prin viețile sfinților sau din marii scriitori, un tablou din Dostoievschi din „Frații Karamazov”. E acel tablou când vine la părintele Zosima un tânăr și bate la poarta mănăstirii și spune că vrea să se facă monah. Și prima încercare, ca pretendent la viața monahală, e cea care se referă la „ascultările de inimă”. Și se duce părintele stareț cu ucenicul nou venit, la una din chiliile mănăstirii și îi zice: Iată, aici, trebuie să ai grijă de bătrânul acesta! Când a intrat acolo în chilie băiatul – unul cu un nas subțirel! – l-a izbit mirosul, aerul închis al camerei. Ce am de făcut?, întreabă tânărul. Păi, îl speli, îi aduci mâncare de la bucătărie, îi citești din viața sfântului, citești din Scriptură, îi faci rugăciunea de seară, de dimineață, îi faci toată rânduiala unui călugăr. Dar, pe lângă acestea, ceea ce mai important este, să ai grijă de trupul lui, săracul. Trebuie să-l cureți, să-l speli, să-i faci baie, să-l îngrijești ca pe un copil mic.
În nenumărate rânduri s-a afirmat că Pilda fiului risipitor este chintesența Evangheliei Domnului Hristos, sau dacă întreaga Sfântă Scriptură s-ar pierde, dar ar rămâne numai această parabolă, atunci nu s-ar fi pierdut nimic. Importanța acesteia reiese și din contextul în care a fost rostită, dar și din continuarea discursului Domnului din Evanghelia după Sfântul Luca, care aruncă o lumină diferită asupra a ceea ce parabola în sine încearcă să ne predea.
Arhimandrit Ioanichie Bălan, Patericul Românesc, Ediția a VI-a, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2011, p. 324
„Numai acela nu va simți iubirea fierbinte pentru deprinderea rugăciunii minții, care este cuprins de cugete pătimașe pentru viața aceasta și legat cu legăturile grijii de trup, care îndepărtează pe mulți de Împărăția lui Dumnezeu.”
| MARŢI ÎN SĂPTĂMÂNA LĂSATULUI SEC DE CARNE Evanghelia de la Marcu |
 n vremea aceea Iuda Iscarioteanul, unul din cei doisprezece, s’a dus la arhierei ca să li-L dea pe Iisus în mână. Şi auzind ei, s’au bucurat şi au făgăduit să-i dea bani. Şi el căuta cum să-L dea în mâna lor la un prilej potrivit. Iar în ziua cea dintâi a Azimelor, când jertfeau Paştile, ucenicii Săi L-au întrebat: „Unde vrei să mergem să-#i gătim, ca să mănânci Paştile?“ Şi a trimis doi din ucenicii Săi şi le-a zis: „Mergeţi în cetate şi vă va întâmpina un om ducând un urcior cu apă; mergeţi după el; şi acolo unde va intra el, spuneţi-i stăpânului casei că Învăţătorul zice: Unde este odaia în care să mănânc Paştile împreună cu ucenicii Mei? Iar el vă va arăta un foişor mare, gata aşternut. Acolo să pregătiţi pentru noi“. Şi au ieşit ucenicii şi au venit în cetate şi au găsit aşa cum le spusese El şi au pregătit Paştile. Iar făcându-se seară, a venit cu cei doisprezece. Şi pe când şedeau la masă şi mâncau, Iisus a zis: „Adevăr vă grăiesc că unul dintre voi, care mănâncă împreună cu Mine, Mă va vinde“. Ei au început să se întristeze şi să-I zică unul câte unul: „Nu cumva sunt eu?…“. Iar El le-a zis: „Unul din cei doisprezece, care întinge cu mine în blid. Că Fiul Omului merge cum este scris despre El; dar vai acelui om prin care Fiul Omului este vândut! Bine era de omul acela dacă nu s’ar fi născut!