Conștientizarea propriilor limite înseamnă înţelepciune şi smerenie

Căutăm să fim relevanți o viață întreagă, căutăm să fim plăcuți prin aparența fizică, stilul de viață și gândire. E firesc să căutăm acceptarea, să dorim o matcă în care viața să curgă în acord cu valorile proprii. Totuși, în bula noastră de certitudini, pe care le căutăm cu frenezie deoarece ne oferă sentimentul coerenței, stabilității și al liniștii, este necesar să fim conștienți de faptul că avem limite în înțelegerea anumitor concepte, în puterea de acțiune sau decizie. 

Prin dragoste, devenim fii ai Celui Preaînalt

Domnul cere să nu așteptăm nimic în schimb pentru binele făcut și ne făgăduiește marea plată a veșnicei bucurii, spunând că vom fi fii ai Celui Preaînalt.

De ce oamenii nu devin sfinți ?

Responsabilitatea ne revine nouă înșine. Întâi proastei noastre dispoziții, apoi neglijenței și lenei noastre, în al treilea rând slabei noastre iubiri față de Dumnezeu sau lipsei ei, în al patrulea rând iubirii noastre fierbinți pentru mamona, atașamentului față de bunurile materiale și înclinației noastre pentru lucruri josnice.

Maica Domnului, preînchipuită prin toiagul lui Aaron

Mare și minunată a fost minunea săvârșită de Domnul cu toiagul lui Aaron, dar mai mare, nespus de mare și preaminunată a fost minunea zămislirii, întrupării și Nașterii Pruncului Hristos Dumnezeu-Omul din Preasfânta Născătoare de Dumnezeu și pururea Fecioara Maria.

Taina ascultării

De la Avva Roman a rămas o singură povestire în Patericul egiptean și aproape deloc detalii biografice. Și totuși, universul învățăturilor ascetice ar fi mult mai sărac fără nuanța pe care o surprinde gândul acestui ascet. Pe patul de moarte, ucenicii adunați în preajma sa au întrebat: „Cum trebuie să ne rânduim mai departe?”. Atunci avva le zice: „Nu știu să fi spus vreunuia dintre voi un lucru mai înainte de a-mi fi pus în gând să nu mă mânii, dacă acela nu va face ce i-am spus să facă”.

Cine este Hristos ?

Sfântul Ioan Casian, Convorbiri duhovnicești, Despre Întruparea Domnului, Cartea a VII-a, Cap. VIII, 2-4, în Părinți și Scriitori Bisericești (1990), vol. 57, p. 863

„Tu spui că El, chiar după venirea Sa, S-a ascuns. Eu spun că nici înainte de a veni n-a stat ascuns. Oare de acel mare patriarh căruia arătarea lui Dumnezeu i-a dat nume, care de la numele de luptător s-a ridicat la cel de Israel, s-a ascuns taina lui Dumnezeu care avea să se nască din fecioară? Acesta, fiindcă a înțeles minunea viitoarei întrupări, din lupta cu un om, a zis: Am văzut pe Dumnezeu în față și mântuit a fost sufletul meu! Ce văzuse, te întreb, de credea că a văzut pe Dumnezeu? Oare între tunete și fulgere i S-a arătat Dumnezeu, sau deschizându-se cerul de la sine i s-a înfățișat strălucind chipul Dumnezeirii? Nimic din acestea, ci dimpotrivă a văzut un om și a recunoscut pe Dumnezeu. Cu adevărat vrednic a fost de numele căpătat, fiindcă, mai mult prin ochii lăuntrici, decât prin cei din afară, a meritat vrednicia numelui dat de Dumnezeu. Vedea o înfățișare omenească luptând cu el și dădea mărturie că a văzut pe Dumnezeu. Știm oricum că acea înfățișare de om era adevărul lui Dumnezeu, fiindcă în care înfățișare era atunci văzut Dumnezeu, în acel adevăr al înfățișării însăși avea să vină după aceea. (…) Ce i-a arătat Dumnezeu atât de mare din Dumnezeirea Sa, de l-a făcut să spună că i s-a arătat fața lui Dumnezeu? Pe cât se vede, i s-a arătat numai om, Cel Care-l învinsese în luptă. Dar Dumnezeu făcea prin semne prevestitoare ca să nu fie nimeni care să nu creadă că Dumnezeu S-a născut din om, după ce chiar patriarhul văzuse înainte pe Dumnezeu în înfățișare omenească.”

15 iunie – Sfântul Proroc Amos [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2023-06-15

JOI ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Matei (VIII, 23-27)

n vremea aceea, intrând Iisus în corabie, ucenicii Săi L-au urmat. Şi, iată, furtună grea s’a făcut pe mare, încât corabia se acoperea de valuri; iar El dormea. Şi venind ucenicii la El, L-au trezit, zicându-I: „Doamne, mântuieşte-ne, că pierim!“ Şi Iisus le-a zis: „De ce vă este frică, puţin-credincioşilor?“ Atunci S’a ridicat, a certat vânturile şi marea şi s’a făcut linişte mare. Iar oamenii se mirau, zicând: „Cine este Acesta, că şi vânturile şi marea ascultă de El?…“.

Apostolul Zilei: 2023-06-15

JOI ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. Romani (V, 10-16)

raţilor, dacă, pe când eram vrăjmaşi, ne-am împăcat cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Său, cu atât mai mult, împăcaţi fiind, ne vom mântui prin viaţa Lui. Şi nu numai atât, ci ne şi lăudăm în Dumnezeu, prin Domnul nostru Iisus Hristos, prin Care am primit acum împăcarea. De aceea, precum printr-un om a intrat păcatul în lume şi prin păcat, moartea, aşa şi moartea a trecut la toţi oamenii, pentru că toţi au păcătuit în el. Căci, până la lege păcatul era în lume, dar păcatul nu se socoteşte când nu este lege, ci a împărăţit moartea de la Adam până la Moise şi peste cei ce nu păcătuiseră, după asemănarea greşelii lui Adam, care este chip al Celui ce avea să vină. Dar nu este cu greşeala cum este cu harul, căci dacă prin greşeala unuia cei mulţi au murit, cu mult mai mult harul lui Dumnezeu şi darul Lui au prisosit asupra celor mulţi, prin harul unui singur om, Iisus Hristos. Şi ce aduce darul nu seamănă cu ce a adus acel unul care a păcătuit; căci judecata dintr-unul duce la osândire, iar harul din multe greşeli duce la îndreptare.