Tu, dar, fiule, când te apropii să te rogi Domnului, pleacă-te cu umilință în fața Lui, ca să nu ceri ceea ce ai considera că ți se cuvine datorită meritelor tale. Și dacă ai conștiința vreunei fapte bune, tăinuiește-o, ca prin tăcerea ta, Domnul să ți-o răsplătească însutit. Pune înainte păcatele tale, că Dumnezeu le șterge pe acelea, când tu te-ai mărturisit de ele. Să nu te îndreptățești când intri la rugăciune, ca să nu ieși osândit ca fariseul acela. Amintește-ți, spre exemplu, de vameșul, în ce fel se ruga pentru sine și depășește-l, ca să găsești iertarea greșelilor tale. Nu cu strigătul glasului să te rogi Aceluia care este cunoscător al celor ascunse, ci cu strigătul inimii tale bate la urechile Lui. Nu cu mulțimea cuvintelor să tinzi spre El, fiindcă nu prin multă vorbire, ci prin minte preacurată te place Dumnezeu.
Citește în continuare „Amintește-ți de vameșul, în ce fel se ruga pentru sine, și depășește-l”
♱ Oastea Creștin-Ortodoxă 