“ Şi pe când mâncau, Iisus a luat pâine şi, binecuvântând, a frânt şi le-a dat şi a zis: „Luaţi, mâncaţi, acesta este Trupul Meu“. Şi luând paharul, mulţumind, le-a dat şi au băut din el toţi; şi le-a zis: „Acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi, carele pentru mulţi se varsă. Adevăr vă grăiesc că de acum nu voi mai bea din rodul viţei până în ziua aceea când îl voi bea, nou, întru împărăţia lui Dumnezeu“. Şi după ce au cântat imnuri, au ieşit la Muntele Măslinilor. Şi le-a zis Iisus: „În această noapte toţi vă veţi poticni, că scris este: Bate-voi păstorul şi se vor risipi oile; dar după ce voi învia, voi merge mai înainte de voi în Galileea“. Iar Petru I-a zis: „Chiar dacă toţi se vor poticni, eu unul, nu!“ Şi i-a zis Iisus: „Adevăr îţi grăiesc că astăzi, în noaptea aceasta, mai înainte de a cânta cocoşul de două ori, tu de trei ori te vei fi lepădat de Mine“. El însă spunea cu mai mare stăruinţă: „Şi de-ar fi să mor cu Tine, nu Te voi tăgădui!…“. Şi tot aşa spuneau toţi. Şi au venit într’un loc al cărui nume este Ghetsimani şi le-a zis ucenicilor Săi: „Şedeţi aici până ce Mă voi ruga“. Şi i-a luat cu El pe Petru şi pe Iacob şi pe Ioan; şi a început a Se tulbura şi a Se mâhni şi le-a zis: „Întristat de moarte Îmi este sufletul… Rămâneţi aici şi privegheaţi“. Şi mergând puţin mai înainte, a căzut cu faţa la pământ şi Se ruga ca, de este cu putinţă, ceasul acela să treacă pe-alături de El. Şi zicea: „Avva, Părinte, toate-Ţi sunt cu putinţă. Depărtează paharul acesta de la Mine!… Dar fie nu ce voiesc Eu, ci ce voieşti Tu!“ Şi a venit şi i-a găsit dormind şi i-a zis lui Petru: „Simone, dormi? Un ceas n’ai fost în stare să priveghezi?… Privegheaţi şi vă rugaţi, ca să nu intraţi în ispită. Că duhul este osârduitor, dar trupul neputincios.“ Şi mergând iarăşi, S’a rugat spunând acelaşi cuvânt. Şi din nou venind, i-a găsit dormind; că ochii le erau îngreuiaţi; şi nu ştiau ce să-I răspundă. Şi a venit a treia oară şi le-a zis: „De-acum dormiţi şi odihniţi-vă!… Destul! A sosit ceasul. Iată, Fiul Omului este dat în mâinile păcătoşilor. Sculaţi-vă să mergem. Iată, s’a apropiat cel care M’a vândut“. |
| MARŢI ÎN SĂPTĂMÂNA LĂSATULUI SEC DE CARNE Ap. I Ioan |
| ubiților, oricine este născut din Dumnezeu nu săvârșește păcat, pentru că sămânța lui Dumnezeu rămâne în acesta; și nu poate să păcătuiască, fiindcă este născut din Dumnezeu. Prin aceasta cunoaștem pe fiii lui Dumnezeu și pe fiii diavolului: oricine nu face dreptate nu este din Dumnezeu, nici cel ce nu iubește pe fratele său; pentru că aceasta este vestea pe care ați auzit-o de la început, ca să ne iubim unul pe altul, nu precum Cain, care era de la cel viclean și a ucis pe fratele său. Și pentru care pricină l-a ucis? Fiindcă faptele lui erau rele, iar ale fratelui său erau drepte. Nu vă mirați, fraților, dacă lumea vă urăște. Noi știm că am trecut din moarte la viață, pentru că iubim pe frați; cine nu iubește pe fratele său rămâne în moarte. Oricine urăște pe fratele său este ucigaș de oameni și știți că orice ucigaș de oameni nu are viață veșnică, dăinuitoare în El. În aceasta am cunoscut iubirea: că El Și-a pus sufletul Său pentru noi, și noi datori suntem să ne punem sufletele pentru frați. Iar cine are bogăția lumii acesteia și se uită la fratele său care este în nevoie și își închide inima față de el, cum rămâne în acela dragostea lui Dumnezeu? Fiii mei, să nu iubim cu vorba, numai din gură, ci cu fapta și cu adevărul. În aceasta vom cunoaște că suntem din adevăr și în fața lui Dumnezeu vom afla odihnă inimii noastre, fiindcă, dacă ne osândește inima noastră, Dumnezeu este mai mare decât inima noastră și știe toate. Iubiților, dacă inima noastră nu ne osândește, avem îndrăznire către Dumnezeu. Și orice-I cerem, primim de la El, pentru că păzim poruncile Lui și cele plăcute înaintea Lui le facem. |
♱ Oastea Creștin-Ortodoxă 