Predică la Taina Sfântului Maslu – Părintele Calistrat 07.06.2023

„Dacă vreau să capăt pe Duhul Sfânt, prima oară trebuie să capăt pe aproapele”

Ce nu-ți place, altuia nu face. Şi ce voiesc să-mi facă lumea mie, eu să fac la lume. Adică, cum îi? Să doresc mântuirea lor, să mă rog pentru ei, şi cât se poate să nu jignesc pe nimeni, şi cât se poate, să mă retrag a iubi şi a fugi.

În rugăciune primim mângâierea Duhului Sfânt

Doar cel care se roagă astfel poate avea comuniune deplină cu Dumnezeu. Prin rugăciune neîncetată și prin îndeplinirea poruncilor lui Dumnezeu atingeau sfinții curăția inimii, eliberarea ei prin Duhul Sfânt de orice întinăciune.

Vei cunoaște pe Domnul prin Duhul Sfânt

În cer și pe pământ Domnul este cunoscut numai prin Duhul Sfânt și nu din știință. Chiar și pruncii, care n-au învățat încă nimic, Îl cunosc pe Domnul prin Duhul Sfânt.

Calea ascultării

Avva Rufus este unul dintre monahii deșer­tului egiptean care prețuiesc mult ascultarea. La el gândul acesta este întărit de două ziceri. Pe de o parte el afirmă că „cine ascultă de un părinte duhovnicesc are mai mult câștig decât cel care stă retras singur în pustiu”. Iar apoi această idee este reluată într-o formă mai amplă: „Am văzut patru cete cerești: prima a bolnavului care mulțumește lui Dumnezeu; a doua a celui ce urmărește să împlinească iubirea de străini, îi rămâne credincios și o slujește; a treia a celui din pustiu, care nu vede oameni; a patra a celui care ascultă de un părinte duhovnicesc și i se supune în numele Domnului. Pentru ascultarea sa, ultimul purta un lanț și o pavăză de aur și era mai slăvit decât ceilalți”. Când în timpul acestei descoperiri bătrânul întreabă de ce tocmai ultimul, aparent cel mai mic și mai neînsemnat dintre toți, primește o asemenea slavă, primește următorul răspuns: „Cel ce urmărește iubirea de străini, face asta din proprie voință; cel ce iubește pustiul, se retrage tot din proprie voință; dar cine are ascultare, s-a lepădat de toate voile sale și atârnă de Dumnezeu și de părintele său duhovnicesc. De aceea este mai slăvit decât ceilalți”.

Sfântul Iustin Martirul și Filosoful despre adevărata filosofie

În lumea antică, filosofia a fost considerată drept cea mai înaltă cale, dacă nu chiar singura, prin care pot fi dobândite înțelep­ciu­nea și cunoașterea adevărului. Multe dintre culmile atinse de ea au fost apoi folosite cu bună rânduială de Părinții Bisericii, dar, în egală măsură, o parte din realizările ei au trebuit excluse de vreme ce nu slujeau adevărului, așa cum ne explică Sfântul Iustin Martirul și Filosoful.

Sfânta Treime

Noi creștinii ortodocși credem într-un singur Dumnezeu întreit în Persoane: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. După cum mărturisim și la sfârșitul rânduielii care precedă Taina Sfântului Botez: „Mă închin Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, Treimii Celei de o ființă și nedes­părțite”.

Tăcerea nu aduce împăcarea

Sfântul Ioan Casian, Convorbiri duhovnicești, Partea a II-a, Prima convorbire cu părintele Iosif, Cap. XVIII, 1-3, în Părinți și Scriitori Bisericești (1990), vol. 57, pp. 585-586

