Cei ce se ostenesc în necazuri se fac mai tari decât ele

Cele prin care se urmărea întristarea și chinuirea lor, li se fac mai vârtos fără să vrea spre folos și cele prin care se plănuia surparea lor, îi fac mai tari.

Suntem întru Dumnezeu ?

„Prin aceasta, cunoaștem că suntem întru El. Cine zice că petrece întru El dator este, precum Acela a umblat, și el așa să umble” (I Ioan 2, 6).

Dreaptă este judecata Domnului, că m-a învățat și n-am ascultat

Dumnezeule, drepte sunt lucrurile și judecățile Tale! Pentru o mică fărădelege mă lipsesc de hrana cea nesfârșită și de Împărăția Cerurilor și fără de sfârșit mă voi munci, dându-mă focului pentru dulcețile trupești.

Mărturisirea lui Dumnezeu

Sfântul Vasile cel Mare, Omilii și cuvântări, Omilia a XV-a, I, în Părinți și Scriitori Bisericești (2009), vol. 1, pp. 252-253

13 iunie – Sfântul Ierarh Trifilie, episcopul Lefcosiei din Cipru [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2023-06-13

MARŢI ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Matei (VII, 15-21)

is-a Domnul: feriţi-vă de profeţii mincinoşi, care vin la voi în haine de oi, iar pe dinlăuntru sunt lupi răpitori. După roadele lor îi veţi cunoaşte. Au doară se culeg struguri din spini sau smochine din mărăcini? Aşa că orice pom bun face roade bune, iar pomul rău face roade rele. Nu poate pomul bun să facă roade rele, nici pomul rău să facă roade bune. Iar orice pom care nu face roadă bună se taie şi se aruncă în foc. De aceea, după roadele lor îi veţi cunoaşte. Nu tot cel ce-Mi zice: Doamne, Doamne! va intra în împărăţia cerurilor, ci acela care face voia Tatălui Meu Celui din ceruri.

Apostolul Zilei: 2023-06-13

MARŢI ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. Romani (IV, 4-12)

raţilor, celui care face fapte, nu i se socoteşte plata după har, ci după datorie; iar celui care nu face fapte, ci crede în Cel ce îndreptează pe cel păcătos, credinţa lui i se socoteşte cu dreptate. Precum şi David vorbeşte despre fericirea omului căruia Dumnezeu îi socoteşte dreptatea fără fapte: «Fericiţi aceia cărora li s-au iertat fărădelegile şi ale căror păcate li s-au acoperit! Fericit bărbatul căruia Domnul nu-i va socoti păcatul». Deci fericirea aceasta este ea numai pentru cei tăiaţi împrejur, sau şi pentru cei netăiaţi împrejur? Căci zicem: «I s-a socotit lui Avraam credinţa ca dreptate». Dar cum i s-a socotit? Când era tăiat împrejur sau când era netăiat împrejur? Nu când era tăiat împrejur, ci când era netăiat împrejur. Iar semnul tăierii împrejur l-a primit ca pecete a dreptăţii pentru credinţa lui din vremea netăierii împrejur, ca să fie el părinte al tuturor celor ce cred, netăiaţi împrejur, pentru a li se socoti şi lor (credinţa) ca dreptate, şi părinte al celor tăiaţi împrejur. Dar nu numai al celor care sunt tăiaţi împrejur, ci şi care umblă pe urmele credinţei pe care o avea părintele nostru Avraam, pe când era netăiat împrejur.