Împăcarea cu gândul morţii

–   Părinte, când se împacă cineva cu gândul morţii?

Fă astăzi tot binele pe care ai vrea să-l faci dacă ar fi ultima ta zi de viață

Dacă vrei să fii gata în ziua cea mai de pe urmă a ta, cheltuiește câteva zile cu osârdie și luare-aminte, cugetând întru sine ce ai fi vrut să săvârșești în ziua ta cea mai de pe urmă, și acel lucru silește-te să-l faci chiar acum.

Faptele bune nu țin seama de termeni și contracte

Frumos motiv: nu-i timpul meu! Oricând e timpul de a face binele. Oricând e timpul de a-l îndatora pe Hristos. Și după cum împărăția lui Dumnezeu va veni pe negândite, pe furate, tot astfel și faptele care o prevestesc nu țin seama de termeni și contracte.

Să nu poruncești

În colecția tematică a Patericului, la secțiunea dedicată umilinței, găsim un cuvânt foarte sensibil, în deplină rezonanță cu Evanghelia. „Zis-a un bătrân: de petreci împreună cu frații, ia seama să nu le poruncești ca și cum ai stăpâni peste dânșii, ca să nu se înalțe inima ta, ci oprește îndrăznirea cu chipul său, iar cu sufletul soco­tește-te rob și mai mic decât toți”.

Să nu-L supărăm pe Dumnezeu !

Arhimandrit Ioanichie Bălan, Patericul Românesc, Ediția a VI-a, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2011, p. 319

„Dacă la săvârșirea vreunui lucru se călca vreo poruncă dumnezeiască, starețul poruncea să se părăsească lucrul acela, decât să supere cu ceva pe Dumnezeu.”

17 februarie – Sfânta Mariamna [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2026-02-17

MARŢI ÎN SĂPTĂMÂNA LĂSATULUI SEC DE BRÂNZĂ  Evanghelia de la Luca (XXII, 39-42, 45-71; XXIII, 1)

n vremea aceea, după ce a ieşit de la Cină, Iisus S’a dus ca de obicei la Muntele Măslinilor; şi după El s’au dus şi ucenicii Săi. Şi când a sosit în acel loc, le-a zis: „Rugaţi-vă, ca să nu intraţi în ispită“. Şi S’a depărtat de ei ca la o aruncătură de piatră şi, îngenunchind, Se ruga zicând: „Părinte, de voieşti, depărtează paharul acesta de la Mine… Dar nu voia Mea, ci voia Ta să se facă!“ Şi, ridicându-Se din rugăciune, a venit la ucenici şi i-a găsit adormiţi de întristare. Şi le-a zis: „De ce dormiţi? Sculaţi-vă şi vă rugaţi, ca să nu intraţi în ispită“. Şi’n timp ce El încă vorbea, iată o gloată; şi’n fruntea ei venea cel care se numea Iuda, unul din cei doisprezece; şi s’a apropiat de Iisus ca să-L sărute. Iar Iisus i-a zis: „Iuda, prin sărutare-L vinzi tu pe Fiul Omului?…“. Iar cei de lângă El, văzând ce avea să se întâmple, au zis: „Doamne, vom lovi cu sabia?…“. Şi unul din ei a lovit pe sluga arhiereului şi i-a tăiat urechea dreaptă. Iar Iisus, răspunzând, a zis: „Pân’aici!, mai mult, nu!“ Şi atingându-Se de urechea aceluia, l-a vindecat. Şi a zis Iisus către arhiereii, căpeteniile templului şi bătrânii care veniseră asupră-I: „Ca la un tâlhar aţi ieşit, cu săbii şi ciomege. În toate zilele eram cu voi în templu şi nu v’aţi întins mâinile asupră-Mi… Dar acesta este ceasul vostru şi stăpânirea întunericului!“ Şi, prinzându-L, L-au dus şi L-au împins în casa arhiereului. Iar Petru Îl urma de departe. Şi, aprinzând ei foc în mijlocul curţii şi şezând împreună, a şezut şi Petru în mijlocul lor. Şi o slujnică, văzându-l cum şedea la foc şi cătând asupră-i, a zis: „Şi acesta era cu el!“ Dar el s’a lepădat, zicând: „Femeie, nu-l cunosc!“ Şi peste puţin timp, un altul văzându-l, i-a zis: „Şi tu eşti dintre ei!“ Petru însă a zis: „Omule, nu sunt!“ Şi după ce a trecut cam un ceas, un altul susţinea, zicând: „Negreşit, şi acesta a fost cu el, că e galileean“. Iar Petru a zis: „Omule, nu ştiu ce spui!…“. Şi îndată, când el încă nu sfârşise vorba, a cântat cocoşul. Şi întorcându-Se Domnul, a privit spre Petru; şi Petru şi-a adus aminte de cuvântul Domnului, că-i spusese: „Mai înainte de a cânta cocoşul astăzi, tu de trei ori te vei fi lepădat de Mine“. Şi, ieşind afară, a plâns cu amar. Iar bărbaţii care-L păzeau pe Iisus Îl batjocoreau şi-L băteau şi, acoperindu-I faţa, Îl întrebau, zicând: „Ghiceşte, care este cel ce te-a lovit?…“. Şi multe altele spuneau împotrivă-I, defăimându-L. Şi când s’a făcut ziuă s’au adunat bătrânii poporului – arhiereii şi cărturarii – şi L-au dus în sinedriul lor şi I-au zis: „Spune-ne nouă dacă eşti tu Hristosul“. Şi El le-a zis: „Dacă vă voi spune, nu veţi crede; dar dacă vă voi întreba, nu-Mi veţi răspunde şi nici nu Mă veţi elibera. De acum însă Fiul Omului va şedea de-a dreapta puterii lui Dumnezeu“. Iar ei cu toţii au zis: „Aşadar, tu eşti Fiul lui Dumnezeu?…“. Şi El le-a zis: „Voi o spuneţi, că Eu sunt“. Şi ei au zis: „Ce trebuinţă mai avem de mărturie? că noi înşine din gura lui am auzit-o!“ Şi sculându-se toată mulţimea acestora, L-au dus în faţa lui Pilat.