„Ce rost are faptul că uneori ne credem răbdători fiindcă refuzăm să răspundem la întrebări, dar atât de mult îi supărăm pe frații noștri printr-o tăcere amară, sau prin mișcări și gesturi în derâdere, încât mai mult le stârnim supărarea prin lipsa de cuvinte decât i-am fi putut ațâța prin vorbe jignitoare, prin aceea socotindu-ne foarte puțin vinovați în fața lui Dumnezeu, fiindcă n-am grăit nimic care ne-ar fi putut aduce în judecata oamenilor sau condamna? Ca și cum în fața lui Dumnezeu numai cuvintele și nu însăși voința noastră ne-ar fi învinovățit și numai fapta păcatului și nu intenția și gândul ar fi socotite drept crimă, sau numai ceea ce a făcut cineva și nu ceea ce a plănuit să facă trebuie cercetat în judecată. Nu numai felul supărării pricinuite, ci și intenția de a supăra este o vină și de aceea nu cum a luat naștere o ceartă, ci din vina cui s-a iscat va stabili adevărata cercetare a judecătorului nostru. Trebuie luat în considerare mobilul păcatului însuși, nu săvâr­șirea lui. Ce interesează dacă a ucis cineva cu sabia pe un frate, sau l-a împins la moarte prin vreo viclenie, de vreme ce este sigur că acela a fost ucis prin șiretlic, sau prin crimă? Ca și cum ar fi de ajuns să nu împingi cu mâna ta pe un orb în prăpastie, când este la fel de vinovat cel care n-a împiedicat pe cineva să cadă într-o groapă deși ar fi putut-o face, sau numai acela este socotit criminal, care a strâns de gât cu mâna sa pe cineva și nu cel ce a pregătit, sau a înălțat ștrean­gul, sau când putea să-l salveze pe cel în primejdie nu l-a salvat. Așadar, nu este de nici un folos să tăcem, dacă ne impunem să săvâr­șim, cu ajutorul tăcerii, ceea ce ar fi trebuit să facem prin cuvinte supărătoare.”

7 iunie – Sfântul Sfințit Mucenic Teodot, episcopul Anciriei [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2023-06-07

MIERCURI ÎN SĂPTĂMÂNA ÎNTÂIA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Matei (V, 20-26)

is-a Domnul către ucenicii Săi: dacă dreptatea voastră n’o va întrece pe a cărturarilor şi a fariseilor, nu veţi intra în împărăţia cerurilor. Aţi auzit că s’a spus celor de demult: Să nu ucizi; iar cel ce va ucide, vrednic este de judecată. Eu însă vă spun: Oricine se mânie pe fratele său, vrednic va fi de judecată; şi cel ce-i va zice fratelui său: Netrebnicule!, vrednic va fi de judecata sinedriului; iar cel ce-i zice: Nebunule!, vrednic va fi de gheena focului. Deci, dacă-ţi vei aduce darul tău la altar şi acolo îţi vei aminti că fratele tău are ceva împotrivă-ţi, lasă-ţi darul acolo, înaintea altarului, mergi mai întâi şi te împacă cu fratele tău şi numai după aceea întoarce-te şi adu-ţi darul. Împacă-te cu pârâşul tău degrabă, cât încă mai eşti cu el pe cale, ca nu cumva pârâşul să te dea pe mâna judecătorului, iar judecătorul pe aceea a slujbaşului şi să fii aruncat în temniţă; adevăr îţi spun: nu vei ieşi de acolo până nu vei fi dat şi cel din urmă ban.

Apostolul Zilei: 2023-06-07

MIERCURI ÎN SĂPTĂMÂNA ÎNTÂIA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. Romani (I, 18-27)

raţilor, mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer peste toată fărădelegea şi peste toată nedreptatea oamenilor care ţin nedreptatea drept adevăr. Pentru că ceea ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu este cunoscut de către ei: fiindcă Dumnezeu le-a arătat lor. Cele nevăzute ale Lui se văd de la facerea lumii, înţelegându-se din făpturi, adică veşnica Lui putere şi dumnezeire, aşa ca ei să fie fără cuvânt de apărare, pentru că, cunoscând pe Dumnezeu, nu L-au slăvit ca pe Dumnezeu, nici nu I-au mulţumit, ci s-au rătăcit în gândurile lor şi inima lor cea nesocotită s-a întunecat. Zicând că sunt înţelepţi, au ajuns nebuni. Şi au schimbat slava lui Dumnezeu Celui nestricăcios cu asemănarea chipului omului celui stricăcios şi al păsărilor şi al celor cu patru picioare şi al târâtoarelor. De aceea, Dumnezeu i-a dat necurăţiei, după poftele inimilor lor, ca să-şi pângărească trupurile lor între ei, ca unii care au schimbat adevărul lui Dumnezeu în minciună şi s-au închinat şi au slujit făpturii, în locul Făcătorului, Care este binecuvântat în veci. Amin. Pentru aceea, Dumnezeu i-a dat unor patimi de ocară, căci şi femeile lor au schimbat fireasca rânduială cu cea împotriva firii; asemenea şi bărbaţii, lăsând rânduiala cea după fire a părţii femeieşti, s-au aprins în pofta lor unii pentru alţii, bărbaţi cu bărbaţi, săvârşind ruşinea şi luând în ei răsplata cuvenită rătăcirii lor.