Apostolul Zilei: 2026-02-17

MARŢI ÎN SĂPTĂMÂNA LĂSATULUI SEC DE BRÂNZĂ  Ap. Iuda (I, 1-10)

uda, rob al lui Iisus Hristos și frate al lui Iacov, celor ce sunt chemați, iubiți în Dumnezeu-Tatăl și păstrați pentru Iisus Hristos: Milă vouă și pace și iubirea să se înmulțească! Iubiților, punând toată râvna să vă scriu despre mântuirea cea de obște, simțit-am nevoie să vă scriu și să vă îndemn ca să luptați pentru credința dată sfinților, odată pentru totdeauna. Fiindcă s-au strecurat printre voi unii oameni nelegiuiți, care de mai înainte au fost rânduiți spre această osândă, schimbând ei harul Dumnezeului nostru în desfrânare, și care tăgăduiesc pe singurul nostru Stăpân și Domn, pe Iisus Hristos. Voiesc, deci, să vă aduc aminte vouă, celor ce ați știut odată toate acestea, că Domnul, după ce a izbăvit pe poporul Său din pământul Egiptului, a pierdut, după aceea, pe cei ce n-au crezut. Iar pe îngerii care nu și-au păzit vrednicia, ci au părăsit locașul lor, i-a pus în pază sub întuneric, în lanțuri veșnice, spre judecata Zilei celei mari. Tot așa, Sodoma și Gomora și cetățile dimprejurul lor care, în același chip ca acestea, s-au dat la desfrânare și au umblat după trup străin, stau înainte ca pildă, suferind pedeapsa focului celui veșnic. Asemenea deci și aceștia, visând, pângăresc trupul, leapădă stăpânirea și hulesc măririle (cerești). Dar Mihail arhanghelul, când se împotrivea diavolului, certându-se cu el pentru trupul lui Moise, n-a îndrăznit să aducă judecată de hulă, ci a zis: «Să te certe pe tine Domnul!». Aceștia însă defaimă cele ce nu cunosc, iar cele ce – ca dobitoace necuvântătoare – știu din fire, într-acestea își găsesc pieirea.